ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3724/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3724/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra contestatei în anulare de față; în

baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

Decizia penală nr. 2134 din 19 iunie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație

și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 2776/112/2011 s-a respins, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul D.I. împotriva Deciziei penale nr.

68/A/din 04 aprilie 2012 a Curții de Apel Cluj, secția penală și pentru cauze

cu minori.

S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului,

durata reținerii și arestării preventive de la 24 februarie 2011 la 19 iunie

2012.

A obligat recurentul inculpat la plata sumei

de 600 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200

RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției. Pentru a decide astfel, instanța de recurs a

constatat următoarele: Tribunalul Bistrița-Năsăud, prin Sentința penală nr. 11F

din 26 ianuarie 2012 a condamnat pe inculpatul D.I. la 25 ani închisoare și 10

ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunile de omor calificat și omor

deosebit de grav, prevăzute de art. 174 alin. (1), raportat la art. 175 alin.

(1) lit. c), art. 176 alin. (1) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b)

C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și a art. 64 lit.

a) și b) C. pen.

Pe latură civilă, s-a constatat că partea

vătămată S.G.I. nu s-a constituit parte civilă.

Inculpatul a fost obligat să plătească părții

civile C.R., suma de 10.000 RON cu titlu de daune morale, și, cu același titlu,

suma de câte 40.000 RON părților civile S.I.V. și S.R.G.

S-a dispus prelevarea de probe biologice de

la inculpat.

Pentru a pronunța Sentința, instanța a

reținut următoarele:

Inculpatul era căsătorit cu S.R.V., din anul

1988, ei având trei copii, dintre care doi erau minori.

Soții, adesea, consumau alcool, ei fiind

într-o asemenea stare și în noaptea de 23 februarie 2011, inculpatul având și

reprezentarea că soția lui îl înșela. În acest context, după ora 21:30, soții

s-au injuriat reciproc, la un moment dat S.R.V., cu un lemn luat de la o sobă

pentru încălzit, lovindu-l pe inculpat peste mână. Sculat din somn, inculpatul

și-a lovit soția cu obiecte de mobilier din încăpere, respectiv cu un scaun, a

folosit și o funie, o găleată din metal, pumni, picioare, loviturile fiind

aplicate peste capul, membrele și întregul corp al victimei. Sesizând că

victima devine inconștientă, inculpatul a dezbrăcat-o, a schimbat-o cu alte

obiecte de îmbrăcăminte, a încercat să deretice prin cameră și i-a cerut fiicei

lui majoră, S.G.I., să apeleze salvarea, înainte spunându-i că mama ei s-a

lovit singură cu un lemn. Până la sosirea poliției, fiica inculpatului, făcând

curățenie în casă, a spălat și în zonele pe care se aflaseră pete de sânge,

acestea constatându-se însă în exterior, pe alei, terasă, în interior, pe un

bidon cu ulei, pe suprafața exterioară a altuia, pe prag, pe tocul ușii de

acces în camera în care s-a petrecut incidentul violent, pe un prosop, pe

canapea, pernă, o bucată de lemn, pe mochetă, pe ușa de acces într-o bucătărie

de vară, pe o funie, pe găleată, o parte din aceste obiecte prezentând și fire

de păr. Raportul de constatare medico-legală nr. 430/III/73/2011 a înscris că

moartea victimei S.R.V. a fost violentă și s-a datorat insuficienței

respiratorie acută, consecința asfixiei mecanice produsă prin volet costal și

aspirat sanguin traheo-bronșic, leziunile putându-se produce prin lovire cu

corp dur, cu corp dur cu muchii, prin compresiune cu mâna și, posibil, și prin

călcarea cu picioarele, decesul putând data din noaptea de 23 spre 24 februarie

februarie 2011 a înscris că a prezentat leziuni traumatice care s-au putut

produce prin lovire cu și de corpuri dure, leziunile constatate pe fața

posterioară a mâinii drepte, echimoză violacee cu țesuturile subjacente moderat

tumefiate și indurate, pe fața posterioară a articulației metacarpofalangiene

proximale II mâna stângă, excoriație sângerândă, pe fața posterioară a

articulației interfalangiene proximale II mâna stângă, excoriație acoperită de

cruste hematice, patelar stâng, două excoriații acoperite de cruste hematice,

au necesitat 2 - 3 zile de îngrijiri medicale și puteau data din noaptea de 23

spre 24 februarie 2011.

Expertizarea psihiatrică a inculpatului a

relevat că prezintă tulburare de personalitate de tip antisocial, dar păstrează

capacitatea psihică de apreciere critică a conținutului și consecințelor

faptelor sale, având discernământul păstrat în raport cu fapta. Situația de

fapt și vinovăția inculpatului au fost reținute prin coroborarea

procesului-verbal de sesizare din oficiu, a celui de cercetare la fața locului,

schița locului faptei, planșe foto, rapoartele medico-legale, declarațiile

părților vătămate, ale curatorului fiilor minori ai victimei și ai

inculpatului, declarațiile acestuia, ale martorilor A.V., F.L.G., S.E., A..I.,

A.G.

Împotriva Sentinței, inculpatul a declarat

apel, motivele invocate fiind greșită încadrare juridică a faptei, inculpatul

susținând că aceasta ar fi infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de

moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., greșita nereținere a circumstanței

atenuantă prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., greșita nereținere a

circumstanțelor atenuante rezultate din efortul depus pentru a ajuta victima și

regretul manifestat pentru consecințele faptei. Pe latură civilă, inculpatul a

criticat cuantumul daunelor morale la care a fost obligat.

Curtea de Apel Cluj, prin Decizia penală nr.

68A din 04 aprilie 2012 a respins, ca nefondat, apelul declarat de

inculpat.Nemulțumit și de decizia pronunțată în apel, inculpatul, în termenul

legal, a declarat recurs, în scris el detaliind că pedeapsa aplicată este mare,

nu a intenționat să-și ucidă soția, a fost provocat, martorii au declarat

mincinos cu referire la persoana sa, în mod greșit nu i s-au reținut

circumstanțe atenuante, fapta a fost greșit încadrată juridic în sensul că nu i

se poate reține infracțiunea de omor deosebit de grav, are dreptul să

beneficieze de „mica reformă" pentru că a recunoscut în totalitate fapta,

a încercat să ajute la salvarea victimei și, ca atare, tratamentul sancționator

trebuie diminuat.Totodată, inculpatul, pentru termenul de judecată 19 iunie

2012, a depus și un memoriu în care a detaliat comportamentul victimei în

familie, provocarea din partea acesteia, relațiile extraconjugale ale victimei,

mărturiile false reținute pentru condamnarea lui, alte apărări în sensul

încadrării juridice a faptei în infracțiunea prevăzută de art. 183 C. pen. sau

pentru aplicarea unei pedepse mai mici.

Recursul declarat de inculpat s-a apreciat că

nu este fondat pentru considerentele următoare:în primul rând, sintetizând în

drept încadrarea apărărilor inculpatului în cazuri de casare, s-a apreciat că

acestea ar fi cele prevăzute de art. 385

9

pct. 14, pct. 17, pct. 172

C. proc. pen.

Referitor cazului de casare prevăzut de pct.

17, respectiv greșita încadrare juridică a faptei, s-a reținut că acesta nu

este incident în cauză. Din actele și lucrările dosarului, s-a reținut că

inculpatul, lovind victima, de mai multe ori, cu obiecte aflate în imediata

apropiere, atât casnice, cât și cu picioarele, pumnii, în cap, peste întregul

corp, provocându-i leziunile constatate prin actul medico-legal și, în cele din

urmă moartea, el a acționat cu intenția de a ucide și nu doar de a produce vătămări

corporale cărora, decesul victimei le-ar fi succedat ca un rezultat

praeterintențional, multitudinea, intensitatea loviturilor, locul unde au fost

aplicate, exteriorizând, odată în plus, intenția, făptuitorul prevăzând

eventualitatea intervenirii morții și acceptând-o, astfel că s-a apreciat că

fapta inculpatului reprezintă infracțiunea de omor, nu cea de loviri sau

vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen. În cadrul cazului

de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 172 C. proc. pen., putându-se

încadra apărarea inculpatului că se impune reținerea, în ce privește fapta sa,

a circumstanței atenuantă a provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen.,

nici aceasta nu este fondată. Potrivit art. 73 lit. b) C. pen., constituie

circumstanță atenuantă săvârșirea infracțiunii sub stăpânirea unei puternice

tulburări sau emoții, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate,

produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin

orice altă acțiune ilicită gravă. În cauză, existența unei provocări trebuie

verificată în raport cu momentul în care inculpatul a săvârșit fapta, și nu cu

împrejurări ce țin de presupusa infidelitate a victimei, de comportamentul

acesteia în familie, chiar de starea de ebrietate a ei. Faptul că și inculpatul

a prezentat unele leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare 2 - 3 zile

de îngrijiri medicale, în lipsa altor probe, s-a apreciat că nu constituie o

stare obiectivă și subiectivă de puternică tulburare sau emoție, inculpatul și

victima, inițial, injuriindu-se și lovindu-se reciproc. Apărarea inculpatului,

de a i se „lua infracțiunea de omor deosebit de grav" pentru a beneficia

de „mica reformă", încadrabilă în cazurile de casare prevăzute de pct. 17

și pct. 172 ale art. 385

9

C. proc. pen., s-a reținut că nu este, de

asemenea, fondată. în cauză, încadrarea juridică a faptei, în infracțiunile de

omor calificat și omor deosebit de grav, este atrasă, pe de-o parte, de

uciderea soției (art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen. și de împrejurarea că

inculpatul a mai fost condamnat pentru săvârșirea unei infracțiuni de omor, la

pedeapsa de 15 ani închisoare (Sentința penală nr. 8 din 08 aprilie 1981 a

Tribunalului Ialomița, definitivă prin Decizia penală nr. 2516 din 05 noiembrie

1981 a fostului Tribunal Suprem). Din pedeapsa aplicată, inculpatul s-a liberat

la 14 februarie 1988 în baza Decretului nr. 11/1988 (art. 176 alin. (1) lit. c)

C. pen.). În ce privește consecința „luării" omorului deosebit de grav

pentru a beneficia de „mica reformă", conform art. 3201 alin. (7) C. proc.

pen. În redactarea introdusă prin Legea nr. 202/2010, s-a reținut că aceasta nu

se aplică, acțiunea penală vizându-l pe inculpat s-a pus în mișcare și

inculpatul a fost trimis în judecată pentru o infracțiune care se pedepsește cu

detențiune pe viață (art. 176 alin. (1) lit. c) - omorul deosebit de grav se

pedepsește cu detențiune pe viață sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani).

În ce privește pedeapsa aplicată inculpatului

(caz de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.), în

acord cu criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., orientându-se la 25

ani închisoare, aceasta fiind menținută și de instanța de prim control

judiciar, instanța a considerat, just, pericolul social deosebit de grav al

faptei, consecința acesteia, moartea unui om, soția inculpatului, împrejurările

în care ea s-a săvârșit, concretizate în multiple lovituri în zone vitale ale

corpului victimei, dar și persoana inculpatului, în antecedență acesta fiind

condamnat pentru o faptă de omor, dar și ulterior, într-o cauză a Judecătoriei

Beclean (Sentința penală nr. 29 din 07 februarie 2003, definitivă prin Decizia

penală nr. 304 din 06 mai 2004 a Curții de Apel Cluj, rest rămas neexecutat 734

zile închisoare, deci recidivist postcondamnatoriu, iar în particular, probele

cauzei au relevat că acesta era violent atât în familie, cât și în

colectivitate, C.R., F.L.G., B.G., referatul de evaluare relevând că inculpatul

își lovea soția, el afirma tot timpul că o omoară, lumea se temea de el și

pentru că adesea afirma că are o listă cu cei pe care îi va omorî, a fost

sancționat contravențional pentru conflicte în comunitate, era privit cu

rezervă și evitat, el fiind o „problemă" din cauza manifestărilor de

agresivitate fizică și verbală, chiar în detenție fiind, a fost sancționat la

20 septembrie 2011 pentru nerespectarea regulamentului de ordine

interioară.Instanțele, în alegerea aplicării pedepsei închisorii, în condițiile

în care procurorul a solicitat aplicarea detențiunii pe viață, a motivat și

considerentele pentru care nu s-au orientat spre aceea, inculpatul, la 28 mai

2012, împlinind vârsta de 57 ani, iar alin. (2) al art. 55 C. pen. prevede că

atunci când cel condamnat la pedeapsa detențiunii pe viață a împlinit vârsta de

60 de ani în timpul executării pedepsei, detențiunea pe viață se înlocuiește cu

închisoarea pe timp de 25 de ani, deci, ca atare, au avut în vedere și vârsta

inculpatului, aceasta însemnând și că sancțiunea penală reflectă, pe lângă

constrângere, și un mijloc de individualizare raportat și la omul

inculpat-condamnat.

Împotriva acestei decizii, contestatorul

condamnat a formulat contestație în anulare, cerere care a fost înregistrată pe

rolul acestei secții sub nr. 5035/1/2012, fixându-se prim termen aleatoriu, la

data de 14 noiembrie 2012.

În motivele menționate de către contestator,

aceasta a invocat aceleași critici arătate și în fața instanței de recurs.

Examinând contestația în anulare în raport cu

lucrările și materialul din dosarul cauzei, Înalta Curte constată că aceasta

este inadmisibilă, urmând a fi respinsă ca atare.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 391 alin.

(2) C. proc. pen., instanța constatând că cererea de contestație este făcută în

termenul prevăzut de lege, că motivul pe care se sprijină contestația este

dintre cele prevăzute în art. 386 și că în sprijinul contestației se depun ori

se invocă dovezi care sunt la dosar, admite în principiu contestația și dispune

citarea părților interesate.

Potrivit dispozițiilor art. 386 C. proc.

pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în

anulare în următoarele cazuri:

a) când procedura de citare a părții pentru

termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost

îndeplinită conform legii,

b) când partea dovedește că la termenul la care

s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în imposibilitate de a se

prezenta și de a încunoștiința instanța despre această împiedicare;

c) când instanța de recurs nu s-a pronunțat

asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute la art.

10 alin. (1) lit. f)-i1,cu privire la care existau probe la dosar;

d) când împotriva unei persoane s-au

pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă;

e) când, la judecarea recursului sau la

rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, inculpatul prezent nu a fost

ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 385

14

alin. (1

1

) ori art. 385

16

alin. (1

1

).

Examinând cauza în raport de dispozițiile art. 391

alin. (2) C. proc. pen., instanța constată că, cererea de contestație nu este

făcută în termenul prevăzut de dispozițiile art. 388 C. proc. pen., respectiv

10 de zile de la data începerii executării Deciziei contestate, în speța de

față executarea pedepsei aplicată contestatorului condamnat a început la data de

19 iunie 2012, dată la care a rămas definitivă Sentința de condamnare și în

baza căreia s-a emis MEPI, inculpatul fiind arestat preventiv în cauză, ori

contestația în anulare a fost formulată la data de 12 iulie 2012, deci cu

depășirea celor 10 zile, ultima zi în care acesta ar fi putut depune

contestația în anulare fiind 29 iunie 2012.

Ca atare, văzând dispozițiile art. 391 C.

proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge ca inadmisibilă,

contestația în anulare formulată de contestatorul D.I. și va fi obligat

contestatorul la plata cheltuielilor judiciare către stat, în conformitate cu

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare

formulată de contestatorul D.I. împotriva Deciziei penale nr. 2134 din 19 iunie

2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în

Dosarul nr. 2776/112/2011.

Obligă contestatorul D.I. la plata sumei de

400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 14

noiembrie 2012.

Procesat de GGC - LM