ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2946/2012

Asupra contestației în anulare de față:

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

Decizia penală nr. 1140 din 12 aprilie 2012 pronunțată în Dosarul nr.

3362/109/2009, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală a respins, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul D.G. împotriva Deciziei penale nr.

76/A din 14 iulie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și

pentru cauze cu minori și de familie.

A obligat recurentul inculpat la plata sumei

de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei decizii a formulat

contestație în anulare contestatorul condamnat D.G.

Decizia pronunțată de instanța de recurs a

fost criticată sub aspectul incidenței dispozițiilor art. 386 alin. (1) lit. c)

C. proc. pen. în coroborare cu dispozițiile art. 10 lit. f) teza finală C.

proc. pen.

Apărătorul a apreciat că se impun câteva

precizări de fapt după cum urmează:

- agravarea situației inculpatului în apel a

fost adoptată ca urmare a promovării apelului tardiv al părții civile;

- modificarea a fost făcută în latura penală

(modificarea circumstanțelor atenuante) și în latură civilă (majorarea

despăgubirilor);

- criticile recursului inculpatului D.G.

asupra tardivității apelului părții civile nu au fost soluționate de instanța

de recurs.

Luând în considerare aceste argumente a

solicitat ca instanța să observe că singura posibilitate procedurală de

înlăturare a unei greșite condamnări stabilite de instanța de apel o constituie

prezenta contestație în anulare.

S-a apreciat că cererea de contestație în

anulare este admisibilă în plan substanțial, dat fiind că trebuia luată în examinare

cauza care împiedică exercițiul acțiunii penale exercitată de partea civilă și

care a condus și la modificarea în latură penală a hotărârii atacate, însă nu a

fost soluționată critica de tardivitate a apelului acestei părți, astfel cum a

fost invocată în recurs.

În final, apărătorul apreciază că pentru

motivele mai sus arătate, prezenta contestație în anulare este admisibilă în

principiu și că se impune admiterea sa în principiu urmată de citarea

condamnatului pentru judecarea fondului contestației, așa cum a fost motivată

și dovedită.

În drept, contestația în anulare a fost

întemeiată pe dispozițiile art. 386 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., art. 390

C. proc. pen., art. 392 C. proc. pen. și art. 10 lit. f) C. proc. pen.

Contestația în anulare formulată de

condamnatul D.G. este inadmisibilă, urmând a fi respinsă ca atare pentru

următoarele considerente.

Potrivit dispozițiilor art. 386 C. proc. pen.

împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în

următoarele cazuri:

a) când procedura de citare a părții pentru

termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost

îndeplinită conform legii;

b) când partea dovedește că la termenul la

care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în imposibilitate de

a se prezenta și de a încunoștința instanța despre această împiedicare;

c) când instanța de recurs nu s-a pronunțat

asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute în art.

10 alin. (1) lit. f) - i

1

), cu privire la care existau probe în

dosar;

d) când împotriva unei persoane s-au

pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă;

e) când, la judecarea recursului sau la

rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, inculpatul prezent nu a fost

ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 385

14

alin. (1

1

) ori art. 385

16

alin. (1).

Cum motivele invocate de contestatorul condamnat nu

se circumscriu nici unuia dintre cazurile de contestație în anulare expres și

limitativ prevăzute de art. 386 lit. a) - e) C. proc. pen., Înalta Curte va

respinge ca inadmisibilă contestația în anulare.

Totodată va obliga contestatorul condamnat la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația în

anulare formulată de contestatorul condamnat D.G. împotriva Deciziei penale nr.

1140 din 12 aprilie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.

Obligă contestatorul condamnat la plata sumei

de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 21

septembrie 2012.

Procesat de GGC - LM