ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2946/2012

Asupra contestației în anulare de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Decizia penală nr. 1140 din 12 aprilie 2012 pronunțată în Dosarul nr. 3362/109/2009, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală a respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.G. împotriva Deciziei penale nr. 76/A din 14 iulie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. A obligat recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare contestatorul condamnat D.G. Decizia pronunțată de instanța de recurs a fost criticată sub aspectul incidenței dispozițiilor art. 386 alin. (1) lit. c) C. proc.

pen. în coroborare cu dispozițiile art. 10 lit. f) teza finală C. proc. pen. Apărătorul a apreciat că se impun câteva precizări de fapt după cum urmează: - agravarea situației inculpatului în apel a fost adoptată ca urmare a promovării apelului tardiv al părții civile; - modificarea a fost făcută în latura penală (modificarea circumstanțelor atenuante) și în latură civilă (majorarea despăgubirilor); - criticile recursului inculpatului D.G. asupra tardivității apelului părții civile nu au fost soluționate de instanța de recurs. Luând în considerare aceste argumente a solicitat ca instanța să observe că singura posibilitate procedurală de înlăturare a unei greșite condamnări stabilite de instanța de apel o constituie prezenta contestație în anulare.

S-a apreciat că cererea de contestație în anulare este admisibilă în plan substanțial, dat fiind că trebuia luată în examinare cauza care împiedică exercițiul acțiunii penale exercitată de partea civilă și care a condus și la modificarea în latură penală a hotărârii atacate, însă nu a fost soluționată critica de tardivitate a apelului acestei părți, astfel cum a fost invocată în recurs. În final, apărătorul apreciază că pentru motivele mai sus arătate, prezenta contestație în anulare este admisibilă în principiu și că se impune admiterea sa în principiu urmată de citarea condamnatului pentru judecarea fondului contestației, așa cum a fost motivată și dovedită. În drept, contestația în anulare a fost întemeiată pe dispozițiile art. 386 alin. (1) lit. c) C. proc.

pen., art. 390 C. proc. pen., art. 392 C. proc. pen. și art. 10 lit. f) C. proc. pen. Contestația în anulare formulată de condamnatul D.G. este inadmisibilă, urmând a fi respinsă ca atare pentru următoarele considerente. Potrivit dispozițiilor art. 386 C. proc. pen.

împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în următoarele cazuri: a) când procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii; b) când partea dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre această împiedicare; c) când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute în art. 10 alin. (1) lit. f) - i 1 ), cu privire la care existau probe în dosar; d) când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă; e) când, la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 385 14 alin. (1 1 ) ori art. 385 16 alin. (1). Cum motivele invocate de contestatorul condamnat nu se circumscriu nici unuia dintre cazurile de contestație în anulare expres și limitativ prevăzute de art. 386 lit. a) - e) C. proc.

pen., Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă contestația în anulare. Totodată va obliga contestatorul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul condamnat D.G. împotriva Deciziei penale nr. 1140 din 12 aprilie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală. Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 21 septembrie 2012. Procesat de GGC - LM