ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4134/2011
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4134/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra contestației în anulare de
față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe,
petentul S.G. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei nr. 862 din
24 februarie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul
nr. 8056/62/2007, solicitând anularea acesteia în temeiul prevederilor art. 317
alin. (l) C. proc. civ.
În motivarea contestației, petentul
susține că pentru termenul din 24 februarie 2011 procedura de citare nu a fost
îndeplinită conform legii, în condițiile în care la dosar s-a aflat o cerere de
amânare pentru lipsă de apărare conform art. 156 C. proc. civ., prin care a
fost indicat domiciliul la care să-i fie comunicat termenul de judecată
acordat, respectiv domiciliul din Italia, oraș Candiolo, strada Via de la
Liberta.
De asemenea, contestatorul arată că nu
a avut cunoștință despre motivele de recurs invocate prin cererea de recurs
pentru că reziliase contractul de asistență juridică cu avocatul care i-a
reprezentat interesele în apel, până la pronunțarea deciziei de către instanța
de apel.
Din această perspectivă consideră că
judecarea recursului în lipsa sa și cu încălcarea dreptului său la apărare
atrag admiterea contestației în anulare.
Analizând actele
și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că prin
sentința nr. 10 din 22 martie 2010,
Tribunalul Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, a respins
acțiunea reclamantului G.S. prin care a solicitat, în contradictoriu cu SC N. SA,
să se constate nulitatea hotărârii A.G.E.A. nr. 3 din 5 aprilie 2007, pentru
lipsa calității procesuale active a acestuia.
Apelul declarat de reclamant împotriva
sentinței a fost admis prin decizia nr. 63 din 9 septembrie 2010 a Curții de
Apel Brașov, secția comercială, care a desființat sentința atacată și a trimis
cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Împotriva acestei decizii a declarat
recurs pârâta SC N. SA Brașov ce a fost admis prin decizia nr. 862 din 24
februarie 2011 a Înaltei
Curți de Casație
și Justiție, care a modificat decizia recurată, în sensul că a
respins
apelul declarat de reclamant împotriva sentinței.
Cu privire la această decizie,
contestatorul susține că a fost pronunțată cu neîndeplinirea legală a
procedurii de citare în ceea cel privește, fiindu-i astfel încălcat dreptul la
apărare, arătând totodată că nu a fost citat la sediul procesual indicat prin
cererea de amânare depusă la dosar pentru termenul la care s-a soluționat recursul.
Verificând actele de la dosar,
instanța constată că la data de 21 ianuarie 2011, petentul a transmis prin fax
o cerere prin care a solicitat acordarea unui termen de judecată în vederea
pregătirii apărării. Contrar susținerilor contestatorului, din cuprinsul
cererii de amânare nu rezultă că acesta ar fi indicat o altă adresă la care
să-i fie comunicate actele de procedură motiv pentru care, instanța de recurs a
procedat la citarea acestuia la sediul procesual ales așa cum a fost citat și
în celelalte faze procesuale, respectiv la sediul apărătorului.
Din verificări a rezultat, de
asemenea, că la data de 24 martie 2011, petentul a solicitat a-i fi comunicată
o copie a deciziei pronunțată de instanța de recurs la domiciliul său, însă
aceasta nu prezintă relevanță sub aspectul care interesează, fiind făcută după
soluționarea recursului.
Fața de aceste împrejurări, Înalta
Curte constată că petentul nu se poate prevala de neîndeplinirea ori
îndeplinirea necorespunzătoare a procedurii de citare în condițiile reglementate
de art. 317 alin. (l) C. proc. civ.
Cererea de amânare depusă în faza
recursului denotă că petentul, care a avut calitatea de intimat în recurs, a
avut cunoștință de termenul acordat pentru soluționarea recursului, iar în
situația în care dorea să schimbe domiciliul ales pentru citarea și comunicarea
actelor de procedură (acela al apărătorului) îi revenea obligația de a-l aduce
la cunoștința instanței de recurs și de a solicita expres ca citarea sa și
comunicarea tuturor actelor de procedură să fie făcută la noua adresă.
Este fără relevanță faptul că,
potrivit susținerilor petentului, contractul de asistență juridică cu avocatul
care i-a reprezentat interesele până în faza procesuală a apelului ar fi fost
reziliat, în contextul în care o astfel de situație nu a fost adusă la
cunoștința instanței de recurs.
În consecință, față de considerentele
expuse și având în vedere că citarea petentului în fața instanței de recurs s-a
făcut la domiciliul pe care
acesta l-a
indicat încă de la prima instanță, precum și faptul că acesta nu a
adus
la cunoștința instanței de recurs că și-ar fi schimbat domiciliu ales pentru
citarea sa și comunicarea actelor de procedură, Înalta Curte constată că acesta
nu se poate prevala de dispozițiile art. 317 alin. (l) C. proc. civ., motiv
pentru care contestația în anulare va fi respinsă ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge
contestația în anulare a deciziei nr. 862 din 24 februarie
2011, pronunțată de Secția comercială
a înaltei Curți de Casație și
Justiție,
formulată de contestatorul S.G.
Irevocabilă.
Pronunțată în
ședință publică, astăzi 14 decembrie 2011.