ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4134/2011

Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe, petentul S.G. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei nr. 862 din 24 februarie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul nr. 8056/62/2007, solicitând anularea acesteia în temeiul prevederilor art. 317 alin. (l) C. proc. civ. În motivarea contestației, petentul susține că pentru termenul din 24 februarie 2011 procedura de citare nu a fost îndeplinită conform legii, în condițiile în care la dosar s-a aflat o cerere de amânare pentru lipsă de apărare conform art. 156 C. proc. civ., prin care a fost indicat domiciliul la care să-i fie comunicat termenul de judecată acordat, respectiv domiciliul din Italia, oraș Candiolo, strada Via de la Liberta.

De asemenea, contestatorul arată că nu a avut cunoștință despre motivele de recurs invocate prin cererea de recurs pentru că reziliase contractul de asistență juridică cu avocatul care i-a reprezentat interesele în apel, până la pronunțarea deciziei de către instanța de apel. Din această perspectivă consideră că judecarea recursului în lipsa sa și cu încălcarea dreptului său la apărare atrag admiterea contestației în anulare. Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că prin sentința nr. 10 din 22 martie 2010, Tribunalul Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, a respins acțiunea reclamantului G.S. prin care a solicitat, în contradictoriu cu SC N. SA, să se constate nulitatea hotărârii A.G.E.A.

nr. 3 din 5 aprilie 2007, pentru lipsa calității procesuale active a acestuia. Apelul declarat de reclamant împotriva sentinței a fost admis prin decizia nr. 63 din 9 septembrie 2010 a Curții de Apel Brașov, secția comercială, care a desființat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta SC N. SA Brașov ce a fost admis prin decizia nr. 862 din 24 februarie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care a modificat decizia recurată, în sensul că a respins apelul declarat de reclamant împotriva sentinței. Cu privire la această decizie, contestatorul susține că a fost pronunțată cu neîndeplinirea legală a procedurii de citare în ceea cel privește, fiindu-i astfel încălcat dreptul la apărare, arătând totodată că nu a fost citat la sediul procesual indicat prin cererea de amânare depusă la dosar pentru termenul la care s-a soluționat recursul.

Verificând actele de la dosar, instanța constată că la data de 21 ianuarie 2011, petentul a transmis prin fax o cerere prin care a solicitat acordarea unui termen de judecată în vederea pregătirii apărării. Contrar susținerilor contestatorului, din cuprinsul cererii de amânare nu rezultă că acesta ar fi indicat o altă adresă la care să-i fie comunicate actele de procedură motiv pentru care, instanța de recurs a procedat la citarea acestuia la sediul procesual ales așa cum a fost citat și în celelalte faze procesuale, respectiv la sediul apărătorului. Din verificări a rezultat, de asemenea, că la data de 24 martie 2011, petentul a solicitat a-i fi comunicată o copie a deciziei pronunțată de instanța de recurs la domiciliul său, însă aceasta nu prezintă relevanță sub aspectul care interesează, fiind făcută după soluționarea recursului.

Fața de aceste împrejurări, Înalta Curte constată că petentul nu se poate prevala de neîndeplinirea ori îndeplinirea necorespunzătoare a procedurii de citare în condițiile reglementate de art. 317 alin. (l) C. proc. civ. Cererea de amânare depusă în faza recursului denotă că petentul, care a avut calitatea de intimat în recurs, a avut cunoștință de termenul acordat pentru soluționarea recursului, iar în situația în care dorea să schimbe domiciliul ales pentru citarea și comunicarea actelor de procedură (acela al apărătorului) îi revenea obligația de a-l aduce la cunoștința instanței de recurs și de a solicita expres ca citarea sa și comunicarea tuturor actelor de procedură să fie făcută la noua adresă.

Este fără relevanță faptul că, potrivit susținerilor petentului, contractul de asistență juridică cu avocatul care i-a reprezentat interesele până în faza procesuală a apelului ar fi fost reziliat, în contextul în care o astfel de situație nu a fost adusă la cunoștința instanței de recurs. În consecință, față de considerentele expuse și având în vedere că citarea petentului în fața instanței de recurs s-a făcut la domiciliul pe care acesta l-a indicat încă de la prima instanță, precum și faptul că acesta nu a adus la cunoștința instanței de recurs că și-ar fi schimbat domiciliu ales pentru citarea sa și comunicarea actelor de procedură, Înalta Curte constată că acesta nu se poate prevala de dispozițiile art. 317 alin. (l) C. proc.

civ., motiv pentru care contestația în anulare va fi respinsă ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare a deciziei nr. 862 din 24 februarie 2011, pronunțată de Secția comercială a înaltei Curți de Casație și Justiție, formulată de contestatorul S.G. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 decembrie 2011.