ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3641/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.

1608 din 2 martie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantului C.N.S.A.S. în

contradictoriu cu pârâtul N.G. și a constatat calitatea pârâtului de

colaborator al Securității.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond a reținut că în cauză, nota olografă

furnizată de pârât la data de 27 octombrie 1981, referitoare la maistrul S. din

secția Foto a C.I.C.: „este un element naționalist care spune printre altele că

mă ... în ea de organizare a noastră, că suntem slabi în domeniul energetic

(electronică) comparativ cu unguri, că noi nu o să ajungem la nivelul lor

niciodată, că nivelul nostru de trai de asemenea este sub nivelul lor. Și este

nemulțumit de modul în care este organizată activitatea economică la noi în

tară. De asemenea, sus numitul a polarizat în jurul lui pe toți maghiarii din

secție”. Așa cum reține ofițerul de legătură, pârâtul a furnizat aceste

informații din proprie inițiativă, cu aspectele prezentate în notă fiind

informații ofițeri superiori din cadrul I.J.S. Mureș.

Deși pârâtul a fost

recrutat pe linie de contrainformații, datele furnizate exced cadrul

recrutării, referindu-se la comentarii la adresa nivelului de trai din România

comunistă. Asemenea discuții erau considerate „dușmănoase” și de cele mai multe

ori aveau repercusiuni pe linie de securitate asupra persoanei semnalată cu

atare atitudine.

Nu constituie un

impediment, faptul că pârâtul a furnizat doar o singură notă care se refere la

activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist. În definiția

colaboratorului Securității, dată de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008

aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008, nu se cere ca

acesta să furnizeze o pluralitate de informații. Este de ajuns furnizarea unei

singure informații, în condițiile definiției legale, pentru a fi reținută

calitatea de colaborator al Securității.

Ca atare, prima

condiție impusă de legiuitor în constatarea calității de colaborator, este

asigurată.

A doua condiție

cerută de lege, se referă la faptul ca informațiile prevăzute la pct. 1 să

vizeze îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Și

această condiție este asigurată deoarece, pe de o parte, nu cade în sarcina

C.N.S.A.S. probarea încălcării drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului, ci, așa cum și textul de lege o arată, constatarea calității de

colaborator al securității are loc atunci când persoana verificată, prin

informațiile furnizate, a făcut posibilă suprimarea sau îngrădirea acestor drepturi.

Nu se poate reține că furnizarea unor informații de asemenea natură nu a fost

făcută conștient, având reprezentarea clară a faptului că relatări ca cele

prezentate anterior nu rămâneau fără urmări.

Împotriva acestei sentințe

a formulat recurs pârâtul N.G., susținând că hotărârea atacată este nelegală și

netemeinică pentru următoarele motive, respectiv argumente:

- instanța de fond a

stabilit în mod greșit că furnizarea unor informații s-a făcut în mod

conștient, având reprezentarea clară a consecințelor acestei activități. În

acest sens, instanța de fond nu a ținut seama de înscrisurile depuse la dosar,

atestând diagnosticul de „schizofrenie paranoidă” în perioada semnării

angajamentului la societate și a semnării declarațiilor încriminate;

-

hotărârea

este nemotivată și nu se bazează pe probe, cauza fiind soluționată la prima zi

de înfățișare, fără ca instanța să motiveze respingerea probei cu martori

cerută de reclamant.

Analizând actele și

lucrările dosarului de fond, precum și criticile formulate în recurs, ce se

încadrează în prevederile art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte

constată că recursul este întemeiat și urmează a fi admis pentru următoarele

considerente:

Astfel, instanța de

fond a stabilit în mod greșit situația de fapt, cu ignorarea sau interpretarea

greșită a probei cu înscrisuri depuse de pârât. Potrivit documentelor depuse de

acesta la dosar, în perioada 1981 – 1983, pârâtul suferea, în mod cert, de o

boală psihică gravă, care îi afecta discernământul, respectiv schizofrenie

paranoidă. În aceste condiții, nu se poate considera că pârâtul și-a asumat, cu

discernământ, angajamentul semnat cu societatea și anumite informații pe care

le-a furnizat în perioada respectivă.

În consecință, în

raport de documentele medicale depuse la doar de fond, instanța ar fi trebuit

să respingă acțiunea formulată de C.N.S.A.S., în cauză nefiind întrunite condițiile

referitoare la art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, în principal condiția ca

informațiile să vizeze îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

Pentru considerentele

menționate, cu referire la art. 312 alin. (1), (2) și (3) C. proc. civ.,

recursul urmează a fi admis, dispunându-se modificarea sentinței în sensul

respingerii acțiunii formulate de reclamantul C.N.S.A.S.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de N.G. împotriva sentinței civile nr. 1608 din 2 martie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică

sentința atacată în sensul că respinge ca neîntemeiată acțiunea reclamantului C.N.S.A.S.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 20 septembrie 2012 .