ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3641/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1608 din 2 martie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantului C.N.S.A.S. în contradictoriu cu pârâtul N.G. și a constatat calitatea pârâtului de colaborator al Securității. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că în cauză, nota olografă furnizată de pârât la data de 27 octombrie 1981, referitoare la maistrul S. din secția Foto a C.I.C.: „este un element naționalist care spune printre altele că mă ... în ea de organizare a noastră, că suntem slabi în domeniul energetic (electronică) comparativ cu unguri, că noi nu o să ajungem la nivelul lor niciodată, că nivelul nostru de trai de asemenea este sub nivelul lor.

Și este nemulțumit de modul în care este organizată activitatea economică la noi în tară. De asemenea, sus numitul a polarizat în jurul lui pe toți maghiarii din secție”. Așa cum reține ofițerul de legătură, pârâtul a furnizat aceste informații din proprie inițiativă, cu aspectele prezentate în notă fiind informații ofițeri superiori din cadrul I.J.S. Mureș. Deși pârâtul a fost recrutat pe linie de contrainformații, datele furnizate exced cadrul recrutării, referindu-se la comentarii la adresa nivelului de trai din România comunistă. Asemenea discuții erau considerate „dușmănoase” și de cele mai multe ori aveau repercusiuni pe linie de securitate asupra persoanei semnalată cu atare atitudine.

Nu constituie un impediment, faptul că pârâtul a furnizat doar o singură notă care se refere la activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist. În definiția colaboratorului Securității, dată de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008, nu se cere ca acesta să furnizeze o pluralitate de informații. Este de ajuns furnizarea unei singure informații, în condițiile definiției legale, pentru a fi reținută calitatea de colaborator al Securității. Ca atare, prima condiție impusă de legiuitor în constatarea calității de colaborator, este asigurată. A doua condiție cerută de lege, se referă la faptul ca informațiile prevăzute la pct. 1 să vizeze îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Și această condiție este asigurată deoarece, pe de o parte, nu cade în sarcina C.N.S.A.S. probarea încălcării drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, ci, așa cum și textul de lege o arată, constatarea calității de colaborator al securității are loc atunci când persoana verificată, prin informațiile furnizate, a făcut posibilă suprimarea sau îngrădirea acestor drepturi. Nu se poate reține că furnizarea unor informații de asemenea natură nu a fost făcută conștient, având reprezentarea clară a faptului că relatări ca cele prezentate anterior nu rămâneau fără urmări. Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul N.G., susținând că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică pentru următoarele motive, respectiv argumente: - instanța de fond a stabilit în mod greșit că furnizarea unor informații s-a făcut în mod conștient, având reprezentarea clară a consecințelor acestei activități.

În acest sens, instanța de fond nu a ținut seama de înscrisurile depuse la dosar, atestând diagnosticul de „schizofrenie paranoidă” în perioada semnării angajamentului la societate și a semnării declarațiilor încriminate; - hotărârea este nemotivată și nu se bazează pe probe, cauza fiind soluționată la prima zi de înfățișare, fără ca instanța să motiveze respingerea probei cu martori cerută de reclamant. Analizând actele și lucrările dosarului de fond, precum și criticile formulate în recurs, ce se încadrează în prevederile art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este întemeiat și urmează a fi admis pentru următoarele considerente: Astfel, instanța de fond a stabilit în mod greșit situația de fapt, cu ignorarea sau interpretarea greșită a probei cu înscrisuri depuse de pârât.

Potrivit documentelor depuse de acesta la dosar, în perioada 1981 – 1983, pârâtul suferea, în mod cert, de o boală psihică gravă, care îi afecta discernământul, respectiv schizofrenie paranoidă. În aceste condiții, nu se poate considera că pârâtul și-a asumat, cu discernământ, angajamentul semnat cu societatea și anumite informații pe care le-a furnizat în perioada respectivă. În consecință, în raport de documentele medicale depuse la doar de fond, instanța ar fi trebuit să respingă acțiunea formulată de C.N.S.A.S., în cauză nefiind întrunite condițiile referitoare la art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, în principal condiția ca informațiile să vizeze îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Pentru considerentele menționate, cu referire la art. 312 alin. (1), (2) și (3) C. proc. civ., recursul urmează a fi admis, dispunându-se modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamantul C.N.S.A.S.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de N.G. împotriva sentinței civile nr. 1608 din 2 martie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în sensul că respinge ca neîntemeiată acțiunea reclamantului C.N.S.A.S. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 septembrie 2012 .