ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 06 noiembrie 2012, în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, s-a înregistrat dosarul cu numărul de mai sus având ca obiect plângerea formulată de numitul N.A.L. prin care acesta solicită efectuarea de cercetări față de N.F., procuror în cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen. și violare de domiciliu prev. de art. 192 C. pen. In motivarea pl ângerii se arată că procurorul N.F.

a dispus, instruit și coordonat prelevarea de materiale biologice în dublu exemplar, unul pentru baza națională de date, așa cum prevedea hotărârea judecătorească, și încă un pachet de materiale biologice pe care să le trimită în Statele Unite ale Americii, deși acest lucru nu era prevăzut în hotărârea judecătorească; de asemenea, a dispus, instruit și coordonat prelevarea ilegală de date biometrice, incluzând cântărirea, amprentarea și fotografierea numitului N.A.L., a încălcat drepturile procesuale ale acestuia din urmă, precum și procedura de identificare. Totodată, a pătruns în imobilul în care se afla N.A.L., în vederea executării mandatului de aducere, deși i s-a menționat expres să nu intre.

La dosarul cauzei au fost ata șate, în copie, actele aflate la lucrarea nr. 2126/11/5/2012 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu, având ca obiect cererea de asistență judiciară internațională formulată de autoritățile judiciare din Statele Unite ale Americii, lucrare soluționată de procuror N.F.. Autoritatea centrală a Statelor Unite a solicitat asistență judiciară în materie penală autorităților române în cadrul unei investigații care se desfășura în legătura cu comiterea unor fapte penale grave de către patru cetățeni români în cursul anului 2007. Astfel, în cursul lunii aprilie 2007 trei cetățeni de origine română au lipsit de libertate o persoană de sex feminin cu vârstă înaintată pe care au sechestrat-o în locuința ei și i-au administrat prin injectare o substanță inofensivă despre care au avertizat-o însă că este un „virus mortal ” . Pentru a-i remite antidotul i-au solicitat suma de 8,5 milioane de dolari.

După circa 5 ore, timp în care victima a refuzat să dea curs solicitării, făptuitorii au părăsit locuința acesteia deplasându-se pe teritoriul mai multor state cu un autovehicul furat. În cadrul cererii de asistență judiciară internațională, autoritățile americane au solicitat efectuarea de către autoritățile române a mai multor demersuri judiciare, la care face referire și numitul N.A.L. în plângerea sa. Analiz ând actele aflate la dosarul cauzei s-a constatat că nu există indicii privind săvârșirea vreunei infracțiuni de către magistratul N.F., toate actele efectuate de acesta reprezentând o îndeplinire a atribuțiilor de serviciu și nu o încălcare a lor. Astfel, la dosarul cauzei au fost depuse actele întocmite de procurorul N.F., toate demersurile întreprinse de acesta având ca temei cererea de asistență judiciară formulată de autoritățile din Statele Unite.

In ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu săvârșită cu ocazia executării mandatului de aducere emis pe numele N.A.L., s-a constatat că din procesul verbal întocmit cu această ocazie rezultă că activitatea s-a desfășurat potrivit dispozițiilor legale și nu au fost obiecțiuni din partea participanților, procesul verbal fiind semnat și de apărătorul susnumitului. În consecin ță, constatându-se că există unul dintre cazurile care împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale, respectiv cel prevăzut de art. 10 lit. a) C. proc. pen. - fapta nu există, în temeiul disp. art. 228 alin. (6) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., a dispus ne începerea urmăririi penale față de N.F., procuror în cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen.

și violare de domiciliu prev. de art. 192 C. pen. Cheltuielile judiciare în sumă de 50 de lei au rămas în sarcina statului. Împotriva rezoluției nr. 963/P/2012 din 9 septembrie 2013 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, a formulat plângere petentul N.A.L., acesta, în esență, manifestându-și nemulțumirea față de soluția dată în rezoluția atacată. Examinând cauza sub toate aspectele conform art. 278 1 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că plângerea nu este fondată, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare. Înalta Curte reține că legiuitorul a prevăzut posibilitatea ca, orice persoană nemulțumită de actele și măsurile dispuse în timpul urmăririi penale să facă plângere împotriva acestora, ca o garanție a respectării legalității în procesul penal.

În concepția legiuitorului, poate face o astfel de plângere orice persoană ale cărei interese legitime au fost vătămate printr-un act sau printr-o măsură procesuală, fără însă a se aduce atingere autorității de lucru judecat a unei hotărâri definitive de condamnare. Accesul liber la justiție este reglementat de legiuitor, iar cel nemulțumit de soluția dată de procuror se poate adresa judecătorului de la instanța căreia i-ar reveni potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță, așa cum, de altfel, a procedat și petiționarul, prin plângerea ce face obiectul verificării în cauza de față. Potrivit dispozițiilor art. 200 C. proc. pen.

„urmărirea penală are ca obiect strângerea probelor necesare cu privire la existența infracțiunilor, la identificarea făptuitorilor și la stabilirea răspunderii acestora, pentru a se constata dacă este sau nu cazul să se dispună trimiterea în judecată ” . Organul de urmărire penala sesizat potrivit unuia din modurile prevăzute de art. 221 C. proc. pen., efectuează acte premergătoare și de urmărire penală în succesiunea determinată de lege, acte care au menirea de a clarifica aspectele care confirmă sau infirmă existența infracțiunii și pot conduce la constatarea unuia din cazurile reglementate de art. 10 C. proc. pen., în care punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale este împiedicată.

În cauză, în urma actelor premergătoare efectuate, Înalta Curte constată că procurorul de caz a reținut corect situația de fapt potrivit căreia intimatul N.F. nu a săvârșit infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen. și violare de domiciliu prev. de art. 192 C. pen. Totodată, se mai constată că soluțiile de neîncepere a urmăririi penale împotriva intimatului pentru săvârșirea infracțiunii precizate anterior, este legală și temeinică, întrucât din actele premergătoare administrate în cauză nu a rezultat faptul că intimatul ar fi săvârșit infracțiunea pentru care a fost sesizat parchetul sau care să fi cauzat o vătămare intereselor legale ale unei persoane.

Întrucât, în speță, nu s-au identificat indicii sau alte elemente din care să rezulte că în timpul efectuării atribuțiilor de serviciu de către intimat acesta ar fi săvârșit cu intenție vreo faptă de natură a antrena răspunderea lor penală și, cu atât mai puțin, săvârșirea unor fapte prin care să aducă atingere intereselor legale ale vreunei persoane, s-a apreciat, în mod justificat, de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, prin pronunțarea rezoluției atacate cu prezenta plângere, că susținerile petiționarului nu au niciun suport probator. De altfel, Înalta Curte constată că petiționarul nu a produs dovezi în sprijinul celor relevate și nu a făcut referire la aspecte concrete, ce țin de elementele constitutive ale acestei infracțiuni, fiind simple afirmații lipsite de orice fundament real.

Împrejurarea că petentul a fost nemulțumit de modul în care intimatul și-a desfășurat activitatea de serviciu, prin lucrarea nr. 2126/II/5/2012 a Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu având ca obiect cererea de asistență juridică internațională, formulată de autoritățile judiciare din S.U.A., lucrare soluționată de procuror N.F., în condițiile în are acesta a respectat cadrul legislativ în luarea măsurilor decizionale, nu poate să conducă la concluzia că au fost săvârșite fapte penale care să atragă răspunderea penală, disciplinară a intimatului atâta timp cât au fost avute în vedere actele administrate de părți în vederea dispunerii de către parchet a unei soluții legale și temeinice. De asemenea fapta nu există în materialitatea sa cât timp nu se poate reține că au fost săvârșite cu intenție și că prin aceasta s-a cauzat o vătămare a intereselor legale ale persoanei.

În consecință, respingând plângerea și dispunând neînceperea urmăririi penale față de intimat, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică a dispus o rezoluție temeinică și legală. În baza art. 278 1 alin. (8) lit. a) teza ultimă C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petentul N.A.L. împotriva rezoluției nr. 963/P/2012 din 9 septembrie 2013 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică. Va menține ca legală și temeinică rezoluția atacată. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare, conform dispozitivului prezentei sentințe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petentul N.A.L. împotriva Rezoluției nr. 963/P/2012 din 9 septembrie 2013 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică. Menține ca legală și temeinică rezoluția atacată. Obligă petentul la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 5 decembrie 2013 .