ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de

față,

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

La data de 06

noiembrie

2012,

în cadrul Parchetului

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică,

s-a înregistrat dosarul cu numărul de mai sus având ca obiect plângerea

formulată de numitul N.A.L. prin care acesta solicită efectuarea de cercetări

față de N.F., procuror în cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de

Criminalitate Organizată și Terorism, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de

abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen. și

violare de domiciliu prev. de art. 192 C. pen.

In motivarea pl

ângerii se arată că

procurorul N.F. a dispus, instruit și coordonat prelevarea de materiale

biologice în dublu exemplar, unul pentru baza națională de date, așa cum

prevedea hotărârea judecătorească, și încă un pachet de materiale biologice pe

care să le trimită în Statele Unite ale Americii, deși acest lucru nu era

prevăzut în hotărârea judecătorească; de asemenea, a dispus, instruit și

coordonat prelevarea ilegală de date biometrice, incluzând cântărirea,

amprentarea și fotografierea numitului N.A.L., a încălcat drepturile procesuale

ale acestuia din urmă, precum și procedura de identificare. Totodată, a pătruns

în imobilul în care se afla N.A.L., în vederea executării mandatului de

aducere, deși i s-a menționat expres să nu intre.

La

dosarul cauzei au fost ata

șate, în copie, actele aflate la lucrarea nr. 2126/11/5/2012

a Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu, având ca obiect cererea de

asistență judiciară internațională formulată de autoritățile judiciare din

Statele Unite ale Americii, lucrare soluționată de procuror N.F.. Autoritatea

centrală a Statelor Unite a solicitat asistență judiciară în materie penală

autorităților române în cadrul unei investigații care se desfășura în legătura

cu comiterea unor fapte penale grave de către patru cetățeni români în cursul

anului 2007. Astfel, în cursul lunii aprilie 2007 trei cetățeni de origine

română au lipsit de libertate o persoană de sex feminin cu vârstă înaintată pe

care au sechestrat-o în locuința ei și i-au administrat prin injectare o

substanță inofensivă despre care au avertizat-o însă că este un „virus mortal

”

. Pentru a-i remite

antidotul i-au solicitat suma de 8,5 milioane de dolari. După circa 5 ore, timp

în care victima a refuzat să dea curs solicitării, făptuitorii au părăsit

locuința acesteia deplasându-se pe teritoriul mai multor state cu un

autovehicul furat.

În cadrul cererii de asistență

judiciară internațională, autoritățile americane au solicitat efectuarea de

către autoritățile române a mai multor demersuri judiciare, la care face

referire și numitul N.A.L. în plângerea sa.

Analiz

ând actele aflate la dosarul cauzei

s-a constatat că nu există indicii privind săvârșirea vreunei infracțiuni de

către magistratul N.F., toate actele efectuate de acesta reprezentând o

îndeplinire a atribuțiilor de serviciu și nu o încălcare a lor. Astfel, la

dosarul cauzei au fost depuse actele întocmite de procurorul N.F., toate

demersurile întreprinse de acesta având ca temei cererea de asistență judiciară

formulată de autoritățile din Statele Unite. In ceea ce privește săvârșirea

infracțiunii de violare de domiciliu săvârșită cu ocazia executării mandatului

de aducere emis pe

numele N.A.L., s-a constatat

că din procesul verbal întocmit cu această ocazie rezultă

că activitatea s-a desfășurat potrivit dispozițiilor legale și nu au fost

obiecțiuni din partea participanților, procesul verbal fiind semnat și de

apărătorul susnumitului.

În consecin

ță, constatându-se că

există unul dintre cazurile care împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale,

respectiv cel prevăzut de art. 10 lit. a) C. proc. pen. - fapta nu există, în

temeiul disp. art. 228

alin. (6) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., a dispus ne

începerea urmăririi

penale față de N.F., procuror în cadrul Direcției de Investigare a

Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, sub aspectul săvârșirii

infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art.

246 C. pen. și violare de domiciliu prev. de art. 192 C. pen.

Cheltuielile judiciare

în sumă de 50 de lei au

rămas în sarcina statului.

Împotriva rezoluției nr.

963/P/2012 din 9 septembrie 2013 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, a formulat

plângere petentul N.A.L., acesta, în esență, manifestându-și nemulțumirea față

de soluția dată în rezoluția atacată.

Examinând cauza sub

toate aspectele conform art. 278

1

C. proc. pen., Înalta Curte de

Casație și Justiție constată că plângerea nu este fondată, pentru considerentele

ce vor fi arătate în continuare.

Înalta Curte reține

că legiuitorul a prevăzut posibilitatea ca, orice persoană nemulțumită de

actele și măsurile dispuse în timpul urmăririi penale să facă plângere

împotriva acestora, ca o garanție a respectării legalității în procesul penal.

În concepția legiuitorului,

poate face o astfel de plângere orice persoană ale cărei interese legitime au

fost vătămate printr-un act sau printr-o măsură procesuală, fără însă a se

aduce atingere autorității de lucru judecat a unei hotărâri definitive de

condamnare. Accesul liber la justiție este reglementat de legiuitor, iar cel

nemulțumit de soluția dată de procuror se poate adresa judecătorului de la

instanța căreia i-ar reveni potrivit legii, competența să judece cauza în primă

instanță, așa cum, de altfel, a procedat și petiționarul, prin plângerea ce

face obiectul verificării în cauza de față.

Potrivit

dispozițiilor art. 200 C. proc. pen. „urmărirea penală are ca obiect strângerea

probelor necesare cu privire la existența infracțiunilor, la identificarea

făptuitorilor și la stabilirea răspunderii acestora, pentru a se constata dacă

este sau nu cazul să se dispună trimiterea în judecată

”

.

Organul de urmărire

penala sesizat potrivit unuia din modurile prevăzute de art. 221 C. proc. pen.,

efectuează acte premergătoare și de urmărire penală în succesiunea determinată

de lege, acte care au menirea de a clarifica aspectele care confirmă sau

infirmă existența infracțiunii și pot conduce la constatarea unuia din cazurile

reglementate de art. 10 C. proc. pen., în care punerea în mișcare sau

exercitarea acțiunii penale este împiedicată.

În cauză, în urma

actelor premergătoare efectuate, Înalta Curte constată că procurorul de caz a

reținut corect situația de fapt potrivit căreia intimatul N.F. nu a săvârșit

infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246

C. pen. și violare de domiciliu prev. de art. 192 C. pen.

Totodată, se mai

constată că soluțiile de neîncepere a urmăririi penale împotriva intimatului

pentru săvârșirea infracțiunii precizate anterior, este legală și temeinică,

întrucât din actele premergătoare administrate în cauză nu a rezultat faptul că

intimatul ar fi săvârșit infracțiunea pentru care a fost sesizat parchetul sau

care să fi cauzat o vătămare intereselor legale ale unei persoane.

Întrucât, în speță,

nu s-au identificat indicii sau alte elemente din care să rezulte că în timpul

efectuării atribuțiilor de serviciu de către intimat acesta ar fi săvârșit cu

intenție vreo faptă de natură a antrena răspunderea lor penală și, cu atât mai

puțin, săvârșirea unor fapte prin care să aducă atingere intereselor legale ale

vreunei persoane, s-a apreciat, în mod justificat, de Parchetul de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică,

prin pronunțarea rezoluției atacate cu prezenta plângere, că susținerile

petiționarului nu au niciun suport probator.

De altfel, Înalta

Curte constată că petiționarul nu a produs dovezi în sprijinul celor relevate

și nu a făcut referire la aspecte concrete, ce țin de elementele constitutive

ale acestei infracțiuni, fiind simple afirmații lipsite de orice fundament

real.

Împrejurarea că

petentul a fost nemulțumit de modul în care intimatul și-a desfășurat

activitatea de serviciu, prin lucrarea nr. 2126/II/5/2012 a Parchetul de pe

lângă Tribunalul Sibiu având ca obiect cererea de asistență juridică

internațională, formulată de autoritățile judiciare din S.U.A., lucrare

soluționată de procuror N.F., în condițiile în are acesta a respectat cadrul

legislativ în luarea măsurilor decizionale, nu poate să conducă la concluzia că

au fost săvârșite fapte penale care să atragă răspunderea penală, disciplinară

a intimatului atâta timp cât au fost avute în vedere actele administrate de

părți în vederea dispunerii de către parchet a unei soluții legale și

temeinice. De asemenea fapta nu există în materialitatea sa cât timp nu se

poate reține că au fost săvârșite cu intenție și că prin aceasta s-a cauzat o

vătămare a intereselor legale ale persoanei.

În consecință,

respingând plângerea și dispunând neînceperea urmăririi penale față de intimat,

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire

penală și criminalistică a dispus o rezoluție temeinică și legală.

În baza art. 278

1

alin. (8) lit.

a) teza ultimă C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, plângerea formulată de

petentul N.A.L. împotriva rezoluției nr. 963/P/2012 din 9 septembrie 2013 a

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire

penală și criminalistică.

Va menține ca legală

și temeinică rezoluția atacată.

În baza art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., petentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare,

conform dispozitivului prezentei sentințe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca nefondată, plângerea formulată

de petentul N.A.L. împotriva Rezoluției nr. 963/P/2012 din 9 septembrie 2013 a

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire

penală și criminalistică.

Menține ca legală și

temeinică rezoluția atacată.

Obligă petentul la

plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 5

decembrie

2013

.