ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 777/2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 777/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Deliberând asupra recursului, constată

următoarele:

Prin

sentința penală nr. 379/D/2013 din data de 03 decembrie 2013, pronunțată de

Tribunalul Bacău, s-a dispus condamnarea inculpatului R.P., pentru săvârșirea

infracțiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută și pedepsită de art. 20

rap. la art. 174 alin. (1) - art. 175 lit. c) C. pen., la pedeapsa principală

de 7 (șapte) ani și 6 (șase) luni închisoare și 3 (trei) ani pedeapsă complementară

a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute art. 64 lit. a) teza a II-a și

lit. b) C. pen.

În

baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării

preventive a inculpatului, iar în temeiul art. 88 C. pen., s-a dedus din durata

pedepsei principale aplicate perioada reținerii și arestul preventiv, începând cu

data de 10 iulie 2013 la zi.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie

a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a

și b) C. pen., în condițiile art. 71 alin. (2) C. pen.

S-a constatat că partea vătămată R.V. nu

s-a constituit parte civilă.

În

temeiul art. 14 și art. 346 C. proc. pen. și art. 313 din

O.U.G. nr. 72/2006, inculpatul a fost obligat să plătească părții civile Serviciul

de Ambulanță Bacău suma de 432,80 RON, reprezentând cheltuielile de transport pentru

victima R.V.

În

temeiul art. 14 și art. 346 C. proc. pen. și art. 313 din

O.U.G. nr. 72/2006, inculpatul a fost obligat să plătească părții civile Spitalul

Județean de Urgență Bacău suma de 11335,88 RON, reprezentând cheltuielile de spitalizare

pentru victima R.V.

În

baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de

probe biologice de la inculpat la data rămânerii definitive a hotărârii.

În

temeiul art. 109 C. proc. pen., s-a dispus păstrarea mijloacelor

materiale de probă aflate la Camera de Corpuri delicte a Tribunalului Bacău și consemnate

în procesul verbal încheiat la 23 iulie 2013 (dosar Tribunalul Bacău nr. 3717/110/2013).

În

baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul

la plata sumei de 1000 RON către stat, reprezentând cheltuieli judiciare avansate

de acesta.

Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul

a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău, inculpatul

R.P. a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunii

de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1)

- art. 175 lit. c) C. pen., faptele constând în aceea că, în ziua de 05 iulie 2013,

pe fondul consumului de alcool și a unui conflict spontan, a aruncat cu benzină

pe tatăl său R.V., după care i-a dat foc.

Pe parcursul cercetării judecătorești a

fost audiată partea vătămată și au fost audiați și martorii: C.V., R.V. și P.C.

Inculpatul a invocat dreptul la tăcere.

Examinând ansamblul materialului probator

administrat în cauză, în ambele faze ale procesului penal, instanța de fond a reținut

că inculpatul R.P. și, tatăl său, R.V. locuiesc împreună într-o casă din comuna

F., jud. Bacău și obișnuiau să consume băuturi alcoolice, situații în care inculpatul

devenea violent și bătea partea vătămată.

În

seara zilei de 05 iulie 2013, inculpatul era din nou sub influența

băuturilor alcoolice, iar în momentul în care tatăl său i-a reproșat că i-a furat

suma de 200 RON dintr-un chiler, inculpatul s-a supărat, a adus un bidon cu benzină

și l-a stropit pe tatăl său, după care i-a dat foc cu o brichetă. Hainele părții

vătămate s-au aprins, aceasta reușind cu greu să se dezbrace. Inițial partea vătămată

a declarat că inculpatul l-a ajutat să se dezbrace și a aruncat cu apă, reușind

să stingă focul, dar, în timpul judecății a precizat că

nu-și

amintește dacă fiul său l-a ajutat sau a plecat imediat după ce i-a dat foc.

Partea vătămată nu a anunțat ambulanța,

ci, s-a schimbat și s-a deplasat la locuința martorului P.C., căruia i-a povestit

ce s-a întâmplat, unde a beneficiat de primele îngrijiri, dar a refuzat să solicite

sprijinul SMURD. În aceeași noapte s-a deplasat acasă, unde a fost găsit în stare

de șoc de celălalt fiu al său, R.V., care fusese anunțat de martorul V.E. R.V. l-a

rugat pe martorul C.V. să sune la 112 pentru ca tatăl său să fie transportat cu

ambulanța la Spitalul Județean de Urgență Bacău.

Pentru acordarea primului ajutor și pentru

tratarea leziunilor suferite, partea vătămată a fost internată la Spitalul Județean

de Urgență Bacău. Medicii legiști au stabilit că acesta prezintă arsuri gr. II-III

pe torace anterior și abdomen, leziunile necesitând 28-30 de zile de îngrijiri medicale,

fără a-i pune viața în pericol.

Inculpatul a declarat în timpul urmăririi

și în dezbateri că nu a comis această infracțiune, tatăl său dându-și foc accidental,

iar el l-a ajutat să se dezbrace de hainele care s-au aprins.

La alegerea pedepsei, precum și la individualizarea

cuantumului acesteia, conform art. 72 C. pen., instanța a avut în vedere pericolul

social concret al faptei săvârșite, determinat atât de modul de producere, cât și

de importanța valorilor sociale afectate, limitele de pedeapsă prevăzute de lege

pentru această infracțiune, datele ce caracterizează persoana inculpatului, dar

și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Constatând că

fapta inculpatului prezintă pericol social pentru valorile ocrotite de art. 174

C. pen. (viața persoanei), că nu a cooperat cu organele judiciare și nu a recunoscut

comiterea faptei, instanța a apreciat că o pedeapsă principală de 7 (șapte) ani

și 6 (șase) luni închisoare este de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute

de art. 52 C. pen., la care va adăuga pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului

drepturilor prevăzute art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., timp de 3

ani.

În

ceea ce privește pedeapsa accesorie, s-a reținut că natura

faptei săvârșite și circumstanțele personale ale inculpatului conduc la concluzia

unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de

art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege.

În

ceea ce privește latura civilă, instanța a constatat că partea

vătămată R.V. nu s-a constituit parte civilă astfel că l-a obligat pe inculpat la

plata despăgubirilor civile către părțile civile Serviciul Județean de Ambulanță

Bacău și Spitalul Județean de Urgență Bacău.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel

inculpatul, cale de atac nemotivată în scris, iar în susținerile orale făcute în

fața instanței, prin intermediul apărătorului a solicitat reindividualizarea sancțiunii.

Prin decizia penală nr. 5 din 14 ianuarie

2014 Curtea de Apel Bacău a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul-inculpat

R.P. împotriva sentinței penale nr. 379/D/2013, din data de 03 decembrie 2013, pronunțată

de Tribunalul Bacău.

Pentru a decide astfel instanța de apel

a apreciat că instanța de fond a reținut o situație de fapt corespunzătoare probelor

administrate, a dat faptei săvârșite de apelantul-inculpat o corectă încadrare juridică

și a dat dovadă de foarte multă înțelegere, prin aplicarea unei pedepse principale

egală cu minimul special prevăzut de lege pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea

de omor calificat, prevăzută de art. 20 rap. la art. 174 - art. 175 lit. c) C.

pen. În raport de gravitatea infracțiunii săvârșite, de împrejurările în care a

fost comisă, de urmările produse și care se puteau produce, de subiectul pasiv al

acestei infracțiuni, inculpatul stropindu-și propriul tată cu benzină și dându-i

foc, doar pentru faptul că i-a reproșat că i-a sustras banii din pensie și i-a cheltuit

pe băuturi alcoolice, de poziția inculpatului pe parcursul procesului penal, negând

săvârșirea infracțiunii în pofida unor probe certe de vinovăție, de faptul că a

încercat să arunce vina pe fratele său R., Curtea a constatat că nu se impune reținerea

în favoarea inculpatului de circumstanțe atenuante și coborârea pedepsei principale

sub minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșită.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs

inculpatul solicitând, în principal achitarea pentru lipsa unuia dintre elementele

constitutive ale infracțiunii reținute în sarcina sa, iar, în subsidiar, aplicarea

legii penale mai favorabile și reindividualizarea sancțiunii.

Examinând recursul prin prisma dispozițiilor

legale Înalta Curte constată că este fondat sub aspectul aplicării legii penale

mai favorabile:

Potrivit art. 12 alin. (1) din Legea

nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen.

și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții

procesual penale, "recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare

a legii noi, declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit

legii vechi, rămân în competența aceleiași instanțe și se judecă potrivit dispozițiilor

legii vechi privitoare la recurs". În consecință, Înalta Curte va examina recursurile

prin prisma dispozițiilor C. proc. pen. anterior, astfel cum au fost modificate

prin Legea nr. 2/2013.

Verificând îndeplinirea cerințelor formale

prevăzute de art. 385

10

alin. (1) și (2) C. proc. pen., în raport de

preschimbarea termenului de judecată acordat pentru soluționarea recursului declarat

de inculpatul R.P. din data de 24 iunie 2014 pentru acest termen de judecată, se

apreciază că recurentul a motivat în termen recursul, cu respectarea obligațiilor

impuse de art. 385

10

alin. (2) C. proc. pen.

În

legătură cu critica întemeiată pe dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., sub aspectul lipsei elementelor constitutive ale

infracțiuni pentru care a fost condamnat, respectiv latura obiectivă și latura subiectivă,

instanța de recurs, având în vedere atitudinea constantă de nerecunoaștere a faptei,

apreciază că ceea ce contestă inculpatul este chiar starea de fapt, reținută de

instanțele de fond și de apel, în urma aprecierii probatoriului administrat în cauză,

tinzând chiar la modificarea acesteia și nu a normei incriminatoare, ceea ce în

realitate, nu reprezintă o chestiune de drept care să poată fi analizată de instanța

de recurs prin prisma cazului de casare invocat.

Cu privire la incidența dispozițiilor

art. 5 C. pen., instanța constată că inculpatul R.P. a fost trimis în judecată și

condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174

- 175 alin. (1) lit. c) C. pen. anterior, constând în aceea că,

în

ziua de 05 iulie 2013, pe fondul consumului de alcool și a unui conflict spontan,

a aruncat cu benzină pe tatăl său R.V., după care i-a dat foc.

Cum fapta reținută în sarcina inculpatului

a fost comisă sub imperiul legii vechi, iar până la rămânerea definitivă a hotărârii

a intrat în vigoare noul C. pen., Înalta Curte va supune analizei în mod comparativ

influența modificărilor legislative privitoare la elementele constitutive ale infracțiunii

și regimul sancționator.

Recurentul inculpat a fost trimis în judecată

pentru comiterea infracțiunii de omor calificat prev. de art. 174 - art. 175

lit. c) C. pen.

Potrivit dispozițiilor art. 174 C.

pen. anterior, uciderea unei persoane se pedepsește cu închisoare de la 10 la 20

de ani și interzicerea unor drepturi.

Potrivit disp. art. 175 lit. c) C.

pen. anterior - omorul săvârșit asupra soțului sau a unei rude apropiate se pedepsește

cu închisoare de la 15 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi.

În

noul C. pen. omorul este incriminat în dispozițiile art. 188

C. pen., având același conținut ca și în vechea reglementare, precum și aceleași

limite de pedeapsă.

Totodată se constată că în noua reglementare,

omorul calificat prev. de art. 189 C. pen. nu mai conține elementul circumstanțial

referitor la omorul săvârșit asupra soțului sau unei rude apropiate, acesta din

urmă fiind preluat în conținutul incriminării prev. de art. 199, privind violența

în familie.

Dacă legea nouă nu prevede o agravare a

sancțiunii pentru fapta comisă, înlăturând un element circumstanțial pe care legea

veche îl prevedea și astfel sancționa fapta mai sever, se va aplica legea nouă reținându-se

încadrarea juridică a infracțiunii în varianta simplă.

Sub aspect sancționator se constată că

legiuitorul a prevăzut, în cazul reținerii infracțiunii de omor prin raportare la

dispozițiile art. 199 C. pen., că maximul special al pedepsei prevăzut de lege pentru

infracțiunea de omor se majorează cu o pătrime, ajungându-se astfel la o limită

maximă de 22 ani și 6 luni închisoare.

Cum în vechea reglementare omorul calificat

este sancționat cu închisoarea de la 15 la 25 de ani, Înalta Curte consideră că

dispozițiile noului C. pen. reprezintă legea penală mai favorabilă în raport de

încadrarea juridică a infracțiunii reținută în sarcina inculpatului, astfel încât,

legea nouă va retroactiva și va reglementa raporturile juridice născute sub imperiul

legii vechi.

Înalta Curte în procesul de aplicare a

legii penale mai favorabile, va reduce proporțional pedeapsa aplicată de instanța

de apel în raport cu limitele prevăzute de legea nouă. Nici chiar în ceea ce privește

aplicarea legii penale mai favorabile instanța de recurs nu poate să facă o nouă

individualizare a sancțiunii, fiind obligată să reducă proporțional sancțiunea stabilită

de instanța de apel (către minimum, mediu, sau maximul special), în raport de limitele

prevăzute de legea nouă (către minimum, mediu, sau maximul special). Astfel, în

aplicarea legii penale mai favorabile, instanța de recurs nu poate stabili o sancțiune

către minimul special prevăzut de legea nouă, dacă instanța de apel a stabilit aceeași

sancțiune către maximul special prevăzut de legea veche, așa cum nu este posibilă

nici situația inversă.

Ca urmare a stabilirii legii noi ca lege

mai favorabilă, Înalta Curte va da eficiență și dispozițiilor art. 12 din Legea

nr. 187/2012, potrivit cărora în cazul succesiunii de legi penale intervenite până

la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare

se aplică potrivit legii care a fost calificată ca lege mai favorabilă în raport

cu infracțiunea comisă și în consecință va reduce proporțional și pedeapsa complementară

în raport de noua reglementare.

Potrivit hotărârii de condamnare inculpatului

i s-a interzis, ca pedeapsă complementară, exercițiul drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. anterior, pe o perioadă de 3 ani, după

executarea pedepsei principale, iar ca pedeapsă accesorie, pe durata executării

pedepsei, a interzicerii exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza

a II-a și b) C. pen. anterior, respectiv:

- dreptul de a alege și de a fi ales în

autoritățile publice sau în funcții elective publice;

- dreptul de a ocupa o funcție implicând

exercițiul autorității de stat.

Aceste pedepse au corespondent în art.

66 lit. a) și b) C. pen. respectiv: a) dreptul de a fi ales în autoritățile publice

sau în orice alte funcții publice; b) dreptul de a ocupa o funcție care implică

exercițiul autorității de stat.

Așadar, Înalta Curte va constata că pedeapsa

complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a) teza a II-a și b) C. pen. anterior, pe o perioadă de 3 ani are corespondent în

art. 66 lit. a) și b) C. pen., urmând a se executa în acest conținut pentru o perioadă

de 2 ani, în condițiile art. 68 C. pen.

De asemenea pedeapsa accesorie a interzicerii

exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. anterior

are corespondent în art. 66 lit. a) și b) C. pen., urmând a se executa în acest

conținut, în condițiile art. 65 C. pen.

Față de cele ce preced, Înalta Curte va

admite recursul declarat de inculpatul R.P. împotriva deciziei penale nr. 5 din

14 ianuarie 2014 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie.

Va casa decizia penală recurată și, în

parte, sentința penală nr. 379/D din 03 decembrie 2013 a Tribunalului Bacău și,

rejudecând:

În

baza art. 386 C. proc. pen., va schimba încadrarea juridică

a faptei reținute în sarcina inculpatului din infracțiunea prevăzută de art. 20

raportat la art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen. anterior în

infracțiunea prevăzută de art. 32 raportat la art. 188 alin. (1) raportat la

art. 199 C. pen.

În

baza art. 32 raportat la art. 188 alin. (1) raportat la

art. 199 C. pen., va condamna inculpatul R.P. la o pedeapsă de 5 ani închisoare

și 2 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit.

a) și b) C. pen.

Va face aplicarea dispozițiilor art. 65

raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

Va menține celelalte dispoziții ale sentinței

penale atacate.

Va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului,

durata reținerii și arestării preventive de la 10 iulie 2013 la 04 martie 2014.

Onorariul de avocat pentru apărarea din

oficiu a recurentului inculpat, în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului

Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul

R.P. împotriva deciziei penale nr. 5 din 14 ianuarie 2014 a Curții de Apel Bacău,

secția penală, cauze minori și familie.

Casează decizia penală recurată și, în

parte, sentința penală nr. 379/D din 03 decembrie 2013 a Tribunalului Bacău și,

rejudecând:

În

baza art. 386 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a

faptei reținute în sarcina inculpatului din infracțiunea prevăzută de art. 20 raportat

la art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen. anterior în infracțiunea

prevăzută de art. 32 raportat la art. 188 alin. (1) raportat la art. 199 C.

pen.

În

baza art. 32 raportat la art. 188 alin. (1) raportat la

art. 199 C. pen., condamnă inculpatul R.P. la o pedeapsă de 5 ani închisoare și

2 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a)

și b) C. pen.

Face aplicarea dispozițiilor art. 65 raportat

la art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței

penale atacate.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului,

durata reținerii și arestării preventive de la 10 iulie 2013 la 04 martie 2014.

Onorariul de avocat pentru apărarea din

oficiu a recurentului inculpat, în sumă de

200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 04

martie 2014.