ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 777/2014

Deliberând asupra recursului, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 379/D/2013 din data de 03 decembrie 2013, pronunțată de Tribunalul Bacău, s-a dispus condamnarea inculpatului R.P., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută și pedepsită de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) - art. 175 lit. c) C. pen., la pedeapsa principală de 7 (șapte) ani și 6 (șase) luni închisoare și 3 (trei) ani pedeapsă complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, iar în temeiul art. 88 C. pen., s-a dedus din durata pedepsei principale aplicate perioada reținerii și arestul preventiv, începând cu data de 10 iulie 2013 la zi.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., în condițiile art. 71 alin. (2) C. pen. S-a constatat că partea vătămată R.V. nu s-a constituit parte civilă. În temeiul art. 14 și art. 346 C. proc. pen. și art. 313 din O.U.G. nr. 72/2006, inculpatul a fost obligat să plătească părții civile Serviciul de Ambulanță Bacău suma de 432,80 RON, reprezentând cheltuielile de transport pentru victima R.V. În temeiul art. 14 și art. 346 C. proc. pen. și art. 313 din O.U.G. nr. 72/2006, inculpatul a fost obligat să plătească părții civile Spitalul Județean de Urgență Bacău suma de 11335,88 RON, reprezentând cheltuielile de spitalizare pentru victima R.V.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat la data rămânerii definitive a hotărârii. În temeiul art. 109 C. proc. pen., s-a dispus păstrarea mijloacelor materiale de probă aflate la Camera de Corpuri delicte a Tribunalului Bacău și consemnate în procesul verbal încheiat la 23 iulie 2013 (dosar Tribunalul Bacău nr. 3717/110/2013). În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1000 RON către stat, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de acesta. Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău, inculpatul R.P. a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20 rap.

la art. 174 alin. (1) - art. 175 lit. c) C. pen., faptele constând în aceea că, în ziua de 05 iulie 2013, pe fondul consumului de alcool și a unui conflict spontan, a aruncat cu benzină pe tatăl său R.V., după care i-a dat foc. Pe parcursul cercetării judecătorești a fost audiată partea vătămată și au fost audiați și martorii: C.V., R.V. și P.C. Inculpatul a invocat dreptul la tăcere. Examinând ansamblul materialului probator administrat în cauză, în ambele faze ale procesului penal, instanța de fond a reținut că inculpatul R.P. și, tatăl său, R.V. locuiesc împreună într-o casă din comuna F., jud. Bacău și obișnuiau să consume băuturi alcoolice, situații în care inculpatul devenea violent și bătea partea vătămată.

În seara zilei de 05 iulie 2013, inculpatul era din nou sub influența băuturilor alcoolice, iar în momentul în care tatăl său i-a reproșat că i-a furat suma de 200 RON dintr-un chiler, inculpatul s-a supărat, a adus un bidon cu benzină și l-a stropit pe tatăl său, după care i-a dat foc cu o brichetă. Hainele părții vătămate s-au aprins, aceasta reușind cu greu să se dezbrace. Inițial partea vătămată a declarat că inculpatul l-a ajutat să se dezbrace și a aruncat cu apă, reușind să stingă focul, dar, în timpul judecății a precizat că nu-și amintește dacă fiul său l-a ajutat sau a plecat imediat după ce i-a dat foc. Partea vătămată nu a anunțat ambulanța, ci, s-a schimbat și s-a deplasat la locuința martorului P.C., căruia i-a povestit ce s-a întâmplat, unde a beneficiat de primele îngrijiri, dar a refuzat să solicite sprijinul SMURD.

În aceeași noapte s-a deplasat acasă, unde a fost găsit în stare de șoc de celălalt fiu al său, R.V., care fusese anunțat de martorul V.E. R.V. l-a rugat pe martorul C.V. să sune la 112 pentru ca tatăl său să fie transportat cu ambulanța la Spitalul Județean de Urgență Bacău. Pentru acordarea primului ajutor și pentru tratarea leziunilor suferite, partea vătămată a fost internată la Spitalul Județean de Urgență Bacău. Medicii legiști au stabilit că acesta prezintă arsuri gr. II-III pe torace anterior și abdomen, leziunile necesitând 28-30 de zile de îngrijiri medicale, fără a-i pune viața în pericol. Inculpatul a declarat în timpul urmăririi și în dezbateri că nu a comis această infracțiune, tatăl său dându-și foc accidental, iar el l-a ajutat să se dezbrace de hainele care s-au aprins.

La alegerea pedepsei, precum și la individualizarea cuantumului acesteia, conform art. 72 C. pen., instanța a avut în vedere pericolul social concret al faptei săvârșite, determinat atât de modul de producere, cât și de importanța valorilor sociale afectate, limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru această infracțiune, datele ce caracterizează persoana inculpatului, dar și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Constatând că fapta inculpatului prezintă pericol social pentru valorile ocrotite de art. 174 C. pen. (viața persoanei), că nu a cooperat cu organele judiciare și nu a recunoscut comiterea faptei, instanța a apreciat că o pedeapsă principală de 7 (șapte) ani și 6 (șase) luni închisoare este de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de art. 52 C. pen., la care va adăuga pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., timp de 3 ani.

În ceea ce privește pedeapsa accesorie, s-a reținut că natura faptei săvârșite și circumstanțele personale ale inculpatului conduc la concluzia unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege. În ceea ce privește latura civilă, instanța a constatat că partea vătămată R.V. nu s-a constituit parte civilă astfel că l-a obligat pe inculpat la plata despăgubirilor civile către părțile civile Serviciul Județean de Ambulanță Bacău și Spitalul Județean de Urgență Bacău. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul, cale de atac nemotivată în scris, iar în susținerile orale făcute în fața instanței, prin intermediul apărătorului a solicitat reindividualizarea sancțiunii.

Prin decizia penală nr. 5 din 14 ianuarie 2014 Curtea de Apel Bacău a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul-inculpat R.P. împotriva sentinței penale nr. 379/D/2013, din data de 03 decembrie 2013, pronunțată de Tribunalul Bacău. Pentru a decide astfel instanța de apel a apreciat că instanța de fond a reținut o situație de fapt corespunzătoare probelor administrate, a dat faptei săvârșite de apelantul-inculpat o corectă încadrare juridică și a dat dovadă de foarte multă înțelegere, prin aplicarea unei pedepse principale egală cu minimul special prevăzut de lege pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 rap. la art. 174 - art. 175 lit. c) C. pen.

În raport de gravitatea infracțiunii săvârșite, de împrejurările în care a fost comisă, de urmările produse și care se puteau produce, de subiectul pasiv al acestei infracțiuni, inculpatul stropindu-și propriul tată cu benzină și dându-i foc, doar pentru faptul că i-a reproșat că i-a sustras banii din pensie și i-a cheltuit pe băuturi alcoolice, de poziția inculpatului pe parcursul procesului penal, negând săvârșirea infracțiunii în pofida unor probe certe de vinovăție, de faptul că a încercat să arunce vina pe fratele său R., Curtea a constatat că nu se impune reținerea în favoarea inculpatului de circumstanțe atenuante și coborârea pedepsei principale sub minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșită.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul solicitând, în principal achitarea pentru lipsa unuia dintre elementele constitutive ale infracțiunii reținute în sarcina sa, iar, în subsidiar, aplicarea legii penale mai favorabile și reindividualizarea sancțiunii. Examinând recursul prin prisma dispozițiilor legale Înalta Curte constată că este fondat sub aspectul aplicării legii penale mai favorabile: Potrivit art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen.

și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale, "recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi, declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competența aceleiași instanțe și se judecă potrivit dispozițiilor legii vechi privitoare la recurs". În consecință, Înalta Curte va examina recursurile prin prisma dispozițiilor C. proc. pen. anterior, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013. Verificând îndeplinirea cerințelor formale prevăzute de art. 385 10 alin. (1) și (2) C. proc. pen., în raport de preschimbarea termenului de judecată acordat pentru soluționarea recursului declarat de inculpatul R.P.

din data de 24 iunie 2014 pentru acest termen de judecată, se apreciază că recurentul a motivat în termen recursul, cu respectarea obligațiilor impuse de art. 385 10 alin. (2) C. proc. pen. În legătură cu critica întemeiată pe dispozițiile art. 385 9 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., sub aspectul lipsei elementelor constitutive ale infracțiuni pentru care a fost condamnat, respectiv latura obiectivă și latura subiectivă, instanța de recurs, având în vedere atitudinea constantă de nerecunoaștere a faptei, apreciază că ceea ce contestă inculpatul este chiar starea de fapt, reținută de instanțele de fond și de apel, în urma aprecierii probatoriului administrat în cauză, tinzând chiar la modificarea acesteia și nu a normei incriminatoare, ceea ce în realitate, nu reprezintă o chestiune de drept care să poată fi analizată de instanța de recurs prin prisma cazului de casare invocat.

Cu privire la incidența dispozițiilor art. 5 C. pen., instanța constată că inculpatul R.P. a fost trimis în judecată și condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 - 175 alin. (1) lit. c) C. pen. anterior, constând în aceea că, în ziua de 05 iulie 2013, pe fondul consumului de alcool și a unui conflict spontan, a aruncat cu benzină pe tatăl său R.V., după care i-a dat foc. Cum fapta reținută în sarcina inculpatului a fost comisă sub imperiul legii vechi, iar până la rămânerea definitivă a hotărârii a intrat în vigoare noul C. pen., Înalta Curte va supune analizei în mod comparativ influența modificărilor legislative privitoare la elementele constitutive ale infracțiunii și regimul sancționator.

Recurentul inculpat a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de omor calificat prev. de art. 174 - art. 175 lit. c) C. pen. Potrivit dispozițiilor art. 174 C. pen. anterior, uciderea unei persoane se pedepsește cu închisoare de la 10 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi. Potrivit disp. art. 175 lit. c) C. pen. anterior - omorul săvârșit asupra soțului sau a unei rude apropiate se pedepsește cu închisoare de la 15 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi. În noul C. pen. omorul este incriminat în dispozițiile art. 188 C. pen., având același conținut ca și în vechea reglementare, precum și aceleași limite de pedeapsă. Totodată se constată că în noua reglementare, omorul calificat prev. de art. 189 C. pen.

nu mai conține elementul circumstanțial referitor la omorul săvârșit asupra soțului sau unei rude apropiate, acesta din urmă fiind preluat în conținutul incriminării prev. de art. 199, privind violența în familie. Dacă legea nouă nu prevede o agravare a sancțiunii pentru fapta comisă, înlăturând un element circumstanțial pe care legea veche îl prevedea și astfel sancționa fapta mai sever, se va aplica legea nouă reținându-se încadrarea juridică a infracțiunii în varianta simplă. Sub aspect sancționator se constată că legiuitorul a prevăzut, în cazul reținerii infracțiunii de omor prin raportare la dispozițiile art. 199 C. pen., că maximul special al pedepsei prevăzut de lege pentru infracțiunea de omor se majorează cu o pătrime, ajungându-se astfel la o limită maximă de 22 ani și 6 luni închisoare.

Cum în vechea reglementare omorul calificat este sancționat cu închisoarea de la 15 la 25 de ani, Înalta Curte consideră că dispozițiile noului C. pen. reprezintă legea penală mai favorabilă în raport de încadrarea juridică a infracțiunii reținută în sarcina inculpatului, astfel încât, legea nouă va retroactiva și va reglementa raporturile juridice născute sub imperiul legii vechi. Înalta Curte în procesul de aplicare a legii penale mai favorabile, va reduce proporțional pedeapsa aplicată de instanța de apel în raport cu limitele prevăzute de legea nouă. Nici chiar în ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile instanța de recurs nu poate să facă o nouă individualizare a sancțiunii, fiind obligată să reducă proporțional sancțiunea stabilită de instanța de apel (către minimum, mediu, sau maximul special), în raport de limitele prevăzute de legea nouă (către minimum, mediu, sau maximul special).

Astfel, în aplicarea legii penale mai favorabile, instanța de recurs nu poate stabili o sancțiune către minimul special prevăzut de legea nouă, dacă instanța de apel a stabilit aceeași sancțiune către maximul special prevăzut de legea veche, așa cum nu este posibilă nici situația inversă. Ca urmare a stabilirii legii noi ca lege mai favorabilă, Înalta Curte va da eficiență și dispozițiilor art. 12 din Legea nr. 187/2012, potrivit cărora în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost calificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă și în consecință va reduce proporțional și pedeapsa complementară în raport de noua reglementare.

Potrivit hotărârii de condamnare inculpatului i s-a interzis, ca pedeapsă complementară, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. anterior, pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei principale, iar ca pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei, a interzicerii exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. anterior, respectiv: - dreptul de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice; - dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat. Aceste pedepse au corespondent în art. 66 lit. a) și b) C. pen. respectiv: a) dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; b) dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.

Așadar, Înalta Curte va constata că pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. anterior, pe o perioadă de 3 ani are corespondent în art. 66 lit. a) și b) C. pen., urmând a se executa în acest conținut pentru o perioadă de 2 ani, în condițiile art. 68 C. pen. De asemenea pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. anterior are corespondent în art. 66 lit. a) și b) C. pen., urmând a se executa în acest conținut, în condițiile art. 65 C. pen. Față de cele ce preced, Înalta Curte va admite recursul declarat de inculpatul R.P. împotriva deciziei penale nr. 5 din 14 ianuarie 2014 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie.

Va casa decizia penală recurată și, în parte, sentința penală nr. 379/D din 03 decembrie 2013 a Tribunalului Bacău și, rejudecând: În baza art. 386 C. proc. pen., va schimba încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului din infracțiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen. anterior în infracțiunea prevăzută de art. 32 raportat la art. 188 alin. (1) raportat la art. 199 C. pen. În baza art. 32 raportat la art. 188 alin. (1) raportat la art. 199 C. pen., va condamna inculpatul R.P. la o pedeapsă de 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. Va face aplicarea dispozițiilor art. 65 raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate. Va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 10 iulie 2013 la 04 martie 2014. Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a recurentului inculpat, în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul R.P. împotriva deciziei penale nr. 5 din 14 ianuarie 2014 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie. Casează decizia penală recurată și, în parte, sentința penală nr. 379/D din 03 decembrie 2013 a Tribunalului Bacău și, rejudecând: În baza art. 386 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului din infracțiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen. anterior în infracțiunea prevăzută de art. 32 raportat la art. 188 alin. (1) raportat la art. 199 C. pen. În baza art. 32 raportat la art. 188 alin. (1) raportat la art. 199 C. pen., condamnă inculpatul R.P.

la o pedeapsă de 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. Face aplicarea dispozițiilor art. 65 raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 10 iulie 2013 la 04 martie 2014. Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a recurentului inculpat, în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică azi, 04 martie 2014.