ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 773/2014

Deliberând asupra recursurilor, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 269 din 11 iunie 2013 Tribunalul Galați în baza art. 174 alin. (1) raportat la art. 176 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. a condamnat inculpatul L.N., zis "B.V.", la pedeapsa detențiunii pe viață pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav în stare de recidivă postexecutorie (faptă comisăla 30/31 decembrie 2012). În baza art. 174 alin. (1) C. pen. raportat la art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen. a condamnat inculpatul L.M., zis "B.", la pedeapsa detențiunii pe viață pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav (faptă comisă la 30/31 decembrie 2012). În temeiul dispozițiile art. 65 C. pen.

a aplicat fiecărui inculpat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 10 ani. În conformitate cu dispozițiile art. 71 alin. (2) C. pen. a aplicat inculpaților pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În temeiul dispozițiile art. 350 C. proc. pen. a menținut măsura arestării preventive a inculpaților L.M. și L.N. și, în conformitate cu dispozițiile art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa închisorii aplicată fiecărui inculpat perioada executată în stare de reținere și arest preventiv începând cu 31 decembrie 2012 la zi. A constatat că numitul B.V.

(reprezentantul victimei B.M.) nu s-a constituit parte civilă în cauză. În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpații L.N. și L.M. după rămânerea definitivă a prezentei, în vederea introducerii profilului genetic în S.N.D.G.J. În baza art. 109 alin. (3) C. proc. pen. s-a dispus ca mijloacele materiale de probă ridicate cu ocazia cercetărilor să fie păstrate la instanța de judecată până la soluționarea definitivă a cauzei. În conformitate cu dispozițiile art. 189 C. proc. pen.suma de 600 lei, reprezentând onorariu de apărător desemnat din oficiu în cauză, s-a dispus a fi avansată Baroului Galați din fondul M.J. În temeiul dispozițiile art. 191 alin. (1) și (2) C. proc.

pen. a fost obligat, fiecare inculpat, la plata cheltuielilor judiciare statului în sumă de 1925 lei. S-a reținut printre altele că prin rechizitoriul cu nr. 954/P/2012 întocmit de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului L.N., pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav în stare de recidivă postexecutorie, prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 176 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. și aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., precum și a inculpatului L.M., pentru săvârșirea aceleiași infracțiuni de omor deosebit de grav, prevăzută de dispozițiile art. 174 alin. (1) C. pen. în referire la art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen., reținându-se, în esență, că în noaptea de 30/31 decembrie 2012, pe fondul consumului de băuturi alcoolice și al unui conflict spontan care a avut loc în locuința martorului C.I.

din comuna Matca, jud. Galați, cei doi inculpați, împreună, au aplicat mai multe lovituri cu un cuțit și alte mijloace contondente victimei B.M. până când aceasta și-a pierdut cunoștința, au imobilizat-o, legându-i mâinile și picioarele cu sârmă, au transportat-o pe câmp în punctul "C.", unde au incendiat-o, cauzându-i suferințe fizice îndelungate, victima fiind în viață, activitate ce a avut ca urmare moartea victimei. Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului instanța a reținut aceeași situație faptică potrivit căreia a rezultat că inculpații L.N. zis „B.V.", L.M. zis „B.", victima B.M. și martorii P.C. zis „V." și C.I. zis „O.", sunt consăteni și amici. începând cu data de 27 decembrie 2012, victima B.M.

a fost găzduită de martorul P.C. zis „V.", urmând să-l ajute pe acesta din urmă la învelit solarele. La data de 30 decembrie 2012, în jurul orelor 1700, după ce și-au terminat treburile în gospodărie, victima B.M. și martorul P.C. zis „V." au mers la locuința inculpatului L.M. zis „B.", cu căruța martorului. De aici, toți trei, cu căruța, s-au deplasat la locuința inculpatului L.N. zis „B.V." unde au rămas și au consumat băuturi alcoolice. în jurul orelor 2100, au hotărât cu toții să meargă la locuința martorului C.I. zis „O." Au ajuns la locuința martorului C.I. zis „O." în jurul orelor 21, trezindu-l pe acesta din somn. Martorul P.C. zis „V." a coborât din căruță și a propus martorului C.I.

zis „O." să intre cu toții în casă și să consume vin, propunere cu care martorul a fost de acord. Inițial, martorul C.I. zis „O." a spus martorului P.C. zis „V." că ar prefera să nu vină și victima B.M., cu care nu se afla în relații bune. Până să se lămurească cu privire la acest aspect, inculpații și victima au intrat în curtea și apoi în locuința martorilor, fără a fi invitați. S-a reținut că, toți cinci au început să consume din vinul adus de martorul P.C. zis „V.", în condițiile în care inculpații și victima erau deja sub influența băuturilor alcoolice. După aproximativ 20-30 minute, inculpatul L.N. zis „B.V.", pe fondul consumului de băuturi alcoolice, a înjurat-o pe victima B.M., împrejurare care a fost de natură să o enerveze pe aceasta.

S-au luat la ceartă, s-au înjurat și amenințat reciproc, în cearta dintre ei intervenind inculpatul L.M. zis „B." în fapt, inculpatul nu a intervenit pentru a aplana conflictul, ci a intervenit prin a o amenința cu bătaia pe victimă. În aceste condiții, victima B.M. a luat de pe marginea sobei un cui de dimensiuni mai mari (piron) și a strigat către inculpații L.N. zis „B.V." și L.M. zis „B.": „mă, vă bag cuiul în gât, vă scot ochii!". Victima nu s-a mișcat din loc, în schimb, în timp ce-i înjura pe cei doi inculpați, agita pironul prin fața inculpaților. Inculpatul L.N. zis „B.V." a luat de pe sobă un cuțit cu mânerul rupt iar inculpatul L.M. zis „B." a luat de' lângă sobă o bucată de lemn, un căprior cu o lungime de aproximativ 50 cm s-au repezit la victima B.M.

și au lovit-o cu obiectele cu care se înarmaseră. Inculpatul L.N. zis „B.V." a lovit-o primul pe victimă, cu cuțitul în zona gâtului, iar inculpatul L.M. zis „B." a lovit-o cu bucata de lemn în zona capului. Loviturile au fost aplicate simultan și au fost de natură să înfrângă rezistența victimei. Aceasta a căzut pe podea, lângă pat, împrejurare în care ambii inculpați au continuat să o lovească cu pumnii și picioarele - inculpatul L.N. zis „B.V." și, respectiv cu bucata de lemn - inculpatul L.M. zis „B." Martorii P.C. zis „V." și C.I. zis „O." au intervenit în primă fază doar verbal însă, după ce victima a căzut pe podea, martorul C.I. zis „O." a reușit să smulgă din mâna inculpatului L.M. zis „B." bucata de lemn.

în situația dată, martorii P.C. zis „V." și C.I. zis „O." au ales să plece din locuință și, respectiv din zonă, cu autoturismul celui din urmă, lăsând căruța martorului P.C. zis „V." îndrum pentru a cumpăra vin și țigări. După plecarea martorilor, inculpații au hotărât să o lege pe victimă și să o ducă undeva în câmp pentru a-i da foc. Au legat victima la mâini și la picioare cu câte o bucată de sârmă găsită în locuința martorului C.I. zis „O.", au învelit-o cu o pătură și au urcat-o în căruța martorului P.I. zis „V." Din anexele locuinței respective, inculpatul L.M. zis „B." A luat un bidon cu gazolină, după care au urcat-o pe victimă în coșul căruței. Au urcat apoi și inculpații și s-au deplasat pe raza comunei Corod, pe câmp.

Au oprit într-un loc cunoscut cu denumirea populară de „V.C." Au dat-o jos din căruță pe victima B.M. care începuse să se zbată. Inculpatul L.M. zis „B." a acoperit-o pe victimă cu pătura, a stropit pătura cu gazolină iar inculpatul L.N. zis „B.V." a dat foc unui colț al păturii cu ajutorul unei brichete. Victima a luat și ea foc și, în timpul combustiei, zbiera și se zbătea. Inculpații au abandonat victima pe câmp și au plecat cu căruța la locuința martorului P.C. zis „V.", unde i-au regăsit pe cei doi martori cărora le-au povestit ce au făcut cu victima B.M. Datorită stării de ebrietate și lipsei de educație, martorii nu au dat crezare celor povestite. În continuare, martorul C.I. zis „O." a mers la locuința sa iar inculpații au rămas să doarmă la locuința martorului P.C.

zis „V." A doua zi dimineața, 31 decembrie 2012, inculpații au observat că aveau pete de sânge pe pantaloni. S-au dezbrăcat și au ars articolele de îmbrăcăminte într-un butoi de tablă aflat în curtea locuinței martorului. În aceeași dimineață, martorul C.I. zis „O." s-a deplasat la magazinul martorului L.A. și a făcut cunoscut acestuia cele povestite de inculpați. în același loc, au venit și inculpații L.N. zis „B.V." și L.M. zis „B.", însoțiți de martorul P.C. zis „V." Cei doi inculpați căutau un hârleț, spunând că vor să meargă să o îngroape pe victimă. S-au deplasat toți patru din nou la locuința martorului P.C. zis „V.", loc în care au fost depistați de către lucrătorii de poliție din cadrul Postului de Poliție Matca.

Martorul L.A. a sesizat lucrătorii de poliție, după ce martorul C.I. zis „O." i-a povestit cele cunoscute, și, a văzut că inculpatul L.M. zis „B." avea sânge pe cizmă și mirosea a „carne arsă", situație în care a realizat că ar putea fi reale cele povestite de martor. Cu ocazia cercetării la fața locului, victima B.M. a fost găsită decedată, în câmp, în zona denumită popular „V.C." Situația faptică mai sus descrisă a fost dovedită în cauză cu următoarele mijloace de probă: procesul verbal de sesizare (fila 2 dosar urm. pen.), procesul verbal de cercetare la fața locului încheiat la aceeași dată-31 decembrie 2012-și planșa fotografică aferentă (filele 3-43 dosar urm. pen.), concluziile provizorii privind decesul victimei B.M., declarațiile martorilor C.I., P.C.

și L.A., audiați atât în faza de urmărire penală cât și pe parcursul cercetării judecătorești, raportul de necropsie medico-legală din 1 ianuarie 2013 și planșele fotografice cu aspecte de la necropsia cadavrului (filele 47-62 dosar urm. pen.) concluzionând următoarele: - moartea s-a datorat șocului mixt combustional, consecutiv arsurilor gr. II-I.T.I.

întinse pe circa din 40% suprafața corporală și hipotermic, consecutiv rămânerii victimei în frig; la instalarea stării de șoc a putut contribui și hemoragia externă produsă de sângerarea plăgilor tăiate și confuze; - leziunile constatate la necropsie au putut fi produse: - arsurile au fost produse prin flacăra, consecutiv aprinderii hainelor victimei; - plăgile de la nivelul feței și fractura piramidei nazale, posibil produse prin loviri cu corpuri sau mijloace contondente (plaga suprasprâncenară stânga posibil prin lovire cu corp contondent alungit); - plăgile de la nivelul mâinilor, prin loviri cu corp tăietor (mecanism de apărare pasivă), iar plaga laterocervicală stânga, prin lovire cu corp tăietor-înțepător, cu lățimea lamei de maxim 1,8 cm; - echimozele epicraniene, infiltratele hemoragice din mușchii toracici și fisurile costale drepte C2-C3, prin loviri cu corpuri sau mijloace contondente; - excoriațiile circulare de la nivelul pumnului drept, posibil prin legarea victimei cu sârmă sau cablu, cu lățime de circa 0,4 cm; - excoriațiile de la nivelul gambelor și gleznei drepte ca și cele de la nivelul degetelor mâinii drepte, posibil prin lovire de corpuri dure; - leziunile traumatice ale capului și membrelor au putut fi produse prin lovirea victimei aflate în ortostatism, de către autori situați în fața acesteia;

leziunile toracice au putut fi produse prin lovirea din față a victimei aflate în ortostatism sau în clinostatism iar arsurile au fost provocate prin incendierea hainelor victimei căzute și legate, aflate cu fața în sus; - prezența funinginei în căile respiratorii inferioare indică faptul că victima trăia în momentul provocării arsurilor; concentrația mică de carboxihemoglobina se datorează faptului că incendierea victimei a avut loc în spațiu deschis; culoarea roșie a lividităților și plămânilor arată că victima trăia când a fost supusă acțiunii frigului; - leziunile de violență pot data din noaptea de 30/31 decembrie 2012, când s-a produs și decesul; - între leziunile provocate de factorii fizici (flăcări, frig) și deces există legătură directă de cauzalitate; Instanța de fond a constatat că fapta penală dedusă judecății a fost asumată invariabil de către inculpatul L.M.

care, audiat pe parcursul cercetării judecătorești, a adus anumite nuanțări relative participației inculpatului L.N. despre care a arătat că nu a participat la transportarea și incendierea victimei părăsind locuința martorului C.; susținerile inculpatului L.M., care a încercat să își asume întreaga răspundere penală pentru uciderea victimei au fost acceptate și de inculpatul L.N. care, audiat în cauză, a arătat că nu s-a implicat în altercația dintre celălalt inculpat și victimă, doar le-a recomandat să se potolească și a plecat spre domiciliul lui P.C. Pentru acest considerent inculpatul L.N. a solicitat achitarea în temeiul dispozițiilor art. 10 lit. c) rap. la art. 2 pct. 2 lit. a) C. proc.

pen. Susținerile inculpaților au fost, însă, infirmate prin declarațiile necontradictorii ale martorilor martorilor P.C. și C.I., martori direcți la desfășurarea primei etape a conflictului, martori care au arătat în mod clar că cei doi inculpați au bătut-o pe victimă cu un capăt de lemn, respectiv cu un cuțit cu care a înțepat-o în zona gâtului inculpatul L.N., că agresiunea a durat circa 10-15 minute și că, la momentul la care s-au întors de la cumpărături, lipseau ambii inculpați, victima dar și căruța martorului Pricope și un bidon cu material incendiar, despre conținutul căruia L.M. avea cunoștință, întrucât îl confundase cu o sticlă de bere. Instanța de fond a constatat că în prima declarație dată de inculpatul L.N.

imediat după comiterea faptei acesta a recunoscut contribuția infracțională: „eu împreună cu L.M. am luat hotărârea să îl legăm cu o sârmă de mâini și de picioare, ceea ce am și făcut, după care l-am învelit într-o pătură, l-am urcat în căruță și ne-am propus să îl transportăm în câmp și să îi dăm foc. In continuare L.M. a luat din locuința lui C.I. un bidon cu gazolină și împreună am urcat în căruță și ne-am deplasat pe raza comunei Corod, în câmp, în punctul numit „ V.C." Aici l-am dat jos în căruță pe B.M. care se zbătea, L.M. a luat o pătură cu care l-a acoperit pe acesta, a sfropit cu gazolină pătura ce acoperea victima, iar eu i-am dat foc cu bricheta. Menționez că victima se zbătea și striga de durere, rămânând legată în continuare.

Ulterior am părăsit locul faptei, abandonând victima și ne-am deplasat cu căruța la locuința martorului P.C." S-a reținut că toate aceste aspecte nu sunt de natură a contura o soluție de achitare în privința inculpatului L.N., existând probe certe că ambii inculpați au luat hotărârea de a ucide victima în baza unei reflecții temeinice, chibzuind la rece, pentru ca, mai apoi, să treacă la activitatea infracțională. S-a reținut în drept, că activitatea inculpaților mai sus descrisă întrunește, în privința inculpatului L.M., elementele constitutive ale infracțiunii de omor deosebit de grav prevăzută de dispozițiile art. 174 alin. (1) raportat la art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen., iar în privința inculpatului L.N.

elementele constitutive ale aceleiași infracțiuni prevăzute de dispozițiile art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. S-a menționat că asupra inculpatului L.N. planează starea de recidivă postexecutorie (art. 37 lit. b) C. pen.) atrasă de condamnarea pronunțată prin sentința penală nr. 98/2009 a Judecătoriei Vaslui, așa cum evidențiază fișa de cazier judiciar-fila 70 dosar-care relevă de asemenea o condamnare pentru infracțiunea de omor (sentința penală nr. 73/1988 a Tribunalului Județean Galați). Împotriva sentinței penale menționate au declarat apeluri inculpații L.N. și L.M. Apărătorul inculpatului L.M., la termenul din 29 octombrie 2013, a arătat că pedeapsa e nejustificat de mare, o reducere a acesteia asigurând scopul educativ preventiv al sancțiunii.

Trebuie să se evalueze faptele concrete și gradul de vinovăție, acest inculpat fiind fără antecedente penale.Inculpatul L.N. a depus un memoriu la dosar, precizând printre altele că nu a comis respectiva infracțiune. Apărătorul inculpatului L.N. a precizat că trebuie să se reanalizeze probele și să se aprecieze dacă apelul este fondat. Prin Decizia penală nr. 260/Adin 29 octombrie 2013 Curtea de Apel Galați a admis apelul declarat de inculpatul L.M. împotriva sentinței penale nr. 269 din 11 iunie 2013 pronunțată de Tribunalul Galați în Dosarul nr. 1866/121/2013, a desființat în parte sentința penală nr. 269 din 11 iunie 2013 pronunțată de Tribunalul Galați și, în rejudecare, a fost înlăturată dispoziția prin care inculpatul L.M.

a fost condamnat la pedeapsa detențiunii pe viață pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen. raportat la art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen. și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 10 ani. În baza art. 174 alin. (1) C. pen. raportat la art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen. a condamnat inculpatul L.M. la o pedeapsă de 25 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 7 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav, menținând celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

A fost respins, ca nefondat, apelul formulat de inculpatul L.N. împotriva aceleiași sentințe penale. Pentru a decide astfel, instanța de prim control judiciar a reținut că, în mod corect, prima instanță a stabilit situația de fapt și vinovăția inculpaților L.M. și L.N. pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav, prev. de art. 174 alin. (1) rap. la art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen. în privința primului inculpat, respectiv prev. de art. 174 alin. (1) rap. la art. 176 alin. (1) lit. a), c) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., față de cel de-al doilea inculpat, apreciind că materialul probator este în concordanță cu starea de fapt reținută. Față de apărarea construită de inculpați, în sensul că inculpatul L.N.

nu ar fi participat la transportul victimei B.M. pe câmp și la incendierea acestuia, lucru care ar fi fost făcut doar de inculpatul L.M., instanța de apel a constatat că nu există probe la dosar pentru a fi avută în vedere această poziție procesuală, fiind infirmată de declarațiile martorilor P.C. și C.I. care s-au întâlnit cu cei doi inculpați aflați în căruță și au aflat de la aceștia cum au transportat victima pe câmp și i-au dat foc, aceasta fiind în viață. De asemenea, martorul L.A. a aflat de la O.I. că ambii inculpați l-ar fi omorât în bătaie pe B.M. cu o seară înainte și aceștia miroseau a carne arsă. În acest context, instanța de prim control judiciar a constatat că sunt probate acuzațiile de omor deosebit de grav în privința ambilor inculpați, nefiind întemeiate susținerile inculpatului L.N.

în apel, în sensul că nu a comis respectiva infracțiune. Instanța de apel a reținut că pentru ambii inculpați este incidență împrejurarea constând în comiterea omorului prin cruzimi prev. de art. 176 lit. a) C. pen., victima B.M. fiind lovită cu violență, legată de mâini și de picioare, învelită într-o pătură, după care a fost incendiată în timp ce era în viață, aceasta strigând de durere. Totodată mai reține și împrejurarea că inculpatul L.N. a mai fost condamnat prin sentința penală nr. 73/1988 a Tribunalului jud. Galați pentru comiterea infracțiunilor de omor și tentativă la omor deosebit de grav, astfel încât în sarcina acestuia s-au reținut și dispozițiile art. 176 lit. c) C. pen., precum și starea de recidivă postexecutorie în raport și cu celelalte condamnări din antecedente.

În ceea ce privește individualizarea pedepsei, instanța de apel a reținut că în privința inculpatului L.N., pedeapsa principală a detențiunii pe viață și cea complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 10 ani, au fost individualizate corespunzător, în conformitate cu criteriile generale menționate în art. 72 C. pen. Instanța a avut în vedere și faptul că acest inculpat a mai fost condamnat în trecut pentru infracțiuni contra vieții, fără ca ulterior să înțeleagă gravitatea unor astfel de fapte și consecințele juridice ale unor asemenea acțiuni ilicite. Prin urmare, ținând cont de perseverența în încălcarea acestor valori sociale fundamentale, autoritățile judiciare trebuie să manifeste fermitate în acest sens, iar pedeapsa detențiunii pe viață și cea complementară menționată anterior sunt în măsură să asigure atingerea scopului unor astfel de sancțiuni.

Referitor la inculpatul L.M., aflat la primul impact cu legea penală, în raport cu criteriile generale de individualizare menționate de art. 72 C. pen., instanța de apel a apreciat că pedeapsa detențiunii pe viață și cea complementară pe durata maximă, nu sunt stabilite în mod just, hotărârea fiind netemeinică sub acest aspect. Instanța de apel a apreciat că deși activitatea infracțională a acestui inculpat are un grad ridicat de pericol social, luând în considerare împrejurările care circumstanțiază persoana acestuia, lipsa altor încălcări ale legii penale, vârsta sa, poziția procesuală, o pedeapsă de 25 ani închisoare, respectiv maximul pedepsei închisorii pentru această faptă și, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

pe o durată de 7 ani, este în măsură să asigure atingerea scopului educativ-preventiv conform art. 52 C. pen. Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpații L.N. și L.M., solicitând, fiecare, în esență, aplicarea legii penale mai favorabile și reindividualizarea sancțiunilor. Examinând recursurile prin prisma dispozițiilor legale înalta Curte constată că recursurile sunt fondate numai sub aspectul aplicării legii penale mai favorabile privindpedpesele complementare: Potrivit art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen.

și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale, "recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi, declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competența aceleiași instanțe și se judecă potrivit dispozițiilor legii vechi privitoare la recurs". în consecință, Înalta Curte, va examina recursurile prin prisma dispozițiilor C. proc. pen. anterior, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013. Verificând îndeplinirea cerințelor formale prevăzute de art. 385 10 alin. (1) și (2) C. proc. pen., se apreciază că recurenții au motivat în termen recursurile, cu respectarea obligațiilor impuse de art. 385 10 alin. (2) C. proc.

pen. Recurentul inculpat L.N., invocând cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 12 C. proc. pen. anterior, solicită achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. anterior, fără să indice care anume din elementele constitutive ale infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată și condamnat, lipsește, în schimb arată că nu a participat la săvârșirea niciunui act material, așa cum rezultă din declarația inculpatului L.M. care și-a asumat întreaga răspundere pentru activitatea infracțională. Această critică însă nu poate fi subsumată cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 12 C. proc. pen., având în vedere că prin motivele invocate solicită, în realitate, o reevaluare a situației de fapt reținută de instanțele anterioare, tinzând chiar la modificarea acesteia, critică ce ar fi putut fi examinată prin prisma cazului de casare prev. de art. 385 9 pct. 18 C. proc.

pen., referitoare la eroarea gravă de fapt. Însă, prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat, o nouă limitare a devoluției recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanțial sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct. 17 al art. 385 C. proc. pen., intenția clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept. Așa fiind, se constată că unul dintre cazurile de casare abrogate în mod expres de Legea nr. 2/2013 a fost cel reglementat în art. 385 9 alin. (1) pct. 18 C. proc.

pen., situație în care critica recurentului L.N. circumscrisă acestor prevederi legale nu mai pot face obiectul examinării de către instanța de ultim control judiciar, judecata în recurs limitându-se, așa cum s-a arătat în dezvoltările anterioare, la motivele de casare expres prevăzute de lege și în care nu se mai regăsește și eroarea gravă de fapt. Recurentul inculpat L.N., invocând cazul de casare prev. art. 385 9 pct. 172C. proc. pen., a apreciat că s-a făcut o greșită aplicare a legii în ceea ce privește individualizarea sancțiunii în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. anterior. Critica recurentului inculpat vizând individualizarea judiciară a pedepsei ar fi putut fi examinată de instanța de recurs prin prisma cazului de casare prev. de art. 385 9 pct. 14 în varianta anterioară Legii nr. 2/2013.

Odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, incidență în cauză, textul anterior menționat a fost modificat de art. 1 pct. 15 al legii, în sensul că acest caz de casare a devenit incident doar situației când „s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", din conținutul textului fiind înlăturată sintagma referitoare la greșita individualizare a pedepsei aplicate de către instanță. Având în vedere natura criticii invocate, anume greșita individualizare a pedepsei aplicate de către instanțe, rezultă cu evidență că aceasta nu se mai circumscrie nici cazului de casare întemeiat pe dispozițiile art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc.

pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013. Recurentul inculpat L.M., invocând cazul de casare prev. art. 385 9 pct. 172C. proc. pen., arată că s-a făcut o greșită aplicare a legii penale întrucât nu au fost reținute circumstanțele atenuante în favoarea sa, solicitând reținerea circumstanței prev de art. 75 lit. b) din noul C. pen. raportat la atitudinea pe care a avut-o anterior și ulterior săvârșirii faptei. Reținerea de circumstanțe atenunate cu consecința diminuării cuantumului pedepsei aplicate inculpatului înseamnă că instanța de recurs, în urma reevaluării circumstanțelor reale concrete în care s-a petrecut fapta, precum și a circumstanțelor personale ale persoanei inculpatului, procedează la o nouă individualizarea judiciară a pedepsei, adică la o nouă analiză concretă a problemelor de fapt și de drept care au făcut obiectul judecății în fond și în apel.

Or, instanța de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute în art. 385 9 C. proc. pen. Prin Legea nr. 2/2013 realizându-se nouă limitare a devoluției recursului, controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, privește doar chestiunile de drept. În aceste condiții critica recurentului inculpat L.M. nu poate fi cenzurată de instanța de recurs din perspectiva niciunuia din cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 C. proc. pen. Înalta Curte consideră însă că recursurile declarate de inculpații L.N. și L.M. sunt admisibile ca efect al intrării în vigoare a noului C. pen., în cauză fiind incidente dispozițiile art. 5 C. pen.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 5 C. pen. în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă. Cum fapta reținută în sarcina inculpaților a fost comisă sub imperiul legii vechi, iar până la rămânerea definitivă a hotărârii a intrat în vigoare noul C. pen., Înalta Curte va supune analizei în mod comparativ influența modificărilor legislative privitoare la elementele constitutive ale infracțiunii, regimul sancționator și instituțiile autonome în raport cu mcriminarea și sancțiunea. Recurenții inculpați au fost trimiși în judecată pentru comiterea infracțiunii de omor deosebit de grav, respectiv L.M.

pentru infracțiunea prev. de art. 174 alin. (1) rap. la art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen. iar L.N. pentru infracțiunea prev. de art. 174 alin. (1) rap. la art. 176 alin. (1) lit. a), c) C. pen., legiuitorul prevăzând o sancțiune alternativă, respectiv detenția pe viață sau închisoarea de la 15 ani la 25 ani și interzicerea unor drepturi. În noul C. pen. infracțiunea de omor deosebit de grav nu mai există ca și denumire, fiind reglementată ca omor calificat prev. de art. 189 C. pen., încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului L.M. fiind regăsită în dispozițiile art. 189 alin. (1) lit. h) C. pen. și, respectiv art. 189 alin. (1) lit. e) și h) C. pen. pentru L.N.,însă nu comportă modificări, având același conținut ca și în vechea reglementare, precum și același regim sancționator sub aspectul pedepsei principale.

În ce privește pedeapsa complementară, din reglementarea noului C. pen., se constată că are corespondent în legea veche, sub aspectul conținutului și a caracterului obligatoriu de aplicare pentru săvârșirea infracțiunii de omor, însă legiuitorul a prevăzut expres limitele de executare a acesteia, pe o perioadă de la 1 la 5 ani, situație în care legea nouă cuprinde dispoziții mai favorabile. Potrivit hotărârii de condamnare inculpaților li s-a interzis, ca pedeapsă complementară, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. anterior, pe o perioadă de 10 ani, după executarea pedepsei principale, iar ca pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei, a interzicerii exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

anterior, respectiv: a) dreptul de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice; b) dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat. Aceste pedepse au corespondent în art. 66 lit. a) și b) C. pen. respectiv: a) dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; b) dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat. Așadar, Înalta Curte va constata că pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. anterior, pe o perioadă de 10 ani are corespondent în art. 66 lit. a) și b) C. pen., urmând a se executa în acest conținut pentru o perioadă de 5 ani, în condițiile art. 68 C. pen.

De asemenea pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. anterior are corespondent în art. 66 lit. a) și b) C. pen., urmând a se executa în acest conținut, în condițiile art. 65 C. pen. Ca atare, se constată că legea penală mai favorabilă este noul C. pen., astfel încât, legea nouă va retroactiva și, în consecință, instanța de recurs va reduce proporțional pedeapsa complementară în raport de noua reglementare. Nu în ultimul rând, având în vedere că inculpatului L.M. i s-a aplicat pedeapsa detențiunii pe viață, nu se mai impune o analiză a recidivei, dispozițiile art. 10 din Legea nr. 187/2012 nefiind aplicabile în cauză. Față de cele ce preced, Înalta Curte va admite recursurile declarate de inculpații L.N.

și L.M. împotriva Deciziei penale nr. 260/A din 29 octombrie 2013 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori. Va casa decizia penală recurată și, în parte, sentința penală nr. 269 din 11 iunie 2013 a Tribunalului Galați și, rejudecând: În baza art. 189 alin. (1) Iit. e) și h) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. și art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior, va condamna inculpatul L.N. la pedeapsa detențiunii pe viață și 5 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) și b) C. pen. Va face aplicarea dispozițiilor art. 65 raportat la art. 66 lit. a) și b) C. pen. În baza art. 189 alin. (1) lit. h) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., va condamna inculpatul L.M.

la o pedeapsă de 25 ani închisoare și 5 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) și b) C. pen. Va face aplicarea dispozițiilor art. 65 raportat la art. 66 lit. a) și b) C. pen. Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate. Va deduce din pedepsele aplicate inculpaților, durata reținerii și arestării preventive de la 31 decembrie 2012 la 04 martie 2014. Onorariilor avocaților desemnați din oficiu pentru recurenții inculpați, în sumă de câte 200 lei, se vor plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de inculpații L.N. și L.M.împotriva Deciziei penale nr. 260/A din 29 octombrie 2013 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori. Casează decizia penală recurată și, în parte, sentința penală nr. 269 din 11 iunie 2013 a Tribunalului Galați și, rejudecând: În baza art. 189 alin. (1) lit. e) și h) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. și art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior, condamnă inculpatul L.N. la pedeapsa detențiunii pe viață și 5 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) și b) C. pen. Face aplicarea dispozițiilor art. 65 raportat la art. 66 lit. a) și b) C. pen. în baza art. 189 alin. (1) lit. h) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., condamnă inculpatul L.M.

la o pedeapsă de 25 ani închisoare și 5 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) și b) C. pen. Face aplicarea dispozițiilor art. 65 raportat la art. 66 lit. a) și b) C. pen. Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate. Deduce din pedepsele aplicate inculpaților, durata reținerii și arestării preventive de la 31 decembrie 2012 la 04 martie 2014. Onorariilor avocaților desemnați din oficiu pentru recurenții inculpați, în sumă de câte 200 lei, se vor plăti din fondul Ministerului Justiției. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, azi 04 martie 2014.