ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 773/2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 773/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Deliberând asupra recursurilor,

constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 269 din 11 iunie 2013 Tribunalul Galați în baza art. 174

alin. (1) raportat la art. 176 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. cu aplicarea

art. 37 lit. b) C. pen. a condamnat inculpatul L.N., zis "B.V.", la

pedeapsa detențiunii pe viață pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit

de grav în stare de recidivă postexecutorie (faptă comisăla 30/31 decembrie

2012).

În baza art. 174 alin. (1) C. pen.

raportat la art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen. a condamnat inculpatul L.M., zis

"B.", la pedeapsa detențiunii pe viață pentru săvârșirea infracțiunii

de omor deosebit de grav (faptă comisă la 30/31 decembrie 2012).

În temeiul dispozițiile art. 65 C.

pen. a aplicat fiecărui inculpat pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.,

pe o durată de 10 ani.

În conformitate cu dispozițiile art.

71 alin. (2) C. pen. a aplicat inculpaților pedeapsa accesorie a interzicerii

drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În temeiul dispozițiile art. 350 C. proc.

pen. a menținut măsura arestării preventive a inculpaților L.M. și L.N. și, în

conformitate cu dispozițiile art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa închisorii

aplicată fiecărui inculpat perioada executată în stare de reținere și arest

preventiv începând cu 31 decembrie 2012 la zi.

A constatat că numitul B.V.

(reprezentantul victimei B.M.) nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008

s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpații L.N. și L.M. după

rămânerea definitivă a prezentei, în vederea introducerii profilului genetic în

S.N.D.G.J.

În baza art. 109 alin. (3) C. proc.

pen. s-a dispus ca mijloacele materiale de probă ridicate cu ocazia

cercetărilor să fie păstrate la instanța de judecată până la soluționarea definitivă

a cauzei.

În conformitate cu dispozițiile art.

189 C. proc. pen.suma de 600 lei, reprezentând onorariu de apărător desemnat

din oficiu în cauză, s-a dispus a fi avansată Baroului Galați din fondul M.J.

În temeiul dispozițiile art. 191 alin.

(1) și (2) C. proc. pen. a fost obligat, fiecare inculpat, la plata

cheltuielilor judiciare statului în sumă de 1925 lei.

S-a reținut printre altele că prin

rechizitoriul cu nr. 954/P/2012 întocmit de Parchetul de pe lângă Tribunalul

Galați, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a

inculpatului L.N., pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav în

stare de recidivă postexecutorie, prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen. cu

referire la art. 176 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. și aplicarea art. 37 lit.

b) C. pen., precum și a inculpatului L.M., pentru săvârșirea aceleiași

infracțiuni de omor deosebit de grav, prevăzută de dispozițiile art. 174 alin.

(1) C. pen. în referire la art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen., reținându-se, în

esență, că în noaptea de 30/31 decembrie 2012, pe fondul consumului de băuturi

alcoolice și al unui conflict spontan care a avut loc în locuința martorului

C.I. din comuna Matca, jud. Galați, cei doi inculpați, împreună, au aplicat mai

multe lovituri cu un cuțit și alte mijloace contondente victimei B.M. până când

aceasta și-a pierdut cunoștința, au imobilizat-o, legându-i mâinile și

picioarele cu sârmă, au transportat-o pe câmp în punctul "C.", unde

au incendiat-o, cauzându-i suferințe fizice îndelungate, victima fiind în

viață, activitate ce a avut ca urmare moartea victimei.

Din examinarea actelor și lucrărilor

dosarului instanța a reținut aceeași situație faptică potrivit căreia a

rezultat că inculpații L.N. zis „B.V.", L.M. zis „B.", victima B.M.

și martorii P.C. zis „V." și C.I. zis „O.", sunt consăteni și amici.

începând cu data de 27 decembrie 2012, victima B.M. a fost găzduită de martorul

P.C. zis „V.", urmând să-l ajute pe acesta din urmă la învelit solarele.

La data de 30 decembrie 2012, în jurul

orelor 1700, după ce și-au terminat treburile în gospodărie, victima B.M. și

martorul P.C. zis „V." au mers la locuința inculpatului L.M. zis

„B.", cu căruța martorului. De aici, toți trei, cu căruța, s-au deplasat

la locuința inculpatului L.N. zis „B.V." unde au rămas și au consumat

băuturi alcoolice. în jurul orelor 2100, au hotărât cu toții să meargă la

locuința martorului C.I. zis „O." Au ajuns la locuința martorului C.I. zis

„O." în jurul orelor 21, trezindu-l pe acesta din somn. Martorul P.C. zis

„V." a coborât din căruță și a propus martorului C.I. zis „O." să

intre cu toții în casă și să consume vin, propunere cu care martorul a fost de

acord. Inițial, martorul C.I. zis „O." a spus martorului P.C. zis

„V." că ar prefera să nu vină și victima B.M., cu care nu se afla în

relații bune. Până să se lămurească cu privire la acest aspect, inculpații și

victima au intrat în curtea și apoi în locuința martorilor, fără a fi invitați.

S-a reținut că, toți cinci au început

să consume din vinul adus de martorul P.C. zis „V.", în condițiile în care

inculpații și victima erau deja sub influența băuturilor alcoolice. După

aproximativ 20-30 minute, inculpatul L.N. zis „B.V.", pe fondul consumului

de băuturi alcoolice, a înjurat-o pe victima B.M., împrejurare care a fost de

natură să o enerveze pe aceasta. S-au luat la ceartă, s-au înjurat și amenințat

reciproc, în cearta dintre ei intervenind inculpatul L.M. zis „B." în

fapt, inculpatul nu a intervenit pentru a aplana conflictul, ci a intervenit

prin a o amenința cu bătaia pe victimă.

În aceste condiții, victima B.M. a

luat de pe marginea sobei un cui de dimensiuni mai mari (piron) și a strigat

către inculpații L.N. zis „B.V." și L.M. zis „B.": „mă, vă bag cuiul

în gât, vă scot ochii!". Victima nu s-a mișcat din loc, în schimb, în timp

ce-i înjura pe cei doi inculpați, agita pironul prin fața inculpaților.

Inculpatul L.N. zis „B.V." a luat de pe sobă un cuțit cu mânerul rupt iar

inculpatul L.M. zis „B." a luat de' lângă sobă o bucată de lemn, un

căprior cu o lungime de aproximativ 50 cm s-au repezit la victima B.M. și au

lovit-o cu obiectele cu care se înarmaseră. Inculpatul L.N. zis „B.V." a

lovit-o primul pe victimă, cu cuțitul în zona gâtului, iar inculpatul L.M. zis

„B." a lovit-o cu bucata de lemn în zona capului. Loviturile au fost

aplicate simultan și au fost de natură să înfrângă rezistența victimei. Aceasta

a căzut pe podea, lângă pat, împrejurare în care ambii inculpați au continuat

să o lovească cu pumnii și picioarele - inculpatul L.N. zis „B.V." și,

respectiv cu bucata de lemn - inculpatul L.M. zis „B." Martorii P.C. zis

„V." și C.I. zis „O." au intervenit în primă fază doar verbal însă,

după ce victima a căzut pe podea, martorul C.I. zis „O." a reușit să

smulgă din mâna inculpatului L.M. zis „B." bucata de lemn. în situația

dată, martorii P.C. zis „V." și C.I. zis „O." au ales să plece din

locuință și, respectiv din zonă, cu autoturismul celui din urmă, lăsând căruța

martorului P.C. zis „V." îndrum pentru a cumpăra vin și țigări.

După plecarea martorilor, inculpații

au hotărât să o lege pe victimă și să o ducă undeva în câmp pentru a-i da foc.

Au legat victima la mâini și la picioare cu câte o bucată de sârmă găsită în

locuința martorului C.I. zis „O.", au învelit-o cu o pătură și au urcat-o

în căruța martorului P.I. zis „V." Din anexele locuinței respective,

inculpatul L.M. zis „B." A luat un bidon cu gazolină, după care au urcat-o

pe victimă în coșul căruței. Au urcat apoi și inculpații și s-au deplasat pe

raza comunei Corod, pe câmp. Au oprit într-un loc cunoscut cu denumirea

populară de „V.C." Au dat-o jos din căruță pe victima B.M. care începuse

să se zbată. Inculpatul L.M. zis „B." a acoperit-o pe victimă cu pătura, a

stropit pătura cu gazolină iar inculpatul L.N. zis „B.V." a dat foc unui

colț al păturii cu ajutorul unei brichete. Victima a luat și ea foc și, în

timpul combustiei, zbiera și se zbătea. Inculpații au abandonat victima pe câmp

și au plecat cu căruța la locuința martorului P.C. zis „V.", unde i-au

regăsit pe cei doi martori cărora le-au povestit ce au făcut cu victima B.M.

Datorită stării de ebrietate și lipsei de educație, martorii nu au dat crezare

celor povestite.

În continuare, martorul C.I. zis

„O." a mers la locuința sa iar inculpații au rămas să doarmă la locuința

martorului P.C. zis „V."

A doua zi dimineața, 31 decembrie

2012, inculpații au observat că aveau pete de sânge pe pantaloni. S-au

dezbrăcat și au ars articolele de îmbrăcăminte într-un butoi de tablă aflat în

curtea locuinței martorului.

În aceeași dimineață, martorul C.I.

zis „O." s-a deplasat la magazinul martorului L.A. și a făcut cunoscut

acestuia cele povestite de inculpați. în același loc, au venit și inculpații

L.N. zis „B.V." și L.M. zis „B.", însoțiți de martorul P.C. zis

„V." Cei doi inculpați căutau un hârleț, spunând că vor să meargă să o

îngroape pe victimă. S-au deplasat toți patru din nou la locuința martorului

P.C. zis „V.", loc în care au fost depistați de către lucrătorii de

poliție din cadrul Postului de Poliție Matca.

Martorul L.A. a sesizat lucrătorii de

poliție, după ce martorul C.I. zis „O." i-a povestit cele cunoscute, și, a

văzut că inculpatul L.M. zis „B." avea sânge pe cizmă și mirosea a „carne

arsă", situație în care a realizat că ar putea fi reale cele povestite de

martor.

Cu ocazia cercetării la fața locului,

victima B.M. a fost găsită decedată, în câmp, în zona denumită popular

„V.C."

Situația faptică mai sus descrisă a

fost dovedită în cauză cu următoarele mijloace de probă: procesul verbal de

sesizare (fila 2 dosar urm. pen.), procesul verbal de cercetare la fața locului

încheiat la aceeași dată-31 decembrie 2012-și planșa fotografică aferentă

(filele 3-43 dosar urm. pen.), concluziile provizorii privind decesul victimei

B.M., declarațiile martorilor C.I., P.C. și L.A., audiați atât în faza de

urmărire penală cât și pe parcursul cercetării judecătorești, raportul de

necropsie medico-legală din 1 ianuarie 2013 și planșele fotografice cu aspecte

de la necropsia cadavrului (filele 47-62 dosar urm. pen.) concluzionând

următoarele:

- moartea s-a datorat șocului mixt

combustional, consecutiv arsurilor gr. II-I.T.I. întinse pe circa din 40%

suprafața corporală și hipotermic, consecutiv rămânerii victimei în frig; la

instalarea stării de șoc a putut contribui și hemoragia externă produsă de

sângerarea plăgilor tăiate și confuze;

- leziunile constatate la necropsie au

putut fi produse:

- arsurile au fost produse prin

flacăra, consecutiv aprinderii hainelor victimei;

- plăgile de la nivelul feței și

fractura piramidei nazale, posibil produse prin loviri cu corpuri sau mijloace

contondente (plaga suprasprâncenară stânga posibil prin lovire cu corp

contondent alungit);

- plăgile de la nivelul mâinilor, prin

loviri cu corp tăietor (mecanism de apărare pasivă), iar plaga laterocervicală

stânga, prin lovire cu corp tăietor-înțepător, cu lățimea lamei de maxim 1,8

cm;

- echimozele epicraniene, infiltratele

hemoragice din mușchii toracici și fisurile costale drepte C2-C3, prin loviri

cu corpuri sau mijloace contondente;

- excoriațiile circulare de la nivelul

pumnului drept, posibil prin legarea victimei cu sârmă sau cablu, cu lățime de

circa 0,4 cm;

- excoriațiile de la nivelul gambelor

și gleznei drepte ca și cele de la nivelul degetelor mâinii drepte, posibil

prin lovire de corpuri dure;

- leziunile traumatice ale capului și

membrelor au putut fi produse prin lovirea victimei aflate în ortostatism, de

către autori situați în fața acesteia; leziunile toracice au putut fi produse

prin lovirea din față a victimei aflate în ortostatism sau în clinostatism iar

arsurile au fost provocate prin incendierea hainelor victimei căzute și legate,

aflate cu fața în sus;

- prezența funinginei în căile

respiratorii inferioare indică faptul că victima trăia în momentul provocării

arsurilor; concentrația mică de carboxihemoglobina se datorează faptului că

incendierea victimei a avut loc în spațiu deschis; culoarea roșie a

lividităților și plămânilor arată că victima trăia când a fost supusă acțiunii

frigului;

- leziunile de violență pot data din

noaptea de 30/31 decembrie 2012, când s-a produs și decesul;

- între leziunile provocate de

factorii fizici (flăcări, frig) și deces există legătură directă de

cauzalitate;

Instanța de fond a constatat că fapta

penală dedusă judecății a fost asumată invariabil de către inculpatul L.M.

care, audiat pe parcursul cercetării judecătorești, a adus anumite nuanțări

relative participației inculpatului L.N. despre care a arătat că nu a

participat la transportarea și incendierea victimei părăsind locuința

martorului C.; susținerile inculpatului L.M., care a încercat să își asume

întreaga răspundere penală pentru uciderea victimei au fost acceptate și de

inculpatul L.N. care, audiat în cauză, a arătat că nu s-a implicat în

altercația dintre celălalt inculpat și victimă, doar le-a recomandat să se

potolească și a plecat spre domiciliul lui P.C. Pentru acest considerent

inculpatul L.N. a solicitat achitarea în temeiul dispozițiilor art. 10 lit. c)

rap. la art. 2 pct. 2 lit. a) C. proc. pen.

Susținerile inculpaților au fost,

însă, infirmate prin declarațiile necontradictorii ale martorilor martorilor

P.C. și C.I., martori direcți la desfășurarea primei etape a conflictului,

martori care au arătat în mod clar că cei doi inculpați au bătut-o pe victimă

cu un capăt de lemn, respectiv cu un cuțit cu care a înțepat-o în zona gâtului

inculpatul L.N., că agresiunea a durat circa 10-15 minute și că, la momentul la

care s-au întors de la cumpărături, lipseau ambii inculpați, victima dar și

căruța martorului Pricope și un bidon cu material incendiar, despre conținutul

căruia L.M. avea cunoștință, întrucât îl confundase cu o sticlă de bere.

Instanța de fond a constatat că în prima declarație dată de inculpatul L.N.

imediat după comiterea faptei acesta a recunoscut contribuția infracțională:

„eu împreună cu L.M. am luat hotărârea să îl legăm cu o sârmă de mâini și de

picioare, ceea ce am și făcut, după care l-am învelit într-o pătură, l-am urcat

în căruță și ne-am propus să îl transportăm în câmp și să îi dăm foc. In

continuare L.M. a luat din locuința lui C.I. un bidon cu gazolină și împreună

am urcat în căruță și ne-am deplasat pe raza comunei Corod, în câmp, în punctul

numit „ V.C." Aici l-am dat jos în căruță pe B.M. care se zbătea, L.M. a

luat o pătură cu care l-a acoperit pe acesta, a sfropit cu gazolină pătura ce

acoperea victima, iar eu i-am dat foc cu bricheta. Menționez că victima se

zbătea și striga de durere, rămânând legată în continuare. Ulterior am părăsit

locul faptei, abandonând victima și ne-am deplasat cu căruța la locuința

martorului P.C."

S-a reținut că toate aceste aspecte nu

sunt de natură a contura o soluție de achitare în privința inculpatului L.N.,

existând probe certe că ambii inculpați au luat hotărârea de a ucide victima în

baza unei reflecții temeinice, chibzuind la rece, pentru ca, mai apoi, să

treacă la activitatea infracțională.

S-a reținut în drept, că activitatea

inculpaților mai sus descrisă întrunește, în privința inculpatului L.M.,

elementele constitutive ale infracțiunii de omor deosebit de grav prevăzută de

dispozițiile art. 174 alin. (1) raportat la art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen.,

iar în privința inculpatului L.N. elementele constitutive ale aceleiași

infracțiuni prevăzute de dispozițiile art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1)

lit. a) și c) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

S-a menționat că asupra inculpatului

L.N. planează starea de recidivă postexecutorie (art. 37 lit. b) C. pen.)

atrasă de condamnarea pronunțată prin sentința penală nr. 98/2009 a

Judecătoriei Vaslui, așa cum evidențiază fișa de cazier judiciar-fila 70

dosar-care relevă de asemenea o condamnare pentru infracțiunea de omor

(sentința penală nr. 73/1988 a Tribunalului Județean Galați).

Împotriva sentinței penale menționate

au declarat apeluri inculpații L.N. și L.M.

Apărătorul inculpatului L.M., la

termenul din 29 octombrie 2013, a arătat că pedeapsa e nejustificat de mare, o

reducere a acesteia asigurând scopul educativ preventiv al sancțiunii. Trebuie

să se evalueze faptele concrete și gradul de vinovăție, acest inculpat fiind

fără antecedente penale.Inculpatul L.N. a depus un memoriu la dosar, precizând

printre altele că nu a comis respectiva infracțiune.

Apărătorul inculpatului L.N. a

precizat că trebuie să se reanalizeze probele și să se aprecieze dacă apelul

este fondat.

Prin Decizia penală nr. 260/Adin 29

octombrie 2013 Curtea de Apel Galați a admis apelul declarat de inculpatul L.M.

împotriva sentinței penale nr. 269 din 11 iunie 2013 pronunțată de Tribunalul

Galați în Dosarul nr. 1866/121/2013, a desființat în parte sentința penală nr.

269 din 11 iunie 2013 pronunțată de Tribunalul Galați și, în rejudecare, a fost

înlăturată dispoziția prin care inculpatul L.M. a fost condamnat la pedeapsa

detențiunii pe viață pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav

prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen. raportat la art. 176 alin. (1) lit. a)

C. pen. și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de

art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 10

ani.

În baza art. 174 alin. (1) C. pen.

raportat la art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen. a condamnat inculpatul L.M. la o

pedeapsă de 25 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

pen. pe o durată de 7 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de

grav, menținând celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

A fost respins, ca nefondat, apelul

formulat de inculpatul L.N. împotriva aceleiași sentințe penale.

Pentru a decide astfel, instanța de

prim control judiciar a reținut că, în mod corect, prima instanță a stabilit

situația de fapt și vinovăția inculpaților L.M. și L.N. pentru săvârșirea

infracțiunii de omor deosebit de grav, prev. de art. 174 alin. (1) rap. la art.

176 alin. (1) lit. a) C. pen. în privința primului inculpat, respectiv prev. de

art. 174 alin. (1) rap. la art. 176 alin. (1) lit. a), c) C. pen. cu aplicarea

art. 37 lit. b) C. pen., față de cel de-al doilea inculpat, apreciind că

materialul probator este în concordanță cu starea de fapt reținută.

Față de apărarea construită de

inculpați, în sensul că inculpatul L.N. nu ar fi participat la transportul

victimei B.M. pe câmp și la incendierea acestuia, lucru care ar fi fost făcut

doar de inculpatul L.M., instanța de apel a constatat că nu există probe la

dosar pentru a fi avută în vedere această poziție procesuală, fiind infirmată

de declarațiile martorilor P.C. și C.I. care s-au întâlnit cu cei doi inculpați

aflați în căruță și au aflat de la aceștia cum au transportat victima pe câmp

și i-au dat foc, aceasta fiind în viață. De asemenea, martorul L.A. a aflat de

la O.I. că ambii inculpați l-ar fi omorât în bătaie pe B.M. cu o seară înainte

și aceștia miroseau a carne arsă.

În acest context, instanța de prim

control judiciar a constatat că sunt probate acuzațiile de omor deosebit de

grav în privința ambilor inculpați, nefiind întemeiate susținerile inculpatului

L.N. în apel, în sensul că nu a comis respectiva infracțiune. Instanța de apel

a reținut că pentru ambii inculpați este incidență împrejurarea constând în

comiterea omorului prin cruzimi prev. de art. 176 lit. a) C. pen., victima B.M.

fiind lovită cu violență, legată de mâini și de picioare, învelită într-o

pătură, după care a fost incendiată în timp ce era în viață, aceasta strigând

de durere. Totodată mai reține și împrejurarea că inculpatul L.N. a mai fost

condamnat prin sentința penală nr. 73/1988 a Tribunalului jud. Galați pentru

comiterea infracțiunilor de omor și tentativă la omor deosebit de grav, astfel

încât în sarcina acestuia s-au reținut și dispozițiile art. 176 lit. c) C.

pen., precum și starea de recidivă postexecutorie în raport și cu celelalte

condamnări din antecedente.

În ceea ce privește individualizarea

pedepsei, instanța de apel a reținut că în privința inculpatului L.N., pedeapsa

principală a detențiunii pe viață și cea complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

pen. pe o durată de 10 ani, au fost individualizate corespunzător, în

conformitate cu criteriile generale menționate în art. 72 C. pen. Instanța a

avut în vedere și faptul că acest inculpat a mai fost condamnat în trecut

pentru infracțiuni contra vieții, fără ca ulterior să înțeleagă gravitatea unor

astfel de fapte și consecințele juridice ale unor asemenea acțiuni ilicite.

Prin urmare, ținând cont de perseverența în încălcarea acestor valori sociale

fundamentale, autoritățile judiciare trebuie să manifeste fermitate în acest

sens, iar pedeapsa detențiunii pe viață și cea complementară menționată

anterior sunt în măsură să asigure atingerea scopului unor astfel de sancțiuni.

Referitor la inculpatul L.M., aflat la

primul impact cu legea penală, în raport cu criteriile generale de

individualizare menționate de art. 72 C. pen., instanța de apel a apreciat că

pedeapsa detențiunii pe viață și cea complementară pe durata maximă, nu sunt

stabilite în mod just, hotărârea fiind netemeinică sub acest aspect. Instanța

de apel a apreciat că deși activitatea infracțională a acestui inculpat are un

grad ridicat de pericol social, luând în considerare împrejurările care

circumstanțiază persoana acestuia, lipsa altor încălcări ale legii penale,

vârsta sa, poziția procesuală, o pedeapsă de 25 ani închisoare, respectiv

maximul pedepsei închisorii pentru această faptă și, pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit.

b) C. pen. pe o durată de 7 ani, este în măsură să asigure atingerea scopului

educativ-preventiv conform art. 52 C. pen.

Împotriva acestei decizii au declarat

recurs inculpații L.N. și L.M., solicitând, fiecare, în esență, aplicarea legii

penale mai favorabile și reindividualizarea sancțiunilor.

Examinând recursurile prin prisma

dispozițiilor legale înalta Curte constată că recursurile sunt fondate numai

sub aspectul aplicării legii penale mai favorabile privindpedpesele

complementare:

Potrivit art. 12 alin. (1) din Legea

nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind C. proc.

pen. și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind

dispoziții procesual penale, "recursurile în curs de judecată la data

intrării în vigoare a legii noi, declarate împotriva hotărârilor care au fost

supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competența aceleiași instanțe și

se judecă potrivit dispozițiilor legii vechi privitoare la recurs". în

consecință, Înalta Curte, va examina recursurile prin prisma dispozițiilor C.

proc. pen. anterior, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013.

Verificând îndeplinirea cerințelor

formale prevăzute de art. 385

10

alin. (1) și (2) C. proc. pen., se

apreciază că recurenții au motivat în termen recursurile, cu respectarea

obligațiilor impuse de art. 385

10

alin. (2) C. proc. pen.

Recurentul inculpat L.N., invocând

cazul de casare prev. de art. 385

9

pct. 12 C. proc. pen. anterior,

solicită achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C.

proc. pen. anterior, fără să indice care anume din elementele constitutive ale

infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată și condamnat, lipsește, în

schimb arată că nu a participat la săvârșirea niciunui act material, așa cum

rezultă din declarația inculpatului L.M. care și-a asumat întreaga răspundere

pentru activitatea infracțională.

Această critică însă nu poate fi

subsumată cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 12 C. proc.

pen., având în vedere că prin motivele invocate solicită, în realitate, o

reevaluare a situației de fapt reținută de instanțele anterioare, tinzând chiar

la modificarea acesteia, critică ce ar fi putut fi examinată prin prisma

cazului de casare prev. de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen.,

referitoare la eroarea gravă de fapt.

Însă, prin Legea nr. 2/2013 s-a

realizat, o nouă limitare a devoluției recursului, în sensul că unele cazuri de

casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanțial sau incluse

în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct. 17 al art. 385 C.

proc. pen., intenția clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare,

fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului,

reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.

Așa fiind, se constată că unul dintre

cazurile de casare abrogate în mod expres de Legea nr. 2/2013 a fost cel

reglementat în art. 385

9

alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., situație

în care critica recurentului L.N. circumscrisă acestor prevederi legale nu mai

pot face obiectul examinării de către instanța de ultim control judiciar,

judecata în recurs limitându-se, așa cum s-a arătat în dezvoltările anterioare,

la motivele de casare expres prevăzute de lege și în care nu se mai regăsește

și eroarea gravă de fapt.

Recurentul inculpat L.N., invocând

cazul de casare prev. art. 385

9

pct. 172C. proc. pen., a apreciat că

s-a făcut o greșită aplicare a legii în ceea ce privește individualizarea

sancțiunii în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. anterior.

Critica recurentului inculpat vizând individualizarea judiciară a pedepsei ar

fi putut fi examinată de instanța de recurs prin prisma cazului de casare prev.

de art. 385

9

pct. 14 în varianta anterioară Legii nr. 2/2013.

Odată cu intrarea în vigoare a Legii

nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești,

incidență în cauză, textul anterior menționat a fost modificat de art. 1 pct.

15 al legii, în sensul că acest caz de casare a devenit incident doar situației

când „s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege",

din conținutul textului fiind înlăturată sintagma referitoare la greșita

individualizare a pedepsei aplicate de către instanță.

Având în vedere natura criticii

invocate, anume greșita individualizare a pedepsei aplicate de către instanțe,

rezultă cu evidență că aceasta nu se mai circumscrie nici cazului de casare

întemeiat pe dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.,

astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013.

Recurentul inculpat L.M., invocând

cazul de casare prev. art. 385

9

pct. 172C. proc. pen., arată că s-a

făcut o greșită aplicare a legii penale întrucât nu au fost reținute

circumstanțele atenuante în favoarea sa, solicitând reținerea circumstanței

prev de art. 75 lit. b) din noul C. pen. raportat la atitudinea pe care a

avut-o anterior și ulterior săvârșirii faptei.

Reținerea de circumstanțe atenunate cu

consecința diminuării cuantumului pedepsei aplicate inculpatului înseamnă că

instanța de recurs, în urma reevaluării circumstanțelor reale concrete în care

s-a petrecut fapta, precum și a circumstanțelor personale ale persoanei

inculpatului, procedează la o nouă individualizarea judiciară a pedepsei, adică

la o nouă analiză concretă a problemelor de fapt și de drept care au făcut

obiectul judecății în fond și în apel. Or, instanța de recurs examinează cauza

numai în limitele motivelor de casare prevăzute în art. 385

9

C.

proc. pen. Prin Legea nr. 2/2013 realizându-se nouă limitare a devoluției

recursului, controlul judiciar realizat prin intermediul recursului,

reglementat ca a doua cale ordinară de atac, privește doar chestiunile de

drept.

În aceste condiții critica

recurentului inculpat L.M. nu poate fi cenzurată de instanța de recurs din

perspectiva niciunuia din cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

C. proc. pen.

Înalta Curte consideră însă că

recursurile declarate de inculpații L.N. și L.M. sunt admisibile ca efect al

intrării în vigoare a noului C. pen., în cauză fiind incidente dispozițiile

art. 5 C. pen.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 5

C. pen. în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea

definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică

legea mai favorabilă.

Cum fapta reținută în sarcina

inculpaților a fost comisă sub imperiul legii vechi, iar până la rămânerea

definitivă a hotărârii a intrat în vigoare noul C. pen., Înalta Curte va supune

analizei în mod comparativ influența modificărilor legislative privitoare la

elementele constitutive ale infracțiunii, regimul sancționator și instituțiile

autonome în raport cu mcriminarea și sancțiunea.

Recurenții inculpați au fost trimiși

în judecată pentru comiterea infracțiunii de omor deosebit de grav, respectiv

L.M. pentru infracțiunea prev. de art. 174 alin. (1) rap. la art. 176 alin. (1)

lit. a) C. pen. iar L.N. pentru infracțiunea prev. de art. 174 alin. (1) rap.

la art. 176 alin. (1) lit. a), c) C. pen., legiuitorul prevăzând o sancțiune

alternativă, respectiv detenția pe viață sau închisoarea de la 15 ani la 25 ani

și interzicerea unor drepturi.

În noul C. pen. infracțiunea de omor

deosebit de grav nu mai există ca și denumire, fiind reglementată ca omor

calificat prev. de art. 189 C. pen., încadrarea juridică a faptei reținute în

sarcina inculpatului L.M. fiind regăsită în dispozițiile art. 189 alin. (1)

lit. h) C. pen. și, respectiv art. 189 alin. (1) lit. e) și h) C. pen. pentru

L.N.,însă nu comportă modificări, având același conținut ca și în vechea

reglementare, precum și același regim sancționator sub aspectul pedepsei

principale.

În ce privește pedeapsa complementară,

din reglementarea noului C. pen., se constată că are corespondent în legea

veche, sub aspectul conținutului și a caracterului obligatoriu de aplicare

pentru săvârșirea infracțiunii de omor, însă legiuitorul a prevăzut expres

limitele de executare a acesteia, pe o perioadă de la 1 la 5 ani, situație în

care legea nouă cuprinde dispoziții mai favorabile.

Potrivit hotărârii de condamnare

inculpaților li s-a interzis, ca pedeapsă complementară, exercițiul drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. anterior, pe o perioadă

de 10 ani, după executarea pedepsei principale, iar ca pedeapsă accesorie, pe

durata executării pedepsei, a interzicerii exercițiul drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. anterior, respectiv:

a) dreptul de a alege și de a fi ales

în autoritățile publice sau în funcții elective publice;

b) dreptul de a ocupa o funcție implicând

exercițiul autorității de stat.

Aceste pedepse au corespondent în art.

66 lit. a) și b) C. pen. respectiv: a) dreptul de a fi ales în autoritățile

publice sau în orice alte funcții publice; b) dreptul de a ocupa o funcție care

implică exercițiul autorității de stat.

Așadar, Înalta Curte va constata că

pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. anterior, pe o perioadă de 10 ani are

corespondent în art. 66 lit. a) și b) C. pen., urmând a se executa în acest

conținut pentru o perioadă de 5 ani, în condițiile art. 68 C. pen.

De asemenea pedeapsa accesorie a

interzicerii exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și

b) C. pen. anterior are corespondent în art. 66 lit. a) și b) C. pen., urmând a

se executa în acest conținut, în condițiile art. 65 C. pen.

Ca atare, se constată că legea penală

mai favorabilă este noul C. pen., astfel încât, legea nouă va retroactiva și,

în consecință, instanța de recurs va reduce proporțional pedeapsa complementară

în raport de noua reglementare.

Nu în ultimul rând, având în vedere că

inculpatului L.M. i s-a aplicat pedeapsa detențiunii pe viață, nu se mai impune

o analiză a recidivei, dispozițiile art. 10 din Legea nr. 187/2012 nefiind

aplicabile în cauză.

Față de cele ce preced, Înalta Curte

va admite recursurile declarate de inculpații L.N. și L.M. împotriva Deciziei

penale nr. 260/A din 29 octombrie 2013 a Curții de Apel Galați, secția penală

și pentru cauze cu minori.

Va casa decizia penală recurată și, în

parte, sentința penală nr. 269 din 11 iunie 2013 a Tribunalului Galați și,

rejudecând:

În baza art. 189 alin. (1) Iit. e) și

h) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. și art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen.

anterior, va condamna inculpatul L.N. la pedeapsa detențiunii pe viață și 5 ani

interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) și b) C. pen.

Va face aplicarea dispozițiilor art.

65 raportat la art. 66 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 189 alin. (1) lit. h) C.

pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., va condamna inculpatul L.M. la o pedeapsă de

25 ani închisoare și 5 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de

art. 66 lit. a) și b) C. pen.

Va face aplicarea dispozițiilor art.

65 raportat la art. 66 lit. a) și b) C. pen.

Va menține celelalte dispoziții ale

sentinței penale atacate.

Va deduce din pedepsele aplicate

inculpaților, durata reținerii și arestării preventive de la 31 decembrie 2012

la 04 martie 2014.

Onorariilor avocaților desemnați din

oficiu pentru recurenții inculpați, în sumă de câte 200 lei, se vor plăti din

fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de

inculpații L.N. și L.M.împotriva Deciziei penale nr. 260/A din 29 octombrie 2013

a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.

Casează decizia penală recurată și, în

parte, sentința penală nr. 269 din 11 iunie 2013 a Tribunalului Galați și,

rejudecând:

În baza art. 189 alin. (1) lit. e) și

h) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. și art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen.

anterior, condamnă inculpatul L.N. la pedeapsa detențiunii pe viață și 5 ani

interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) și b) C. pen.

Face aplicarea dispozițiilor art. 65

raportat la art. 66 lit. a) și b) C. pen.

în baza art. 189 alin. (1) lit. h) C.

pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., condamnă inculpatul L.M. la o pedeapsă de 25

ani închisoare și 5 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art.

66 lit. a) și b) C. pen.

Face aplicarea dispozițiilor art. 65

raportat la art. 66 lit. a) și b) C. pen.

Menține celelalte dispoziții ale

sentinței penale atacate.

Deduce din pedepsele aplicate

inculpaților, durata reținerii și arestării preventive de la 31 decembrie 2012

la 04 martie 2014.

Onorariilor avocaților desemnați din

oficiu pentru recurenții inculpați, în sumă de câte 200 lei, se vor plăti din

fondul Ministerului Justiției.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința

publică, azi 04 martie 2014.