ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3659/2012
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3659/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra apelului penal de față constată
următoarele:
Prin sentința penală nr. 39 din 05 martie 2012
pronunțată de Tribunalul Suceava, în dosar nr. 1422/86/2012, în temeiul
dispozițiilor art. 403 alin. (3) C. proc. pen., s-a respins
cererea de revizuire formulată de revizuienta C.G.
(fostă B.) ca
inadmisibilă.
Petru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că
prin referatul nr. 67/III/6 din
30
ianuarie 2012, Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava a solicitat
respingerea, ca
inadmisibilă, a
cererii de revizuire formulată de numita C. (fostă B.) G.
(mama părții
vătămate minore B.M.E.), cu privire la sentința penală
nr. 52 din 10 martie 2010, pronunțată de Tribunalul Suceava, în dosarul nr.
8736/2003, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 234 din 11 august 2004 a
Curții de Apel Suceava și prin decizia
penală
nr. 2014 din 24 martie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pe
considerentul că
motivele invocate nu se încadrează în nici unul din
cazurile prevăzute de art. 394 C. proc. pen.
Pe fond, s-a solicitat respingerea cererii de revizuire ca fiind tardivă,
întrucât a fost depășit termenul prevăzut de art. 398
alin. (2) lit. a) C. proc. pen.
În motivare,
revizuienta a arătat că în mod greșit s-a dispus condamnarea: inculpatului
pentru tentativă la infracțiunea de viol, deși din certificatul medico-legal
atașat la dosar rezultă faptul că infracțiunea a fost în fază consumată și că
trebuiau
extinse cercetările, în sensul
cercetării inculpatului și pentru comiterea infracțiunii de viol
față de
celelalte două fiice ale sale, respectiv D. și G.
Examinând cauza în conformitate cu dispozițiile art.
393 și următoarele C. proc. pen.
,
Tribunalul a constatat că cererea de revizuire este inadmisibilă din
următoarele
considerente:
Prin sentința penală nr. 52 din 10 martie 2010,
pronunțată de Tribunalul Suceava, în
dosarul
nr. 8736/2003, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 234 din 11 august 2004
a Curții
de Apel Suceava și prin
decizia penală nr. 2014 din 24 martie 2005 a Înaltei Curți de Casație
și Justiție, inculpatul B.V. a fost condamnat la
pedeapsa de 5 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.
64 alin. (1) lit. a), b), d) și e) C. pen., pentru săvârșirea
tentativei la infracțiunea de viol, prevăzută de art.
20 C. pen., raportat la art. 197 alin. (1) și (2) lit. b
1
) și alin. (
3)
C. pen.
Potrivit art. 403 alin. (1) C. proc. pen., „Admisibilitatea
în principiu se
examinează de către instanță, în camera de consiliu,
fără citarea paliilor și fără
participarea
procurorului, instanța examinează dacă cererea de revizuire este făcută în
condițiile prevăzute de lege și dacă probele strânse în cursul cercetărilor
efectuate de
procuror rezultă date suficiente pentru admiterea în
principiu”.
Potrivit art. 394
C. proc. pen., revizuirea sentinței penale definitive poate fi cerută când:
a) s-au
descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la
soluționarea cauzei;
b) un martor,
un expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în
cauza a cărei revizuire se cere;
c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii
a cărei revizuire se cere a fost
declarat fals;
d) un membru al completului de judecată,
procurorul ori persoana care a efectuat
acte de cercetare penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a
cărei revizuire se
;
cere;
e)
când
două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia.
În cererea de
revizuire, petenta a arătat că, în mod greșit, s-a dispus
condamnarea inculpatului pentru tentativă la
infracțiunea de viol, deși din certificatul medico-legal atașat la dosar ar
rezulta faptul că infracțiunea a fost în fază consumată și
că trebuiau extinse cercetările, în sensul
cercetării inculpatului și pentru comiterea
infracțiunii de viol față de celelalte două fiice ale sale, respectiv D.
și G.
Pentru ca anumite împrejurări sau fapte să poată
fi considerate noi este necesar
să nu
fi fost cunoscute de instanță până la pronunțarea unei hotărârii definitive și
să nu fi
făcut obiectul analizei nici unei instanțe, inclusiv a
instanței de recurs. Altfel, prin
reiterarea
pe calea revizuirii a unor fapte sau împrejurări ce au mai fost arătate în
cursul
procesului și care au mai
fost examinate de instanța competentă a soluționa fondul,
apelul sau recursul, s-ar ajunge la încălcarea
autorității de lucru judecat, cu consecințe
grave asupra încrederii în
actul de justiție.
Ori, în speță, toate motivele invocate de către
petentă în cererea sa de revizuire
au fost analizate atât pe parcursul
urmăririi penale, cât și în cursul cercetării
judecătorești,
cu ocazia soluționării apelului și recursului declarate în cauză.
Deosebit de aceasta,Tribunalul a avut în vedere
decizia Înaltei Curți de Casație și
Justiție,
secțiile unite nr. LX (60)/2007, dată în recurs în interesul legii, care
potrivit
art. 414
5
alin.
(4) C. proc. pen., este obligatorie pentru instanțe, conform căreia,
dacă se invocă alte motive decât cele prevăzute
la art. 394 C. proc. pen., cererea de
revizuire, este inadmisibilă.
Cum, în speță, motivele invocate de către partea
civilă nu se încadrează în nici
unul din cazurile expres și limitativ
prevăzute de art. 394 C. proc. pen.,
Tribunalul
a constatat că nu sunt date suficiente pentru admiterea în principiu a cererii
de
revizuire, astfel încât pe cale
de consecință, în baza art. 403 alin. (3) C. proc. pen.,
a respins-o, ca
inadmisibilă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel C.G. (fostă
B.), cauza
fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava.
Prin decizia penală nr. 61 din 13 iunie 2012,
Curtea de Apel Suceava, secția
penală
și pentru cauze cu minori, a respins, ca nefondat, apelul declarat de
revizuienta
C.G. împotriva sentinței
penale nr. 39 din 05 martie 2012 pronunțată de Tribunalul
Suceava, secția
penală, în dosarul nr. 1422/86/2012. Pentru a se pronunța astfel reținut
următoarele:
Revizuirea este o cale extraordinară de atac, de
retractare, ce are ca scop
înlăturarea
erorilor de fapt reținute de instanțele de judecată ca urmare a necunoașterii,
în momentul soluționării cauzei, a unor
împrejurări esențiale, în raport de care hotărârea
definitivă nu mai
corespunde adevărului.
Conform prevederilor art. 394 alin. (1) C. proc.
pen., revizuirea poate fi cerută doar
dacă
motivele de revizuire invocate se încadrează în vreunul din cazurile instituite
de
acest text legal. Ori, conform
motivelor invocate de revizuienta, în mod greșit, s-a dispus
condamnarea inculpatului pentru tentativă la infracțiunea
de viol, deși din certificatul medico-legal atașat la dosar ar rezulta faptul
că infracțiunea a fost în fază consumată și
că trebuiau extinse cercetările, în sensul cercetării inculpatului și
pentru comiterea
infracțiunii de
viol față de celelalte două fiice ale sale, respectiv D. și G. Ori
aceste motive de revizuire au fost avute în
vedere și la judecarea cauzei pe fond, până la rămânerea definitivă a sentinței
de condamnare, ceea ce duce la concluzia că admiterea în principiu a revizuirii
formulate în cauză ar duce la reanalizarea aspectelor de fapt și de
drept, pe baza cărora a fost pronunțată o hotărâre
judecătorească definitivă, și cu privire
la care există autoritate de
lucru judecat.
Calea extraordinară de atac a revizuirii este
condiționată de lege de invocarea de
fapte
sau împrejurări noi, ce nu au fost cunoscute de instanțe la soluționarea
cauzei, ce
vizează netemeinicia
hotărârii atacate, față de care noua soluție trebuie să fie radical
opusă, nu o simplă schimbare a încadrării
juridice, cum se cere în cauza de față prin
reținerea infracțiunii consumate și nu în faza de tentativă. Totodată
și pentru restul
cazurilor de
revizuire sunt instituite condiții precum săvârșirea infracțiunii de mărturie
mincinoasă, declararea ca fals a unui înscris de
la dosarul cauzei ori comiterea vreunei
infracțiuni în legătură cu cauza de către vreun membru al completului
de judecată,
procuror sau organul de cercetare penală, motivele invocate
de revizuienta neîncadrându-se în niciunul din acestea.
Un alt conținut
sau o altă aplicare a prevederilor legale privitoare la căile
extraordinare de atac, în general, și a
revizuirii, în particular, ar aduce o atingere gravă
autorității de
lucru judecat, stabilității hotărârilor judecătorești definitive, o gravă
instabilitate a raporturilor juridice dintre stat
și infractori, datorită neexecutării pedepselor
de către condamnați, cu consecința săvârșirii de noi infracțiuni și la
o instabilitate nejustificată a raporturilor juridice dintre infractori, ca
subiecți activi ai infracțiunilor, și
stat,
ca subiect pasiv al infracțiunilor, prin posibilitatea rejudecării și agravarea
situației
condamnaților.
Împotriva
acestei decizii a declarat recurs, revizuienta C.(fostă B.)
G., invocând motivele susținute oral de
apărătorul acesteia așa cum au fost
precizate
în practicaua prezentei decizii urmând a nu mai fi reluate. Cauza a fost
înregistrată pe rolul Înaltei Curți sub nr. 1422/86/12.
Examinând
decizia penală atacată sub toate aspectele de fapt și de drept,
conform prevederilor art. 385
6
alin.
(3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că
recursul formulat nu este fondat, pentru următoarele considerente.
Dispozițiile art. 393 și art. 394 C. proc. pen.,
prevăd caracterul
revizuirii de cale
extraordinară de atac, prin intermediul căreia se pot înlătura erorile
judiciare, cu privire la faptele reținute printr-o
hotărâre judecătorească definitivă, datorită
recunoașterii de către
instanțe a unor împrejurări de care depindea adoptarea unei hotărâri conforme
cu realitatea și cu prevederile legale.
Din aceleași
dispoziții rezultă, de asemenea, că revizuirea are rolul de a atrage, anularea
hotărârilor în care judecata s-a bazat pe o eroare de fapt și de a reabilita pe
cei condamnați pe nedrept.
Fiind o cale
extraordinară de atac, revizuirea privește exclusiv hotărârile determinate de art.
393 C. proc. pen. și numai pentru cazurile
prevăzute
de art. 394 din același cod, singurele apte a provoca o reexaminare în fapt a
cauzei
penale.
Prin urmare, din analiza textelor legale mai sus
enunțate, se impune concluzia condiționării examinării temeiniciei hotărârii
atacate prin exercitarea revizuirii, numai în
condițiile legii.
În cauză, revizuienta C.(fostă B.)G. a formulat
recurs, solicitând
casarea hotărâri pronunțate în apel și, pe fond,
admiterea în principiu a cererii de
revizuire,
astfel cum a fost motivată și formulată în susținerea concluziilor orale de
apărătorul
desemnat din oficiu al recurentei.
Înalta Curte constată că instanța de fond și
instanța de apel au procedat corect
atunci când au apreciat că cererea
de revizuire formulată de revizuentă este
inadmisibilă
și respectiv apelul împotriva acesteia este nefondat și că motivele invocate de
revizuienta nu se încadrează în nici unul din cazurile de revizuire
reglementate de
;
art. 394
C. proc. pen., reprezentând mai degrabă unul din cazurile de apel sau
de
recurs și care au fost valorificate de revizuienta în căile de atac declarate
la judecarea cauzei pe fond, împrejurări pe care instanțele le-au avut în
vedere la pronunțarea hotărârilor.
De asemenea, în
mod corect prima instanță a reținut că motivele invocate de
către revizuienta nu se încadrează în nici unul
din cazurile expres și limitativ prevăzute
de art. 394 C. proc. pen., făcând referire la decizia Înaltei Curți de
Casație și Justiție, secțiile unite, nr. LX (60)/2007, dată în recurs în
interesul legii, dacă se invocă
alte
motive decât cele prevăzute la art. 394 C. proc. pen., apreciindu-se că
cererea
de revizuire este inadmisibilă.
Pentru aceste considerente, în temeiul
dispozițiilor art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
, Înalta
Curte va respinge, ca nefundat, recursul declarat de
revizuienta C.(fostă B.)G. împotriva deciziei penale nr. 61 din 13 iunie
2012 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va
obliga recurenta la cheltuieli
judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de
revizuenta C.(fostă B.)
G. împotriva
deciziei penale nr. 61 din 13 iunie 2012 a Curții de Apel Suceava,
secția
penală și pentru cauze cu minori.
Obligă recurenta revizuentă la plata sumei de 300
lei cheltuieli judiciare către stat,
din
care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din
oficiu,
se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în
ședință publică, azi 8 noiembrie 2012.