ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3659/2012

Asupra apelului penal de față constată următoarele: Prin sentința penală nr. 39 din 05 martie 2012 pronunțată de Tribunalul Suceava, în dosar nr. 1422/86/2012, în temeiul dispozițiilor art. 403 alin. (3) C. proc. pen., s-a respins cererea de revizuire formulată de revizuienta C.G. (fostă B.) ca inadmisibilă.

Petru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin referatul nr. 67/III/6 din 30 ianuarie 2012, Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava a solicitat respingerea, ca inadmisibilă, a cererii de revizuire formulată de numita C. (fostă B.) G. (mama părții vătămate minore B.M.E.), cu privire la sentința penală nr. 52 din 10 martie 2010, pronunțată de Tribunalul Suceava, în dosarul nr. 8736/2003, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 234 din 11 august 2004 a Curții de Apel Suceava și prin decizia penală nr. 2014 din 24 martie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pe considerentul că motivele invocate nu se încadrează în nici unul din cazurile prevăzute de art. 394 C. proc. pen. Pe fond, s-a solicitat respingerea cererii de revizuire ca fiind tardivă, întrucât a fost depășit termenul prevăzut de art. 398 alin. (2) lit. a) C. proc.

pen. În motivare, revizuienta a arătat că în mod greșit s-a dispus condamnarea: inculpatului pentru tentativă la infracțiunea de viol, deși din certificatul medico-legal atașat la dosar rezultă faptul că infracțiunea a fost în fază consumată și că trebuiau extinse cercetările, în sensul cercetării inculpatului și pentru comiterea infracțiunii de viol față de celelalte două fiice ale sale, respectiv D. și G. Examinând cauza în conformitate cu dispozițiile art. 393 și următoarele C. proc. pen. , Tribunalul a constatat că cererea de revizuire este inadmisibilă din următoarele considerente: Prin sentința penală nr. 52 din 10 martie 2010, pronunțată de Tribunalul Suceava, în dosarul nr. 8736/2003, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 234 din 11 august 2004 a Curții de Apel Suceava și prin decizia penală nr. 2014 din 24 martie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, inculpatul B.V.

a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b), d) și e) C. pen., pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de viol, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 197 alin. (1) și (2) lit. b 1 ) și alin. ( 3) C. pen. Potrivit art. 403 alin. (1) C. proc. pen., „Admisibilitatea în principiu se examinează de către instanță, în camera de consiliu, fără citarea paliilor și fără participarea procurorului, instanța examinează dacă cererea de revizuire este făcută în condițiile prevăzute de lege și dacă probele strânse în cursul cercetărilor efectuate de procuror rezultă date suficiente pentru admiterea în principiu”.

Potrivit art. 394 C. proc. pen., revizuirea sentinței penale definitive poate fi cerută când: a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei; b) un martor, un expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere; c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals; d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se ; cere; e) când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia.

În cererea de revizuire, petenta a arătat că, în mod greșit, s-a dispus condamnarea inculpatului pentru tentativă la infracțiunea de viol, deși din certificatul medico-legal atașat la dosar ar rezulta faptul că infracțiunea a fost în fază consumată și că trebuiau extinse cercetările, în sensul cercetării inculpatului și pentru comiterea infracțiunii de viol față de celelalte două fiice ale sale, respectiv D. și G. Pentru ca anumite împrejurări sau fapte să poată fi considerate noi este necesar să nu fi fost cunoscute de instanță până la pronunțarea unei hotărârii definitive și să nu fi făcut obiectul analizei nici unei instanțe, inclusiv a instanței de recurs.

Altfel, prin reiterarea pe calea revizuirii a unor fapte sau împrejurări ce au mai fost arătate în cursul procesului și care au mai fost examinate de instanța competentă a soluționa fondul, apelul sau recursul, s-ar ajunge la încălcarea autorității de lucru judecat, cu consecințe grave asupra încrederii în actul de justiție. Ori, în speță, toate motivele invocate de către petentă în cererea sa de revizuire au fost analizate atât pe parcursul urmăririi penale, cât și în cursul cercetării judecătorești, cu ocazia soluționării apelului și recursului declarate în cauză. Deosebit de aceasta,Tribunalul a avut în vedere decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție, secțiile unite nr. LX (60)/2007, dată în recurs în interesul legii, care potrivit art. 414 5 alin. (4) C. proc.

pen., este obligatorie pentru instanțe, conform căreia, dacă se invocă alte motive decât cele prevăzute la art. 394 C. proc. pen., cererea de revizuire, este inadmisibilă. Cum, în speță, motivele invocate de către partea civilă nu se încadrează în nici unul din cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen., Tribunalul a constatat că nu sunt date suficiente pentru admiterea în principiu a cererii de revizuire, astfel încât pe cale de consecință, în baza art. 403 alin. (3) C. proc. pen., a respins-o, ca inadmisibilă. Împotriva acestei sentințe a declarat apel C.G. (fostă B.), cauza fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava. Prin decizia penală nr. 61 din 13 iunie 2012, Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, a respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuienta C.G.

împotriva sentinței penale nr. 39 din 05 martie 2012 pronunțată de Tribunalul Suceava, secția penală, în dosarul nr. 1422/86/2012. Pentru a se pronunța astfel reținut următoarele: Revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare, ce are ca scop înlăturarea erorilor de fapt reținute de instanțele de judecată ca urmare a necunoașterii, în momentul soluționării cauzei, a unor împrejurări esențiale, în raport de care hotărârea definitivă nu mai corespunde adevărului. Conform prevederilor art. 394 alin. (1) C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută doar dacă motivele de revizuire invocate se încadrează în vreunul din cazurile instituite de acest text legal.

Ori, conform motivelor invocate de revizuienta, în mod greșit, s-a dispus condamnarea inculpatului pentru tentativă la infracțiunea de viol, deși din certificatul medico-legal atașat la dosar ar rezulta faptul că infracțiunea a fost în fază consumată și că trebuiau extinse cercetările, în sensul cercetării inculpatului și pentru comiterea infracțiunii de viol față de celelalte două fiice ale sale, respectiv D. și G. Ori aceste motive de revizuire au fost avute în vedere și la judecarea cauzei pe fond, până la rămânerea definitivă a sentinței de condamnare, ceea ce duce la concluzia că admiterea în principiu a revizuirii formulate în cauză ar duce la reanalizarea aspectelor de fapt și de drept, pe baza cărora a fost pronunțată o hotărâre judecătorească definitivă, și cu privire la care există autoritate de lucru judecat.

Calea extraordinară de atac a revizuirii este condiționată de lege de invocarea de fapte sau împrejurări noi, ce nu au fost cunoscute de instanțe la soluționarea cauzei, ce vizează netemeinicia hotărârii atacate, față de care noua soluție trebuie să fie radical opusă, nu o simplă schimbare a încadrării juridice, cum se cere în cauza de față prin reținerea infracțiunii consumate și nu în faza de tentativă. Totodată și pentru restul cazurilor de revizuire sunt instituite condiții precum săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, declararea ca fals a unui înscris de la dosarul cauzei ori comiterea vreunei infracțiuni în legătură cu cauza de către vreun membru al completului de judecată, procuror sau organul de cercetare penală, motivele invocate de revizuienta neîncadrându-se în niciunul din acestea.

Un alt conținut sau o altă aplicare a prevederilor legale privitoare la căile extraordinare de atac, în general, și a revizuirii, în particular, ar aduce o atingere gravă autorității de lucru judecat, stabilității hotărârilor judecătorești definitive, o gravă instabilitate a raporturilor juridice dintre stat și infractori, datorită neexecutării pedepselor de către condamnați, cu consecința săvârșirii de noi infracțiuni și la o instabilitate nejustificată a raporturilor juridice dintre infractori, ca subiecți activi ai infracțiunilor, și stat, ca subiect pasiv al infracțiunilor, prin posibilitatea rejudecării și agravarea situației condamnaților. Împotriva acestei decizii a declarat recurs, revizuienta C.(fostă B.) G., invocând motivele susținute oral de apărătorul acesteia așa cum au fost precizate în practicaua prezentei decizii urmând a nu mai fi reluate.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți sub nr. 1422/86/12. Examinând decizia penală atacată sub toate aspectele de fapt și de drept, conform prevederilor art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul formulat nu este fondat, pentru următoarele considerente. Dispozițiile art. 393 și art. 394 C. proc. pen., prevăd caracterul revizuirii de cale extraordinară de atac, prin intermediul căreia se pot înlătura erorile judiciare, cu privire la faptele reținute printr-o hotărâre judecătorească definitivă, datorită recunoașterii de către instanțe a unor împrejurări de care depindea adoptarea unei hotărâri conforme cu realitatea și cu prevederile legale. Din aceleași dispoziții rezultă, de asemenea, că revizuirea are rolul de a atrage, anularea hotărârilor în care judecata s-a bazat pe o eroare de fapt și de a reabilita pe cei condamnați pe nedrept.

Fiind o cale extraordinară de atac, revizuirea privește exclusiv hotărârile determinate de art. 393 C. proc. pen. și numai pentru cazurile prevăzute de art. 394 din același cod, singurele apte a provoca o reexaminare în fapt a cauzei penale. Prin urmare, din analiza textelor legale mai sus enunțate, se impune concluzia condiționării examinării temeiniciei hotărârii atacate prin exercitarea revizuirii, numai în condițiile legii. În cauză, revizuienta C.(fostă B.)G. a formulat recurs, solicitând casarea hotărâri pronunțate în apel și, pe fond, admiterea în principiu a cererii de revizuire, astfel cum a fost motivată și formulată în susținerea concluziilor orale de apărătorul desemnat din oficiu al recurentei.

Înalta Curte constată că instanța de fond și instanța de apel au procedat corect atunci când au apreciat că cererea de revizuire formulată de revizuentă este inadmisibilă și respectiv apelul împotriva acesteia este nefondat și că motivele invocate de revizuienta nu se încadrează în nici unul din cazurile de revizuire reglementate de ; art. 394 C. proc. pen., reprezentând mai degrabă unul din cazurile de apel sau de recurs și care au fost valorificate de revizuienta în căile de atac declarate la judecarea cauzei pe fond, împrejurări pe care instanțele le-au avut în vedere la pronunțarea hotărârilor. De asemenea, în mod corect prima instanță a reținut că motivele invocate de către revizuienta nu se încadrează în nici unul din cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 394 C. proc.

pen., făcând referire la decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție, secțiile unite, nr. LX (60)/2007, dată în recurs în interesul legii, dacă se invocă alte motive decât cele prevăzute la art. 394 C. proc. pen., apreciindu-se că cererea de revizuire este inadmisibilă. Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. , Înalta Curte va respinge, ca nefundat, recursul declarat de revizuienta C.(fostă B.)G. împotriva deciziei penale nr. 61 din 13 iunie 2012 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurenta la cheltuieli judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuenta C.(fostă B.) G. împotriva deciziei penale nr. 61 din 13 iunie 2012 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurenta revizuentă la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 8 noiembrie 2012.