ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 288/2014

Asupra recursului de față,

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 455 din 30 mai 2013, Tribunalul București, secția a II-a penală,

în baza art. 403 alin.

(3) C. proc. pen., a respins ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de

petentul

S.V.A.

Împotriva acestei sentințe, a declarat

apel revizuentul S.V.A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul

greșitei respingerii a cererii sale.

Prin decizia penală nr. 191 din 17 iulie

2013, Curtea de Apel București, secția

I

penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelantul

revizuent S.V.A. împotriva sentinței penale nr. 455 din 30 mai 2013, pronunțată

de Tribunalul București, secția a II-a penală în Dosarul nr. 17625/3/2013.

Pentru a pronunța aceasta hotărâre, instanța

de apel a reținut că prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică,

făcând o justă apreciere a materialului probator administrat în cauză.

Totodată, a mai reținut că prin prezenta

cerere de revizuire petentul nu încearcă decât să prelungească probatoriul pentru

fapte ce erau deja cunoscute instanței la momentul pronunțării hotărârii de condamnare.

Curtea a mai reținut că pentru a avea deschisă

calea de retractare a revizuirii petentul trebuie să fie în măsură să administreze

probe noi și nu mijloace de probă noi, astfel încât în mod corect prima instanță

a respins cererea ca inadmisibilă.

Împotriva acestei decizii, recurentul revizuent

S.V.A. a declarat, îh termen legal, recurs, revizuentul, prezent în instanță, a

făcut cunoscut că își retrage recursul declarat.

Potrivit art. 385

4

alin.

(2) C. proc. pen., părțile pot renunța la recurs potrivit dispozițiilor art. 368

și pot retrage recursul în condițiile art. 369 care se aplică în mod corespunzător.

În

conformitate cu prevederile art. 369 alin. (1) C. proc. pen.,

până la închiderea dezbaterilor în instanță de apel, fiecare dintre părți își poate

retrage apelul declarat.

Retragerea trebuie să fie făcută personal

de părți sau prin mandat special, iar dacă partea se află în stare de deținere printr-o

declarație atestată sau consemnată într-un proces-verbal de către conducerea locului

de deținere.

Având în vedere că prevederile textului

de lege citat, aplicabil în cazul recursului, sunt îndeplinite, îh sensul că, recurenta

revizuent prezent în instanță, și-a exprimat dorința de a retrage recursul declarat,

Înalta Curte urmează a lua act de această cerere și a dispune în consecință.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

recurentul revizuent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat conform

dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de retragerea recursului declarat

de recurentul revizuent S.V.A. împotriva deciziei penale nr. 191 din 17 iulie 2013

pronunțată de Curtea de Apel

București, secția

I

penală.

Obligă recurentul revizuent S.V.A. la plata

sumei de 125 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25

RON, reprezentând onorariul paițial al apărătorului desemnat din oficiu, se avansează

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 27 ianuarie

2014.