ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3420/2012

Asupra contestației de față, În baza lucrărilor dosarului constată următoarele: Prin contestația formulată, condamnatul M.G.C. a solicitat admiterea ei, desființarea Deciziei penale nr. 1020 din 4 aprilie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală și rejudecând să se admită recursul declarat împotriva Deciziei penale nr. 35 din 17 martie 2011 a Curții de Apel București. Acesta a mai arătat că nu a fost prezent în fața instanței de recurs întrucât a depus o cerere de amânare în vederea angajării unui apărător ales încunoștiințând totodată instanța de rezilierea contractului cu fostul său apărător ales. Acesta arată că a declarat recurs pe care nu l-a motivat iar audierea să se impunea în fața instanței de recurs potrivit dispozițiilor art. 385 14 C. proc.

pen. Analizând contestația în anulare prin prisma dispozițiilor legale, Înalta Curte constată că nu este fondată pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 386 lit. b) C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare când partea dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre această împiedicare. Acest caz este dublu condiționat așadar, textul de lege impunând pe de o parte dovedirea împrejurării că partea a fost în imposibilitate de a se prezenta și pe de altă parte dovedirea împrejurării că partea a fost în imposibilitate de a încunoștința instanța despre această împiedicare.

Or, din examinarea actelor dosarului în care s-a pronunțat hotărârea a cărei desființare se cere, Înalta Curte reține că acesta a depus la dosar o cerere de amânare a judecății cauzei în vederea angajării unui alt apărător ales motivat de faptul că a fost reziliat contractul de asistență juridică cu apărătorul pe care l-a avut. Contestatorul nu a fost prezent la soluționarea recursului, interesele sale fiind reprezentate de un apărător desemnat din oficiu cu care, însă, nu discutase motivele de recurs. Cum contestatorul nu a dovedit că a fost în imposibilitate de a se prezenta precum și a încunoștința instanța despre această împrejurare, Înalta Curte constată că nu sunt incidente dispozițiile art. 386 lit. b) C. proc.

pen. Potrivit dispozițiilor art. 385 14 alin. (1) raportat la art. 385 16 alin. (1) C. proc. pen. instanța de recurs procedează la ascultarea inculpatului prezent, conform dispozițiilor cuprinse în Partea specială, titlul II, capitolul II, atunci când acesta nu a fost ascultat la instanțele de fond și apel, precum și atunci când aceste instanțe nu au pronunțat împotriva inculpatului o hotărâre de condamnare. Din examinarea Dosarului nr. 44/118/2010 se constată că inculpatul a fost audiat atât la instanța de fond cât și la instanța de apel, împotriva sa pronunțându-se o hotărâre de condamnare, astfel că afirmațiile contestatorului nu pot susține contestația. Față de cele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 392 C. proc.

pen., urmează a respinge, ca nefondată, contestația formulată. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de condamnatul M.G.C. împotriva Deciziei penale nr. 1020 din data de 04 aprilie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în Dosarul nr. 44/118/2010. Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 23 octombrie 2012. Procesat de LM