ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3420/2012

Asupra contestației de față,

În baza lucrărilor dosarului constată

următoarele:

Prin

contestația formulată, condamnatul M.G.C. a solicitat admiterea ei,

desființarea Deciziei penale nr. 1020 din 4 aprilie 2012 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția penală și rejudecând să se admită recursul declarat

împotriva Deciziei penale nr. 35 din 17 martie 2011 a Curții de Apel București.

Acesta a mai arătat că nu a fost prezent în

fața instanței de recurs întrucât a depus o cerere de amânare în vederea

angajării unui apărător ales încunoștiințând totodată instanța de rezilierea

contractului cu fostul său apărător ales. Acesta arată că a declarat recurs pe

care nu l-a motivat iar audierea să se impunea în fața instanței de recurs

potrivit dispozițiilor art. 385

14

C. proc. pen.

Analizând contestația în anulare prin prisma

dispozițiilor legale, Înalta Curte constată că nu este fondată pentru

următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 386 lit. b) C. proc.

pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în

anulare când partea dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către

instanța de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a

încunoștința instanța despre această împiedicare.

Acest caz este dublu condiționat așadar,

textul de lege impunând pe de o parte dovedirea împrejurării că partea a fost

în imposibilitate de a se prezenta și pe de altă parte dovedirea împrejurării

că partea a fost în imposibilitate de a încunoștința instanța despre această

împiedicare.

Or, din examinarea actelor dosarului în care

s-a pronunțat hotărârea a cărei desființare se cere, Înalta Curte reține că

acesta a depus la dosar o cerere de amânare a judecății cauzei în vederea

angajării unui alt apărător ales motivat de faptul că a fost reziliat

contractul de asistență juridică cu apărătorul pe care l-a avut. Contestatorul

nu a fost prezent la soluționarea recursului, interesele sale fiind

reprezentate de un apărător desemnat din oficiu cu care, însă, nu discutase

motivele de recurs.

Cum contestatorul nu a dovedit că a fost în

imposibilitate de a se prezenta precum și a încunoștința instanța despre

această împrejurare, Înalta Curte constată că nu sunt incidente dispozițiile

art. 386 lit. b) C. proc. pen.

Potrivit dispozițiilor art. 385

14

alin. (1) raportat la art. 385

16

alin. (1) C. proc. pen. instanța de

recurs procedează la ascultarea inculpatului prezent, conform dispozițiilor

cuprinse în Partea specială, titlul II, capitolul II, atunci când acesta nu a

fost ascultat la instanțele de fond și apel, precum și atunci când aceste

instanțe nu au pronunțat împotriva inculpatului o hotărâre de condamnare.

Din examinarea Dosarului nr. 44/118/2010 se constată

că inculpatul a fost audiat atât la instanța de fond cât și la instanța de

apel, împotriva sa pronunțându-se o hotărâre de condamnare, astfel că

afirmațiile contestatorului nu pot susține contestația.

Față de cele arătate, Înalta Curte, în

temeiul art. 392 C. proc. pen., urmează a respinge, ca nefondată, contestația

formulată.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C.

proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația în anulare

formulată de condamnatul M.G.C. împotriva Deciziei penale nr. 1020 din data de

04 aprilie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

penală în Dosarul nr. 44/118/2010.

Obligă contestatorul condamnat la plata sumei

de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 23

octombrie 2012.

Procesat de LM