ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3297/2012

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 60 din 30 martie 2012 din Dosarul nr. 650/116/2012, Tribunalul Călărași, secția penală, a admis cererea de judecare în baza procedurii simplificate, formulată de inculpatul C.I. În temeiul art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 și la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen., l-a condamnat pe inculpatul C.I. la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de trafic de influență. A făcut aplicarea art. 71 - art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. A menținut starea de arest preventiv a inculpatului și în temeiul art. 88 C. pen., a dedus prevenția de la data de 7 martie 2012 la zi.

L-a obligat pe inculpat la plata sumei de 1.200 RON, cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această sentință penală, prima instanță a reținut următoarele: Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Călărași s-a reținut, pe situația de fapt, că inculpatul, agent-șef principal în cadrul Biroului de Investigații Criminale al Poliției Municipiului Călărași, prin urmare în calitate de organ de cercetare penală al poliției judiciare, fiindu-i repartizat Dosarul penal nr. 3334/P/2011, înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Călărași, în care, pe data de 21 noiembrie 2011, fusese confirmată începerea urmăririi penale față de denunțătorul T.A., pentru săvârșirea infracțiunilor de punere în circulație a unui autovehicul neînregistrat și cu număr fals de înregistrare, precum și de încredințare a autovehiculului unei persoane care nu posedă permis de conducere, i-a solicitat denunțătorului T.A.

suma de 200 RON, spunându-i că o va înmâna procurorului, pentru ca acesta să-i aplice sancțiunea amenzii administrative, fiind prins în flagrant pe data de 7 martie 2012, în biroul său, cu suma de 200 RON, pe care tocmai o primise de la denunțător. Instanța de fond a reținut că, la urmărirea penală, au fost administrate probe de vinovăție, printre care procesul-verbal de constatare a infracțiuni flagrante din data de 7 martie 2012, cu planșe fotografice, înscrisurile din Dosarul penal nr. 3334/P/2011, din care rezultă că declarația de învinuit, din data de 17 noiembrie 2012, luată denunțătorului T.A., nu fusese finalizată, tocmai pentru a-i crea acestuia convingerea că-l poate ajuta în dosar, în funcție de atitudinea pe care o va adopta, declarațiile de recunoaștere ale inculpatului.

Cu ocazia judecării în fond a cauzei, inculpatul a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 320 alin. (1) și alin. (7) C. proc. pen. La individualizarea judiciară a pedepsei închisorii, instanța de fond a avut în vedere faptul că inculpatul a implicat în acțiunea penală numele procurorului-adjunct. Împotriva sentinței sus-menționate, în termen legal, inculpatul a declarat apel, pentru netemeinicie.

În motivarea în scris și orală a apelului, apelantul-inculpat a susținut că pedeapsa de 2 ani închisoare, cu executare în regim de detenție, este mult prea aspră, în raport cu circumstanțele sale personale, respectiv era, la data săvârșirii faptei, agent-șef principal în cadrul Inspectoratului de Poliție Județean Călărași - Biroul de Investigații Criminale, unde a dat dovadă de profesionalism și clemență în activitatea sa profesională, după cum rezultă din caracterizarea depusă la instanța de fond, este unicul întreținător al familiei, are antecedente penale și a avut o atitudine procesuală sinceră, astfel că pot fi reținute în favoarea sa circumstanțele atenuante judiciare prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen., cu efectul coborârii cuantumului pedepsei închisorii sub minimul special prevăzut de legea penală, dispunându-se, totodată, în principal, suspendarea condiționată a executării, iar, în subsidiar, suspendarea executării sub supraveghere.

Prin Decizia penală nr. 155 din 21 mai 2012, Curtea de Apel București, secția penală, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelul formulat de apelantul-inculpat C.I. împotriva Sentinței penale nr. 60 din 30 martie 2012 a Tribunalului Călărași, secția penală. A desființat, în parte, sentința penală apelată și, în fond, rejudecând: În temeiul art. 81 alin. (1) C. pen. și al art. 71 alin. ultim C. pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale de 2 ani închisoare, precum și a pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe durata termenului de încercare de 4 ani, stabilit în temeiul art. 82 alin. (1) și alin. (3) C. pen.

În temeiul art. 359 C. proc. pen., a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. În temeiul art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., a dispus punerea, de îndată, în libertate a inculpatului C.I., de sub puterea M.A.P. nr. 3/U.P. din 7 martie 2012 emis de Tribunalul Călărași în Dosarul nr. 535/116/2012, dacă nu este arestat în altă cauză. A constatat că inculpatul a fost reținut și arestat preventiv de la data de 7 martie 2012 până la data punerii efective în libertate. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale. În temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului, urmând ca suma de 50 RON, onorariul parțial al apărătorului din oficiu, sa fie suportă din fondul Ministerului Justiției.

Analizând actele și lucrările dosarelor, precum și sentința penală apelată, atât din punct de vedere al motivelor de netemeinicie invocate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, potrivit art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea de Apel București a apreciat că instanța de fond a efectuat o corectă aplicare a dispozițiilor procedurii simplificate, prevăzută de art. 320 1 alin. (1) și alin. (7) C. proc. pen. În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei cu închisoarea, instanța de control judiciar a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 alin. (1) C. pen. și a reținut următoarele aspecte: limitele speciale ale pedepsei închisorii prevăzute de legea penală, reduse cu o treime, potrivit art. 320 1 alin. (7) C. proc.

pen., cuprinse între 1 an și 4 luni închisoare și 8 ani închisoare, gradul mediu de pericol social al faptei penale, determinat prin modalitatea concretă de comitere, respectiv inculpatul, în calitatea sa de organ de cercetare penală, a solicitat și insistat să primească mita, mergând, chiar, la locul de muncă al denunțătorului, căruia i-a promis că va interveni pe lângă procuror, pentru ca acesta să dispună o soluție favorabilă de scoatere de sub urmărire penală și aplicarea sancțiunii amenzii administrative, fără a se pierde din vedere cuantumul modic al sumei pretinse cu titlu de mită, de 200 RON, persoana inculpatului, în vârstă de 48 de ani la data săvârșirii infracțiunii, a absolvit Școala de subofițeri de poliție și a lucrat, ca subofițer, în cadrul structurilor de ordine publică și de investigații criminale, la Inspectoratul de Poliție Județean Călărași, unde a fost repartizat încă din data de 16 august 1988 și unde a dat dovadă de preocupare, deși a fost sancționat disciplinar de 5 ori, respectiv o dată cu mustrare scrisă și de 4 ori cu consemnare câte 5 zile, pentru neîndeplinirea corespunzătoare a atribuțiunilor de serviciu ori pentru absențe nemotivate de la serviciu, în mod repetat, obținând calificativul de „bun", cu excepția anului 1989, când a fost apreciat cu calificativul „corespunzător", iar începând cu anul 2003 și până în anul 2011, inclusiv,

a primit calificativul „foarte bun", astfel după cum atestă procesul-verbal din data de 9 martie 2012, întocmit de D.G.A. - B.J.A. Călărași, coroborat cu Adresa din 13 martie 2012, emisă de Inspectoratul de Poliție Județean Călărași - Serviciul de Resurse Umane, este căsătorit, însă C.M., soția sa, nu realizează venituri materiale, potrivit Adresei nr. din data de 13 martie 2012, eliberată de Agenția Națională de Administrare Fiscală - Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Călărași, nu are antecedente penale. Însă toate aceste elemente privind existența unui aceluiași loc de muncă și lipsa antecedenței penale nu constituie, în accepțiunea instanței de apel, dovezi ale unei conduite excepționale în societate, ci constituie o conduită firească pentru un polițist, astfel că nu se justifică reținerea circumstanței atenuante judiciare prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen.

Inculpatul a manifestat o conduită procesuală sinceră de la bun început, dar ca efect al prinderii sale în flagrant, așa încât a fost apreciată ca fiind forțată și reținerea circumstanței atenuante judiciare prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. Având în vedere elementele de natură a caracteriza atât fapta penală, de o anumită gravitate, mai mult prin efectul negativ asupra imaginii organelor de urmărire penală, cât și persoana inculpatului, care, în calitatea sa de polițist, avea obligația de a asigura respectarea legii, și nu de a o încălca, Curtea de Apel a apreciat că pedeapsa de 2 ani închisoare, situată în apropierea minimului special redus cu o treime, aplicată de instanța de fond, este în măsură să realizeze scopurile punitiv și educativ ale pedepsei închisorii.

Cât privește modalitatea de executare, instanța de fond a ales executarea în regim de detenție, cu unica explicație că inculpatul a folosit numele unui procuror, modalitate care, de altfel, este de esența infracțiunii de trafic de influență, când inculpatul lasă să se creadă că are influență asupra unui funcționar. Instanța de control judiciar a apreciat însă, că această modalitate de executare a pedepsei închisorii are un accentuat caracter de exemplaritate, rară a fi, de fapt, adaptată la datele concrete ale faptei penale și ale inculpatului.

Astfel, Curtea de Apel, având în vedere faptul că inculpatul, după o vechime de aproximativ 23 de ani, ca subofițer de poliție, a pretins suma modică de 200 RON, a apreciat că scopul pedepsei închisorii poate fi atins fără executare în regim de detenție, întrucât inculpatul, pe de o parte, a înțeles urmările conduitei infracționale, iar, pe de altă parte, prezintă toate garanțiile că se va reintegra, fără probleme, în societate. Împotriva Deciziei penale nr. 155 din 21 mai 2012 a Curții de Apel București, secția penală, a declarat recurs inculpatul C.I. În ședința publică din 16 octombrie 2012, recurentul inculpat, asistat de apărător din oficiu, a învederat instanței că își retrage recursul declarat.

Față de această manifestare de voință a recurentului inculpat, urmează a se lua act de retragerea recursului declarat de acesta, în conformitate cu dispozițiile art. 385 alin. (2) raportat la art. 369 C. proc. pen. și a se dispune obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Ia act de retragerea recursului declarat de inculpatul C.I. împotriva Deciziei penale nr. 155 din 21 mai 2012 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 16 octombrie 2012. Procesat de GGC - N