ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 138/2012

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 172 din 25 august 2011, Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de S.A.I. împotriva rezoluției nr. 609/P/2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că rezoluțiile atacate sunt legale și temeinice, iar aspectele invocate în cuprinsul plângerii sunt chestiuni la modul general legate de soluționarea mai multor dosare din instanțe ori rezoluții ale parchetelor din Județul Prahova. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petenta, fără a fi motivat în scris.

La termenul din 19 ianuarie 2012, Înalta Curte a pus în discuția părților admisibilitatea căii de atac exercitată de petentă. Examinând cauza sub acest aspect, Înalta Curte apreciază recursul declarat de petentă, ca inadmisibil, pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 278 l alin. (10) C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, sentința judecătorului prin care s-a respins plângerea ca nefondată, cu consecința menținerii rezoluției sau ordonanței de neurmărire penală, respectiv de netrimitere în judecată, este definitivă.

În speță, sesizarea instanței de fond s-a făcut la o dată ulterioară intrării în vigoare a „legii micii reforme”, respectiv la data de 21 iulie 2011 și, drept urmare, hotărârea primei instanțe a fost pronunțată sub imperiul dispozițiilor procesual penale, așa cum au fost modificate prin Legea nr. 202/2010, prevederi care stabilesc că exercitarea cuantumului judecătoresc asupra soluțiilor de netrimitere în judecată date de organul de urmărire se face doar într-un singur grad de jurisdicție, la instanța căreia i-ar reveni, în condițiile legii, competența să judece cauza în primă instanță.

Ca atare, printre modificările aduse Codului de procedură penală de natură a contribui la accelerarea soluționării proceselor se regăsește și suprimarea unor căi de atac respectiv și a recursului împotriva hotărârilor pronunțate în prima instanță în materia plângerii împotriva hotărârilor pronunțate în primă instanță în materia plângerii împotriva rezoluțiilor și ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată, mențiune ce apare și în cuprinsul dispozitivului sentinței atacate. Față de cele reținute, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de petenta S.A.I. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga petenta la cheltuieli judiciare către stat, căreia îi incumbă culpa procesuală a exercitării unei căi de atac care nu e prevăzută de lege.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petenta S.A.I., prin reprezentant D.M., împotriva sentinței penale nr. 172 din 25 august 2011 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurenta petenta la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședința publică, azi 19 ianuarie 2012.3