ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 138/2012

Asupra

recursului de față,

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința

penală nr. 172 din 25 august 2011, Curtea de Apel Ploiești, secția penală și

pentru cauze cu minori și de familie, a respins, ca nefondată, plângerea

formulată de S.A.I. împotriva rezoluției nr. 609/P/2010 a Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Ploiești.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de fond a reținut că rezoluțiile atacate sunt legale

și temeinice, iar aspectele invocate în cuprinsul plângerii sunt chestiuni la

modul general legate de soluționarea mai multor dosare din instanțe ori

rezoluții ale parchetelor din Județul Prahova.

Împotriva

acestei hotărâri a declarat recurs petenta, fără a fi motivat în scris.

La termenul din

19 ianuarie 2012, Înalta Curte a pus în discuția părților admisibilitatea căii

de atac exercitată de petentă.

Examinând cauza

sub acest aspect, Înalta Curte apreciază recursul declarat de petentă, ca

inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Potrivit

dispozițiilor art. 278

l

alin. (10) C. proc. pen., astfel cum

au fost modificate prin Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru

accelerarea soluționării proceselor, sentința judecătorului prin care s-a

respins plângerea ca nefondată, cu consecința menținerii rezoluției sau

ordonanței de neurmărire penală, respectiv de netrimitere în judecată, este

definitivă.

În speță,

sesizarea instanței de fond s-a făcut la o dată ulterioară intrării în vigoare

a „legii micii reforme”, respectiv la data de 21 iulie 2011 și, drept urmare,

hotărârea primei instanțe a fost pronunțată sub imperiul dispozițiilor

procesual penale, așa cum au fost modificate prin Legea nr. 202/2010, prevederi

care stabilesc că exercitarea cuantumului judecătoresc asupra soluțiilor de

netrimitere în judecată date de organul de urmărire se face doar într-un singur

grad de jurisdicție, la instanța căreia i-ar reveni, în condițiile legii,

competența să judece cauza în primă instanță.

Ca atare,

printre modificările aduse Codului de procedură penală de natură a contribui la

accelerarea soluționării proceselor se regăsește și suprimarea unor căi de atac

respectiv și a recursului împotriva hotărârilor pronunțate în prima instanță în

materia plângerii împotriva hotărârilor pronunțate în primă instanță în materia

plângerii împotriva rezoluțiilor și ordonanțelor procurorului de netrimitere în

judecată, mențiune ce apare și în cuprinsul dispozitivului sentinței atacate.

Față de cele

reținute, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen., Înalta

Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de petenta S.A.I.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga petenta la cheltuieli

judiciare către stat, căreia îi incumbă culpa procesuală a exercitării unei căi

de atac care nu e prevăzută de lege.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de petenta S.A.I., prin reprezentant D.M.,

împotriva sentinței penale nr. 172 din 25 august 2011 a Curții de Apel Ploiești,

secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă

recurenta petenta la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în

ședința publică, azi 19 ianuarie 2012.3