ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6286/2010

Asupra recursului civil de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor

cauzei constată următoarele:

Prin

sentința nr. 993 din 7 octombrie 2009, Tribunalul Constanța, secția a IV-a civilă,

a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul B.P. în contradictoriu cu

pârâții Primarul municipiului Constanța și Municipiul Constanța, prin primar.

A obligat pârâtul Primarul

municipiului Constanța să înainteze dosarul Comisiei centrale pentru Stabilirea

Despăgubirilor în vederea acordării de despăgubiri în condițiile legii speciale

pentru imobilul compus din teren în suprafață de 133,25 mp și construcția

demolată, compusă din corp 1-3 camere, dependințe și prăvălie, situat în

Constanța.

A respins cererea privind acordarea de

măsuri reparatorii prin echivalent prin compensarea cu alte bunuri sau

servicii, ca nefondată.

A obligat pârâții către reclamant la

plata sumei de 840,77 ]ei, reprezentând suma actualizată plătită cu titlu de

contravaloare teren.

A respins acțiunea formulată în

contradictoriu cu Statul Român, prin M.F.P., ca fiind formulată împotriva inei

persoane fără calitate procesuală.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a

reținut că reclamantul făcut dovada dreptului de proprietate al autorilor săi, B.M.

și B.T. cu privire la imobilul teren în suprafa de 433,25 mp, situat în

Constanța, și dovada calității de moștenitor.

Imobilul a fost expropriat în baza

Decretului nr. 69/1960, în prezent constituind domeniu public al municipiul

Constanța, fiind afectat de parcul din zona gării C.F.R.

Imobilul a fost preluat abuziv,

deoarece, prin actul ele schimb autentificat din 8 noiembrie 1962, încheiat

între Comitetul executiv al Sfatului Popular al orașului Constanța și B.M. și

B.T., în schimbul terenului expropriat în suprafață de 433 mp s-a atribuit

proprietarilor suprafața de teren de 300 m.p. pentru a-și constnii o locuință,

situată în Constanța.

Contravaloarea terenului primit în

schimb s-a plătit prin chitanță C.E.C.

Tribunalul a mai constatat că

restituirea în natură nu este posibilă, deoarece este afectat de un parc și că

cererea de acordare de măsuri reparatorii prin compensare este nefondată.

În ceea ce privește acțiunea formulată

în contradictoriu c a pârâtul Statul Român, prin M.F.P., prii încheierea din 17

martie 2009, tribunalul a admis excepția lipsei calității procesuale pasive,

motivat de faptul ca în litigiile întemeiate pe dispozițiile Legii nr. 10/2001

Statul Român nu ars atribuții privind emiterea dispozițiilor de restituire în

natură.

Prin Decizia nr. 22/ C din 3 februarie

2010, Curtea de Apel Constanța, secția civilă, minori și familie, litigii de

muncă și asigurări sociale, a respins apelul declarat de pârâții Municipiul

Constanța, prin primar și Primarul municipiului Constanța.

Instanța de apel a constatat că

problema dedusă judecată, vizează natura preluării imobilului ce a aparținut

autorilor reclamantului, prin prisma dispozițiilor contractului de schimb

încheiat între fostul Comitet executiv al Sfatului popular al orașului

Constanța și soții B.

Sub acest aspect, a constatat că

preluarea a fost abuziva câtă vreme în actul de schimb s-a constatat că terenul

a fos expropriat în baza Decretului nr. 69/1960, iar pentru terenul predat în schimb,

în suprafață de 300 mp, expropriații au achitat către stat „contravaloarea

terenului primit".

Instanța de apel a mai constatat că

pârâții nu au făcut covada că autorii reclamantului ar fi primit în schimb un

teren cu o valoare mai mare, care ar fi implicat plata unei „sulte".

Contractul de schimb, a reținut

instanța de apel, atestă fără putință de tăgadă, că autorii reclamantului nu au

fost puși în fața unui veritabil contract de schimb, ci al unui act de preluare

abuzivă, care i-a obligat să achite contravaloarea terenului oferit.

Impotriza acestei decizii, în termen

legal, au declarat recurs Municipiul Constanța, prin primar și Primarul

mumcipiului Constanța.

Invocând dispozițiile art. 304 pct. 8

și 9 din C. proc. civ., recurenții au arătat, în esență, că decizia atacată

este nelegală, deoarece actul juridic prin care autorii reclamantului au

pierdut dreptul de proprietate asupra terenului litigios nu are caracterul unui

act de preluare abuzivă.

Astfel, autorii reclamanților au

primit în schimbul terenului expropriat un alt teren și nu s-a demonstrat că la

momentul schimbului valoarea terenului dat plus sulta plătită ar fi fost mai

mare decât valoarea terenului primit în schimb.

Recurenții au mai arătat că instanța

de apel a fost în eroare, deoarece caracterul preluării abuzive trebuia dovedit

de reclamant, pârâții netrebuind să facă dovezi contra dovedirii caracterului

presupus nelegal al preluării.

Preluarea nu s-a realizat ca efect al

exproprierii, ci ca efect al schimbului și singurul criteriu care poate sta la

baza analizei echivalenței terenurilor coschimbate nu poate fi decât acela al

valorii bunurilor care se schimbă, iar nu al suprafețelor terenurilor.

În acest sens, reclamantul trebuia să demonstreze

că valoarea terenului primit în schimb și a sumei achitată de autorii, ar fi

avut o valoare de piață inferioară celei ale terenului dat la schimb.

Criticile formulate permit încadrarea

recursului în dispozițiile art 304 pct 8 și 9 din C. proc. civ., dar nu sunt

fondate, pentru (ele ce se zor arăta în continuare.

Așa cum în mod corect a constatat

instanța de apel, problema de drept asupra căreia instanțele au fost chemate să

;e pronunțe a fost aceea a determinării caracterului abuziv al preluării

imobilului, deoarece pârâții nu contestă dreptul de proprietate al autorilor

reclamantului sau calitatea acestuia de moștenitor.

În ceea ce privește caracterul

preluării imobilului de către stat, se constată ca în anul 1962, între fostul

Comitet executiv d Sfatului popular al orașului Constanța, pe de o parte și

soții B.T. și B.M., pe de altă parte, a intervenit un „act de schimb",

autentificat din 8 noiembrie, fostul Notariat de Stat al Regiunii Dobrogea.

În conținutul actului este menționat

că în baza Decretului de expropriere nr. 69/1960, în schimbul terenului expropriat,

în suprafață de 433 mp, Comitetul executiv al Sfatului popukr atribuie

expropriaților terenul în suprafață de 300 mp, având dimensiunile și

vecinătățile indicate.

În actul de schimb este menționat și

faptul că „contravaloarea terenului primit în sumă de lei 875 s-a plăti cu

chitanța din 1962, eliberată de C.E.C Constanța."

Recurenții susțin că actul juridic

astfel încheiat de pari reprezintă un act de schimb, dar instanțele au

constatat că dovedește o preluare abuzivă, neexistând contraprestații egale

valoric.

Se constată, față de conținutul

actului încheiat și ds principiile interpretării convențiilor, că în mod corect

primi instanță și instanța de apel au reținut că operațiunea juridici dintre

cele două părți nu a fost un contract de schimb veritabil.

Astfel, potrivit art. 1405 C. civ.,

schimbul este un contract prin care părțile își dau respectiv un lucru pentru

altul.

Or, așa cum rezultă din clauzele

neechivoce ale „actului de schimb", autorii reclamantului au plătit

contravaloarea terenului primit de la fostul Comitet executiv al Sfatului

popular al orașului Constanța.

În aceste condiții, chiar dacă părțile

contractante folosesc noțiunea de schimb, în realitate operațiunea juridică a

fost aceea de preluare prin expropriere și cumpărare a unui alt teren, oferit

„în schimb", deoarece, potrivit art. 977 C. civ., interpretarea

contractelor nu se face după sensul literal al termenilor, cu după intenția

comună a părților contractante.

Intenția părților de a încheia o

convenție atipica și nu una cie schimb rezultă fără dubiu din faptul că în

cuprinsul actului îicheiat se menționează toată documentația care a stat la

baza exproprierii, că autorii reclamantului au consimțit la trecerea terenului

lor în proprietatea statului și că a fost achitată contravaloarea terenului

primit la schimb.

Față de conținutul „actului de

schimb" este nefondată susținerea recurenților că reclamantul ar fi

trebuit să facă dovada că valoarea terenului primit era inferioară valorii

terenului cedat, deoarece, așa cum s-a arătat, convenția dintre părți nu a fost

una de schimb și nici una din clauzele contractuale nu denotă că suma plătită

de autorii reclamantului ar fi reprezentat diferența de valoare dintre cele

două terenuri, ci chiar valoarea terenului primit.

Nefondată este și critica recurenților

referitoare la faptul că reclamantul ar fi trebuit să dovedească că preluarea a

fost abuzivă, deoarece, prin înscrisul depus la dosar o asemenea dovadă s-a

realizat.

Prin urmare, era sarcina pârâților să

dovedească contrariul și anume faptul că preluarea nu a fost abuzivă.

Față de cele mai sus expuse, recursul

declarat de pârâți se va privi ca nefondat și, în baza art. 312 alin. (1) C.

proc. civ., va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat

de pârâții Municipiul Constanța, prin primar și Primarul municipiului Constanța

împotriva Deciziei civile nr. 22/ C din 3 februarie 2010 a Curții de Apel

Constanța, secția civilă, minori și familie, litigii de muncă și asigurări

sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi,

24 noiembrie 2010.