ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6286/2010

Asupra recursului civil de față; Din examinarea actelor și lucrărilor cauzei constată următoarele: Prin sentința nr. 993 din 7 octombrie 2009, Tribunalul Constanța, secția a IV-a civilă, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul B.P. în contradictoriu cu pârâții Primarul municipiului Constanța și Municipiul Constanța, prin primar. A obligat pârâtul Primarul municipiului Constanța să înainteze dosarul Comisiei centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor în vederea acordării de despăgubiri în condițiile legii speciale pentru imobilul compus din teren în suprafață de 133,25 mp și construcția demolată, compusă din corp 1-3 camere, dependințe și prăvălie, situat în Constanța. A respins cererea privind acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent prin compensarea cu alte bunuri sau servicii, ca nefondată.

A obligat pârâții către reclamant la plata sumei de 840,77 ]ei, reprezentând suma actualizată plătită cu titlu de contravaloare teren. A respins acțiunea formulată în contradictoriu cu Statul Român, prin M.F.P., ca fiind formulată împotriva inei persoane fără calitate procesuală. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că reclamantul făcut dovada dreptului de proprietate al autorilor săi, B.M. și B.T. cu privire la imobilul teren în suprafa de 433,25 mp, situat în Constanța, și dovada calității de moștenitor. Imobilul a fost expropriat în baza Decretului nr. 69/1960, în prezent constituind domeniu public al municipiul Constanța, fiind afectat de parcul din zona gării C.F.R. Imobilul a fost preluat abuziv, deoarece, prin actul ele schimb autentificat din 8 noiembrie 1962, încheiat între Comitetul executiv al Sfatului Popular al orașului Constanța și B.M.

și B.T., în schimbul terenului expropriat în suprafață de 433 mp s-a atribuit proprietarilor suprafața de teren de 300 m.p. pentru a-și constnii o locuință, situată în Constanța. Contravaloarea terenului primit în schimb s-a plătit prin chitanță C.E.C. Tribunalul a mai constatat că restituirea în natură nu este posibilă, deoarece este afectat de un parc și că cererea de acordare de măsuri reparatorii prin compensare este nefondată. În ceea ce privește acțiunea formulată în contradictoriu c a pârâtul Statul Român, prin M.F.P., prii încheierea din 17 martie 2009, tribunalul a admis excepția lipsei calității procesuale pasive, motivat de faptul ca în litigiile întemeiate pe dispozițiile Legii nr. 10/2001 Statul Român nu ars atribuții privind emiterea dispozițiilor de restituire în natură.

Prin Decizia nr. 22/ C din 3 februarie 2010, Curtea de Apel Constanța, secția civilă, minori și familie, litigii de muncă și asigurări sociale, a respins apelul declarat de pârâții Municipiul Constanța, prin primar și Primarul municipiului Constanța.

Instanța de apel a constatat că problema dedusă judecată, vizează natura preluării imobilului ce a aparținut autorilor reclamantului, prin prisma dispozițiilor contractului de schimb încheiat între fostul Comitet executiv al Sfatului popular al orașului Constanța și soții B. Sub acest aspect, a constatat că preluarea a fost abuziva câtă vreme în actul de schimb s-a constatat că terenul a fos expropriat în baza Decretului nr. 69/1960, iar pentru terenul predat în schimb, în suprafață de 300 mp, expropriații au achitat către stat „contravaloarea terenului primit". Instanța de apel a mai constatat că pârâții nu au făcut covada că autorii reclamantului ar fi primit în schimb un teren cu o valoare mai mare, care ar fi implicat plata unei „sulte". Contractul de schimb, a reținut instanța de apel, atestă fără putință de tăgadă, că autorii reclamantului nu au fost puși în fața unui veritabil contract de schimb, ci al unui act de preluare abuzivă, care i-a obligat să achite contravaloarea terenului oferit.

Impotriza acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs Municipiul Constanța, prin primar și Primarul mumcipiului Constanța. Invocând dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 din C. proc. civ., recurenții au arătat, în esență, că decizia atacată este nelegală, deoarece actul juridic prin care autorii reclamantului au pierdut dreptul de proprietate asupra terenului litigios nu are caracterul unui act de preluare abuzivă. Astfel, autorii reclamanților au primit în schimbul terenului expropriat un alt teren și nu s-a demonstrat că la momentul schimbului valoarea terenului dat plus sulta plătită ar fi fost mai mare decât valoarea terenului primit în schimb. Recurenții au mai arătat că instanța de apel a fost în eroare, deoarece caracterul preluării abuzive trebuia dovedit de reclamant, pârâții netrebuind să facă dovezi contra dovedirii caracterului presupus nelegal al preluării.

Preluarea nu s-a realizat ca efect al exproprierii, ci ca efect al schimbului și singurul criteriu care poate sta la baza analizei echivalenței terenurilor coschimbate nu poate fi decât acela al valorii bunurilor care se schimbă, iar nu al suprafețelor terenurilor. În acest sens, reclamantul trebuia să demonstreze că valoarea terenului primit în schimb și a sumei achitată de autorii, ar fi avut o valoare de piață inferioară celei ale terenului dat la schimb. Criticile formulate permit încadrarea recursului în dispozițiile art 304 pct 8 și 9 din C. proc. civ., dar nu sunt fondate, pentru (ele ce se zor arăta în continuare. Așa cum în mod corect a constatat instanța de apel, problema de drept asupra căreia instanțele au fost chemate să ;e pronunțe a fost aceea a determinării caracterului abuziv al preluării imobilului, deoarece pârâții nu contestă dreptul de proprietate al autorilor reclamantului sau calitatea acestuia de moștenitor.

În ceea ce privește caracterul preluării imobilului de către stat, se constată ca în anul 1962, între fostul Comitet executiv d Sfatului popular al orașului Constanța, pe de o parte și soții B.T. și B.M., pe de altă parte, a intervenit un „act de schimb", autentificat din 8 noiembrie, fostul Notariat de Stat al Regiunii Dobrogea. În conținutul actului este menționat că în baza Decretului de expropriere nr. 69/1960, în schimbul terenului expropriat, în suprafață de 433 mp, Comitetul executiv al Sfatului popukr atribuie expropriaților terenul în suprafață de 300 mp, având dimensiunile și vecinătățile indicate. În actul de schimb este menționat și faptul că „contravaloarea terenului primit în sumă de lei 875 s-a plăti cu chitanța din 1962, eliberată de C.E.C Constanța." Recurenții susțin că actul juridic astfel încheiat de pari reprezintă un act de schimb, dar instanțele au constatat că dovedește o preluare abuzivă, neexistând contraprestații egale valoric.

Se constată, față de conținutul actului încheiat și ds principiile interpretării convențiilor, că în mod corect primi instanță și instanța de apel au reținut că operațiunea juridici dintre cele două părți nu a fost un contract de schimb veritabil. Astfel, potrivit art. 1405 C. civ., schimbul este un contract prin care părțile își dau respectiv un lucru pentru altul. Or, așa cum rezultă din clauzele neechivoce ale „actului de schimb", autorii reclamantului au plătit contravaloarea terenului primit de la fostul Comitet executiv al Sfatului popular al orașului Constanța. În aceste condiții, chiar dacă părțile contractante folosesc noțiunea de schimb, în realitate operațiunea juridică a fost aceea de preluare prin expropriere și cumpărare a unui alt teren, oferit „în schimb", deoarece, potrivit art. 977 C. civ., interpretarea contractelor nu se face după sensul literal al termenilor, cu după intenția comună a părților contractante.

Intenția părților de a încheia o convenție atipica și nu una cie schimb rezultă fără dubiu din faptul că în cuprinsul actului îicheiat se menționează toată documentația care a stat la baza exproprierii, că autorii reclamantului au consimțit la trecerea terenului lor în proprietatea statului și că a fost achitată contravaloarea terenului primit la schimb. Față de conținutul „actului de schimb" este nefondată susținerea recurenților că reclamantul ar fi trebuit să facă dovada că valoarea terenului primit era inferioară valorii terenului cedat, deoarece, așa cum s-a arătat, convenția dintre părți nu a fost una de schimb și nici una din clauzele contractuale nu denotă că suma plătită de autorii reclamantului ar fi reprezentat diferența de valoare dintre cele două terenuri, ci chiar valoarea terenului primit.

Nefondată este și critica recurenților referitoare la faptul că reclamantul ar fi trebuit să dovedească că preluarea a fost abuzivă, deoarece, prin înscrisul depus la dosar o asemenea dovadă s-a realizat. Prin urmare, era sarcina pârâților să dovedească contrariul și anume faptul că preluarea nu a fost abuzivă. Față de cele mai sus expuse, recursul declarat de pârâți se va privi ca nefondat și, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții Municipiul Constanța, prin primar și Primarul municipiului Constanța împotriva Deciziei civile nr. 22/ C din 3 februarie 2010 a Curții de Apel Constanța, secția civilă, minori și familie, litigii de muncă și asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 noiembrie 2010.