ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5367/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: P.M.I. și P.L. au solicitat revizuirea sentinței civile nr. 1048 din 16 mai 2006 pronunțată de Curtea de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 35635/2/2005 a sentinței civile nr. 215 din 19 martie 2007 a Tribunalului Argeș, secția civilă, pronunțată în Dosarul nr. 5304/109/2006 și a sentinței civile nr. 322/CF din 12 octombrie 2009 a Tribunalului Argeș, secția civilă, pronunțată în Dosarul nr. 3425/109/2007. Curtea de apel a reținut că, în privința sentinței civile nr. 1048/2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, temeiul juridic al cererii este reprezentat de dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc.

civ., motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 fiind invocat cu privire la sentința civilă nr. 215/CA/2007 a Tribunalului Argeș, secția civilă. Curtea de Apel a mai constatat că prin sentința civilă nr. 1048 din 16 mai 2006, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția de necompetență materială și a declinat competența de soluționare a acțiunii formulate de revizuenții din prezenta cauză în contradictoriu cu pârâții Ministerul Economiei și Comerțului și ministrul economiei și comerțului, în favoarea Tribunalului Argeș. Prin sentința civilă nr. 6728 din 15 noiembrie 2011 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția inadmisibilității și a respins cererea de revizuire, ca inadmisibilă.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare. Curtea de apel a invocat din oficiu excepția inadmisibilității cererii de revizuire, în raport de dispozițiile art. 322 C. proc. civ. potrivit cărora revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în cazurile prevăzute de acest articol. Deci, pentru a fi admisibilă, o cerere de revizuire trebuie să aibă ca obiect o hotărâre ce evocă fondul, înțelegându-se prin „evocarea fondului” examinarea raportului juridic dedus judecății prin prisma probelor administrate în cauză.

Textul de lege menționat prevede cerința de a fi vorba de o hotărâre de fond pentru hotărârile pronunțate de instanțele de recurs, dar s-a decis că revizuirea privește toate hotărârile prin care s-a rezolvat fondul pretenției dedusă judecății, soluție ce se impune deoarece motivele prevăzute de art. 322 C. proc. civ. vizează, ca regulă, situația de fapt. Împotriva acestei hotărâri, recurenții P.M.I. și P.L. au declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Fără a critica în mod direct sentința recurată, recurentul prin motivele formulate, prezintă situația de fapt a litigiului. Examinând cauza și decizia recurată în raport cu actele și lucrările dosarului Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această concluzie, instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate. Potrivit dispozițiilor C. proc. civ., se pot formula mai multe căi de atac împotriva hotărârilor judecătorești, și anume, apelul, recursul, contestația în anulare, revizuirea și recursul în interesul legii. Recursul este reglementat în C. proc. civ. în Titlul V, Capitolul I, respectiv art. 299-316. Conform dispozițiilor art. 299 alin. (1) C. proc. civ. hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională sunt supuse recursului. În cauza de față hotărârea atacată cu recurs a fost pronunțată într-o revizuire, care a fost respinsă ca inadmisibilă.

Înalta Curte constată că, în cauză, Curtea de apel în mod corect a respins cererea de revizuire ca inadmisibilă, reținând că în prezentul dosar, sentința împotriva căreia a fost exercitată calea de atac a revizuirii este o sentință de declinare a competenței, sentință ce nu evocă fondul cauzei având în vedere că instanța nu a rezolvat fondul pretenției dedusă judecății. Prin urmare, Înalta Curte constată că susținerile și criticile recureților sunt neîntemeiate și nu pot fi primite. În consecință, pentru considerentele arătate, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de P.M.I. și P.L. împotriva sentinței civile nr. 6728 din 15 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 decembrie 2012 .