ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5345/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată, reclamanta SC D.S.R. SRL a invocat și depus în scris excepția de nelegalitate parțială a „Criteriilor și metodelor pentru aprobarea prețurilor și stabilirea tarifelor reglementate în sectorul gazelor naturale”, aprobate prin decizia nr. 1078/2003 de către Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Gazelor Naturale, în prezent Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei, în ceea ce privește secțiunea a 4-a „Auditare E.C.R.” (art. 104–106) din Cap. VI „E.C.R.”. Prin încheierea din 14 mai 2012 Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a respins excepția de nelegalitate.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, pe de o parte, că reclamanta nu evocă dispoziții legale care ar fi fost încălcate la emiterea secțiunii a 4-a „Auditare E.C.R.” (art. 104-106) din Cap. VI „E.C.R.” din „Criteriile și metodele pentru aprobarea prețurilor și stabilirea tarifelor reglementate în sectorul gazelor naturale” nici punctual și nici la nivel de principiu consacrat legal, pentru a putea opera cenzura instanței de contencios administrativ, iar pe de altă parte, că reclamanta critică, în fapt, o insuficientă normare la nivel secundar, a auditului solicitat pentru E.C.R. pe care operatorul economic trebuie să le prezinte autorității pârâte, care ar fi de natură să lase loc la arbitrariu.

Curtea de apel a mai apreciat că nu se poate invoca, pe calea excepției de nelegalitate, o lacună sau o imprecizie a actului administrativ cu caracter normativ tipic, un astfel de viciu putând face obiect al cenzurii instanței de contencios administrativ numai în cadrul unei acțiuni în contencios administrativ vizând fie anularea unui act administrativ individual tipic emis în aplicarea celui normativ, fie un act administrativ individual atipic materializat de refuzul nejustificat al autorității de a recunoaște un anumit tip de audit al E.C.R., pe cale incidentală. Cum obiectul excepției de nelegalitate presupune o cenzură exclusiv sub aspectul legalității, nu și al oportunității, Curtea de apel a respins excepția invocată, ca neîntemeiată.

Împotriva hotărârii instanței de fond SC D.S.R. SRL București a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Împotriva acestei încheieri a formulat recurs reclamanta SC D.S.R. SRL, susținând că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică pentru următoarele motive, respectiv argumente: - instanța de fond a reținut în mod eronat că SC D.S.R. SRL ar fi criticat actul normativ atacat pentru o insuficientă normare la nivel secundar, a auditului solicitat pentru E.C.R. în realitate fiind vorba de lipsa oricărei definiri a acestui audit și de lipsa oricărei instrucțiuni ori metodologii de desfășurare a acestuia; - instanța a minimalizat gravitatea lipsei unui întreg ansamblu normativ, cel referitor la definirea auditului special al E.C.R.

și a metodologiei executării acestuia, apreciind că ar fi vorba de simple „lacune sau imprecizii”, deși nedepunerea auditului respectiv echivalează cu depunerea unei documentații incomplete, ceea ce atrage consecințe extrem de grave; - împrejurarea că art. 104–106 din „criterii și Metode pentru Aprobarea Prețurilor și Stabilirea Tarifelor Reglementate în Sectorul Gazelor Naturale” se referă la noțiuni și operațiuni (auditul special al E.C.R.) care nu sunt nici definite și nici descrise în actul administrativ respectiv, dar de care actul leagă admiterea ori respingerea cererilor de ajustare a prețurilor/tarifelor, este în sine suficientă pentru a proba nelegalitatea actului. În drept, recurenta și-a încadrat motivele de recurs în prevederile art. 304 1 C. proc.

civ. Analizând actele și lucrările dosarului de fond, precum și motivele de recurs ce se încadrează, din punct de vedere procedural, în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente: În mod corect, instanța de fond a precizat că nu se poate reține nelegalitatea actului administrativ atacat, din moment ce însăși reclamanta, în susținerea excepției, nu indică normele de drept cu forță juridică superioară, care ar fi fost încălcate. Totodată, dispozițiile art. 104 și 105 din decizia nr. 1078/2003 arată elementele specifice ale auditului cerut, respectiv faptul că este întocmit de un auditor extern autorizat, care depune o scrisoare de angajament către Autoritatea Națională de Reglementare a Energiei și, că, acesta este ales de către operator, astfel că nu se poate susține „lipsa oricărei definiri acestui audit”, astfel cum arată recurenta.

Instanța de control judiciar apreciază că, în cadrul excepției de nelegalitate, instanța judecătorească nu se poate substitui autorității administrative competente să reglementeze un anumit domeniu, suplinind sau completând lacunele unui act normativ, ci poate doar să înlăture, total sau parțial, actul a cărui nelegalitate se invocă. În speță, în mod corect instanța de fond a apreciat că revine instanței investite cu acțiunea principală să interpreteze normele cuprinse în decizia Președintelui Autorității Naționale de Reglementare a Energiei nr. 1078/2003, eventual prin corelare cu alte acte normative aplicabile, pentru a stabili dacă reclamanta și pârâta și-au îndeplinit sau nu obligațiile reciproce legate de tarifele de distribuție de gaze naturale.

Pentru considerentele menționate, constatând că hotărârea atacată este legală și temeinică, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC D.S.R. SRL București împotriva încheierii din 14 mai 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 decembrie 2012 .