ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3910/2014

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3910/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei

deduse judecății

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, secția Contencios Administrativ și Fiscal la data de 15

ianuarie 2013 sub nr. 324/2/2013, reclamanta SC "E.C.G." SA, a

solicitat în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României anularea Hotărârii de

Guvern nr. 870 din 23 august 2012 pentru stabilirea unei excepții de la

respectarea structurilor amestecurilor de gaze naturale stabilite/avizate de

Autoritatea Naționala de Reglementare în Domeniul Energiei (publicată în M. Of.

nr. 633/4.09.2012).

În motivarea cererii,

s-au arătat următoarele:

Actul administrativ

atacat este emis cu încălcarea legii, deoarece încalcă și determină

distorsionarea semnificativă și gravă a exercitării dreptului de acces egal la

resurse și a dreptului la tratament nediscriminatoriu cu privire la stabilirea

și alocarea cotelor de gaz natural din producția internă către consumatori,

inclusiv către reclamantă.

Actul administrativ

suprimă dreptul egal, legal garantat al tuturor consumatorilor întreruptibili

de gaze naturale de a avea acces la resurse cu o structură identică a

amestecului de gaze naturale, pe baza unui procent identic al gazelor din

producția internă.

Programele de

producție asumate și obligațiile contractuale, angajate de consumatorii aflați

în altă situație decât cea prevăzută de art. 1 alin. (1) din Hotărârea de

Guvern nr. 870 din 23 august 2012, elaborate/adoptate/încheiate pe termen lung

sunt grav afectate.

Hotărârea de Guvern

nr. 870 din 23 august 2012 schimbă "regulile jocului de piață" în

favoarea unui agent economic "preferat" de Guvern, în mod incorect.

S-a mai arătat că

exceptarea singurului agent economic vizat de art. 1 alin. (1) din Hotărârea de

Guvern nr. 870 din 23 august 2012 - Centrala Electrica Brazi, aparținând O.P. -

ca producător de gaze naturale folosite la producerea de energie electrica în

centrala electrica proprie - în calitate de titular de acord petrolier,

calitate dobândită prin legea de aprobare a Contractului de privatizare a SC

"P." SA - de la respectarea structurii amestecurilor de gaze

naturale, avizate de Agenția Națională de Reglementare în Domeniul Energiei (în

continuare, ANRE), ar fi fost, cu siguranță, analizată de Consiliul

Concurentei, deoarece soluția are efect nefavorabil direct asupra

consumatorilor de gaze naturale non-casnici, pentru care prețurile per 1.000 mc

gaze naturale cresc între 2 și 5%, cu o medie pe 6 luni de 4%.

Legea nr. 123/2012

modifica Legea gazelor nr. 351/2004, astfel încât să impună și titularilor de

acorduri petroliere să consume gaze la "coș" similar cu oricare

consumator (inclusiv cei casnici) din România.

Prin Hotărârea de

Guvern nr. 870 din 23 august 2012 se anulează aceasta prevedere, în sensul că

producătorii de gaze naturale, titulari de acorduri petroliere, la producerea

de energie electrică în centralele proprii, nu vor mai plăti gafele naturale la

prețul rezultat din "coș", ci la un preț egal cu prețul gazelor

naturale din producția internă.

Este evident că

prevederea din art. 1 din Hotărârea de Guvern nr. 870 din 23 august 2012 este

discriminatorie, anticoncurențială, creând avantaje pentru unii și dezavantaje

pentru alți consumatori de gaze "non-casnici".

La data de 15 martie

2013, numitul Ministerul Economiei - Direcția Generală Juridică și Relații

Instituționale a formulat cerere de intervenție în interesul pârâtului,

solicitând să se respingă acțiunea ca neîntemeiată.

Pârâtul Guvernul

României a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de

chemare în judecată formulată de SC "E.C.G." SA având ca obiect

anularea H.G nr. 870/2012 pentru stabilirea unei excepții de la respectarea

structurilor amestecurilor de gaze naturale stabilite/avizate de Autoritatea

Națională de Reglementare în Domeniul Energiei.

Numitul Ministerul

Economiei a formulat o completare la cerere de intervenție.

Prin încheierea de

ședință de la data de 17 aprilie 2013 și pentru considerentele reținute în

cuprinsul ei, Curtea a încuviințat în principiu cererea de intervenție accesorie

formulată de intervenientul Ministerul Economiei în interesul pârâtului

Guvernul României.

La același termen, a

fost încuviințată proba cu înscrisuri pentru toate părțile și a fost prorogată

proba cu expertiză tehnică după administrarea probei cu înscrisuri.

La data de 3 iunie

2013, a fost formulată în cauză cerere de intervenție accesorie în favoarea

reclamantei de către Confederația Patronală din Industrie, Agricultură,

Construcții și Servicii din România - C.

La termenul din 19

iunie 2013, pentru considerentele reținute în cuprinsul încheierii de ședință

de la acea dată, Curtea a respins ca inadmisibilă cererea de intervenție

accesorie formulată de Confederația Patronală din Industrie, Agricultură,

Construcții și Servicii din România - C. În favoarea reclamantei.

instanței de fond

Prin Sentința civilă

nr. 2116 din 25 iunie 2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, a respins cererea principală formulată de

reclamanta SC "E.C.G." SA, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul

României și intervenient în numele altei persoane Ministerul Economiei, ca

nefondată.

A admis cererea de

intervenție voluntară accesorie în favoarea pârâtului formulată de

intervenientul accesoriu Ministerul Economiei.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut următoarele:

- Prin Hotărârea nr.

870/2012 pentru stabilirea unei excepții de la respectarea structurilor

amestecurilor de gaze naturale stabilite/avizate de Autoritatea Națională de

Reglementare în Domeniul Energiei, s-au stabilit următoarele:

Art. 1. (1) Sunt

exceptate de la respectarea structurilor amestecurilor de gaze naturale

stabilite/avizate de Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei

cantitățile de gaze naturale din producția internă utilizate de către

producătorii de gaze naturale, titulari de acorduri petroliere, la producerea

de energie electrică în propriile centrale electrice pe bază de gaze naturale.

(2) Producătorii de

energie electrică ce utilizează gaze naturale potrivii prevederilor alin. (1)

participă la piața reglementată de energie electrică la solicitarea Autorității

Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei și declară unitățile beneficiare

client întreruptibil de gaze naturale.

Art. 2. Prezenta

hotărâre se aplică până la data de 31 decembrie 2014, cu posibilitatea

prelungirii excepției cu cel puțin 30 de zile înainte de data expirării.

Art. 3. Cantitățile

utilizate potrivit prevederilor art. 1 alin. (1) nu sunt exceptate de la plata

redevenței."

O primă critică

formulată de reclamantă se referă la faptul că actul administrativ atacat

încalcă și determina distorsionarea semnificativă și gravă a exercitării

dreptului de acces egal la resurse cu o structură identică a amestecului de

gaze naturale, pe baza unui procent identic al gazelor din producția internă și

a dreptului la tratament nediscriminatoriu cu privire la stabilirea și alocarea

cotelor de gaz natural din producția internă către consumatori, inclusiv către

reclamantă.

Curtea de apel a

constatat că excepția instituită prin actul atacat îi vizează pe toți

producătorii de gaze care dețin și operează centrale electrice pe gaze. Măsura

nu este discriminatorie, întrucât producătorii de electricitate care nu sunt în

același timp și producători de gaze nu sunt într-o situație identică cu

producătorii de gaze cu activități integrate, care produc și energie electrică.

Aceștia din urma se

confruntă, spre deosebire de primii, cu riscurile și costurile specifice

activității de explorare și producție a gazelor naturale.

Producătorii de energie

electrică pe bază de gaze naturale care nu dețin și calitatea de producător de

gaze nu se confruntă cu niciunul dintre aceste riscuri sau costuri specifice,

întrucât aceștia achiziționează gazul de pe piață.

Stabilirea unui

tratament diferit între aceștia nu se încadrează, din start, în noțiunea de

discriminare, acest argument al reclamantei fiind în mod evident eronat.

În ceea ce privește

critica referitoare la încălcarea dreptului de acces egal la resurse cu o

structură identică a amestecului de gaze naturale, pe baza unui procent identic

al gazelor din producția internă, Curtea constată că se subsumează argumentului

discriminării; astfel, acesta este nefondat, pentru rațiunile explicate mai

sus.

Reclamanta a mai

invocat faptul că, prin actul administrativ a cărui anulare se solicită, se

atribuie tratament preferențial nejustificat rezonabil unora dintre

consumatorii de gaze naturale.

Curtea constată că

din nota de fundamentare a proiectului, reiese că, în demersul de aliniere a

României, în calitatea sa de Stat Membru al Uniunii Europene, la legislația și

politicile comunitare privind crearea unei piețe comunei de energie, a fost

adoptată Legea energiei electrice și a gazelor naturale nr. 123 /2012 care

transpune reglementările comunitare ce formează Pachetul Trei de liberalizare a

pieței de energie electrică și de gaze naturale.

Ca regulă, prin Legea

Energiei se instituie obligația de respectare a amestecului de gaze naturale,

conform structurilor avizate/stabilite de către Autoritatea Națională de Reglementare

în Domeniul Energiei, scopul acestei măsuri fiind acela de a asigura accesul

clienților finali la sursele de gaze naturale din producția internă, până la

liberalizarea completă a pieței interne a gazelor naturale (art. 181 alin. (1)

și art. 3).

Prevederile art. 124,

alin. (1), lit. (e) din Legea Energiei stabilesc în sarcina producătorilor de

gaze naturale obligația de a pune toată producția de gaze naturale la

dispoziția segmentelor, reglementat și concurențial ale pieței românești de

gaze naturale.

Sfera de aplicare a

excepției are în vedere cantitățile de gaze naturale din producția locală

folosite de producătorii de gaze naturale, titulari de acord petrolier, în

activitatea de producție de energie electrica, ca o activitate auxiliară

activității lor principale (respectiv activitatea de producție gaze). În acest

fel, aplicarea excepției are drept consecință stimularea dezvoltării

activităților în cadrul lanțului valoric integrat în domeniul producției de

gaze naturale și producției de energie electrică de către companiile integrate

din domeniul energetic.

Astfel, contrar celor

afirmate de reclamantă, prin H.G. nr. 870/2012 nu se acorda tratament

preferențial nejustificat unora dintre consumatorii de gaze naturale, ci

rațiunea acesteia este de a alinia legislația românească la cea europeană, în

care companiile integrate în explorarea și producția de gaze naturale și în

producția de energie electrică sunt încurajate să continue dezvoltarea de

activități în cadrul lanțului valoric integrat în domeniu țițeiului, gazelor

naturale și producției de energie electrică.

Totodată, excepția

privește strict cota din structura de amestecuri pe care - în lipsa excepției -

producătorul ar trebui să o achiziționeze din import. Ca urmare, producătorul

(proprietar al gazelor și nu client final) are și trebuie să aibă cel puțin

același drept de acces la gazele din producția locală pe care legea îl

recunoaște unui client final. Astfel, cum în mod corect reține pârâta,

folosirea cantităților respective de gaze ce fac obiectul excepției (respectiv

echivalentul cotei din import) nu reprezintă altceva decât exercitarea unui

atribut al dreptului de proprietate al producătorului de gaze naturale asupra

bunului reprezentat de gazele naturale extrase în condițiile legii, în baza acordului

petrolier, cu plata către statul român a redevenței agreate.

Reclamanta mai invocă

faptul că programele de producție asumate și obligațiile contractuale, angajate

de consumatorii aflați în altă situație decât cea prevăzută de art. 1 alin. (1)

din Hotărârea de Guvern nr. 870 din 23 august 2012,

elaborate/adoptate/încheiate pe termen lung sunt grav afectate. Hotărârea de

Guvern nr. 870 din 23 august 2012 schimbă "regulile jocului de Piață"

m favoarea unui agent economic "preferat" de Guvern, în mod incorect.

În ceea ce privește

aceste argumente, instanța de fond a constatat că se invocă o dezavantajare a

reclamantei prin excepția stabilită, dar fără a fi dovedită nelegalitatea

"avantajului" acordat titularilor de acorduri petroliere de fapt în

ceea ce invocă reclamanta este faptul că nu are același tratament juridic cu

titularii de acorduri petroliere, deși reclamanta nu are această calitate; or,

așa cum s-a reținut mai sus, nu se poate vorbi de discriminare dacă situațiile

sunt diferite; asemănător, nu se poate pretinde aplicarea aceluiași tratament

juridic pentru ipoteze diferite. Argumentele reclamantei țin mai degrabă de

oportunitatea măsurii exceptării, iar nu de verificarea legalității acesteia;

or, în lipsa unei încălcări exprese a legii, oportunitatea emiterii unui act

administrativ nu poate fi verificată de instanța de judecată.

Reclamanta mai invocă

faptul că efectul imediat al actului administrativ atacat este creșterea

prețului final al gazelor naturale la toți consumatorii industriali, alții

decât cei "agreați" de Hotărârea de Guvern nr. 870 din 23 august

2012.

În acest sens, a fost

depus la dosar un studiu privind analiza efectelor aplicării H.G. nr. 870 din

23 august 2012 asupra pieței gazelor naturale, pe care instanța l-a apreciat ca

fiind un raport de expertiză extrajudiciară, de concluziile căruia nu poate să

țină cont.

Pe de altă parte, cum

în mod just susține pârâtul, faptul că actul atacat are potențialul acceptat de

a implica o creștere a prețului nu poate conduce la concluzia că actul este

contrar scopului său; chiar în măsura în care ar rezulta un astfel de efect,

acesta se înscrie în linia obligațiilor acceptate de România prin aderarea la

UE, unificarea pieței interne a gazelor conducând la o creștere a prețurilor.

Excepția reglementată conduce la diminuarea sferei de aplicare a coșului de

gaze, mecanism considerat de Uniune ca fiind incompatibil cu liberalizarea

pieței gazelor.

În plus, impactul

asupra pieței gazelor naturale va fi singular și temporar, din moment ce

nivelul prețului la gaz domestic va fi liberalizat până la nivelul prețului

gazelor de import (estimativ în anul 2014 - 2015, conform calendarului curent

de liberalizare), efectul asupra prețului industrial de gaze fiind unul minor.

Cu privire la faptul

că H.G. nr. 870/2012 a abrogat toate prevederile normative cu privire la

stabilirea/aprobarea structurii amestecurilor de gaze naturale, Curtea de apel

a constatat că, contrar afirmațiilor reclamantei, H.G. nr. 870/2012 nu a

abrogat niciun act normativ cu privire la stabilirea/aprobarea structurii

amestecurilor de gaze naturale. Având în vedere regulile de tehnică legislativă

și piramida actelor normative, o hotărâre de guvern nu poate abroga acte

normative superioare ca forță juridică. Mai mult, obligația respectării coșului

de gaze este instituită prin Legea Energiei, care în același timp prevede și

excepțiile de la regula și, în plus, abilitează guvernul să stabilească și alte

excepții, în baza art. 181 alin. (7) din aceeași lege.

Argumentul legat de

creșterea ratei de amestec "gaz din import/gaz intern" pentru

consumatorii industriali este similar cu argumentul legat de creșterea prețului

final la consumatorii industriali; Curtea a răspuns deja acestui argument.

În ceea ce privește

argumentul referitor la faptul că un nou producător de energie electrică pe

baza de gaze naturale nu poate beneficia de tratamentul acordat

"titularilor de acorduri petroliere", care "produc energie

electrică în centrale proprii, pe baza de gaze naturale", deoarece numărul

unor astfel de beneficiari care îndeplinesc condițiile prevăzute în Hotărârea

de Guvern nr. 870 din 23 august 2012 este extrem de redus, iar beneficiarul

unei Hotărâri de Guvern; este ușor de identificat (S.C. "O.P." SA),

Curtea constată că, așa cum a reținut și mai sus, în lipsa unei încâlcii

exprese a legii, oportunitatea emiterii unui act administrativ nu poate fi

verificată de instanța de judecată. Câtă vreme actul administrativ atacat

prezintă toate garanțiile de legalitate, fiind emis de organul competent cu

respectarea legii și cu obținerea tuturor avizelor cerute de lege, Curtea nu

poate constata nelegalitatea acestuia pentru argumentul invocat de reclamantă.

În ceea ce privește

motivul de critică legat de invocarea faptului că Hotărârea de Guvern nu a fost

avizată de Consiliul Concurenței și de Ministerul Justiției, potrivit

dispozițiilor Legii nr. 24/2000 și ale H.G. nr. 561/2009 pentru aprobarea

Regulamentului privind procedurile pentru elaborarea, avizarea și prezentarea

proiectelor de acte normative, Curtea de apel a constatat că este nefondat.

Astfel, la dosar se

află avizul favorabil al Consiliului Concurenței, iar la fila 30 avizul

favorabil al Ministerului Justiției.

În plus, la dosar se

află și avizul favorabil al Consiliului Legislativ.

În continuare,

instanța de fond a analizat argumentul reclamantei referitor la distorsionarea

concurenței.

Astfel, acordarea

excepției de la obligația impusă producătorilor de gaze de a disponibiliza pe

piața gazele naturale din producția locală nu poate fi calificată drept o măsura

care oferă un avantaj în forma unei acțiuni pozitive în favoarea unei

întreprinderi.

Întrucât sistemul

coșului de gaze și obligația aferentă de disponibilizare pe piața a gazelor din

producția locală impun sarcini asupra producătorilor, iar excepția limitează

doar aceasta obligație, restabilind parțial dreptul pe care orice alt

producător de gaze și energie electrică integrat pe verticală îl are în Uniunea

Europeană, respectiv dreptul de a utiliza gazele din producția proprie potrivit

liberei sale alegeri, nu se poate concluziona că există un avantaj pozitiv prin

excluderea altor întreprinderi și, prin urmare, niciun drept special sau

exclusiv.

În măsura în care

integrarea pe verticală permite unei societăți să producă în mod mai eficient

deoarece are costuri mai mici decât competitorii ei, acest lucru înseamnă de

fapt concurența pe fond. Astfel, acordarea unei excepții de la art. 124 lit. e)

din Legea Energiei nu este de natură a conferi vreun avantaj concurențial

artificial producătorilor de gaze naturale, ci doar permite acestora să

folosească o parte din cantitatea de gaze naturale pe care o produc pentru

alimentarea propriilor centrale electrice.

Reclamanta mai invocă

faptul că între data intrării în vigoare a Legii nr. 123/2012 și data adoptării

Hotărârii de Guvern nr. 870 din 23 august 2012 nu a trecut decât circa o lună

de zile.

Curtea de apel a

constatat că excepțiile în temeiul art. 181 alin. (7) din Legea energiei

trebuiau să fie adoptate în termen de 45 de zile de la intrarea în vigoare a

Legii Energiei (data intrării în vigoare a acestei legi fiind 19 iulie 2012).

H.G. nr. 870/2012 pentru stabilirea unei excepții de la respectarea

structurilor amestecurilor de gaze naturale stabilite/avizate de Autoritatea

Națională de Reglementare în Domeniul Energiei a fost publicată în M. Of. al

României în 23 august 2012, cu respectarea termenului reglementat de art. 181

alin. (7) din Legea Energiei. Astfel, câtă vreme actul normativ cu forță

juridică superioară prevedea posibilitatea de a stabili alte excepții în cadrul

termenului de 45 de zile, emiterea prezentului act administrativ în cea 30 de

zile nu este de natură să creeze suspiciuni de nelegalitate; respectarea

termenului legal și exercitarea unui drept prevăzut de lege nu pot fi

considerate motive de nelegalitate.

Prin actul normativ

anterior amintit a fost instituită obligația de respectare a amestecului de

gaze naturale, conform structurilor avizate/stabilite de către Autoritatea

Națională de Reglementare în Domeniul Energiei, scopul acestei măsuri fiind

acela de a asigura accesul clienților finali la sursele de gaze naturale din

producția internă, până la liberalizarea completă a pieței interne a gazelor

naturale.

În conformitate cu

dispozițiile art. 181 alin. (7) din Legea energiei electrice și a gazelor

naturale nr. 123/2012: " (7) Excepțiile de la respectarea structurilor

amestecurilor de gaze naturale stabilite/avizate de ANRE se stabilesc prin

hotărâre a Guvernului, la propunerea ministerului de resort, în termen de 45 de

zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi."

În fapt, articolul

181 alin. (7) din Legea energiei electrice și a gazelor naturale nr. 123/2012,

publicată în M. Of. nr. 485/16.07.2012, prevede faptul că se pot stabili prin

Hotărâre a Guvernului excepții de la obligația de respectare a structurilor

amestecurilor de gaze, suplimentar fată de excepțiile prevăzute la art. 181

alin. (6). excepții cunoscute de legiuitor la momentul adoptării legii. În

acest fel, se permite instituirea altor excepții pe care practica și procesul

de liberalizare le-ar impune și a căror necesitate, legiuitorul nu ar fi putut

să o prevadă la momentul adoptării legii.

Prin urmare, Curtea

de apel a constatat că niciunul dintre argumentele de nelegalitate invocate de

reclamantă nu sunt întemeiate, fiind fondate apărările formulate de pârâtă și

de intervenientul accesoriu în favoarea pârâtei.

în cauză

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs reclamanta SC "E.C.G." S.A întemeiat în

drept pe dispozițiile art. 304 pct. 5,7 și 9 C. proc. civ. și art. 304

1

C. proc. civ.

În motivarea cererii

s-a invocat faptul că prin sentința contestată s-ar fi preluat aproape în

întregime susținerile pârâtului și ale intervenientului accesoriu, aceasta

necuprinzând și raționamentele propuse de instanță. S-a apreciat că acest lucru

determină nelegalitatea sentinței.

Pe fondul cererii

s-au reluat argumentele invocate în fața instanței de fond care nu ar fi fost

analizate în mod corect de către aceasta, susținându-se faptul că:

Din probele

administrate actul atacat a depășit limitele legalității fiind emis cu

încălcarea legii și prin suprimarea dreptului egal, legal garantat al

consumatorilor întreruptibili de gaze naturale de a avea acces la resurse cu o

structură identică a amestecului de gaze naturale de a avea acces pe baza unui

procent identic la gazele din producția internă.

Prin aceasta s-a

distorsionat în mod nepermis mediul concurențial, fiind afectată concurența pe

piața producătoare de energie electrică.

S-a subliniat aceea

că H.G. nr. 870/2012 este o hotărâre care este exclusiv în avantajul SC O.P.

SA, avantaj care este recunoscut indirect în "nota de fundamentare"

în care se menționează:

"Instituirea

excepției de la respectarea amestecului de gaze permite funcționarea la

parametri optimi a centralelor electrice de înalta eficienta, inclusiv a celor

recent construite cu eforturi investiționale ridicate."

Singura centrala

"recent construită" este cea de la Brazi, aparținătoare SC O.P. SA.

Instanța proclama

respectarea dreptului de proprietate al producătorilor locali de gaze asupra

gazelor din producție proprie, contrar legii, în condițiile în care piața

gazelor nu exclude total intervenția statală.

Sentința este

incorecta pentru ca se ignora împrejurarea ca resursele de gaze naturale,

extrase la nivel național, sunt, în principal, exploatate de 2 societăți

comerciale:, P. și R.G.

Dar, gazul natural

din producția internă reprezintă un bun național de care trebuie să beneficieze

în mod egal și echitabil, orice entitate națională sau orice altă entitate care

operează pe teritoriul național în interes național, într-o zonă similară, fie

ea persoană fizică sau juridică.

Un alt argument a

vizat aceea că atât sentința, cât și actul administrativ atacat nu satisfac

cerința legală a motivării.

Nu există un temei expres

individualizat, care să justifice luarea măsurilor impuse prin actul

administrativ atacat.

Actul atacat nu este

motivat în concret, pentru a se stabili împrejurările concrete care au

determinat adoptarea sa.

Simpla enumerare a

unor dispoziții normative care evocă dreptul pe care Guvernul îl are de a emite

hotărâri de exceptare de la regula generală prevăzută de lege nu poate echivala

cu o motivare în adevăratul sens al cuvântului.

Fiecare dintre

aspectele ce trebuiau analizate de Nota de fundamentare a actului atacat,

astfel cum acestea sunt enumerate în cerințele avizului Consiliului Concurenței

nu sunt analizate și incluse în motivarea actului administrativ.

Doctrina este unanimă

în a aprecia ca, în măsura în care legea impune obligativitatea motivării,

actul administrativ emis prin nerespectarea acestei obligații este lovit de

nulitate.

Chiar atunci când

legiuitorul nu a stabilit expres nicio sancțiune, nerespectarea formelor și

condițiilor stabilite de lege atrage nulitatea actului; aceste forme și condiții

sunt garanțiile particularilor contra abuzurilor posibile ale administrației

publice.

Actul atacat nu

cuprinde nicio mențiune privind suportul juridic concret al justificării

măsurii.

formulate în cauză

Intimatul Guvernul

României prin întâmpinare și note scrise a solicitat respingerea recursului ca

neîntemeiat arătând că sunt netemeinice criticile E.C. privind pretinsa

nemotivare a hotărârii pronunțate. Contrar susținerilor recurentei, sentința

atacată respectă cerințele legale privind motivarea.

Criticile recurentei

subsumate acestui motiv de recurs sunt neîntemeiate. Observând hotărârea

pronunțată de instanța de fond, rezultă că cerințele legale privind motivarea

hotărârii au fost respectate, neexistând niciun argument pentru care să se

considere întemeiat că soluția pronunțată nu cuprinde motivele

"proprii" ale instanței care au condus la respingerea cererii

reclamantei, respectiv argumentele care susțin această concluzie.

Instanța de judecată

și-a motivat soluția în cuprinsul a 8 pagini, răspunzând punctual la fiecare

din criticile recurentei astfel supuse analizei sale. Hotărârea instanței este

motivată în drept și cuprinde pe deplin raționamentul instanței care a stat la

baza hotărârii pronunțate. Instanța reține atât argumentele care au condus la

soluția dispusă, dar și motivele pentru care au fost înlăturate criticile

reclamantei, respectiv cele pentru care poziția pârâtului și intervenientei în

cauză a fost validată ca fiind întemeiată. De asemenea, motivarea este pe

deplin în concordanță cu măsurile dispuse de instanța de judecată, este clară

și conduce în mod logic și convingător la soluția din dispozitiv.

Împrejurarea că

instanța de judecată nu a "îmbrățișat" opinia recurentei cu privire

la interpretarea și aplicarea dispozițiilor legale, respectiv cu privire la o

serie de aspecte de fapt expuse de către aceasta și nedovedite în niciun fel,

nu înseamnă că soluția pronunțată nu cuprinde un raționament. De asemenea,

împrejurarea că prima instanță a reținut ca fiind întemeiate argumentele

pârâtei și intervenientei, care oricum se regăsesc în cuprinsul actelor care au

stat la baza hotărârii atacate, este lipsită de relevanță, atâta timp cât

instanța a arătat care sunt motivele pentru care se rețin o serie de aspecte

fiind întemeiate.

Sub un alt aspect,

motivarea în sensul dispozițiilor legale nu înseamnă a răspunde la fiecare din

argumentele invocate de parte. În sensul celor arătate în doctrina în materie

se reține că: "Judecătorul este obligat să motiveze soluția dată fiecărui

capăt de cerere, iar nu să răspundă tuturor argumentelor invocate de părți în

susținerea acestor capete de cerere" sau "Aceasta nu înseamnă, astfel

cum s-a remarcat, că instanța trebuie să răspundă și la toate argumentele

folosite de părți pentru susținerea pretențiilor lor".

Neîntemeiat afirmă

astfel recurenta că cererea sa a fost "respinsă cu motivarea că

"niciunul din argumentele de nelegalitate invocate de reclamanta nu sunt

întemeiate, fiind fondate apărările formulate de pârâta și de intervenientul

accesoriu în favoarea pârâtei" ca și cum aceasta ar fi unica motivare a

instanței de judecată. În realitate, aceste susțineri reprezintă concluzia

instanței de judecată după o analiză amplă de 8 (opt) pagini asupra fiecăreia

din susținerile E.C.

Prin urmare, contrar

celor afirmate de recurentă, soluția pronunțată în cauză este rezultatul unei

motivări "proprii" a instanței de judecată, criticile recurentei

regăsindu-și răspuns în cuprinsul hotărârii atacate. Este exclus astfel a se

aprecia că instanța de judecată a preluat "tale guale" susținerile

pârâtului și ale intervenientului" în condițiile în care din simpla

lectură a hotărârii rezultă un raționament logic și convingător al instanței de

judecată. împrejurarea că instanța a avut o altă viziune decât a reclamantei

asupra aplicării și interpretării dispozițiilor legale și a situației de fapt

prezentată de reclamantă nu poate constitui un argument întemeiat în sensul

dispozițiilor art. 304 pct. 7 C. proc. civ. Motivarea instanței de judecată

respectă pe deplin cerințele legale.

În ceea ce privește

netemeinicia criticilor pe fond s-a analizat contextul legislativ și economic

din perspectiva scopului urmărit prin adoptarea actului normativ. S-a mai

apreciat și asupra faptului că în mod corect prima instanță a respins că

argumentele de oportunitate ale recurentei precum și cele rezultând din

concluziile expertizei extrajudiciare realizate de reclamantă.

Cu privire la

pretinsa "încălcare și distorsiune semnificativă și gravă a dreptului de

acces egal la resurse și dreptului la tratament nediscriminatoriu cu privire la

stabilirea și alocarea cotelor de gaz natural din producția internă către

consumatori, inclusiv către subscrisa" (motivul 2 din acțiune), pretinsa

"schimbare a regulilor jocului" (motivul 3 din acțiune) și pretinsa

neconformitate a actului atacat "cu principii și reguli de ordin

constituțional privind tratamentul egal al agenților economici" (motivul 6

din acțiune), astfel cum acestea au fost reiterate prin motivele de recurs.

Atât prin acțiunea în

anulare cât și prin recursul formulat, E.C. încearcă să acrediteze ideea că ar

exista un drept al său, reglementat de textele legale incidente în materie, de

acces egal la resurse și la un tratament nediscriminatoriu cu privire la

stabilirea și alocarea cotelor de gaz natural și, fără a face trimitere la o

dispoziție anume pretins încălcată, concluzionează în linii generale că actul

atacat creează o discriminare între "consumatorii întreruptibili"

(motivul 2), respectiv între "toți agenții economici care acționează în

acest domeniu și consumatorii" (motivele 3 și 6).

De asemenea,

recurenta acreditează ideea falsă că excepția reglementată de H.G. nr. 870/2012

vizează întreaga cantitate de gaze naturale produsă de producătorii de gaze

naturale, care sunt și titulari de acorduri petroliere, în realitate excepția

privind doar cota de import și nu întreaga cantitate de gaze naturale. Cu alte

cuvinte, prin exceptarea de la coș, producătorul nu mai este obligat să

achiziționeze de la coșul de gaze cota de import aferentă consumului său

propriu. Față de argumentele recurentei, în mod corect instanța de fond reține

că:

Principiul potrivit

căruia în situații identice se aplică raționamente identice nu este aplicabil

în situația descrisă de E.C. în sensul dispozițiilor legale, o "discriminare"

nu poate exista decât în situația în care persoane aflate în situații identice

beneficiază de măsuri diferite din punct de vedere legislativ.

Or, recurenta în

cauză nu se află într-o astfel de ipoteză, din cel puțin două perspective:

Pe de o parte,

contrar celor susținute, din însăși textul actului normativ a cărui anulare se

solicită rezultă că excepția vizează toți producătorii de gaze naturale care se

află în situația reglementată - art. 1 alin. (1) H.G. nr. 870/2012: "Sunt

exceptate de la respectarea structurilor amestecurilor de gaze naturale

stabilite/avizate de Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei

cantitățile de gaze naturale din producția internă utilizate de către

producătorii de gaze naturale, titulari de acorduri petroliere, la producerea

de energie electrică în propriile centrale electrice pe bază de gaze

naturale".

Pe de altă parte,

producătorii de electricitate, care nu sunt în același timp și producători de

gaze, nu sunt în aceeași situație cu producătorii de gaze cu activități

integrate, care produc și energie electrică.

Recurenta se află în

prima categorie enunțată, situația sa nefiind identică cu aceea a

producătorilor de gaze, ce reprezintă o categorie distinctă.

În sensul

dispozițiilor legale arătate, H.G. nr. 870/2012 nu produce efecte pentru una

sau alta din categoriile de persoane indicate de recurentă ci pentru toți

producătorii de gaze naturale, titulari de acorduri petroliere, la producerea

de energie electrică în propriile centrale electrice pe bază de gaze naturale.

S-a mai susținut că

în mod corect instanța de judecată a reținut ca fiind legală Hotărârea de

Guvern atacată constatând că exceptarea permisă de lege este în acord cu

principiul respectării dreptului de proprietate al producătorilor de gaze

naturale asupra cantităților de gaze naturale produse și că conținutul real al

avizului Consiliului Concurenței.

Prin întâmpinarea

intervenientei Departamentul pentru Energie s-a solicitat de asemenea

respingerea recursului ca nefondat.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

fapt și de drept relevante

Motivul vizând

nelegalitatea sentinței întrucât aceasta preia din argumentele pârâtei și

intervenientei, ceea ce ar conduce la inexistența unei motivări proprii nu se

poate reține.

Faptul că în

motivarea - extinsă - se regăsesc și argumente arătate de părți este cauzat în

principal de specializarea relativ îngustă a Hotărârii de Guvern atacată, de

aici și schimbul de argumente de specialitate prin susținerile părților.

Respingând cererea este logic că judecătorul a apreciat ca juste susținerile

pârâtei și intervenientei așa cum, în cazul admiterii ei, ar fi îmbrățișat pe

cele ale reclamantei.

De altfel, o analiză

a unui act normativ de gen nu poate fi realizată prin texte generice, ci cu

răspunsuri/motivări concrete la problemele concrete ce s-au ridicat în fața

instanței.

Cât privește

criticile de fond analiza vizează:

- neacceptarea

concluziilor expertizei extrajudiciare realizată pentru recurentă de SC E.V.

SRL. Aceasta este un act la dispoziția instanței, cuantificabil mai ales în

contextul în care chiar recurenta a renunțat în mod expres la expertiza tehnică

judiciară solicitată inițial.

Astfel, expertiza

extrajudiciară reprezintă doar un înscris depus de o parte, de a cărui analiză

distinctă instanța nu este ținută.

- analiza pe fond a

H.G. nr. 820/2012, prin prisma criticilor din recurs nu relevă o reală

încălcare a unei anume legi. Motivele vizează cu precădere argumentele de

oportunitate, relativ la efectele păguboase pentru recurent, însă acestea nu

pot constitui motive de constatare a nelegalității actului;

- neconformitatea cu

principii de ordin constituțional privind tratamentul egal al agenților

economici, este de asemenea nedovedită, cu atât mai mult cu cât, în raport de

obiectul acțiunii, însuși actul normativ în baza căruia s-a emis Hotărârea de

Guvern respectiv Legea nr. 123/2012, prevede în art. 181 alin. (7) faptul că se

pot acorda excepții de la respectarea structurii amestecului de gaze pentru

cantitățile de gaze naturale menționate în alin. (6) al art. 181.

De altfel, aceste

excepții sunt de limitată destinație, iar critica reclamantei-recurente nu

vizează încălcarea acestor exceptări permise.

- nici argumentul că

prin H.G. contestat prețul de intrare al gazului la consumatori non-casnici

crește substanțial nu poate fi reținut, pe de o parte România fiind ținuta de

conformarea cu Directiva nr. 2009/73/CE a Parlamentului European și Consiliului

privind normele comune pentru piața internă din sectorul gazelor naturale, iar

pe de altă parte, prin aceea că nu există nicio normă care să prohibează

posibilitatea pentru legiuitor a crește prețurile la aceste produse ori

servicii.

Analizând motivul

vizând temeiul justificării măsurilor luate, simpla apreciere subiectivă a

recurentului conform căreia motivarea nu este suficientă nu poate conduce la

nulitatea actului contestat.

Cu atât mai mult cu

cât acesta este un act normativ, elaborat cum prevăd dispozițiile art. 181 din

lege din inițiativa ministerului de resort cum în speță intervenientul, aspect

relevat din înscrisurile aflate la dosarul instanței de fond.

În ceea ce privește

avizul Consiliului Concurenței, aspectele invocate sunt mai mult speculative,

relevanță având faptul că acesta a fost favorabil.

al soluției adoptate în recurs

Față de cele mai sus

analizate, Înalta Curte constată că motivele de recurs invocate nu se

încadrează în prevederile art. 304 pct. 5,7 și 9 C. proc. civ. și nici nu pot

fi circumscrise prevederilor art. 304

1

C. proc. civ., motiv pentru

care în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul

urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de SC "E.C.G." SA împotriva Sentinței civile nr. 2116 din 25

iunie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 21 octombrie 2014

Procesat

de GGC - NN