ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3910/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii deduse judecății Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția Contencios Administrativ și Fiscal la data de 15 ianuarie 2013 sub nr. 324/2/2013, reclamanta SC "E.C.G." SA, a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României anularea Hotărârii de Guvern nr. 870 din 23 august 2012 pentru stabilirea unei excepții de la respectarea structurilor amestecurilor de gaze naturale stabilite/avizate de Autoritatea Naționala de Reglementare în Domeniul Energiei (publicată în M. Of. nr. 633/4.09.2012).

În motivarea cererii, s-au arătat următoarele: Actul administrativ atacat este emis cu încălcarea legii, deoarece încalcă și determină distorsionarea semnificativă și gravă a exercitării dreptului de acces egal la resurse și a dreptului la tratament nediscriminatoriu cu privire la stabilirea și alocarea cotelor de gaz natural din producția internă către consumatori, inclusiv către reclamantă. Actul administrativ suprimă dreptul egal, legal garantat al tuturor consumatorilor întreruptibili de gaze naturale de a avea acces la resurse cu o structură identică a amestecului de gaze naturale, pe baza unui procent identic al gazelor din producția internă. Programele de producție asumate și obligațiile contractuale, angajate de consumatorii aflați în altă situație decât cea prevăzută de art. 1 alin. (1) din Hotărârea de Guvern nr. 870 din 23 august 2012, elaborate/adoptate/încheiate pe termen lung sunt grav afectate.

Hotărârea de Guvern nr. 870 din 23 august 2012 schimbă "regulile jocului de piață" în favoarea unui agent economic "preferat" de Guvern, în mod incorect. S-a mai arătat că exceptarea singurului agent economic vizat de art. 1 alin. (1) din Hotărârea de Guvern nr. 870 din 23 august 2012 - Centrala Electrica Brazi, aparținând O.P. - ca producător de gaze naturale folosite la producerea de energie electrica în centrala electrica proprie - în calitate de titular de acord petrolier, calitate dobândită prin legea de aprobare a Contractului de privatizare a SC "P." SA - de la respectarea structurii amestecurilor de gaze naturale, avizate de Agenția Națională de Reglementare în Domeniul Energiei (în continuare, ANRE), ar fi fost, cu siguranță, analizată de Consiliul Concurentei, deoarece soluția are efect nefavorabil direct asupra consumatorilor de gaze naturale non-casnici, pentru care prețurile per 1.000 mc gaze naturale cresc între 2 și 5%, cu o medie pe 6 luni de 4%.

Legea nr. 123/2012 modifica Legea gazelor nr. 351/2004, astfel încât să impună și titularilor de acorduri petroliere să consume gaze la "coș" similar cu oricare consumator (inclusiv cei casnici) din România. Prin Hotărârea de Guvern nr. 870 din 23 august 2012 se anulează aceasta prevedere, în sensul că producătorii de gaze naturale, titulari de acorduri petroliere, la producerea de energie electrică în centralele proprii, nu vor mai plăti gafele naturale la prețul rezultat din "coș", ci la un preț egal cu prețul gazelor naturale din producția internă.

Este evident că prevederea din art. 1 din Hotărârea de Guvern nr. 870 din 23 august 2012 este discriminatorie, anticoncurențială, creând avantaje pentru unii și dezavantaje pentru alți consumatori de gaze "non-casnici". La data de 15 martie 2013, numitul Ministerul Economiei - Direcția Generală Juridică și Relații Instituționale a formulat cerere de intervenție în interesul pârâtului, solicitând să se respingă acțiunea ca neîntemeiată. Pârâtul Guvernul României a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată formulată de SC "E.C.G." SA având ca obiect anularea H.G nr. 870/2012 pentru stabilirea unei excepții de la respectarea structurilor amestecurilor de gaze naturale stabilite/avizate de Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei.

Numitul Ministerul Economiei a formulat o completare la cerere de intervenție. Prin încheierea de ședință de la data de 17 aprilie 2013 și pentru considerentele reținute în cuprinsul ei, Curtea a încuviințat în principiu cererea de intervenție accesorie formulată de intervenientul Ministerul Economiei în interesul pârâtului Guvernul României. La același termen, a fost încuviințată proba cu înscrisuri pentru toate părțile și a fost prorogată proba cu expertiză tehnică după administrarea probei cu înscrisuri.

La data de 3 iunie 2013, a fost formulată în cauză cerere de intervenție accesorie în favoarea reclamantei de către Confederația Patronală din Industrie, Agricultură, Construcții și Servicii din România - C. La termenul din 19 iunie 2013, pentru considerentele reținute în cuprinsul încheierii de ședință de la acea dată, Curtea a respins ca inadmisibilă cererea de intervenție accesorie formulată de Confederația Patronală din Industrie, Agricultură, Construcții și Servicii din România - C. În favoarea reclamantei. 2. Hotărârea instanței de fond Prin Sentința civilă nr. 2116 din 25 iunie 2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins cererea principală formulată de reclamanta SC "E.C.G." SA, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României și intervenient în numele altei persoane Ministerul Economiei, ca nefondată.

A admis cererea de intervenție voluntară accesorie în favoarea pârâtului formulată de intervenientul accesoriu Ministerul Economiei. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele: - Prin Hotărârea nr. 870/2012 pentru stabilirea unei excepții de la respectarea structurilor amestecurilor de gaze naturale stabilite/avizate de Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei, s-au stabilit următoarele: Art. 1. (1) Sunt exceptate de la respectarea structurilor amestecurilor de gaze naturale stabilite/avizate de Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei cantitățile de gaze naturale din producția internă utilizate de către producătorii de gaze naturale, titulari de acorduri petroliere, la producerea de energie electrică în propriile centrale electrice pe bază de gaze naturale.

(2) Producătorii de energie electrică ce utilizează gaze naturale potrivii prevederilor alin. (1) participă la piața reglementată de energie electrică la solicitarea Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei și declară unitățile beneficiare client întreruptibil de gaze naturale. Art. 2. Prezenta hotărâre se aplică până la data de 31 decembrie 2014, cu posibilitatea prelungirii excepției cu cel puțin 30 de zile înainte de data expirării.

Art. 3. Cantitățile utilizate potrivit prevederilor art. 1 alin. (1) nu sunt exceptate de la plata redevenței." O primă critică formulată de reclamantă se referă la faptul că actul administrativ atacat încalcă și determina distorsionarea semnificativă și gravă a exercitării dreptului de acces egal la resurse cu o structură identică a amestecului de gaze naturale, pe baza unui procent identic al gazelor din producția internă și a dreptului la tratament nediscriminatoriu cu privire la stabilirea și alocarea cotelor de gaz natural din producția internă către consumatori, inclusiv către reclamantă. Curtea de apel a constatat că excepția instituită prin actul atacat îi vizează pe toți producătorii de gaze care dețin și operează centrale electrice pe gaze.

Măsura nu este discriminatorie, întrucât producătorii de electricitate care nu sunt în același timp și producători de gaze nu sunt într-o situație identică cu producătorii de gaze cu activități integrate, care produc și energie electrică. Aceștia din urma se confruntă, spre deosebire de primii, cu riscurile și costurile specifice activității de explorare și producție a gazelor naturale. Producătorii de energie electrică pe bază de gaze naturale care nu dețin și calitatea de producător de gaze nu se confruntă cu niciunul dintre aceste riscuri sau costuri specifice, întrucât aceștia achiziționează gazul de pe piață. Stabilirea unui tratament diferit între aceștia nu se încadrează, din start, în noțiunea de discriminare, acest argument al reclamantei fiind în mod evident eronat.

În ceea ce privește critica referitoare la încălcarea dreptului de acces egal la resurse cu o structură identică a amestecului de gaze naturale, pe baza unui procent identic al gazelor din producția internă, Curtea constată că se subsumează argumentului discriminării; astfel, acesta este nefondat, pentru rațiunile explicate mai sus. Reclamanta a mai invocat faptul că, prin actul administrativ a cărui anulare se solicită, se atribuie tratament preferențial nejustificat rezonabil unora dintre consumatorii de gaze naturale.

Curtea constată că din nota de fundamentare a proiectului, reiese că, în demersul de aliniere a României, în calitatea sa de Stat Membru al Uniunii Europene, la legislația și politicile comunitare privind crearea unei piețe comunei de energie, a fost adoptată Legea energiei electrice și a gazelor naturale nr. 123 /2012 care transpune reglementările comunitare ce formează Pachetul Trei de liberalizare a pieței de energie electrică și de gaze naturale.

Ca regulă, prin Legea Energiei se instituie obligația de respectare a amestecului de gaze naturale, conform structurilor avizate/stabilite de către Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei, scopul acestei măsuri fiind acela de a asigura accesul clienților finali la sursele de gaze naturale din producția internă, până la liberalizarea completă a pieței interne a gazelor naturale (art. 181 alin. (1) și art. 3). Prevederile art. 124, alin. (1), lit. (e) din Legea Energiei stabilesc în sarcina producătorilor de gaze naturale obligația de a pune toată producția de gaze naturale la dispoziția segmentelor, reglementat și concurențial ale pieței românești de gaze naturale.

Sfera de aplicare a excepției are în vedere cantitățile de gaze naturale din producția locală folosite de producătorii de gaze naturale, titulari de acord petrolier, în activitatea de producție de energie electrica, ca o activitate auxiliară activității lor principale (respectiv activitatea de producție gaze). În acest fel, aplicarea excepției are drept consecință stimularea dezvoltării activităților în cadrul lanțului valoric integrat în domeniul producției de gaze naturale și producției de energie electrică de către companiile integrate din domeniul energetic. Astfel, contrar celor afirmate de reclamantă, prin H.G.

nr. 870/2012 nu se acorda tratament preferențial nejustificat unora dintre consumatorii de gaze naturale, ci rațiunea acesteia este de a alinia legislația românească la cea europeană, în care companiile integrate în explorarea și producția de gaze naturale și în producția de energie electrică sunt încurajate să continue dezvoltarea de activități în cadrul lanțului valoric integrat în domeniu țițeiului, gazelor naturale și producției de energie electrică. Totodată, excepția privește strict cota din structura de amestecuri pe care - în lipsa excepției - producătorul ar trebui să o achiziționeze din import. Ca urmare, producătorul (proprietar al gazelor și nu client final) are și trebuie să aibă cel puțin același drept de acces la gazele din producția locală pe care legea îl recunoaște unui client final.

Astfel, cum în mod corect reține pârâta, folosirea cantităților respective de gaze ce fac obiectul excepției (respectiv echivalentul cotei din import) nu reprezintă altceva decât exercitarea unui atribut al dreptului de proprietate al producătorului de gaze naturale asupra bunului reprezentat de gazele naturale extrase în condițiile legii, în baza acordului petrolier, cu plata către statul român a redevenței agreate. Reclamanta mai invocă faptul că programele de producție asumate și obligațiile contractuale, angajate de consumatorii aflați în altă situație decât cea prevăzută de art. 1 alin. (1) din Hotărârea de Guvern nr. 870 din 23 august 2012, elaborate/adoptate/încheiate pe termen lung sunt grav afectate.

Hotărârea de Guvern nr. 870 din 23 august 2012 schimbă "regulile jocului de Piață" m favoarea unui agent economic "preferat" de Guvern, în mod incorect. În ceea ce privește aceste argumente, instanța de fond a constatat că se invocă o dezavantajare a reclamantei prin excepția stabilită, dar fără a fi dovedită nelegalitatea "avantajului" acordat titularilor de acorduri petroliere de fapt în ceea ce invocă reclamanta este faptul că nu are același tratament juridic cu titularii de acorduri petroliere, deși reclamanta nu are această calitate; or, așa cum s-a reținut mai sus, nu se poate vorbi de discriminare dacă situațiile sunt diferite; asemănător, nu se poate pretinde aplicarea aceluiași tratament juridic pentru ipoteze diferite.

Argumentele reclamantei țin mai degrabă de oportunitatea măsurii exceptării, iar nu de verificarea legalității acesteia; or, în lipsa unei încălcări exprese a legii, oportunitatea emiterii unui act administrativ nu poate fi verificată de instanța de judecată. Reclamanta mai invocă faptul că efectul imediat al actului administrativ atacat este creșterea prețului final al gazelor naturale la toți consumatorii industriali, alții decât cei "agreați" de Hotărârea de Guvern nr. 870 din 23 august 2012. În acest sens, a fost depus la dosar un studiu privind analiza efectelor aplicării H.G. nr. 870 din 23 august 2012 asupra pieței gazelor naturale, pe care instanța l-a apreciat ca fiind un raport de expertiză extrajudiciară, de concluziile căruia nu poate să țină cont.

Pe de altă parte, cum în mod just susține pârâtul, faptul că actul atacat are potențialul acceptat de a implica o creștere a prețului nu poate conduce la concluzia că actul este contrar scopului său; chiar în măsura în care ar rezulta un astfel de efect, acesta se înscrie în linia obligațiilor acceptate de România prin aderarea la UE, unificarea pieței interne a gazelor conducând la o creștere a prețurilor. Excepția reglementată conduce la diminuarea sferei de aplicare a coșului de gaze, mecanism considerat de Uniune ca fiind incompatibil cu liberalizarea pieței gazelor. În plus, impactul asupra pieței gazelor naturale va fi singular și temporar, din moment ce nivelul prețului la gaz domestic va fi liberalizat până la nivelul prețului gazelor de import (estimativ în anul 2014 - 2015, conform calendarului curent de liberalizare), efectul asupra prețului industrial de gaze fiind unul minor.

Cu privire la faptul că H.G. nr. 870/2012 a abrogat toate prevederile normative cu privire la stabilirea/aprobarea structurii amestecurilor de gaze naturale, Curtea de apel a constatat că, contrar afirmațiilor reclamantei, H.G. nr. 870/2012 nu a abrogat niciun act normativ cu privire la stabilirea/aprobarea structurii amestecurilor de gaze naturale. Având în vedere regulile de tehnică legislativă și piramida actelor normative, o hotărâre de guvern nu poate abroga acte normative superioare ca forță juridică. Mai mult, obligația respectării coșului de gaze este instituită prin Legea Energiei, care în același timp prevede și excepțiile de la regula și, în plus, abilitează guvernul să stabilească și alte excepții, în baza art. 181 alin. (7) din aceeași lege.

Argumentul legat de creșterea ratei de amestec "gaz din import/gaz intern" pentru consumatorii industriali este similar cu argumentul legat de creșterea prețului final la consumatorii industriali; Curtea a răspuns deja acestui argument. În ceea ce privește argumentul referitor la faptul că un nou producător de energie electrică pe baza de gaze naturale nu poate beneficia de tratamentul acordat "titularilor de acorduri petroliere", care "produc energie electrică în centrale proprii, pe baza de gaze naturale", deoarece numărul unor astfel de beneficiari care îndeplinesc condițiile prevăzute în Hotărârea de Guvern nr. 870 din 23 august 2012 este extrem de redus, iar beneficiarul unei Hotărâri de Guvern; este ușor de identificat (S.C.

"O.P." SA), Curtea constată că, așa cum a reținut și mai sus, în lipsa unei încâlcii exprese a legii, oportunitatea emiterii unui act administrativ nu poate fi verificată de instanța de judecată. Câtă vreme actul administrativ atacat prezintă toate garanțiile de legalitate, fiind emis de organul competent cu respectarea legii și cu obținerea tuturor avizelor cerute de lege, Curtea nu poate constata nelegalitatea acestuia pentru argumentul invocat de reclamantă. În ceea ce privește motivul de critică legat de invocarea faptului că Hotărârea de Guvern nu a fost avizată de Consiliul Concurenței și de Ministerul Justiției, potrivit dispozițiilor Legii nr. 24/2000 și ale H.G. nr. 561/2009 pentru aprobarea Regulamentului privind procedurile pentru elaborarea, avizarea și prezentarea proiectelor de acte normative, Curtea de apel a constatat că este nefondat.

Astfel, la dosar se află avizul favorabil al Consiliului Concurenței, iar la fila 30 avizul favorabil al Ministerului Justiției. În plus, la dosar se află și avizul favorabil al Consiliului Legislativ. În continuare, instanța de fond a analizat argumentul reclamantei referitor la distorsionarea concurenței. Astfel, acordarea excepției de la obligația impusă producătorilor de gaze de a disponibiliza pe piața gazele naturale din producția locală nu poate fi calificată drept o măsura care oferă un avantaj în forma unei acțiuni pozitive în favoarea unei întreprinderi.

Întrucât sistemul coșului de gaze și obligația aferentă de disponibilizare pe piața a gazelor din producția locală impun sarcini asupra producătorilor, iar excepția limitează doar aceasta obligație, restabilind parțial dreptul pe care orice alt producător de gaze și energie electrică integrat pe verticală îl are în Uniunea Europeană, respectiv dreptul de a utiliza gazele din producția proprie potrivit liberei sale alegeri, nu se poate concluziona că există un avantaj pozitiv prin excluderea altor întreprinderi și, prin urmare, niciun drept special sau exclusiv. În măsura în care integrarea pe verticală permite unei societăți să producă în mod mai eficient deoarece are costuri mai mici decât competitorii ei, acest lucru înseamnă de fapt concurența pe fond.

Astfel, acordarea unei excepții de la art. 124 lit. e) din Legea Energiei nu este de natură a conferi vreun avantaj concurențial artificial producătorilor de gaze naturale, ci doar permite acestora să folosească o parte din cantitatea de gaze naturale pe care o produc pentru alimentarea propriilor centrale electrice. Reclamanta mai invocă faptul că între data intrării în vigoare a Legii nr. 123/2012 și data adoptării Hotărârii de Guvern nr. 870 din 23 august 2012 nu a trecut decât circa o lună de zile. Curtea de apel a constatat că excepțiile în temeiul art. 181 alin. (7) din Legea energiei trebuiau să fie adoptate în termen de 45 de zile de la intrarea în vigoare a Legii Energiei (data intrării în vigoare a acestei legi fiind 19 iulie 2012). H.G.

nr. 870/2012 pentru stabilirea unei excepții de la respectarea structurilor amestecurilor de gaze naturale stabilite/avizate de Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei a fost publicată în M. Of. al României în 23 august 2012, cu respectarea termenului reglementat de art. 181 alin. (7) din Legea Energiei. Astfel, câtă vreme actul normativ cu forță juridică superioară prevedea posibilitatea de a stabili alte excepții în cadrul termenului de 45 de zile, emiterea prezentului act administrativ în cea 30 de zile nu este de natură să creeze suspiciuni de nelegalitate; respectarea termenului legal și exercitarea unui drept prevăzut de lege nu pot fi considerate motive de nelegalitate.

Prin actul normativ anterior amintit a fost instituită obligația de respectare a amestecului de gaze naturale, conform structurilor avizate/stabilite de către Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei, scopul acestei măsuri fiind acela de a asigura accesul clienților finali la sursele de gaze naturale din producția internă, până la liberalizarea completă a pieței interne a gazelor naturale. În conformitate cu dispozițiile art. 181 alin. (7) din Legea energiei electrice și a gazelor naturale nr. 123/2012: " (7) Excepțiile de la respectarea structurilor amestecurilor de gaze naturale stabilite/avizate de ANRE se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, la propunerea ministerului de resort, în termen de 45 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi." În fapt, articolul 181 alin. (7) din Legea energiei electrice și a gazelor naturale nr. 123/2012, publicată în M. Of.

nr. 485/16.07.2012, prevede faptul că se pot stabili prin Hotărâre a Guvernului excepții de la obligația de respectare a structurilor amestecurilor de gaze, suplimentar fată de excepțiile prevăzute la art. 181 alin. (6). excepții cunoscute de legiuitor la momentul adoptării legii. În acest fel, se permite instituirea altor excepții pe care practica și procesul de liberalizare le-ar impune și a căror necesitate, legiuitorul nu ar fi putut să o prevadă la momentul adoptării legii. Prin urmare, Curtea de apel a constatat că niciunul dintre argumentele de nelegalitate invocate de reclamantă nu sunt întemeiate, fiind fondate apărările formulate de pârâtă și de intervenientul accesoriu în favoarea pârâtei.

3. Recursul declarat în cauză Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta SC "E.C.G." S.A întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 5,7 și 9 C. proc. civ. și art. 304 1 C. proc. civ. În motivarea cererii s-a invocat faptul că prin sentința contestată s-ar fi preluat aproape în întregime susținerile pârâtului și ale intervenientului accesoriu, aceasta necuprinzând și raționamentele propuse de instanță. S-a apreciat că acest lucru determină nelegalitatea sentinței.

Pe fondul cererii s-au reluat argumentele invocate în fața instanței de fond care nu ar fi fost analizate în mod corect de către aceasta, susținându-se faptul că: Din probele administrate actul atacat a depășit limitele legalității fiind emis cu încălcarea legii și prin suprimarea dreptului egal, legal garantat al consumatorilor întreruptibili de gaze naturale de a avea acces la resurse cu o structură identică a amestecului de gaze naturale de a avea acces pe baza unui procent identic la gazele din producția internă. Prin aceasta s-a distorsionat în mod nepermis mediul concurențial, fiind afectată concurența pe piața producătoare de energie electrică. S-a subliniat aceea că H.G. nr. 870/2012 este o hotărâre care este exclusiv în avantajul SC O.P.

SA, avantaj care este recunoscut indirect în "nota de fundamentare" în care se menționează: "Instituirea excepției de la respectarea amestecului de gaze permite funcționarea la parametri optimi a centralelor electrice de înalta eficienta, inclusiv a celor recent construite cu eforturi investiționale ridicate." Singura centrala "recent construită" este cea de la Brazi, aparținătoare SC O.P. SA. Instanța proclama respectarea dreptului de proprietate al producătorilor locali de gaze asupra gazelor din producție proprie, contrar legii, în condițiile în care piața gazelor nu exclude total intervenția statală. Sentința este incorecta pentru ca se ignora împrejurarea ca resursele de gaze naturale, extrase la nivel național, sunt, în principal, exploatate de 2 societăți comerciale:, P. și R.G.

Dar, gazul natural din producția internă reprezintă un bun național de care trebuie să beneficieze în mod egal și echitabil, orice entitate națională sau orice altă entitate care operează pe teritoriul național în interes național, într-o zonă similară, fie ea persoană fizică sau juridică. Un alt argument a vizat aceea că atât sentința, cât și actul administrativ atacat nu satisfac cerința legală a motivării. Nu există un temei expres individualizat, care să justifice luarea măsurilor impuse prin actul administrativ atacat. Actul atacat nu este motivat în concret, pentru a se stabili împrejurările concrete care au determinat adoptarea sa. Simpla enumerare a unor dispoziții normative care evocă dreptul pe care Guvernul îl are de a emite hotărâri de exceptare de la regula generală prevăzută de lege nu poate echivala cu o motivare în adevăratul sens al cuvântului.

Fiecare dintre aspectele ce trebuiau analizate de Nota de fundamentare a actului atacat, astfel cum acestea sunt enumerate în cerințele avizului Consiliului Concurenței nu sunt analizate și incluse în motivarea actului administrativ. Doctrina este unanimă în a aprecia ca, în măsura în care legea impune obligativitatea motivării, actul administrativ emis prin nerespectarea acestei obligații este lovit de nulitate. Chiar atunci când legiuitorul nu a stabilit expres nicio sancțiune, nerespectarea formelor și condițiilor stabilite de lege atrage nulitatea actului; aceste forme și condiții sunt garanțiile particularilor contra abuzurilor posibile ale administrației publice. Actul atacat nu cuprinde nicio mențiune privind suportul juridic concret al justificării măsurii.

3. Apărările formulate în cauză Intimatul Guvernul României prin întâmpinare și note scrise a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat arătând că sunt netemeinice criticile E.C. privind pretinsa nemotivare a hotărârii pronunțate. Contrar susținerilor recurentei, sentința atacată respectă cerințele legale privind motivarea. Criticile recurentei subsumate acestui motiv de recurs sunt neîntemeiate. Observând hotărârea pronunțată de instanța de fond, rezultă că cerințele legale privind motivarea hotărârii au fost respectate, neexistând niciun argument pentru care să se considere întemeiat că soluția pronunțată nu cuprinde motivele "proprii" ale instanței care au condus la respingerea cererii reclamantei, respectiv argumentele care susțin această concluzie.

Instanța de judecată și-a motivat soluția în cuprinsul a 8 pagini, răspunzând punctual la fiecare din criticile recurentei astfel supuse analizei sale. Hotărârea instanței este motivată în drept și cuprinde pe deplin raționamentul instanței care a stat la baza hotărârii pronunțate. Instanța reține atât argumentele care au condus la soluția dispusă, dar și motivele pentru care au fost înlăturate criticile reclamantei, respectiv cele pentru care poziția pârâtului și intervenientei în cauză a fost validată ca fiind întemeiată. De asemenea, motivarea este pe deplin în concordanță cu măsurile dispuse de instanța de judecată, este clară și conduce în mod logic și convingător la soluția din dispozitiv.

Împrejurarea că instanța de judecată nu a "îmbrățișat" opinia recurentei cu privire la interpretarea și aplicarea dispozițiilor legale, respectiv cu privire la o serie de aspecte de fapt expuse de către aceasta și nedovedite în niciun fel, nu înseamnă că soluția pronunțată nu cuprinde un raționament. De asemenea, împrejurarea că prima instanță a reținut ca fiind întemeiate argumentele pârâtei și intervenientei, care oricum se regăsesc în cuprinsul actelor care au stat la baza hotărârii atacate, este lipsită de relevanță, atâta timp cât instanța a arătat care sunt motivele pentru care se rețin o serie de aspecte fiind întemeiate. Sub un alt aspect, motivarea în sensul dispozițiilor legale nu înseamnă a răspunde la fiecare din argumentele invocate de parte.

În sensul celor arătate în doctrina în materie se reține că: "Judecătorul este obligat să motiveze soluția dată fiecărui capăt de cerere, iar nu să răspundă tuturor argumentelor invocate de părți în susținerea acestor capete de cerere" sau "Aceasta nu înseamnă, astfel cum s-a remarcat, că instanța trebuie să răspundă și la toate argumentele folosite de părți pentru susținerea pretențiilor lor". Neîntemeiat afirmă astfel recurenta că cererea sa a fost "respinsă cu motivarea că "niciunul din argumentele de nelegalitate invocate de reclamanta nu sunt întemeiate, fiind fondate apărările formulate de pârâta și de intervenientul accesoriu în favoarea pârâtei" ca și cum aceasta ar fi unica motivare a instanței de judecată.

În realitate, aceste susțineri reprezintă concluzia instanței de judecată după o analiză amplă de 8 (opt) pagini asupra fiecăreia din susținerile E.C. Prin urmare, contrar celor afirmate de recurentă, soluția pronunțată în cauză este rezultatul unei motivări "proprii" a instanței de judecată, criticile recurentei regăsindu-și răspuns în cuprinsul hotărârii atacate. Este exclus astfel a se aprecia că instanța de judecată a preluat "tale guale" susținerile pârâtului și ale intervenientului" în condițiile în care din simpla lectură a hotărârii rezultă un raționament logic și convingător al instanței de judecată. împrejurarea că instanța a avut o altă viziune decât a reclamantei asupra aplicării și interpretării dispozițiilor legale și a situației de fapt prezentată de reclamantă nu poate constitui un argument întemeiat în sensul dispozițiilor art. 304 pct. 7 C. proc.

civ. Motivarea instanței de judecată respectă pe deplin cerințele legale. În ceea ce privește netemeinicia criticilor pe fond s-a analizat contextul legislativ și economic din perspectiva scopului urmărit prin adoptarea actului normativ. S-a mai apreciat și asupra faptului că în mod corect prima instanță a respins că argumentele de oportunitate ale recurentei precum și cele rezultând din concluziile expertizei extrajudiciare realizate de reclamantă.

Cu privire la pretinsa "încălcare și distorsiune semnificativă și gravă a dreptului de acces egal la resurse și dreptului la tratament nediscriminatoriu cu privire la stabilirea și alocarea cotelor de gaz natural din producția internă către consumatori, inclusiv către subscrisa" (motivul 2 din acțiune), pretinsa "schimbare a regulilor jocului" (motivul 3 din acțiune) și pretinsa neconformitate a actului atacat "cu principii și reguli de ordin constituțional privind tratamentul egal al agenților economici" (motivul 6 din acțiune), astfel cum acestea au fost reiterate prin motivele de recurs. Atât prin acțiunea în anulare cât și prin recursul formulat, E.C.

încearcă să acrediteze ideea că ar exista un drept al său, reglementat de textele legale incidente în materie, de acces egal la resurse și la un tratament nediscriminatoriu cu privire la stabilirea și alocarea cotelor de gaz natural și, fără a face trimitere la o dispoziție anume pretins încălcată, concluzionează în linii generale că actul atacat creează o discriminare între "consumatorii întreruptibili" (motivul 2), respectiv între "toți agenții economici care acționează în acest domeniu și consumatorii" (motivele 3 și 6). De asemenea, recurenta acreditează ideea falsă că excepția reglementată de H.G. nr. 870/2012 vizează întreaga cantitate de gaze naturale produsă de producătorii de gaze naturale, care sunt și titulari de acorduri petroliere, în realitate excepția privind doar cota de import și nu întreaga cantitate de gaze naturale.

Cu alte cuvinte, prin exceptarea de la coș, producătorul nu mai este obligat să achiziționeze de la coșul de gaze cota de import aferentă consumului său propriu. Față de argumentele recurentei, în mod corect instanța de fond reține că: Principiul potrivit căruia în situații identice se aplică raționamente identice nu este aplicabil în situația descrisă de E.C. în sensul dispozițiilor legale, o "discriminare" nu poate exista decât în situația în care persoane aflate în situații identice beneficiază de măsuri diferite din punct de vedere legislativ. Or, recurenta în cauză nu se află într-o astfel de ipoteză, din cel puțin două perspective: Pe de o parte, contrar celor susținute, din însăși textul actului normativ a cărui anulare se solicită rezultă că excepția vizează toți producătorii de gaze naturale care se află în situația reglementată - art. 1 alin. (1) H.G.

nr. 870/2012: "Sunt exceptate de la respectarea structurilor amestecurilor de gaze naturale stabilite/avizate de Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei cantitățile de gaze naturale din producția internă utilizate de către producătorii de gaze naturale, titulari de acorduri petroliere, la producerea de energie electrică în propriile centrale electrice pe bază de gaze naturale". Pe de altă parte, producătorii de electricitate, care nu sunt în același timp și producători de gaze, nu sunt în aceeași situație cu producătorii de gaze cu activități integrate, care produc și energie electrică. Recurenta se află în prima categorie enunțată, situația sa nefiind identică cu aceea a producătorilor de gaze, ce reprezintă o categorie distinctă.

În sensul dispozițiilor legale arătate, H.G. nr. 870/2012 nu produce efecte pentru una sau alta din categoriile de persoane indicate de recurentă ci pentru toți producătorii de gaze naturale, titulari de acorduri petroliere, la producerea de energie electrică în propriile centrale electrice pe bază de gaze naturale. S-a mai susținut că în mod corect instanța de judecată a reținut ca fiind legală Hotărârea de Guvern atacată constatând că exceptarea permisă de lege este în acord cu principiul respectării dreptului de proprietate al producătorilor de gaze naturale asupra cantităților de gaze naturale produse și că conținutul real al avizului Consiliului Concurenței. Prin întâmpinarea intervenientei Departamentul pentru Energie s-a solicitat de asemenea respingerea recursului ca nefondat.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului 1. Argumentele de fapt și de drept relevante Motivul vizând nelegalitatea sentinței întrucât aceasta preia din argumentele pârâtei și intervenientei, ceea ce ar conduce la inexistența unei motivări proprii nu se poate reține. Faptul că în motivarea - extinsă - se regăsesc și argumente arătate de părți este cauzat în principal de specializarea relativ îngustă a Hotărârii de Guvern atacată, de aici și schimbul de argumente de specialitate prin susținerile părților. Respingând cererea este logic că judecătorul a apreciat ca juste susținerile pârâtei și intervenientei așa cum, în cazul admiterii ei, ar fi îmbrățișat pe cele ale reclamantei. De altfel, o analiză a unui act normativ de gen nu poate fi realizată prin texte generice, ci cu răspunsuri/motivări concrete la problemele concrete ce s-au ridicat în fața instanței.

Cât privește criticile de fond analiza vizează: - neacceptarea concluziilor expertizei extrajudiciare realizată pentru recurentă de SC E.V. SRL. Aceasta este un act la dispoziția instanței, cuantificabil mai ales în contextul în care chiar recurenta a renunțat în mod expres la expertiza tehnică judiciară solicitată inițial. Astfel, expertiza extrajudiciară reprezintă doar un înscris depus de o parte, de a cărui analiză distinctă instanța nu este ținută. - analiza pe fond a H.G. nr. 820/2012, prin prisma criticilor din recurs nu relevă o reală încălcare a unei anume legi.

Motivele vizează cu precădere argumentele de oportunitate, relativ la efectele păguboase pentru recurent, însă acestea nu pot constitui motive de constatare a nelegalității actului; - neconformitatea cu principii de ordin constituțional privind tratamentul egal al agenților economici, este de asemenea nedovedită, cu atât mai mult cu cât, în raport de obiectul acțiunii, însuși actul normativ în baza căruia s-a emis Hotărârea de Guvern respectiv Legea nr. 123/2012, prevede în art. 181 alin. (7) faptul că se pot acorda excepții de la respectarea structurii amestecului de gaze pentru cantitățile de gaze naturale menționate în alin. (6) al art. 181. De altfel, aceste excepții sunt de limitată destinație, iar critica reclamantei-recurente nu vizează încălcarea acestor exceptări permise.

- nici argumentul că prin H.G. contestat prețul de intrare al gazului la consumatori non-casnici crește substanțial nu poate fi reținut, pe de o parte România fiind ținuta de conformarea cu Directiva nr. 2009/73/CE a Parlamentului European și Consiliului privind normele comune pentru piața internă din sectorul gazelor naturale, iar pe de altă parte, prin aceea că nu există nicio normă care să prohibează posibilitatea pentru legiuitor a crește prețurile la aceste produse ori servicii. Analizând motivul vizând temeiul justificării măsurilor luate, simpla apreciere subiectivă a recurentului conform căreia motivarea nu este suficientă nu poate conduce la nulitatea actului contestat. Cu atât mai mult cu cât acesta este un act normativ, elaborat cum prevăd dispozițiile art. 181 din lege din inițiativa ministerului de resort cum în speță intervenientul, aspect relevat din înscrisurile aflate la dosarul instanței de fond.

În ceea ce privește avizul Consiliului Concurenței, aspectele invocate sunt mai mult speculative, relevanță având faptul că acesta a fost favorabil. 2. Temeiul de drept al soluției adoptate în recurs Față de cele mai sus analizate, Înalta Curte constată că motivele de recurs invocate nu se încadrează în prevederile art. 304 pct. 5,7 și 9 C. proc. civ. și nici nu pot fi circumscrise prevederilor art. 304 1 C. proc. civ., motiv pentru care în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC "E.C.G." SA împotriva Sentinței civile nr. 2116 din 25 iunie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 octombrie 2014 Procesat de GGC - NN