ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 04.10.2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4534/2011

HOTĂRÂRE
04.10.2011
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4534/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra cererii de

revizuire de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamanții S.M., V.A., I.D., F.M.E., N.D., C.C.,

și V.S.G., au chemat în judecată Agenția Municipală pentru Ocupare și Formare

Profesională București, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va

pronunța să dispună obligarea acesteia la plata către reclamanți a plăților

compensatorii, sume cuvenite în temeiul dispozițiilor O.U.G. nr. 9/1997 și a

dispozițiilor O.U.G. nr. 98/1999.

Judecătoria sectorului

1 București, prin sentința civilă nr. 7959 din 9 august 2001 a admis cererea

reclamanților și a obligat pârâta la plata plăților compensatorii conform

raportului de expertiză omologat, cu cheltuieli de judecată de 5.000.000 ROL.

Împotriva sentinței civile

nr. 7959 din 9 august 2001 au formulat recurs atât reclamanții cât și pârâta Agenția

Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă București.

Prin decizia nr. 501 din

25 martie 2002, Tribunalul București a admis recursul declarat de pârâta Agenția

Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă, a modificat sentința recurată și, pe

fond, a respins acțiunea formulată de reclamanți.

Totodată a respins ca

nefondat recursul declarat de reclamanți.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța a reținut că reclamanții nu au dovedit îndeplinirea condițiilor

speciale prevăzute de art. 3 lit. b) din O.U.G. nr. 9/1997 modificată prin O.U.G.

nr. 52/1998 și art. 29 alin (4) și art. 46 din O.U.G. nr. 98/1999, în sensul că

persoanele disponibilizate în perioada septembrie 1998 mai 1999 nu au făcut dovada

existenței mandatului special din partea F.P.S. pentru reprezentantul lor în adunările

generale iar persoanele disponibilizate în perioada august-octombrie 1999 nu au

făcut dovada că au participat la serviciile de proconcediere colectivă prevăzute

de art. 46 din ordonanță.

Împotriva deciziei

nr. 501 din 25 martie 2002 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă

și de contencios administrativ, au formulat cerere de revizuire intimații-reclamanți

B.I.M., T.M.M., S.T.D., S.A.M., D.L. și V.S.G.

Revizuenții au susținut

că hotărârea instanței de recurs este nelegală și netemeinică, întrucât lipsa mandatului

nu le este imputabilă, cum de altfel, nu este imputabil nici faptul că conducerea

fostei Bancorex nu a înaintat către Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de

Muncă nici un fel de documentație cu persoanele disponibilizate în perioada închiderii

operaționale parțiale.

Revizuenții au mai susținut

că, nemulțumiți fiind de modalitatea în care le-a fost rezolvată situația precuniară,

au sesizat C.E.D.O. care prin hotărârea din 2 noiembrie 2010 le-a admis plângerea,

hotărând că a fost încălcat art. 6 paragraf 1 din Convenție. La pct. 21 din hotărârea

C.E.D.O. arată revizuenții, Curtea precizează că art. 322 pct. 9 C. proc. civ.,

prevede că o cauză poate fi revizuită în fața instanțelor interne în cazul în care

C.E.D.O. a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăților fundamentale, așa

cum este cazul lor.

Examinând actele dosarului,

se constată că, în raport cu motivarea în fapt și în drept a cererii de revizuire,

în cauză competența aparține Tribunalului București, secția litigii de muncă.

Într-adevăr, potrivit

art. 323 pct. 1 C. proc. civ., „cererea de revizuire se îndreptată la instanța care

a dat hotărârea rămasă definitivă și a cărei revizuire se cerere”.

Din dispozițiile cuprinse

în art. 323 C. proc. civ. rezultă că dacă o hotărâre pronunțată în primă instanță

a rămas definitivă prin nerecurare sau prin respingerea, perimarea, retragerea ori

anularea recursului, cererea de revizuire se îndreptată la prima instanță Dimpotrivă,

dacă recursul a fost admis și instanța de casare a evocat fondul, cererea de revizuire

se adresează instanței de recurs, deoarece hotărârea acestei instanțe este aceea

care urmează să fie eventual revizuită.

În cauză, hotărârea definitivă

a fost pronunțată de Tribunalul București astfel că în temeiul art. 323 alin. (1)

instanțe.

Trimite cererea de revizuire formulată de S.M.,

T.M.M., S.T.D., S.A.M., D.L. și V.S.G. împotriva deciziei nr. 501 din 25 martie

2001 a Tribunalului București, secția a V-a civilă și de contencios administrativ

și fiscal, spre competență soluționare la Tribunalul București, secția litigii de

muncă, conform art. 323 alin. (1) C. proc. civ.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 octombrie

2011.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2003-10-01
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3773/2003
Deliberând asupra recursului în anulare de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 31 ianuarie 2003, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a declarat în conformitate cu
ÎCCJ 2011-12-06
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5847/2011
Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Instanța de fond 1. Hotărârea atacată cu contestație în anulare Prin decizia nr. 3323 din 8 iunie 2010, Înalta Curte de Casație și Justiți
ÎCCJ 2003-12-19
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5513/2003
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 3 mai 2001 la Judecătoria Iași Ț.G. a chemat în judecată Agenția Județeană de Ocupare a Forțelor de Muncă Iași pentru a fi o
ÎCCJ 2011-02-08
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 692/2011
ția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă. 2.1. Motivele de recurs înfățișate de recurentul Guvernul României Invocând prevederile art. 304 1 C. proc. civ., recurentul Guvernul României a susținut că hotărârea pronunțată a fost dată cu
ÎCCJ 2012-05-04
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2189/2012
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei. 1. Obiectul acțiunii. Prin cererea înregistrată la data de 25 mai 2011 pe rolul Curții de Apel Timișoara, reclamantul P.Ș.O. a c
Sursă