ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4534/2011
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4534/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra cererii de
revizuire de față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanții S.M., V.A., I.D., F.M.E., N.D., C.C.,
D.M., D.G.M., L.C.G., O.M.L., B.A.C., B.E.C., B.I.M., T.M.M., S.T.D., S.A.M., D.L.
și V.S.G., au chemat în judecată Agenția Municipală pentru Ocupare și Formare
Profesională București, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va
pronunța să dispună obligarea acesteia la plata către reclamanți a plăților
compensatorii, sume cuvenite în temeiul dispozițiilor O.U.G. nr. 9/1997 și a
dispozițiilor O.U.G. nr. 98/1999.
Judecătoria sectorului
1 București, prin sentința civilă nr. 7959 din 9 august 2001 a admis cererea
reclamanților și a obligat pârâta la plata plăților compensatorii conform
raportului de expertiză omologat, cu cheltuieli de judecată de 5.000.000 ROL.
Împotriva sentinței civile
nr. 7959 din 9 august 2001 au formulat recurs atât reclamanții cât și pârâta Agenția
Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă București.
Prin decizia nr. 501 din
25 martie 2002, Tribunalul București a admis recursul declarat de pârâta Agenția
Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă, a modificat sentința recurată și, pe
fond, a respins acțiunea formulată de reclamanți.
Totodată a respins ca
nefondat recursul declarat de reclamanți.
Pentru a pronunța această
hotărâre, instanța a reținut că reclamanții nu au dovedit îndeplinirea condițiilor
speciale prevăzute de art. 3 lit. b) din O.U.G. nr. 9/1997 modificată prin O.U.G.
nr. 52/1998 și art. 29 alin (4) și art. 46 din O.U.G. nr. 98/1999, în sensul că
persoanele disponibilizate în perioada septembrie 1998 mai 1999 nu au făcut dovada
existenței mandatului special din partea F.P.S. pentru reprezentantul lor în adunările
generale iar persoanele disponibilizate în perioada august-octombrie 1999 nu au
făcut dovada că au participat la serviciile de proconcediere colectivă prevăzute
de art. 46 din ordonanță.
Împotriva deciziei
nr. 501 din 25 martie 2002 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă
și de contencios administrativ, au formulat cerere de revizuire intimații-reclamanți
S.M., V.A., I.D., F.M.E., N.D., C.C., D.M., D.G.M., L.C.G., O.M.L., B.A.C., B.E.C.,
B.I.M., T.M.M., S.T.D., S.A.M., D.L. și V.S.G.
Revizuenții au susținut
că hotărârea instanței de recurs este nelegală și netemeinică, întrucât lipsa mandatului
nu le este imputabilă, cum de altfel, nu este imputabil nici faptul că conducerea
fostei Bancorex nu a înaintat către Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de
Muncă nici un fel de documentație cu persoanele disponibilizate în perioada închiderii
operaționale parțiale.
Revizuenții au mai susținut
că, nemulțumiți fiind de modalitatea în care le-a fost rezolvată situația precuniară,
au sesizat C.E.D.O. care prin hotărârea din 2 noiembrie 2010 le-a admis plângerea,
hotărând că a fost încălcat art. 6 paragraf 1 din Convenție. La pct. 21 din hotărârea
C.E.D.O. arată revizuenții, Curtea precizează că art. 322 pct. 9 C. proc. civ.,
prevede că o cauză poate fi revizuită în fața instanțelor interne în cazul în care
C.E.D.O. a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăților fundamentale, așa
cum este cazul lor.
Examinând actele dosarului,
se constată că, în raport cu motivarea în fapt și în drept a cererii de revizuire,
în cauză competența aparține Tribunalului București, secția litigii de muncă.
Într-adevăr, potrivit
art. 323 pct. 1 C. proc. civ., „cererea de revizuire se îndreptată la instanța care
a dat hotărârea rămasă definitivă și a cărei revizuire se cerere”.
Din dispozițiile cuprinse
în art. 323 C. proc. civ. rezultă că dacă o hotărâre pronunțată în primă instanță
a rămas definitivă prin nerecurare sau prin respingerea, perimarea, retragerea ori
anularea recursului, cererea de revizuire se îndreptată la prima instanță Dimpotrivă,
dacă recursul a fost admis și instanța de casare a evocat fondul, cererea de revizuire
se adresează instanței de recurs, deoarece hotărârea acestei instanțe este aceea
care urmează să fie eventual revizuită.
În cauză, hotărârea definitivă
a fost pronunțată de Tribunalul București astfel că în temeiul art. 323 alin. (1)
C. proc. civ. cererea de revizuire va fi trimisă secției litigii de muncă a acestei
instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Trimite cererea de revizuire formulată de S.M.,
V.A., I.D., F.M.E., N.D., C.C., D.M., D.G.M., L.C.G., O.M.L., B.A.C., B.E.C., B.I.M.,
T.M.M., S.T.D., S.A.M., D.L. și V.S.G. împotriva deciziei nr. 501 din 25 martie
2001 a Tribunalului București, secția a V-a civilă și de contencios administrativ
și fiscal, spre competență soluționare la Tribunalul București, secția litigii de
muncă, conform art. 323 alin. (1) C. proc. civ.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 octombrie
2011.