ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4444/2011
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4444/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin hotărârea Plenului Consiliului Superior
al Magistraturii nr. 204 din 7 aprilie 2011 s-a decis că membrii Consiliului
Superior al Magistraturii aleși în cadrul adunărilor generale ale judecătorilor
și procurorilor nu pot desfășura activitate de formator cu normă întreagă în
cadrul Institutului Național al Magistraturii.
În motivarea acestei
hotărâri, s-au avut în vedere dispozițiile art. 108 din Legea nr. 304/2004
privind organizarea judiciară, dispozițiile art. 42-46 din Regulamentul Institutului
Național al Magistraturii, aprobat prin hotărârea Plenului Consiliului Superior
al Magistraturii nr. 127/2007, din interpretarea cărora rezultă că magistratul
care ocupă funcția de formator cu normă întreagă la Institutul Național al Magistraturii
nu poate deține această calitate decât dacă este detașat în cadrul Institutului
Național al Magistraturii.
De asemenea, potrivit
art. 23 alin. (2) din Legea nr. 317/2004, republicată, membrii Consiliului
Superior al Magistraturii desfășoară activitate permanentă, iar în aplicarea
acestei reguli, legea prevede în continuare că membrii aleși al Consiliului
Superior al Magistraturii nu sunt suspendați din funcție, ci își suspendă
activitatea specifică funcției de judecător, respectiv de procuror.
Prin urmare, din
moment ce magistrații aleși ca membri ai Consiliului Superior al Magistraturii
nu pot exercita activitățile funcției pe care o dețin, în scopul de a-și
desfășura activitatea permanentă în cadrul Consiliului Superior al
Magistraturii, cu atât mai mult ei nu pot să desfășoare vreo activitate la altă
instituție.
Plenul Consiliului a
avut în vedere și prevederile art. 104 din Legea nr. 304/2004 precum și
dispozițiile cuprinse în Statutul de formator la Institutul Național al Magistraturii,
în raport de care a reținut că nu este posibil ca un membru al Consiliului Superior
al Magistraturii care face parte din organismul care numește și revocă
conducerea Institutului Național al Magistraturii, respectiv coordonează
activitatea Iinstitutului Național al Magistraturii să fie la rândul său
angajat ca personal în cadrul Iinstitutului Național al Magistraturii.
S-a arătat că această
situație ar putea genera un potențial conflict de interese, creând cel puțin
aparența că membrii Consiliului Superior al Magistraturii își pot folosi
autoritatea pe 6are o au asupra conducerii Institutului Național al Magistraturii
pentru a obține și apoi exercita calitatea de formator cu normă întreagă.
Pe de altă parte, în
situația în care un membru al Consiliului Superior al Magistraturii ar întruni
totodată și calitatea de formator cu normă continuă al Institutului Național al
Magistraturii, s-ar crea astfel o stare de permanentă incompatibilitate a
membrului Consiliului Superior al Magistraturii în raport cu deciziile privind
Institutul Național al Magistraturii.
Examinând excepția de
necompetență materială, invocată de Consiliul Superior al Magistraturii prin
întâmpinarea aflată la dosar Înalta Curte de Casație și Justiție reține
următoarele:
Hotărârea în litigiu
nu este act administrativ individual care să privească cariera și drepturile
magistraților, astfel că în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art. 29 alin.
(1) din Legea nr. 317/2004.
Prin această hotărâre
a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 204/2011 s-a decis că
membrii Consiliului Superior al Magistraturii aleși în adunările generale ale
judecătorilor și procurorilor nu pot desfășura activități de formator cu normă
întreagă în cadrul Institutului Național al Magistraturii.
Față de aceste
considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că excepția
invocată de Consiliul Superior al Magistraturii este întemeiată, va fi admisă
și se va trimite cauza spre competentă soluționare Curții de Apel București, secția
a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepția de
necompetență materială a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția
contencios administrativ și fiscal, invocată de intimatul Consiliul Superior al
Magistraturii.
Trimite cauza spre
competentă soluționare la Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios
administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi
29 septembrie 2011.