ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4444/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 204 din 7 aprilie 2011 s-a decis că membrii Consiliului Superior al Magistraturii aleși în cadrul adunărilor generale ale judecătorilor și procurorilor nu pot desfășura activitate de formator cu normă întreagă în cadrul Institutului Național al Magistraturii. În motivarea acestei hotărâri, s-au avut în vedere dispozițiile art. 108 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, dispozițiile art. 42-46 din Regulamentul Institutului Național al Magistraturii, aprobat prin hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 127/2007, din interpretarea cărora rezultă că magistratul care ocupă funcția de formator cu normă întreagă la Institutul Național al Magistraturii nu poate deține această calitate decât dacă este detașat în cadrul Institutului Național al Magistraturii.

De asemenea, potrivit art. 23 alin. (2) din Legea nr. 317/2004, republicată, membrii Consiliului Superior al Magistraturii desfășoară activitate permanentă, iar în aplicarea acestei reguli, legea prevede în continuare că membrii aleși al Consiliului Superior al Magistraturii nu sunt suspendați din funcție, ci își suspendă activitatea specifică funcției de judecător, respectiv de procuror. Prin urmare, din moment ce magistrații aleși ca membri ai Consiliului Superior al Magistraturii nu pot exercita activitățile funcției pe care o dețin, în scopul de a-și desfășura activitatea permanentă în cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, cu atât mai mult ei nu pot să desfășoare vreo activitate la altă instituție.

Plenul Consiliului a avut în vedere și prevederile art. 104 din Legea nr. 304/2004 precum și dispozițiile cuprinse în Statutul de formator la Institutul Național al Magistraturii, în raport de care a reținut că nu este posibil ca un membru al Consiliului Superior al Magistraturii care face parte din organismul care numește și revocă conducerea Institutului Național al Magistraturii, respectiv coordonează activitatea Iinstitutului Național al Magistraturii să fie la rândul său angajat ca personal în cadrul Iinstitutului Național al Magistraturii. S-a arătat că această situație ar putea genera un potențial conflict de interese, creând cel puțin aparența că membrii Consiliului Superior al Magistraturii își pot folosi autoritatea pe 6are o au asupra conducerii Institutului Național al Magistraturii pentru a obține și apoi exercita calitatea de formator cu normă întreagă.

Pe de altă parte, în situația în care un membru al Consiliului Superior al Magistraturii ar întruni totodată și calitatea de formator cu normă continuă al Institutului Național al Magistraturii, s-ar crea astfel o stare de permanentă incompatibilitate a membrului Consiliului Superior al Magistraturii în raport cu deciziile privind Institutul Național al Magistraturii. Examinând excepția de necompetență materială, invocată de Consiliul Superior al Magistraturii prin întâmpinarea aflată la dosar Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele: Hotărârea în litigiu nu este act administrativ individual care să privească cariera și drepturile magistraților, astfel că în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 317/2004.

Prin această hotărâre a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 204/2011 s-a decis că membrii Consiliului Superior al Magistraturii aleși în adunările generale ale judecătorilor și procurorilor nu pot desfășura activități de formator cu normă întreagă în cadrul Institutului Național al Magistraturii. Față de aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că excepția invocată de Consiliul Superior al Magistraturii este întemeiată, va fi admisă și se va trimite cauza spre competentă soluționare Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite excepția de necompetență materială a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, invocată de intimatul Consiliul Superior al Magistraturii. Trimite cauza spre competentă soluționare la Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 29 septembrie 2011.