ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6708/2010

Asupra cauzei civile

de față, constată următoarele:

La data de 21 aprilie 2010 s-a înregistrat pe

rolul acestei instanțe, sub nr. 3418/1/2010, contestația în anulare formulată

de SC I. SA împotriva deciziei civile nr. 5731 din 19 mai 2009, pronunțată de

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală,

în Dosarul nr. 964/1/2008, în contradictoriu cu intimata

D.M.

În motivarea cererii,

contestatoarea a arătat că prin decizia atacată i s-a respins recursul,

menținându-se soluția fondului de obligare a sa la restituirea către intimată a

unui teren în suprafață de 4.621 mp.

Hotărârea instanței

de recurs este rezultatul unei greșeli materiale, deoarece concluzia pe care ea

se fundamentează nu a avut la bază un înscris probatoriu administrat în recurs,

respectiv cel de la fila 10 din dosar.

Astfel, răspunzând la

critica vizând pronunțarea hotărârii din apel cu încălcarea și aplicarea

greșită a legii, motivată pe ideea că societatea pârâtă era integral

privatizată dinaintea intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, instanța de

recurs a reținut că „din tabelul nominal cu acționarii la societatea pârâtă nu

rezultă la ce dată au devenit aceștia acționari, astfel încât să se poată

susține că la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 societatea era privatizată

integral și deci reclamanta avea dreptul numai la despăgubiri propuse de

instituția care a efectuat privatizarea.”

Or, la fila 10 din

dosarul de recurs era depusă Structura Sintetică a Registrului Consolidat,

comunicată de Registrul Român al Acționarilor SA cu adresa nr. 34234 din 07

septembrie 1999, din care reieșea contrariul celor reținute de instanța de

recurs, respectiv că societatea era privatizată integral la data intrării în

vigoare a Legii nr. 10/2001.

În consecință,

soluția din recurs este rezultatul unei erori materiale în sensul art. 318 C.

proc. civ.

Intimata

D.M.

nu a depus

întâmpinare, ci concluzii scrise, prin care a solicitat respingerea

contestației în anulare, cu obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de

judecată.

La prezenta cauză a

fost atașat Dosarul nr. 964/1/2008 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, în

care s-a pronunțat decizia atacată.

Contestația în

anulare este nefondată, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Art. 318 teza I C.

proc. civ. deschide calea contestației în anulare împotriva hotărârilor

instanțelor de recurs, atunci când dezlegarea dată recursului este rezultatul

unei greșeli materiale.

Prin greșeală

materială în sensul textului de lege enunțat se înțelege o eroare materială

evidentă în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, pentru

verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea

probelor, precum respingerea greșită a unui recurs ca tardiv, anularea greșită

a acestuia ca netimbrat și altele asemenea.

În speță, „eroarea

materială” a fost justificată de contestatoare pe neanalizarea de către

instanța de recurs a unui înscris probatoriu vizând fondul cauzei, ceea ce ar

fi condus la stabilirea greșită a situației de fapt, cu consecința respingerii

recursului ca nefondat.

Astfel,

contestatoarea pretinde că, în analizarea criticii de nelegalitate întemeiată

pe dispozițiile art. 27 din Legea nr. 10/2001, instanța de recurs ar fi

stabilit greșit că ea nu era o societate integral privatizată la data intrării

în vigoare a Legii nr. 10/2001, ignorând ceea ce rezulta din înscrisul

probatoriu depus la fila 10 din dosar, intitulat „Structura Sintetică a

Registrului Consolidat”, comunicat de Registrul Român al Acționarilor.

Contestatoarea este,

practic, nemulțumită de situația de fapt stabilită de instanța de recurs pe un

aspect al cauzei, ceea ce pune problema unei eventuale greșeli de judecată, iar

nu a unei greșeli materiale dintre cele avute în vedere de art. 318 C. proc.

civ.

Dincolo de faptul că

instanța de recurs a analizat înscrisul probatoriu la care face referire

contestatoarea, la pct. 4.3 din decizia contestată făcându-se trimitere expresă

la tabelul nominal cu acționarii la societatea pârâtă, respectiv înscrisul

eliberat de Registrul Român al Acționarilor în justificarea concluziei că

societatea recurentă nu era integral privatizată la data intrării în vigoare a

Legii nr. 10/2001, este de menționat că nemulțumirea reală a contestatoarei

vizează de fapt modul de interpretare a acestui înscris probatoriu și de

stabilire pe baza lui a situației de fapt.

Or, așa cum s-a

arătat deja, eroarea materială invocată în cadrul contestației în anulare nu

poate privi probleme de fond, ci numai de procedură, pentru verificarea cărora

nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.

Contestația în

anulare nu deschide părților calea unui recurs la recurs, care să fie

soluționat de aceeași instanță, sub motiv că s-a stabilit eronat situația de

fapt, așa cum se pretinde de către contestatoare.

Reținând, așadar, că

la dezlegarea cauzei în recurs, instanța nu a săvârșit vreo eroare materială în

sensul art. 318 teza I C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă

contestația în anulare dedusă judecății, ca nefondată.

Văzând și

dispozițiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora partea căzută în

pretenții va fi obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată, Înalta

Curte va obliga pe contestatoare, care a căzut în pretenții prin respingerea

cererii sale, la plata cheltuielilor de judecată către intimata

D.M.

Cheltuielile de

judecată,

dovedite

cu chitanța de la fila 15 din dosar ca reprezentând onorariu de avocat în

cuantum de 5.000 lei, vor fi reduse la 1.500 lei, pe temeiul dispozițiilor art.

274 alin. (3) C. proc. civ., deoarece ele sunt nepotrivit de mari față de

complexitatea redusă a pricinii și munca îndeplinită de avocat prin raportare

la aceasta - pricina a avut ca obiect o cale de retractare și s-a judecat la

primul termen de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată,

contestația în anulare formulată de contestatoarea SC I. SA împotriva deciziei

civile nr. 5731 din 19 mai 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă

și de proprietate intelectuală.

Obligă pe contestatoarea

SC I. SA la plata sumei de 1.500 lei cheltuieli de judecată către intimata D.M.,

reduse conform art. 274 alin. (3) C. proc. civ.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 10 decembrie 2010.