ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6649/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 08 ianuarie 2009 pe rolul Tribunalului Timiș, secția civilă, reclamanții A.G. și E.E.M. prin mandatar convențional V.L., în contradictoriu cu pârâții Primarul municipiului Timișoara și Consiliul Local al aceluiași municipiu Timișoara, au solicitat instanței anularea Dispoziției nr. 2673 emisă la data de 28 noiembrie 2008 de către pârât și obligarea acestuia la acordarea în echivalent prin compensare a imobilului situat în Timișoara, Calea Bogdăneștilor și despăgubiri bănești, iar prin cererea precizatoare, au solicitat, în subsidiar, obligarea pârâtului la acordarea în compensare a unui imobil liber sau de aceeași valoare cu cea a imobilului expropriat.

Prin sentința civilă nr. 1719/ PI din 13 iulie 2009 a Tribunalului Timiș, instanța a constatat că petiționarii notificatori legitimează vocația de a accede la beneficiul acordat de Legea nr. 10/2001, s-a anulat Dispoziția nr. 2673 emisă la data de 28 noiembrie 2008 de către pârât și a fost obligat emitentul acestui act la emiterea unei noi dispoziții motivată, de acordare a unei măsuri reparatorii prin echivalent constând în atribuirea în compensare a unui alt imobil sau, în subsidiar, a fost obligat pârâtul să propună acordarea de despăgubiri în condițiile Titlului VII al Legii nr. 247/2005, modificată. Totodată, s-a respins acțiunea împotriva pârâtului Consiliul Local al municipiului Timișoara, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța fondului a reținut că imobilul identificat topografic în CF Timișoara - având descrierea, casă parter și curte, în întindere de 876 mp, situat în Timișoara, str. Titan, a aparținut proprietarului tabular E.N., autorul comun al petiționarilor, iar prin Decretul nr. 348/1965 antecesorul a fost spoliat de acest bun, construcția fiind demolată. Reclamanții au urmat procedura prevăzută de legea specială, astfel că au formulat notificarea nr. 145 din 9 iulie 2001, soluționată prin Dispoziția nr. 2673 emisă la 28 noiembrie 2008 de către pârât, prin care s-a respins demersul petiționarilor ca fiind declanșat de persoane care, în absența unor acte doveditoare a calității de moștenitori, nu pot accede la beneficiul legii speciale de reparație.

Anterior emiterii dispoziției, ca urmare a refuzului soluționării notificării, reclamanții au investit Tribunalul Timiș cu o acțiune finalizată prin sentința civilă nr. 927/ PI din 24 aprilie 2007, definitivă și irevocabilă, hotărâre prin care li s-a constatat calitatea de persoane îndreptățite, pârâtul fiind obligat la emiterea unei dispoziții motivate privind notificarea nr. 145/2001 formulată cu privire la imobilul din Timișoara, str. Titan.

Prima instanță a reținut că, fără a observa ca fiind tranșată jurisdicțional irevocabil chestiunea legitimării vocației petiționarilor de a cere și obține, în calitate moștenitori legali, pe calea procedurii administrative nejurisdicționale sui generis, configurata legislativ de Legea nr. 10/2001, retrocedarea proprietății imobiliare de care defunctul lor tată a fost spoliat, prin efectul operațiunii de expropriere, în perioada de referință a legii reparatorii speciale, - pe calea hotărârii judecătorești având nr. 927/ PI din 24 aprilie 2007 dată de același Tribunal Timiș, în Dosar nr. 751/30/2007, în finalul demersului judiciar ce a purtat asupra refuzului notificate de a răspunde notificării - nu-i mai era îngăduit entității chemată jurisdicțional la a statua asupra notificării, să procedeze la verificarea aceleiași chestiuni, în contextul procedurii nejurisdicționale a cărei finalizare a fost ordonat jurisdicțional, decât cu încălcarea autorității de lucru judecat.

Mai mult, prin decizia civilă nr. 1113/ A dată la 14 aprilie 2000, la rândul ei aflată sub puterea lucrului judecat, prin care, același Tribunal Timiș, reformând, pe calea apelului, soluția instanței inferioare, s-a dat eficiență unui alt demers judiciar declanșat de reclamanți și s-a constatat caracterul abuziv al preluării de către stat a imobilului identificat topografic cu nr. x, în CF Timișoara, s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare - cumpărare subsecvent, ce purta asupra proprietății tabulare supusă retrocedării jurisdicționale, perfectată de stat pe durata detenției precare, în condițiile Legii nr. 112/1995, s-a dispus rectificarea cărții funciare în care se afla identificată topografic proprietatea imobiliară respectivă, prin radierea dreptului de proprietate înscris în favoarea statului și al subachizitorului și reînscrierea dreptului de proprietate în favoarea foștilor proprietari tabulari, constatându-se, totodată, calitatea reclamanților de moștenitori legali ai defunctului E.N., lucru confirmat și prin decizia civilă nr. 8295 din 18 octombrie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Împotriva sentinței civile nr. 1719 din 13 iulie 2009 a Tribunalului Timiș au declarat apel pârâții, arătând că, în mod greșit s-a reținut excepția autorității lucrului judecat, deoarece celelalte hotărâri judecătorești vizează un alt imobil inclusiv calitatea de persoană îndreptățită a reclamanților. Referitor la imobilul situat în Timișoara, Calea Bogdăneștilor, s-a reținut că acesta a fost vândut, iar Statul Român nu mai este proprietar și, ca atare, acest imobil nu poate fi atribuit în compensare.

Prin decizia civilă nr. 306 din 26 noiembrie 2009 a Curții de Apel Timișoara s-a respins apelul pârâtului, cu motivarea că, în mod corect prima instanță a reținut că entitatea administrativă, fără nici un temei, a reluat aceeași chestiune a legitimării vocației reclamanților, deși prin hotărâri judecătorești anterioare s-a stabilit în mod irevocabil că reclamanții ai calitate procesuală activă și sunt persoane îndreptățite în sensul Legii nr. 10/2001 în a solicita revendicarea imobilelor abuziv naționalizate și adoptarea de măsuri cu caracter reparator, instanța aplicând just dispozițiile art. 26 din Legea nr. 10/2001, prin raportarea acestor dispoziții legale la art. 1 ale aceleiași legi, întrucât reparația integrală se poate realiza prin emiterea unei dispozițiile motivate privind acordarea unor măsurii reparatorii prin echivalent, constând în atribuirea, în compensare, a unui alt imobil corespunzător, sau în măsura alternativ - subsidiară - de acordare de despăgubiri în condițiile Titlului VII, din Legea nr. 247/2005.

Împotriva deciziei civile nr. 306 din 26 noiembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara au declarat recurs pârâții, susținând că, în mod nelegal instanța de apel a considerat că în speță operează prezumția lucrului judecat cu privire la calitatea de persoană îndreptățită a reclamanților, motivare reținută și de instanța de fond. Prin sentința civilă nr. 927/ PI din 24 aprilie 2007 pronunțată în Dosar nr. 751/30/2007, definitivă și irevocabilă, s-a admis în parte contestația formulată de contestatoarea A.G. în sensul obligării Primarului Municipiului Timișoara să emită o dispoziție, cu privire la imobilul descris mai sus, instanța nepronunțându-se asupra calității de persoană îndreptățită, cum în mod greșit se arată în contestație.

Prin adresele repetate, Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001 a solicitat completarea dosarului administrativ cu certificat de moștenitor după E.N. apostilat și tradus, acte de stare civilă, decret de expropriere nr. 348/1965, declarație dacă s-au încasat despăgubiri pentru imobilul demolat si teren, însă petiționarii nu s-au conformat acestor solicitări. Mai arată că ambele instanțe au reținut autoritatea de lucru judecat, având în vedere decizia civilă nr. 1113/ A din 14 aprilie 2004 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosar nr. 1871/C/2000, hotărâre ce a avizat un alt imobil. În ceea ce privește capătul de cerere privind acordarea în echivalent a imobilului situat în Timișoara, Calea Bogdăneștilor arată că acest imobil a fost vândut, și, ca atare, nu poate fi atribuit în compensare, iar inițiativa compensării cu alt bun aparține unității deținătoare, iar nu persoanei îndreptățite.

Analizând recursul din prisma criticilor formulate, și care se încadrează în motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că acesta nu poate fi primit, pentru considerentele ce succed: Contrar criticilor recurenților, în speță nu s-a reținut excepția autorității de lucru judecat, reglementată de art. 166 C. proc. civ., care ar fi atras consecința respingerii acțiunii fără a mai fi analizată pe fond, deoarece litigiile anterioare care s-au purtat între părți au diferit prin cauză și obiect și parțial prin cadrul procesual. Cu toate acestea, instanța de apel a dat eficiență prezumției de lucru judecat, care, fără a fi o excepție de natură a paraliza noul litigiu, obligă instanța ca, în soluționarea lui să țină seama de hotărârile anterioare, în măsura în care privesc chestiuni litigioase care se repun în discuție.

În condițiile art. 1200 pct. 4 și 1202 C. civ., o hotărâre irevocabilă se bucură de prezumția absolută de adevăr a celor judecate, principiu exprimat prin adagiul res iudicata pro veritate habetur, astfel încât aspectele soluționate prin aceasta nu mai pot fi puse în discuție într-un proces ulterior. În speță, conform art. 1200 pct. 4 C. civ. dând eficiență prezumției puterii lucrului judecat a hotărârilor pronunțate în litigii anterioare, ce au statuat irevocabil că reclamanții au calitate procesuală activă și sunt persoane îndreptățite în sensul Legii nr. 10/2001 de a revendica imobilele abuziv naționalizate și adoptarea de măsuri cu caracter reparator, în limitele prevăzute de legea specială de reparație, curtea de apel a pronunțat o hotărâre legală, nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. Entitatea deținătoare, învestită cu soluționarea notificării petiționarilor, a emis dispoziția fără a observa ca fiind tranșată jurisdicțional irevocabil chestiunea legitimării vocației petiționarilor de a cere și obține, în calitate moștenitori legali, pe calea procedurii administrative nejurisdicționale prevăzută de Legea nr. 10/2001, retrocedarea proprietății imobiliare ce a aparținut autorului comun - pe calea sentinței civile nr. 927/ PI din 24 aprilie 2007 dată de Tribunalul Timiș, în finalul demersului judiciar ce a purtat asupra refuzului entității de a răspunde notificării. Față de aceste aspecte statuate irevocabil, nu-i mai era îngăduit entității chemată jurisdicțional la a statua asupra notificării, să procedeze la verificarea aceleiași chestiuni, în contextul procedurii nejurisdicționale a cărei finalizare a fost ordonată jurisdicțional, decât cu încălcarea autorității de lucru judecat.

În ce privește solicitarea reclamanților de atribuire a unui anumit bun în compensare, trebuie arătat că, potrivit dispozițiilor art. 1 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, în cazurile în care restituirea în natură nu este posibilă, măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent, constând în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite de către entitatea învestită cu soluționarea notificării, cu acordul persoanei îndreptățite, sau despăgubiri acordate în condițiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv. În raport cu dispozițiile pct. 1.7 din Normele Metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, aprobate prin H.G.

nr. 250/2007, măsura reparatorie constând în compensarea cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent este obligatorie și ea permite entității obligate la restituire să ofere persoanei îndreptățite, în compensare, orice bunuri sau servicii disponibile pe care le deține, care se află în circuitul civil și care sunt acceptate de persoana îndreptățită. În ceea ce privește motivul de recurs vizând modul greșit de apreciere a situației de fapt, în sensul că nu are în patrimoniu teren disponibil, iar imobilul situat în Timișoara, Calea Bogdăneștilor a fost vândut, critica nu va fi primită întrucât, instanța de recurs nu poate face o astfel de analiză în actuala configurație a art. 304 C. proc civ.

Față de cele arătate, decizia curții de apel apare ca fiind legală, nefiind incident în cauză motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În baza art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va menține decizia și va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâții Primarul Municipiului Timișoara și Consiliul Local al Municipiului Timișoara împotriva deciziei civile nr. 306 din 26 noiembrie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 decembrie 2010.