ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6649/2010

Asupra cauzei de față,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 08

ianuarie 2009 pe rolul Tribunalului Timiș, secția civilă, reclamanții A.G. și E.E.M.

prin mandatar convențional V.L., în contradictoriu cu pârâții Primarul

municipiului Timișoara și Consiliul Local al aceluiași municipiu Timișoara, au

solicitat instanței anularea Dispoziției nr. 2673 emisă la data de 28 noiembrie

2008 de către pârât și obligarea acestuia la acordarea în echivalent prin

compensare a imobilului situat în Timișoara, Calea Bogdăneștilor și despăgubiri

bănești, iar prin cererea precizatoare, au solicitat, în subsidiar, obligarea

pârâtului la acordarea în compensare a unui imobil liber sau de aceeași valoare

cu cea a imobilului expropriat.

Prin sentința civilă nr.

1719/ PI din 13 iulie 2009 a Tribunalului Timiș, instanța a constatat că

petiționarii notificatori legitimează vocația de a accede la beneficiul acordat

de Legea nr. 10/2001, s-a anulat Dispoziția nr. 2673 emisă la data de 28

noiembrie 2008 de către pârât și a fost obligat emitentul acestui act la emiterea

unei noi dispoziții motivată, de acordare a unei măsuri reparatorii prin

echivalent constând în atribuirea în compensare a unui alt imobil sau, în

subsidiar, a fost obligat pârâtul să propună acordarea de despăgubiri în

condițiile Titlului VII al Legii nr. 247/2005, modificată. Totodată, s-a

respins acțiunea împotriva pârâtului Consiliul Local al municipiului Timișoara,

ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța fondului a reținut că imobilul identificat

topografic în CF Timișoara - având descrierea, casă parter și curte, în

întindere de 876 mp, situat în Timișoara, str. Titan, a aparținut

proprietarului tabular E.N., autorul comun al petiționarilor, iar prin Decretul

nr. 348/1965 antecesorul a fost spoliat de acest bun, construcția fiind

demolată.

Reclamanții au urmat

procedura prevăzută de legea specială, astfel că au formulat notificarea nr. 145

din 9 iulie 2001, soluționată prin Dispoziția nr. 2673 emisă la 28 noiembrie 2008

de către pârât, prin care s-a respins demersul petiționarilor ca fiind

declanșat de persoane care, în absența unor acte doveditoare a calității de

moștenitori, nu pot accede la beneficiul legii speciale de reparație.

Anterior emiterii

dispoziției, ca urmare a refuzului soluționării notificării, reclamanții au

investit Tribunalul Timiș cu o acțiune finalizată prin sentința civilă nr. 927/

PI din 24 aprilie  2007, definitivă și irevocabilă, hotărâre prin care li s-a

constatat calitatea de persoane îndreptățite, pârâtul fiind obligat la emiterea

unei dispoziții motivate privind notificarea nr. 145/2001 formulată cu privire

la imobilul din Timișoara, str. Titan.

Prima instanță a

reținut că, fără a observa ca fiind tranșată jurisdicțional irevocabil

chestiunea legitimării vocației petiționarilor de a cere și obține, în calitate

moștenitori legali, pe calea procedurii administrative nejurisdicționale sui generis,

configurata legislativ de Legea nr. 10/2001, retrocedarea proprietății imobiliare

de care defunctul lor tată a fost spoliat, prin efectul operațiunii de expropriere,

în perioada de referință a legii reparatorii speciale, - pe calea hotărârii judecătorești

având nr. 927/ PI din 24 aprilie 2007 dată de același Tribunal Timiș, în Dosar nr.

751/30/2007, în finalul demersului judiciar ce a purtat asupra refuzului

notificate de a răspunde notificării - nu-i mai era îngăduit entității chemată jurisdicțional

la a statua asupra notificării, să procedeze la verificarea aceleiași chestiuni,

în contextul procedurii nejurisdicționale a cărei finalizare a fost ordonat jurisdicțional,

decât cu încălcarea autorității de lucru judecat.

Mai mult, prin

decizia civilă nr. 1113/ A dată la 14 aprilie 2000, la rândul ei aflată sub

puterea lucrului judecat, prin care, același Tribunal Timiș, reformând, pe

calea apelului, soluția instanței inferioare, s-a dat eficiență unui alt demers

judiciar declanșat de reclamanți și s-a constatat caracterul abuziv al

preluării de către stat a imobilului identificat topografic cu nr. x, în CF

Timișoara, s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare -

cumpărare subsecvent, ce purta asupra proprietății tabulare supusă retrocedării

jurisdicționale, perfectată de stat pe durata detenției precare, în condițiile

Legii nr. 112/1995, s-a dispus rectificarea cărții funciare în care se afla

identificată topografic proprietatea imobiliară respectivă, prin radierea

dreptului de proprietate înscris în favoarea statului și al subachizitorului și

reînscrierea dreptului de proprietate în favoarea foștilor proprietari tabulari,

constatându-se, totodată, calitatea reclamanților de moștenitori legali ai

defunctului E.N., lucru confirmat și prin decizia civilă nr. 8295 din 18

octombrie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Împotriva sentinței

civile nr. 1719 din 13 iulie 2009 a Tribunalului Timiș au declarat apel

pârâții, arătând că, în mod greșit s-a reținut excepția autorității lucrului

judecat, deoarece celelalte hotărâri judecătorești vizează un alt imobil

inclusiv calitatea de persoană îndreptățită a reclamanților.

Referitor la imobilul

situat în Timișoara, Calea Bogdăneștilor, s-a reținut că acesta a fost vândut,

iar Statul Român nu mai este proprietar și, ca atare, acest imobil nu poate fi

atribuit în compensare.

Prin decizia civilă nr.

306 din 26 noiembrie 2009 a Curții de Apel Timișoara s-a respins apelul

pârâtului, cu motivarea că, în mod corect prima instanță a reținut că entitatea

administrativă, fără nici un temei, a reluat aceeași chestiune a legitimării

vocației reclamanților, deși prin hotărâri judecătorești anterioare s-a

stabilit în mod irevocabil că reclamanții ai calitate procesuală activă și sunt

persoane îndreptățite în sensul Legii nr. 10/2001 în a solicita revendicarea

imobilelor abuziv naționalizate și adoptarea de măsuri cu caracter reparator,

instanța aplicând just dispozițiile art. 26 din Legea nr. 10/2001, prin

raportarea acestor dispoziții legale la art. 1 ale aceleiași legi, întrucât

reparația integrală se poate realiza prin emiterea unei dispozițiile motivate

privind acordarea unor măsurii reparatorii prin echivalent, constând în

atribuirea, în compensare, a unui alt imobil corespunzător, sau în măsura

alternativ - subsidiară - de acordare de despăgubiri în condițiile Titlului

VII, din Legea nr. 247/2005.

Împotriva deciziei

civile nr. 306 din 26 noiembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara au

declarat recurs pârâții, susținând că, în mod nelegal instanța de apel a

considerat că în speță operează prezumția lucrului judecat cu privire la

calitatea de persoană îndreptățită a reclamanților, motivare reținută și de

instanța de fond.

Prin sentința civilă nr.

927/ PI din 24 aprilie 2007 pronunțată în Dosar nr. 751/30/2007, definitivă și

irevocabilă, s-a admis în parte contestația formulată de contestatoarea A.G. în

sensul obligării Primarului Municipiului Timișoara să emită o dispoziție, cu

privire la imobilul descris mai sus, instanța nepronunțându-se asupra calității

de persoană îndreptățită, cum în mod greșit se arată în contestație.

Prin adresele repetate,

Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001 a solicitat completarea dosarului

administrativ cu certificat de moștenitor după E.N. apostilat și tradus, acte

de stare civilă, decret de expropriere nr. 348/1965, declarație dacă s-au

încasat despăgubiri pentru imobilul demolat si teren, însă petiționarii nu s-au

conformat acestor solicitări.

Mai arată că ambele

instanțe au reținut autoritatea de lucru judecat, având în vedere decizia

civilă nr. 1113/ A din 14 aprilie 2004 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosar nr.

1871/C/2000, hotărâre ce a avizat un alt imobil.

În ceea ce privește

capătul de cerere privind acordarea în echivalent a imobilului situat în

Timișoara, Calea Bogdăneștilor arată că acest imobil a fost vândut, și, ca

atare, nu poate fi atribuit în compensare, iar inițiativa compensării cu alt

bun aparține unității deținătoare, iar nu persoanei îndreptățite.

Analizând recursul

din prisma criticilor formulate, și care se încadrează în motivul de

nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată

că acesta nu poate fi primit, pentru considerentele ce succed:

Contrar criticilor

recurenților, în speță nu s-a reținut excepția autorității de lucru judecat,

reglementată de art. 166 C. proc. civ., care ar fi atras consecința respingerii

acțiunii fără a mai fi analizată pe fond, deoarece litigiile anterioare care

s-au purtat între părți au diferit prin cauză și obiect și parțial prin cadrul

procesual.

Cu toate acestea,

instanța de apel a dat eficiență prezumției de lucru judecat, care, fără a fi o

excepție de natură a paraliza noul litigiu, obligă instanța ca, în soluționarea

lui să țină seama de hotărârile anterioare, în măsura în care privesc chestiuni

litigioase care se repun în discuție.

În condițiile art. 1200

pct. 4 și 1202 C. civ., o hotărâre irevocabilă se bucură de prezumția absolută

de adevăr a celor judecate, principiu exprimat prin adagiul res iudicata pro

veritate habetur, astfel încât aspectele soluționate prin aceasta nu mai pot fi

puse în discuție într-un proces ulterior.

În speță, conform art.

1200 pct. 4 C. civ. dând eficiență prezumției puterii lucrului judecat a hotărârilor

pronunțate în litigii anterioare, ce au statuat irevocabil că reclamanții au

calitate procesuală activă și sunt persoane îndreptățite în sensul Legii nr. 10/2001

de a revendica imobilele abuziv naționalizate și adoptarea de măsuri cu

caracter reparator, în limitele prevăzute de legea specială de reparație,

curtea de apel a pronunțat o hotărâre legală, nefiind incident motivul de

recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Entitatea deținătoare,

învestită cu soluționarea notificării petiționarilor, a emis dispoziția fără a

observa ca fiind tranșată jurisdicțional irevocabil chestiunea legitimării

vocației petiționarilor de a cere și obține, în calitate moștenitori legali, pe

calea procedurii administrative nejurisdicționale prevăzută de Legea nr. 10/2001,

retrocedarea proprietății imobiliare ce a aparținut autorului comun - pe calea

sentinței civile nr. 927/ PI din 24 aprilie 2007 dată de Tribunalul Timiș, în

finalul demersului judiciar ce a purtat asupra refuzului entității de a

răspunde notificării.

Față de aceste

aspecte statuate irevocabil, nu-i mai era îngăduit entității chemată

jurisdicțional la a statua asupra notificării, să procedeze la verificarea

aceleiași chestiuni, în contextul procedurii nejurisdicționale a cărei

finalizare a fost ordonată jurisdicțional, decât cu încălcarea autorității de

lucru judecat.

În ce privește solicitarea

reclamanților de atribuire a unui anumit bun în compensare, trebuie arătat că,

potrivit dispozițiilor art. 1 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, în cazurile în

care restituirea în natură nu este posibilă, măsurile reparatorii se stabilesc

prin echivalent, constând în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite de

către entitatea învestită cu soluționarea notificării, cu acordul persoanei

îndreptățite, sau despăgubiri acordate în condițiile prevederilor speciale

privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor

preluate în mod abuziv.

În raport

cu dispozițiile pct. 1.7 din Normele Metodologice de aplicare unitară a Legii nr.

10/2001, aprobate prin H.G. nr. 250/2007, măsura reparatorie constând în

compensarea cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent este obligatorie

și ea permite entității obligate la restituire să ofere persoanei îndreptățite,

în compensare, orice bunuri sau servicii disponibile pe care le deține, care se

află în circuitul civil și care sunt acceptate de persoana îndreptățită.

În ceea

ce privește motivul de recurs vizând modul greșit de apreciere a situației de

fapt, în sensul că nu are în patrimoniu teren disponibil, iar imobilul situat

în Timișoara, Calea Bogdăneștilor a fost vândut, critica nu va fi primită

întrucât, instanța de recurs nu poate face o astfel de analiză în actuala configurație

a art. 304 C. proc civ.

Față de cele arătate,

decizia curții de apel apare ca fiind legală, nefiind incident în cauză motivul

de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În baza art. 312 C.

proc. civ., Înalta Curte va menține decizia și va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de pârâții Primarul Municipiului Timișoara și Consiliul Local al

Municipiului Timișoara împotriva deciziei civile nr. 306 din 26 noiembrie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 9 decembrie 2010.