ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 614/2013

Prin cererea înregistrată la data de 11 decembrie 2009 pe rolul Tribunalului Giurgiu, C.Ș., în calitate de împuternicit special al Uniunii Generale a Sindicatelor din România, în temeiul prevederilor art. 42, art. 43 și următoarele din Legea nr. 54/2003 - Legea sindicatelor a solicitat acordarea personalității juridice a Uniunii Generale a Sindicatelor din România (U.G.S.R) - organizație sindicală de tip confederativ și înregistrarea în Registrul Special al federațiilor și confederațiilor sindicale.

În motivarea cererii a arătat că, la data de 4 iunie 2009 s-a desfășurat adunarea de constituire a Uniunii Generale a Sindicatelor din România, iar prin hotărârea adoptată, următoarele federații sindicale: Federația Sindicatelor din construcții de mașini „15 Noiembrie"; Federația Sindicatelor Libere Medico -Sanitare și Farmaceutice „Hipocrat"; Federația Sindicatelor Libere din Industria Alimentara; Federația Sindicatelor Libere din Unitățile Textile, Tricotaje, Confecții și Pielărie, Cauciuc, încălțăminte; Federația Jurnaliștilor și Tipografilor Profesioniști au hotărât să constituie structura Confederativă a U.G.S.R. S-a adoptat Statutul Uniunii Generale a Sindicatelor din România (U.G.S.R.) și s-au ales membrii Organului de conducere, respectiv Comitetul Executiv.

Împuternicitul special al Adunării Generale a fost stabilit în unanimitate de voturi - domnul C.Ș., în calitate de Președinte al Uniunii Generale a Sindicatelor din România - structură confederativă (U.G.S.R.). Prin Sentința civilă nr. 16 din 21 ianuarie 2010, pronunțată în Camera de Consiliu de Tribunalul Giurgiu. secția civilă, în baza art. 42 alin. (2) din Legea nr. 54/2003, s-a declinat competența teritorială a soluționării cauzei privind pe petenta Uniunea Generală a Sindicatelor din România, în favoarea Tribunalului Municipiului București. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurenta petentă, recurs care a fost respins ca tardiv formulat, prin Decizia civilă nr. 393 din 24 martie 2010 pronunțat de Curtea de Apel București, secția a IlI-a civilă și pentru cauze cu minori și familie.

Cauza a fost astfel înregistrată la data de 9 iunie 2010 pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă, sub nr. 28062/3/2010. Prin cererea modificatoare a acțiunii introductive, petenta Uniunea Generală a Sindicatelor din România a solicitat ca obiectul cererii de chemare în judecată să nu mai fie „acordare personalitate juridică", ci acela de „acțiune în constatare". S-a arătat în motivarea cererii că petenta are deja personalitate juridică, așa cum rezultă din Decizia civilă nr. 474 din 12 aprilie 2010 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie. Petenta a mai solicitat să se constate recunoașterea identității de persoană între: Uniunea Generală a Sindicatelor din România (U.G.S.R.) și Confederația Generală a Mucii (C.G.M.).

Prin Sentința civilă nr. 29 din 29 iunie 2010 Tribunalul București, secția a V-a civilă, a respins ca neîntemeiată acțiunea modificată formulată de reclamanta Uniunea Generală a Sindicatelor din România. Împotriva acestei decizii, a declarat apel reclamanta Uniunea Generală a Sindicatelor din România. Prin Decizia nr. 166A din 10 aprilie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, apelul reclamantei a fost respins ca nefondat.

Împotriva acestei ultime decizii, a declarat recurs reclamanta, arătând că decizia atacată este nelegală, instanța de apel interpretând greșit actele invocate de reclamantă, acte ce atestă succesiunea în timp a activităților sindicale ale acesteia (indiferent de denumirea sub care a ființat și ființează în prezent) dar și notorietatea împrejurării că la nivel național Uniunea Generală a Sindicatelor din România este una și aceeași persoană cu Confederația Generală a Muncii, fiind continuatoarea acesteia cu începere din anul 1996, fără a indica încadrarea motivelor de recurs în dispozițiile art. 304 C. proc. civ. Cauza a fost suspendată prin încheierea din data de 4 mai 2012, în baza prevederilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc.

civ., pentru lipsa părților, iar ulterior, la data de 3 iulie 2012, recurenta reclamantă a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei, precum și cerere de renunțare la judecata cauzei, întemeiată pe dispozițiile art. 246 C. proc. civ.

Prin încheierea din ședința publică de la data de 16 noiembrie 2012, constatând că în cuprinsul cererilor formulate de recurenta-reclamantă Uniunea Generală a Sindicatelor din România, de repunere pe rol a cauzei și de renunțare la judecată nu a fost nominalizată nici persoana și nici calitatea în care a semnat aceste cereri precum și faptul că semnătura de pe aceste cereri este diferită de semnătura președintelui Uniunii Generale a Sindicatelor din România (U.G.S.R.), C.Ș., de pe cererea introductivă, de pe cererea de recurs și de pe Hotărârile Adunării generale Uniunea Generală a Sindicatelor din România (U.G.S.R.) nr. l și nr. 2 din 4 iunie 2009 depuse la dosarul de fond al Tribunalului Giurgiu la filele 48-49, Înalta Curte a dispus ca recurenta reclamantă să fie citată cu mențiunea de a depune la dosarul cauzei dovada calității semnatarului cererilor de repunere pe rol a cauzei și de renunțare la judecată, de reprezentant al Uniunii Generale a Sindicatelor din România (U.G.S.R.).

În ședința publică din 8 februarie 2013, au fost depuse împuternicirea nr. 451 din 6 februarie 2013 emisă de Uniunea Generală a Sindicatelor din România (U.G.S.R.) prin care este delegat domnul C.Ș., în calitate de președinte, să renunțe la judecata cauzei ce formează obiectul prezentului dosar, precum și împuternicirea nr. 153A din 3 iulie 2012 emisă de aceeași autoritate, prin care doamna C.M. este împuternicită să reprezinte Uniunea Uniunea Generală a Sindicatelor din România (U.G.S.R.) în prezenta cauză, arătându-se că cererea de recurs a fost semnată de dl. președinte C.Ș., iar cererea de repunere pe rol și de renunțare la judecată au fost semnate de doamna C.M., în baza împuternicirii acordate, acesta fiind motivul pentru care apar semnături diferite pe cererile menționate anterior.

în consecință, s-a solicitat de reprezentantul recurentei reclamante să se ia act de renunțarea la judecata cauzei. Cu privire la actul de dispoziție exercitat de recurenta reclamantă, Înalta Curte constată următoarele: Cererea de renunțare la judecata cauzei, depusă la dosarul cauzei în data de 3 iulie 2011 de către recurenta reclamantă a fost semnată în numele președintelui Uniunii Generale a Sindicatelor din România de către doamna C.M., în baza împuternicirii acordate acesteia, îndeplinind astfel condițiile legale pentru a putea produce efecte juridice. Potrivit art. 246 C. proc. civ., reclamantul poate renunța oricând la judecată, fie verbal în ședință, fie prin cerere scrisă. Aceste dispoziții procedurale sunt aplicabile și în faza recursului, potrivit dispozițiilor art. 316, coroborate cu cele ale art. 298 Cod procedura civilă.

Astfel, în conformitate cu prevederile art. 316 C. proc. civ., dispozițiile de procedură privind judecata în apel se aplică și în instanța de recurs, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în respectivul capitol, iar potrivit art. 298 din Cod, dispozițiile de procedură privind judecata în primă instanță se aplică și în instanța de apel, în măsura în care nu sunt potrivnice acestora. Prin urmare, în calea extraordinară de atac a recursului, în condițiile exprese ale art. 246 alin. (1) C. proc. civ., instanța de judecată poate lua act de manifestarea voluntară de voință a recurentei reclamante de renunțare la judecata căii de atac exercitate.

Respectând astfel principiul disponibilității părților, în conținutul căruia intră și dreptul părților de a face acte procedurale de dispoziție, inclusiv de a renunța la judecata unei căi de atac, Înalta Curte constată că în cauză recurenta reclamantă a renunțat la judecata recursului, în conformitate cu dispozițiile art. 246 C. proc. civ., sens în care va lua act de această renunțare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Ia act de renunțarea la judecata recursului declarat de reclamanta Uniunea Generală a Sindicatelor din România (U.G.S.R.) împotriva Deciziei nr. 329A din 23 martie 2011 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 8 februarie 2013. Procesat de GGC - DG