ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4789/2013

Deliberând, în

condițiile art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra contestației în anulare de

față;

Prin Decizia civilă nr. 1551 din 21 martie

2013 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a respins ca

nefondat recursul declarat de reclamantul G.E. împotriva Deciziei civile nr.

300A din 17 septembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Pentru a decide

astfel, instanța a reținut că în cauză instanța de apel a aplicat în mod just

dispozițiile legale incidente și anume dispozițiile art. 132 C. proc. civ.

privind pronunțarea instanței pe cele două capete de cerere.

Conform dispozițiilor

art. 132 alin. (1) C. proc. civ., la prima zi de înfățișare instanța a dat

reclamantului un termen pentru întregirea sau modificarea cererii, precum și

pentru a propune noi dovezi. În acest caz, instanța a dispus amânarea pricinii

și comunicarea cererii modificate pârâtului, în vederea depunerii întâmpinării.

În mod corect

instanța s-a considerat învestită cu soluționarea cererii de constatare a

calității Dispoziției nr. 201/1997, cererile fiind depuse ulterior primei zi de

înfățișare (reglementat de art. 134 C. proc. civ.). Din interpretarea

dispozițiilor înscrise în art. 130 și 132 C. proc. civ. rezultă că modificarea

acțiunii nu se poate face decât la prima zi de înfățișare sau la termenul

acordat de instanță în acest sens, orice modificare după această dată fiind

tardivă.

Și pe fondul cauzei,

instanța de apel a interpretat în mod just dispozițiile legale incidente,

considerând că nu sunt incidente cauzele de nulitate a Dispoziției nr. 201/1997

care să atragă constatarea nulității absolute a acesteia.

De altfel, această

dispoziție a fost emisă de Primarul General al Municipiului București în

executarea unei hotărâri judecătorești (Sentința civilă nr. 19367/1996 a

Judecătoriei sector 2 București).

Cu privire la

legalitatea dispoziției a cărei anulare se cere, în mod legal instanța a

reținut că decizia a cărei nulitate se invocă a fost emisă în executarea unei

hotărâri judecătorești și nu se relevă neregularități de fond sau de formă ale

acesteia (altele decât nemulțumirea exprimată de reclamant cu privire la

situația juridică a imobilului, aspect care a fost tranșat irevocabil de

instanțele de judecată), motiv pentru care a respins capătul de cerere privind

anularea acesteia, ca nefondat.

Împotriva acestei

decizii a formulat contestație în anulare contestatorul G.E., solicitând

anularea hotărârii atacate și reluarea judecății de la cel mai vechi act de

procedură. A invocat dispozițiile art. 318 alin. (1) C. proc. civ.

În motivarea

contestației a arătat că instanța de recurs a omis din greșeală să cerceteze

motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., în sensul că

prin Decizia nr. 1551/2013 s-au încălcat formele de procedură prevăzute sub

sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ. și de art. 118 pct. 1

C. proc. civ., judecând recursul fără să oblige intimații-pârâți să depună

întâmpinare. Potrivit dispozițiilor legale invocate întâmpinarea este

obligatorie, iar faptul că intimații-pârâți sunt instituții ale statului nu

constituie un motiv de exonerare de îndeplinirea obligațiilor legale. La

judecata recursului s-a prezentat un consilier juridic pentru Ministerul

Finanțelor Publice, care a solicitat respingerea recursului fără a depune

întâmpinare, împrejurare care l-a făcut pe contestator să se simtă jignit, în

calitate de justițiabil care respectă legea.

Analizând contestația

în anulare formulată, în raport de dispozițiile art. 317 - 318 C. proc. civ.,

Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă, urmând a fi respinsă,

pentru considerentele ce succed:

Pentru a hotărî asupra

cererii deduse judecății instanța trebuie, mai întâi, să verifice condițiile de

admisibilitate cerute de lege pentru contestația în anulare de drept comun, ori

pentru contestația în anulare specială.

Potrivit

dispozițiilor legale menționate:

Art. 317 C. proc.

civ.: "(1) Hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în

anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut

fi invocate pe calea recursului: 1. când procedura de chemare a părții, pentru

ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit legii; 2. când

hotărârea a fost dată de judecători cu călcarea dispozițiilor de ordine publică

privitoare la competență. (2) Cu toate acestea, contestația poate fi primită

pentru motivele mai sus arătate, în cazul când aceste motive au fost invocate

prin cererea de recurs, dar instanța le-a respins pentru că aveau nevoie de

verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost

judecat în fond."

Art. 318 C. proc.

civ.: "Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație

când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța,

respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală, să

cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare."

Principiul

legalității căilor de atac presupune nu numai posibilitatea exercitării căilor

de atac prevăzute de lege, dar și deducerea înaintea instanței de control

judiciar a aspectelor care pot constitui critici în limitele impuse de

legiuitor.

Or, motivele invocate

de contestator nu pot fi încadrate în niciunul din cazurile de contestație în

anulare prevăzute de lege.

Nedepunerea

întâmpinării în recurs, deși aceasta are caracter obligatoriu potrivit

dispozițiilor art. 308 alin. (2) raportat la art. 118 C. proc. civ., nu

împiedică instanța să pășească la judecata recursului, dacă intimatul, persoană

fizică sau persoană juridică, nu-și îndeplinește obligația prevăzută de lege.

Sancțiunea ce intervine într-o atare situație este aceea a decăderii în condițiile

art. 103 C. proc. civ.

Așadar, soluționarea

recursului în absența întâmpinării formulate de intimat nu reprezintă o

nerespectare a procedurii legale de judecată, așa cum susține contestatorul și

nu constituie, în niciun caz, un motiv de contestație în anulare pe care,

instanța învestită cu o asemenea cale extraordinară de atac să-l poată analiza.

Pentru considerentele

expuse, Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă contestația în anulare

formulată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca

inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatorul G.E. împotriva

Deciziei civile nr. 1551 din 21 martie 2013 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 24 octombrie 2013.

Procesat

de GGC - NN