ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4789/2013

Deliberând, în condițiile art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra contestației în anulare de față; Prin Decizia civilă nr. 1551 din 21 martie 2013 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a respins ca nefondat recursul declarat de reclamantul G.E. împotriva Deciziei civile nr. 300A din 17 septembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Pentru a decide astfel, instanța a reținut că în cauză instanța de apel a aplicat în mod just dispozițiile legale incidente și anume dispozițiile art. 132 C. proc. civ. privind pronunțarea instanței pe cele două capete de cerere. Conform dispozițiilor art. 132 alin. (1) C. proc. civ., la prima zi de înfățișare instanța a dat reclamantului un termen pentru întregirea sau modificarea cererii, precum și pentru a propune noi dovezi.

În acest caz, instanța a dispus amânarea pricinii și comunicarea cererii modificate pârâtului, în vederea depunerii întâmpinării. În mod corect instanța s-a considerat învestită cu soluționarea cererii de constatare a calității Dispoziției nr. 201/1997, cererile fiind depuse ulterior primei zi de înfățișare (reglementat de art. 134 C. proc. civ.). Din interpretarea dispozițiilor înscrise în art. 130 și 132 C. proc. civ. rezultă că modificarea acțiunii nu se poate face decât la prima zi de înfățișare sau la termenul acordat de instanță în acest sens, orice modificare după această dată fiind tardivă. Și pe fondul cauzei, instanța de apel a interpretat în mod just dispozițiile legale incidente, considerând că nu sunt incidente cauzele de nulitate a Dispoziției nr. 201/1997 care să atragă constatarea nulității absolute a acesteia.

De altfel, această dispoziție a fost emisă de Primarul General al Municipiului București în executarea unei hotărâri judecătorești (Sentința civilă nr. 19367/1996 a Judecătoriei sector 2 București). Cu privire la legalitatea dispoziției a cărei anulare se cere, în mod legal instanța a reținut că decizia a cărei nulitate se invocă a fost emisă în executarea unei hotărâri judecătorești și nu se relevă neregularități de fond sau de formă ale acesteia (altele decât nemulțumirea exprimată de reclamant cu privire la situația juridică a imobilului, aspect care a fost tranșat irevocabil de instanțele de judecată), motiv pentru care a respins capătul de cerere privind anularea acesteia, ca nefondat. Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare contestatorul G.E., solicitând anularea hotărârii atacate și reluarea judecății de la cel mai vechi act de procedură.

A invocat dispozițiile art. 318 alin. (1) C. proc. civ. În motivarea contestației a arătat că instanța de recurs a omis din greșeală să cerceteze motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., în sensul că prin Decizia nr. 1551/2013 s-au încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ. și de art. 118 pct. 1 C. proc. civ., judecând recursul fără să oblige intimații-pârâți să depună întâmpinare. Potrivit dispozițiilor legale invocate întâmpinarea este obligatorie, iar faptul că intimații-pârâți sunt instituții ale statului nu constituie un motiv de exonerare de îndeplinirea obligațiilor legale. La judecata recursului s-a prezentat un consilier juridic pentru Ministerul Finanțelor Publice, care a solicitat respingerea recursului fără a depune întâmpinare, împrejurare care l-a făcut pe contestator să se simtă jignit, în calitate de justițiabil care respectă legea.

Analizând contestația în anulare formulată, în raport de dispozițiile art. 317 - 318 C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă, urmând a fi respinsă, pentru considerentele ce succed: Pentru a hotărî asupra cererii deduse judecății instanța trebuie, mai întâi, să verifice condițiile de admisibilitate cerute de lege pentru contestația în anulare de drept comun, ori pentru contestația în anulare specială. Potrivit dispozițiilor legale menționate: Art. 317 C. proc. civ.: "(1) Hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea recursului: 1. când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit legii; 2. când hotărârea a fost dată de judecători cu călcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.

(2) Cu toate acestea, contestația poate fi primită pentru motivele mai sus arătate, în cazul când aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanța le-a respins pentru că aveau nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond." Art. 318 C. proc. civ.: "Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală, să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare." Principiul legalității căilor de atac presupune nu numai posibilitatea exercitării căilor de atac prevăzute de lege, dar și deducerea înaintea instanței de control judiciar a aspectelor care pot constitui critici în limitele impuse de legiuitor.

Or, motivele invocate de contestator nu pot fi încadrate în niciunul din cazurile de contestație în anulare prevăzute de lege. Nedepunerea întâmpinării în recurs, deși aceasta are caracter obligatoriu potrivit dispozițiilor art. 308 alin. (2) raportat la art. 118 C. proc. civ., nu împiedică instanța să pășească la judecata recursului, dacă intimatul, persoană fizică sau persoană juridică, nu-și îndeplinește obligația prevăzută de lege. Sancțiunea ce intervine într-o atare situație este aceea a decăderii în condițiile art. 103 C. proc. civ. Așadar, soluționarea recursului în absența întâmpinării formulate de intimat nu reprezintă o nerespectare a procedurii legale de judecată, așa cum susține contestatorul și nu constituie, în niciun caz, un motiv de contestație în anulare pe care, instanța învestită cu o asemenea cale extraordinară de atac să-l poată analiza.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatorul G.E. împotriva Deciziei civile nr. 1551 din 21 martie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 octombrie 2013. Procesat de GGC - NN