ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4789/2013
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4789/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Deliberând, în
condițiile art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra contestației în anulare de
față;
Prin Decizia civilă nr. 1551 din 21 martie
2013 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a respins ca
nefondat recursul declarat de reclamantul G.E. împotriva Deciziei civile nr.
300A din 17 septembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.
Pentru a decide
astfel, instanța a reținut că în cauză instanța de apel a aplicat în mod just
dispozițiile legale incidente și anume dispozițiile art. 132 C. proc. civ.
privind pronunțarea instanței pe cele două capete de cerere.
Conform dispozițiilor
art. 132 alin. (1) C. proc. civ., la prima zi de înfățișare instanța a dat
reclamantului un termen pentru întregirea sau modificarea cererii, precum și
pentru a propune noi dovezi. În acest caz, instanța a dispus amânarea pricinii
și comunicarea cererii modificate pârâtului, în vederea depunerii întâmpinării.
În mod corect
instanța s-a considerat învestită cu soluționarea cererii de constatare a
calității Dispoziției nr. 201/1997, cererile fiind depuse ulterior primei zi de
înfățișare (reglementat de art. 134 C. proc. civ.). Din interpretarea
dispozițiilor înscrise în art. 130 și 132 C. proc. civ. rezultă că modificarea
acțiunii nu se poate face decât la prima zi de înfățișare sau la termenul
acordat de instanță în acest sens, orice modificare după această dată fiind
tardivă.
Și pe fondul cauzei,
instanța de apel a interpretat în mod just dispozițiile legale incidente,
considerând că nu sunt incidente cauzele de nulitate a Dispoziției nr. 201/1997
care să atragă constatarea nulității absolute a acesteia.
De altfel, această
dispoziție a fost emisă de Primarul General al Municipiului București în
executarea unei hotărâri judecătorești (Sentința civilă nr. 19367/1996 a
Judecătoriei sector 2 București).
Cu privire la
legalitatea dispoziției a cărei anulare se cere, în mod legal instanța a
reținut că decizia a cărei nulitate se invocă a fost emisă în executarea unei
hotărâri judecătorești și nu se relevă neregularități de fond sau de formă ale
acesteia (altele decât nemulțumirea exprimată de reclamant cu privire la
situația juridică a imobilului, aspect care a fost tranșat irevocabil de
instanțele de judecată), motiv pentru care a respins capătul de cerere privind
anularea acesteia, ca nefondat.
Împotriva acestei
decizii a formulat contestație în anulare contestatorul G.E., solicitând
anularea hotărârii atacate și reluarea judecății de la cel mai vechi act de
procedură. A invocat dispozițiile art. 318 alin. (1) C. proc. civ.
În motivarea
contestației a arătat că instanța de recurs a omis din greșeală să cerceteze
motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., în sensul că
prin Decizia nr. 1551/2013 s-au încălcat formele de procedură prevăzute sub
sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ. și de art. 118 pct. 1
C. proc. civ., judecând recursul fără să oblige intimații-pârâți să depună
întâmpinare. Potrivit dispozițiilor legale invocate întâmpinarea este
obligatorie, iar faptul că intimații-pârâți sunt instituții ale statului nu
constituie un motiv de exonerare de îndeplinirea obligațiilor legale. La
judecata recursului s-a prezentat un consilier juridic pentru Ministerul
Finanțelor Publice, care a solicitat respingerea recursului fără a depune
întâmpinare, împrejurare care l-a făcut pe contestator să se simtă jignit, în
calitate de justițiabil care respectă legea.
Analizând contestația
în anulare formulată, în raport de dispozițiile art. 317 - 318 C. proc. civ.,
Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă, urmând a fi respinsă,
pentru considerentele ce succed:
Pentru a hotărî asupra
cererii deduse judecății instanța trebuie, mai întâi, să verifice condițiile de
admisibilitate cerute de lege pentru contestația în anulare de drept comun, ori
pentru contestația în anulare specială.
Potrivit
dispozițiilor legale menționate:
Art. 317 C. proc.
civ.: "(1) Hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în
anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut
fi invocate pe calea recursului: 1. când procedura de chemare a părții, pentru
ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit legii; 2. când
hotărârea a fost dată de judecători cu călcarea dispozițiilor de ordine publică
privitoare la competență. (2) Cu toate acestea, contestația poate fi primită
pentru motivele mai sus arătate, în cazul când aceste motive au fost invocate
prin cererea de recurs, dar instanța le-a respins pentru că aveau nevoie de
verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost
judecat în fond."
Art. 318 C. proc.
civ.: "Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație
când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța,
respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală, să
cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare."
Principiul
legalității căilor de atac presupune nu numai posibilitatea exercitării căilor
de atac prevăzute de lege, dar și deducerea înaintea instanței de control
judiciar a aspectelor care pot constitui critici în limitele impuse de
legiuitor.
Or, motivele invocate
de contestator nu pot fi încadrate în niciunul din cazurile de contestație în
anulare prevăzute de lege.
Nedepunerea
întâmpinării în recurs, deși aceasta are caracter obligatoriu potrivit
dispozițiilor art. 308 alin. (2) raportat la art. 118 C. proc. civ., nu
împiedică instanța să pășească la judecata recursului, dacă intimatul, persoană
fizică sau persoană juridică, nu-și îndeplinește obligația prevăzută de lege.
Sancțiunea ce intervine într-o atare situație este aceea a decăderii în condițiile
art. 103 C. proc. civ.
Așadar, soluționarea
recursului în absența întâmpinării formulate de intimat nu reprezintă o
nerespectare a procedurii legale de judecată, așa cum susține contestatorul și
nu constituie, în niciun caz, un motiv de contestație în anulare pe care,
instanța învestită cu o asemenea cale extraordinară de atac să-l poată analiza.
Pentru considerentele
expuse, Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă contestația în anulare
formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca
inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatorul G.E. împotriva
Deciziei civile nr. 1551 din 21 martie 2013 a Înaltei Curți de Casație și
Justiție, secția I civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 24 octombrie 2013.
Procesat
de GGC - NN