Mirchev și alții împotriva Bulgariei

Reclamanții s-au născut în 1930, 1925, 1920, 1926, 1931, 1934, 1931 și, respectiv, 1924. La 8 octombrie 2002, a patra reclamantă, Milko Kalev Balev, a murit. Prin scrisoarea din 10 aprilie 2006 soția sa, dna Maria Vasileva Baleva și fiii săi, dl Vladimir Milkov Balev și dl Kalin Milkov Balev, au informat Curtea că doresc să continue prezenta cerere în locul său. Restul reclamanților locuiesc în Sofia. Înainte de 1989, toți cei noui solicitanți au ocupat poziții de lider în Consiliul de Miniștri (guvernul) și în Partidul Comunist bulgar („BCP”).

La 9 iulie 1992, Procurorul-șef a deschis ancheta preliminară împotriva celor douăzeci și doi fosti membri ai Biroului Consiliului de Miniștri și secretariatului Comitetului Central al BCP, inclusiv a nouă solicitări și a dlui A. Lukanov și a dlui O. Doinov, a cărui cerere privind aceeași procedură penală a fost hotărâtă de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în 1997 și 2007 (Lukanov c. Bulgaria, hotărârea din 20 martie 1997, Raporturile Hotărârilor și Deciziilor 1997II, și Doinov c. Bulgaria, nr.68356/01, 27 septembrie 2007). Într-o dată neespecificată, reclamanții au fost acuzați de abuz de funcție și de aprovare greșită, din cauza faptului că între 1981 și 1989 au participat la adoptarea deciziilor de a acorda asistență financiară sau de a extinde împrumuturi, cu un total de 243.537 000 de lev-uri bulgare vechi, țărilor străine și partidelor politice.

Între iulie 1992 și februarie 1993, autoritățile judiciare au efectuat o serie de anchete, iar după februarie 1993, procedurile penale au rămas pentru perioade nedeterminate în cel puțin patru ocazii. Ultima ocazie a fost la 28 mai 1995. Procedura a fost reluată la 15 iunie 1999. 10. Prin decizia procurorului public al orașului Sofia din 28 ianuarie 2000, procedurile penale împotriva reclamanților au fost încheiate. Acuzația a constatat că acțiunile acuzate, inclusiv cele noue reclamante, nu au fost pedepsite în temeiul legislației penale interne la momentul respectiv: fondurile în cauză au fost incluse ca cheltuieli în bugetul de stat, deciziile au fost adoptate fără să depășească competențele acordate acuzaților în temeiul legislației existente și acordarea unui astfel de ajutor este în conformitate cu obligațiile internaționale ale statului.

Se referă la hotărârea acestei Curte în cazul lui Lukanov c. Bulgaria (citat mai sus) în cazul în care s-a încheiat în ceea ce privește aceeași procedură internă care: „... Nu s-au prezentat dovezi care să demonstreze că astfel de decizii erau ilegale, adică împotriva Constituției sau legislației Bulgariei, sau mai precis faptul că deciziile au fost luate în exces de competențe sau au fost contrare legii privind bugetul național” (art. 43). 11. La 16 februarie și 27 martie 2000, decizia procurorului public din orașul Sofia de a pune capăt procedurii a fost susținută de procurorul public din Sofia și, respectiv, Curtea de Apel din Sofia. 12. În conformitate cu Legea din 1988 privind răspunderea statului și municipalităților pentru daune („SMRDA”), persoanele fizice pot, în anumite circumstanțe, să solicite daune pentru actele ilegale ale autorităților.

Legea nu menționează o lungime excesivă a procedurii ca motiv pentru o acțiune pentru daune. Nici nu există nici o practică în instanța internă de atribuire a daunelor pentru lungimea excesivă a procedurii.

5. The applicants were born in 1930, 1925, 1920, 1920, 1926, 1931, 1934, 1931 and 1924 respectively. On 8 October 2002 the fourth applicant, Mr Milko Kalev Balev, passed away. By a letter of 10 April 2006 his wife, Mrs Maria Vasileva Baleva and his sons, Mr Vladimir Milkov Balev and Mr Kalin Milkov Balev, informed the Court that they wished to continue the present application in his stead. The remaining applicants live in Sofia. 6. Prior to 1989 all nine applicants occupied leading positions in the Council of Ministers (the government) and the Bulgarian Communist Party (“the BCP”).

7. On 9 July 1992 the Chief Public Prosecutor’s Office opened preliminary investigation against twenty-two former members of the Bureau of the Council of Ministers and the Secretariat of the Central Committee of the BCP, including the nine applicants and Mr A. Lukanov and Mr O. Doinov, whose applications relating to the same criminal proceedings were decided by the European Court of Human Rights in 1997 and 2007 (Lukanov v. Bulgaria, judgment of 20 March 1997, Reports of Judgments and Decisions 1997II, and Doinov v. Bulgaria, no.68356/01, 27 September 2007). On an unspecified date the applicants were charged with abuse of office and misappropriation on the ground that between 1981 and 1989 they had participated in the adoption of decisions to provide financial assistance or extend loans, totalling 243,537,000 old Bulgarian levs, to foreign countries and political parties.

8. Between July 1992 and February 1993 the prosecution authorities carried out a number of investigations. 9. After February 1993 the criminal proceedings were stayed for undetermined periods of time on at least four occasions. The last such occasion was on 28 May 1995. The proceedings were resumed on 15 June 1999. 10. By a decision of the Sofia city public prosecutor’s office of 28 January 2000 the criminal proceedings against the applicants were terminated. The prosecution found that the actions of the accused, including the nine applicants, had not been punishable under domestic criminal legislation at the time: the funds in question had been included as expenditure in the State budget, the decisions had been adopted without exceeding the powers granted to the accused under the existing legislation and the provision of such aid was in conformity with the State’s international obligations.

Reference was made to this Court’s judgment in the case of Lukanov v. Bulgaria (cited above) where it had been concluded in respect of the same domestic proceedings that: “... no evidence has been adduced to show that such decisions were unlawful, that is to say contrary to Bulgaria’s Constitution or legislation, or more specifically that the decisions were taken in excess of powers or were contrary to the law on the national budget” (§ 43). 11. On 16 February and 27 March 2000 the decision of the Sofia city public prosecutor’s office to terminate the proceedings was upheld by the Sofia appellate public prosecutor’s office and the Sofia Court of Appeal, respectively. 12. Under the State and Municipalities Responsibility for Damage Act of 1988 (“the SMRDA”) individuals can in certain circumstances seek damages for unlawful acts of the authorities.

The Act does not mention excessive length of proceedings as a ground for an action for damages. Nor is there any practice in the domestic courts of awarding damages for excessive length of proceedings.