ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3711/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3711/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei

instanțe la data de 21 decembrie 2011 sub nr. 2541/54/2011, reclamanta RA

Aeroportul Internațional Craiova a solicitat în contradictoriu cu pârâta Curtea

de Conturi a României - Camera de Conturi Dolj, în baza art. 14 din Legea nr.

554/2004 suspendarea Deciziei nr. 2 din 01 aprilie 2011 emise de Camera de

Conturi Dolj până la soluționarea Cauzei nr. 1463/54/2011 aflată pe rolul

Curții de Apel Craiova, având ca obiect anularea Deciziei nr. 2 din 01 aprilie

2011.

În motivarea cererii

reclamantul, a arătat că prin cererea din data de 8 iulie 2011, ce face

obiectul dosarului nr. 1463/54/2011 a formulat o sesizare împotriva Încheierii

nr. VI 260 din 20 iunie 2011 a Comisiei de soluționare a contestațiilor a

Curții de Conturi și a solicitat admiterea contestației, desființarea

încheierii atacate și pe fond admiterea contestației formulate împotriva

Deciziei nr. 2 din 01 aprilie 2011.

În data de 3 mai 2011

a fost înregistrată la Curtea de Conturi a României sub nr. VI/40660 din 03 mai

2011, o contestație formulată de reclamantă împotriva Deciziei nr. 2 din 01

aprilie 2011 emisă de Camera de Conturi Dolj privind înlăturarea deficiențelor

constatate și consemnate în raportul de control nr. 421 din 28 februarie 2011,

încheiat în urma acțiunii de verificare "Controlul situației, evoluției și

modului de administrare a patrimoniului public și privat al unităților

administrativ teritoriale", contestație ce a fost respinsă, ulterior

formulând acțiune în instanță.

S-a mai arătat că

prin decizia atacată s-au dispus o serie de măsuri pe care reclamanta trebuie

să le îndeplinească cu privire la recuperarea unor pretinse prejudicii ce ar

rezulta din aplicare greșită a unor dispoziții legale.

A susținut că, s-a

constatat plata sumei de 2.082.339,39 RON, suma considerată ca avans acordat

executantului de lucrări pentru procurarea de materiale și nejustificat la

termenele legale, pentru care s-au calculat majorări de întârziere care au

totalizat 322.267,63 RON.

În luna decembrie

2009, RA Aeroportul Craiova a efectuat plăți executantului de lucrări SC A. SA

Craiova în valoare de 2.589.979,44 RON, în baza facturilor nr. 100851 din 10

decembrie 2009 și nr. 100854 din 22 decembrie 2009 și a situațiilor de lucrări,

anexe la acestea.

Referitor la plata

sumei de 2.082.339,39 RON, efectuată în luna decembrie 2009, a arătat că s-au

reținut că nu s-a solicitat beneficiarului de avans scrisoare de garanție

bancară și că, tot în anul 2009 reclamanta a mai plătit, la începerea

lucrărilor, în luna august, cu Ordinul de plată nr. 9 din 20 august 2009, suma

de 1.337.000 RON, ce reprezintă 15 % din valoarea contractului, avans care s-a

justificat până la finele anului.

În aceste condiții,

în anul 2009, regia a acordat executantului de lucrări avansuri în sumă totală

de 3.419.339,39 RON, ce reprezintă 38,35% din valoarea contractului de

8.914.339,12 RON, mai mult decât limita de 15% prevăzută în anexa nr. 1 la H.G.

nr. 264/2003.

A arătat că, la

efectuarea plăților, în anul 2010, pentru lucrările executate în această

perioadă, reclamanta nu a procedat, potrivit legii, la deducerea avansului

acordat din sumele datorate. În acest sens s-a reținut plata integrală a

facturilor nr. 100795 din 18 mai 2010 (380.449,49 RON), nr. 100860 din 25 mai

2010 (125.594,17 RON), nr. 100883 din 21 septembrie 2010 (1.169.534,51 RON) și

faptul că reclamanta nu a procedat la recuperarea integrală a avansului acordat

în anul 2009 (2.082.339,39 RON).

A mai susținut că au

fost încălcate prevederile art. 6 alin. (1) și (2) din H.G. nr. 264/2003; art.

54 alin. (8) și (9) din Legea nr. 273/2006, pct. 218 (1) din OMFP nr.

1.752/2005 și pct. 262 (1) din OMFP nr. 3.055/2009.

Pentru suma de

2.082.339,39 RON, plătită în avans și nerecuperată în totalitate, s-au calculat,

potrivit art. 54 alin. (10) din Legea nr. 273/2006 și art. 7 alin. (2) din H.G.

nr. 264/2003, dobânzi care au totalizat 332.267,63 RON.

A mai precizat

reclamanta că a achitat firmei de execuție, SC A. SA Craiova, în baza Ordinului

de plată nr. 9 din 20 august 2009, suma de 1.337.000 RON, reprezentând avans în

cuantum de 15% din valoarea contractului, avans legal, care s-a justificat până

la finele anului, situație reținută și în decizia în cauză.

Cu privire la suma de

2.082.339,39 RON, considerată tot un avans, a precizat că ea face parte din

totalul de 2.589.979,44 RON plătiți ca urmare a emiterii de către firma

executantă a facturilor nr. 100.851 din 10 decembrie 2009 (170.952,3 RON)

respectiv nr. 100.854 din 22 decembrie 2009 (2.419.027,14 RON), reprezentând

contravaloarea materialelor procurate de aceasta din urmă, materiale intrate în

proprietatea reclamantei, dar plasate în custodia SC A. SA Craiova, din lipsa

spațiului de depozitare, până la utilizarea lor efectivă în realizarea

lucrărilor stabilite conform contract. În acest sens, s-au încheiat între RA

Aeroportul Craiova în calitate de proprietar și SC A. SA Craiova, în calitate

de custode, procesele-verbale de custodie nr. 2.461 din 04 decembrie 2009 și

nr. 2.609 din 18 decembrie 2009.

A arătat că, în

sprijinul ideii că suma sus-menționată nu a constituit un avans ce trebuia

recuperat ci o plată datorată firmei de execuție, urmare a procurării

materialelor este faptul că facturile emise de firma de executare în baza

lucrărilor întreprinse pe parcursul anului 2010 au fost achitate integral de

reclamantă.

A mai susținut că,

suma de 2.082.339,39 RON nu poate fi considerată ca avans în sensul H.G. nr.

264/2003, deoarece suma a fost eliberată ulterior achiziționării materialelor

de către firma de execuție în baza facturilor sus-menționate, neexistând

obligațiile aferente acordării unui avans, respectiv de solicitare a unei

scrisori de garanție bancară, de recuperare a sumei sus-menționată, sau de

stabilire majorări întârziere.

A arătat că, suma de 2.082.339,39

RON reprezintă o plată datorată și nu un avans în sensul H.G. nr. 264/2003 și

faptul că penalitățile calculate, în cuantum de 332.267,63 RON, nu sunt

datorate de părțile contractante.

A susținut că, prin

încheierea atacată, Comisia de Soluționare a Contestațiilor în cadrul Curții de

Conturi a României, nu oferă motive suplimentare față de cele expuse în Decizia

2 și respectiv Raportul de control, reluând practic cele menționate în cele

două acte și fără a efectua o analiză a susținerilor efectuate de subscrisă.

Cu privire la pct. 7

din Decizie, referitor la indemnizația aferentă contractului de mandat a arătat

că, organele de control au reținut, în esență, că în anul 2010 directorul

general al unității a beneficiat de o indemnizație brută lunară de 5.941 RON,

deși începând cu data de 01 iulie 2010 indemnizația, acordată prin lege, pentru

funcția de vicepreședinte al Consiliului Județean, potrivit prevederilor art. 1

din Legea nr. 118/2010 a fost diminuată cu 25% și a totalizat 4.456 RON.

A susținut că au fost

încălcate astfel prevederile art. 31, lit. b) din O.U.G. nr. 79/2008,

actualizată privind măsurile economice-financiare la nivelul unor operatori

economici.

A arătat că organul

de control a reținut că astfel s-a creat un prejudiciu în sumă totală de 11.816

RON, reprezentând plăți nete - 6.240 RON, contribuții angajat - 2.670 RON,

contribuții angajator - 2.928 RON.

La data de 27

ianuarie 2012, pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea

cererii de suspendare ca inadmisibilă, iar, în subsidiar, ca netemeinică și

nelegală.

Hotărârea instanței

de fond

Prin Sentința nr. 129

din 24 februarie 2012 Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ

și fiscal, a respins cererea de suspendare.

Pentru a pronunța

această hotărâre, Curtea a reținut în esență următoarele.

Prin Decizia nr. 2

din 01 aprilie 2011, adoptată în temeiul Legii nr. 94/1992 și a regulamentului

aprobat prin Hotărârea nr. 130/2010 a Curții de Conturi au fost dispuse măsuri

obligatorii, pentru entitatea publică verificată, în vederea stabilirii

întinderii prejudiciilor și recuperării acestora, ca urmare a constatării

existenței unor abateri de la legalitatea utilizării unor alocații bugetare

pentru desfășurarea unor lucrări de reabilitare aeroport și iluminat arhitectural/automatizare

acces parcări, precum și cu privire la regimul salarizării personalului.

Urmărind argumentele

aduse de către petentă, instanța de contencios administrativ a constatat că

Decizia nr. 2/2011 apare a fi criticată atât pentru motive ce țin de temeinicia

actului administrativ, cât și pentru motive ce țin de legalitatea acestuia,

prin prisma greșitei interpretării a dispozițiilor legale ce caracterizează

prejudiciile constatate.

În speță, s-a reținut

că fiind vorba doar de aparenta nelegalitate a actului administrativ, în niciun

caz nu poate fi pusă în discuție examinarea și soluționarea unor aspecte ale

fondului; ori aspectele invocate în sprijinul susținerilor privind existența

cazului bine justificat, constituie critici privind nelegalitatea Deciziei nr.

2/2011.

Pe de altă parte,

instanța de contencios administrativ a constatat că necesitatea asigurării unei

protecții jurisdicționale provizorii persoanelor ale căror drepturi pot fi

lezate prin emiterea unor acte administrative, este recunoscută și pe plan

european, prin Recomandarea R (89) 8 adoptată de Consiliul de Miniștri din

cadrul Consiliului Europei, aplicabilă și României.

În opinia instanței

simplele susțineri făcute în conținutul cererii de suspendare a executării

actului nu sunt suficiente pentru înlăturarea prezumției de legalitate de care

se bucură actul, întrucât dispozițiile legale cuprinse în art. 2 alin. (1) lit.

t) din Legea nr. 554/2001 se referă, în mod expres, la împrejurări de fapt și

de drept, iar nu la afirmațiile părților, iar dispozițiile cu caracter de

recomandare conduc spre analiza aparenței de valabilitate a argumentelor

juridice formulate de către titularul cererii de suspendare.

În ceea ce privește

îndeplinirea cerinței existenței unui prejudiciu iminent, definit de art. 2

alin. (1) lit. ș) LCA ca fiind prejudiciul material viitor și previzibil sau,

după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice

sau a unui serviciu public, instanța de contencios administrativ a constatat că

petenta, în cuprinsul cererii de suspendare, nu indică motive în fapt și în

drept privind îndeplinirea acestei condiții.

Pe de altă parte, ca

o cerință specială a prejudiciului, pe lângă caracterul de certitudine a

producerii prejudiciului, dispozițiile cu caracter de recomandare mai sus

menționate indică și necesitatea ca executarea actului administrativ să fie de

natură să creeze prejudicii grave și dificil de reparat.

În speță, s-a

apreciat că actul administrativ a cărei executare se solicită a fi suspendată,

indică necesitatea adoptării unor măsuri, fără ca luarea acestor măsuri să

afecteze negativ bugetul entității verificate sau să constituie un factor

perturbator asupra activității acesteia.

Recursul

Împotriva sentinței

pronunțată de Curtea de Apel Craiova a declarat recurs reclamanta RA Aeroportul

Internațional Craiova.

În motivarea cererii

de recurs, reclamanta a arătat în esență, următoarele:

- Arată recurenta că

prin Decizia nr. 2 din 1 aprilie 2011 emisă de Camera de Conturi Dolj s-au

dispus o serie de măsuri pe care recurenta trebuie să le îndeplinească cu

privire la recuperarea unor pretinse prejudicii ce ar rezulta din aplicarea

greșită a legii.

- Cu privire la suma

de 2.082.339 RON, sumă considerată ca avans acordat executantului de lucrări

pentru procurarea de materiale, nejustificat la termenele legale s-au calculat

majorări de întârziere de 322,267,30 RON; se arată că s-a reținut că nu s-a

solicitat beneficiarului de avans, scrisoare de garanție, în anul 2009,

reclamanta a mai achitat, la începerea lucrărilor în luna august suma de

1.337.000 RON ce reprezintă 15% din valoarea contractului, avans care s-a

justificat până la finele anului.

Arată recurenta că

facturile emise de firma de executare în baza lucrărilor întreprinse pe

parcursul anului 2010 au fost achitate integral și conduc la ideea că suma nu a

constituit un avans ce trebuia recuperat, ci o plată datorată firmei de

execuție, ca urmare a procurării materialelor.

- Cu privire la pct.

7 din Decizie, referitor la indemnizația aferentă contractului de mandat,

organele de control au reținut că în anul 2010, directorul general al regiei a

beneficiat nelegal pe perioada iulie - decembrie 2010 de o indemnizație brută

de 8.910 RON din care suma netă încasată a fost de 6.240 RON, diferența

reprezentând-o contribuțiile sociale datorate de angajat, la care s-a adăugat

suma de 2.928 RON contribuții datorate de angajator.

Consideră recurenta

că plățile pentru remunerarea directorului general au fost efectuate în baza

Contractului individual de muncă nr. 675 din 15 ianuarie 2009 încheiat între

directorul general și Casa Județeană Dolj. Anexa la acest contract este

Contractul de mandat nr. 63 din 15 ianuarie 2009. Ambele contracte respectă

toate condițiile de valabilitate în vigoare inclusiv O.U.G. nr. 79/2008.

În consecință, a

arătat recurenta sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din

Legea nr. 554/2004.

În drept, cererea de

recurs se întemeiază pe dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

Procedura în fața

instanței de recurs

Pârâta-intimată

Curtea de Conturi a României a formulat întâmpinare la cererea de recurs și a

solicitat respingerea acestora ca nefondată.

Considerentele și

soluția instanței de recurs

Analizând cererea de

recurs, motivele invocate normele legale incidente în materie, precum și în

conformitate cu prevederile art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte

constată că aceasta nu este fondată pentru următoarele considerente:

Prin Decizia nr. 2

din 1 aprilie 2011 emisă de Camera de Conturi Dolj în urma acțiunii de

"control a situației, evoluției și modului de administrare a patrimoniului

public și privat al unităților administrativ teritoriale" - efectuată la

RA. Aeroportul Internațional Craiova, s-au constatat abateri de la legalitate

și regularitate și au fost dispuse măsuri pentru remedierea acestora.

Înalta Curte constată

că instanța de fond a apreciat în mod corect neîndeplinirea condițiilor

prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, reținând criticile

reclamantei atât pentru netemeinicia actului administrativ cât și motivele ce

țin de nelegalitate - ca fiind aspecte care privesc nelegalitatea Deciziei nr.

2/2011.

Se reține că atât în

cererea de chemare în judecată formulată la fond cât și în cererea de recurs,

reclamanta - recurentă arată motive de nelegalitate ale deciziei atacate fără a

sublinia care dintre acestea reprezintă în opinia acesteia un caz de

nelegalitate evident și de asemenea fără a se critica în mod concret sentința

de fond.

- Prin urmare,

analizând condiția prevăzută de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,

Înalta Curte apreciază că din motivele de nelegalitate invocate de recurentă,

nu se poate reține că caz bine justificat, în sensul art. 2 lit. t) din Legea

nr. 554/2004, fiind aspecte de fond care necesită probatorii în contradictoriu.

Potrivit art. 33 alin.

(3) din Legea nr. 94/1992: "În situațiile în care se constată existența

unor abateri de la legalitate și regularitate, care au determinat producerea

unor prejudicii, se comunică conducerii entității publice analizate această

stare de fapt. Stabilirea întinderii prejudiciului și dispunerea măsurilor

pentru recuperarea acestuia devin obligație a conducerii entității

audiate".

- În ceea ce privește

prejudiciul iminent - în accepțiunea art. 2 lit. ș) din Legea nr. 554/2004, se

reține că nici această condiție nu este îndeplinită, neexistând un caz bine

conturat de nelegalitate evidentă cu care nu se poate corela și analiza această

condiție.

Dacă stabilirea

exactă a întinderii prejudiciului provenit din cheltuielile efectuate fără

suport legal, sunt în sarcina entității auditate, suspendarea executării unei

astfel de decizii pentru a se preveni un prejudiciu iminent, devine un nonsens,

având în vedere atribuția Curții de Conturi privind controlul legalității

cheltuirii bunului public și dispunerea de măsuri pentru recuperarea

prejudiciului.

Temeiul legal al

soluției adoptate în recurs

În conformitate cu

prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge recursul ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de RA Aeroportul Internațional Craiova împotriva Sentinței nr.

129/2012 din 24 februarie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 25 septembrie 2012.

Procesat de GGC - AM