ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3555/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul C.G. a chemat în judecată Direcția Națională Anticorupție, solicitând instanței ca în contradictoriu cu acesta și pe calea contenciosului administrativ să dispună obligarea pârâtei să-i soluționeze cererea înregistrată în 1 septembrie 2011. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că s-a adresat pârâtei cu cererea menționată, solicitându-i-se date în legătură cu autoritatea publică care a inițiat și clasificat informațiile ce fac obiectul Notei nr. x/2008 al cărui conținut a stat la baza procesului-verbal de sesizare din oficiu din 24 octombrie 2008, de către procurorul S.M.A. din cadrul DNA. S-a mai arătat de către reclamant că din răspunsul primit rezultă refuzul explicit al autorității de a-i soluționa cererea, fapt care îi aduce atingere dreptului la apărare și la un proces echitabil.

În temeiul art. 161 din Legea nr. 554/2004, reclamantul a solicitat introducerea în cauză a autorității pârâte care a emis și clasificat informațiile existente în nota nr. x/2008, iar în temeiul art. 13 din lege a solicitat obligarea autorității publice ce va fi introdusă în cauză, să depună la dosar documentația care a stat la baza emiterii notei. Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința civilă nr. 107 din 11 ianuarie 2012 a admis acțiunea formulată de reclamant și a constatat refuzul nejustificat al pârâtei DNA de a-i soluționa cererea, obligând-o să răspundă reclamantului la cererea din 1 septembrie 2011. Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că autoritatea pârâtă deține informația solicitată de reclamant și întrucât nu a răspuns concret solicitării acestuia, în temeiul art. 1 și art. 18 din Legea nr. 554/2004 se constată, refuzul nejustificat al acesteia de a-i soluționa cererea.

Împotriva acestei sentințe considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs pârâta Direcția Națională Anticorupție. Motivele de recurs invocate se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 3 și pct. 9 C. proc. civ. invocându-se ca motiv de casare faptul că hotărârea recurată a fost pronunțată de o instanță necompetentă material și ca motiv de modificare a sentinței atacate faptul că soluția de admitere a acțiunii a fost pronunțată cu aplicarea greșită a dispozițiilor Legii nr. 554/2001 și a Legii nr. 182/2002. Primul motiv de recurs care se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ. privește pronunțarea sentinței atacate de către o instanță necompetentă material prin încălcarea competenței materiale ale unei alte instanțe.

Recurentul arată că intimata-reclamantă a formulat cererea către "compartimentul de relații publice al DNA" și că în raport de cererile sale anterioare în cauză sunt aplicabile dispozițiilor Legii nr. 544/2001 și nu dispozițiile Legii nr. 554/2004. În consecință competența materială de soluționare a cauzei revin, în primă instanță Tribunalului București, secția de contencios administrativ și fiscal și nu Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal. Al treilea motiv de recurs privește aplicarea greșită a dispozițiilor Legii nr. 554/2004 și a Legii nr. 182/2002 în cazul respingerii excepției inadmisibilității acțiunii și în ceea ce privește pe fond soluția recurată de admitere a acțiunii formulate de reclamantul intimat.

Cu privire la primul aspect de nelegalitate se invocă faptul că reclamantul-intimat nu a îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004 împotriva răspunsului comunicat prin adresa din 1 septembrie 2011 apreciindu-se ca inadmisibilă acțiunea formulată fără îndeplinirea procedurii prealabile. Recurentul apreciază ca inadmisibilă acțiunea și în raport de dispozițiile art. 5(2) din Legea nr. 554/2004 considerând că în cauză sunt aplicabile dispozițiile C. proc. pen. ca normă specială deoarece nota nr. x/2008 este un act dintr-un Dosar penal nr. 290//P/2008 instrumentat de DNA și nu dispozițiile Legii nr. 554/2004. Al doilea aspect de nelegalitate privește aplicarea greșită a dispozițiilor Legii nr. 554/2004 în ceea ce privește soluția dispusă prin sentința atacată.

Se arată că în mod greșit instanța de fond a constatat existența unui refuz nejustificat de soluționare a cererii reclamantului-intimat și a obligat recurenta să răspundă la cererea din 1 septembrie 2011. Recurenta arată că în cauză s-a comunicat răspuns la cererea formulată de acesta cu privire la nota nr. x/2008, răspunsul comunicat fiind legal emis în raport de dispozițiile art. 1 din Legea nr. 182/2008. În ceea ce privește răspunsul se arată că DNA a comunicat, în limita competențelor sale, că nu recurenta a clasificat nota, a fost folosită într-un dosar penal în care, față de reclamantul-intimat s-a emis Ordonanța nr. 290/P/18 noiembrie 2009, comunicată reclamantului-intimat, și în consecință nu poate dispune de informațiile din acea notă, inclusiv emitentul - sursa informațiilor clasificate.

Se arată că divulgarea informațiilor clasificate conținute de nota nr. x/2008 ar atrage aplicabilitatea art. 39 din Legea nr. 183/2002. Se solicită admiterea recursului și casarea în raport de dispozițiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ. sau modificarea în raport de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., prin respingerea acțiunii, în principal, ca inadmisibilă, și, în subsidiar, ca neîntemeiată. La dosar, intimatul-reclamant a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate. Analizând recursul declarat în raport de motivele invocate, Curtea va aprecia, pentru următoarele considerente, că acesta este fondat, în cauză fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 304 pct. 9 Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor în ceea ce privește soluția de admitere a acțiunii.

Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ. nu este fondat, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, fiind competentă material, în primă instanță în ceea ce privește soluționarea cauzei. În raport de acțiunea reclamantului-intimat astfel cum a fost formulată și precizată în fapt și în drept, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 1 din Legea nr. 554/2004 și nu dispozițiile Legii nr. 544/2001. Reclamantul-intimat a solicitat o informație care nu este de interes public, iar cererile anterioare formulate nu pot infirma temeiul juridic indicat în cererea de chemare în judecată, respectiv Legea nr. 554/2004. Motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. este fondat, sentința recurată fiind dată cu aplicarea greșită a legii în ceea ce privește soluția dispusă pe fondul cauzei. În ceea ce privește soluționarea excepției inadmisibilității analizată ca o apărare de fond, în mod corect prima instanță a apreciat acțiunea ca admisibilă. În raport de obiect - contestare refuz nejustificat de soluționare a unei cereri - în cauză nu era necesară efectuarea procedurii prealabile prevăzute de art. 7(1) din Legea nr. 554/2004. Pe de altă parte, în cauză nu erau aplicabile dispozițiile art. 5(2) din Legea nr. 554/2004 deoarece actul administrativ asimilat conform art. 2(2) din Legea nr. 554/2004 reprezentat de adresa nr. 1307/C/155VS/2011 nu poate fi contestat conform C. proc.

pen., ci potrivit Legii nr. 554/2004, în temeiul și condițiile prevăzute de art. 1(1) și (2) și art. 11 din Legea nr. 554/2004. Pe fond, Curtea, analizând sentința atacată în raport de actele depuse și susținerile părților, apreciază că în cauză în mod greșit prima instanță a constatat existența unui refuz nejustificat în ceea ce privește răspunsul comunicat reclamantului-intimat prin adresa aflată la dosar fond. Curtea constată că reclamantul-intimat a solicitat, prin cererea adresată recurentei la data de 1 septembrie 2011, să-i comunice autoritatea publică care a inițiat și clasificat informațiile ce fac obiectul notei nr. x/2008. La cererea formulată recurentul a comunicat răspuns, apreciat de reclamantul și de instanța de fond ca refuz nejustificat de soluționare a unei cereri pe motiv că denumirea autorității publice intimate a notei nu intră în categoria informațiilor clasificate.

Curtea apreciază că soluția pe fond dispusă este dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 182/2000 și a Legii nr. 554/2004. În cauză răspunsul comunicat de recurent prin adresa contestată nu reprezintă un refuz nejustificat de soluționare, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004. Nu poate fi reținut un exces de putere în sensul dispozițiilor art. 2(1) lit. n) din Legea nr. 554/2004, pentru că recurenta a comunicat reclamantului răspuns în sensul că DNA nu este instituția care a clasificat nota nr. x/2008 și nu poate dispune de informațiile solicitate, nota având caracter clasificat secret de stat, nivelul strict secret în raport de dispozițiile Legii nr. 182/2002.

Răspunsul comunicat este legal emis în limita competențelor ținând cont că autoritatea recurentă nu este instituția ce a clasificat nota nr. x/2008 și pe cale de consecință nu poate dispune de informațiile conținute de nota respectivă, informații care includ și emitentul, respectiv sursa informațiilor clasificate, în cauză fiind aplicabile dispozițiile art. 1 din Legea nr. 182/2002. Scopul legii îl reprezintă protecția informațiilor clasificate și a surselor confidențiale ce asigură acest tip de informați. Pe de altă parte nota clasificată care formează obiectul cererii, recurentului a stat la baza instrumentării unui Dosar penal nr. 290/P/2009 de către DNA dosar penal care privește și alte persoane - cetățeni români și străini în care față de reclamantul-intimat s-a dispus neînceperea urmăririi penale prin Ordonanța din 18 noiembrie 2009, ordonanță comunicată reclamantului-intimat.

Fără a nega dreptul reclamantului-intimat de a uza de dispozițiile art. 20 din Legea nr. 182/2002, acesta poate face contestație, dar numai la autoritățile care au clasificat informația respectivă. Sfera subiectelor posibil emitente ale notei este relativ restrânsă, reclamantul-intimat având posibilitatea efectuării unor demersuri pentru identificarea entității emitente, demersuri inițiate, de altfel după pronunțarea sentinței atacate aspect probat cu înscrisurile depuse în recurs. Față de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 312(1) și (2) C. proc. civ. va admite recursul și va modifica sentința atacată în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiate, în cauză nefiind îndeplinite condițiile existenței unui refuz nejustificat de soluționare a cererii din 1 septembrie 2011 în sensul dispozițiilor art. 2(1) lit. i) din Legea nr. 554/2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Direcția Națională Anticorupție împotriva Sentinței civile nr. 107 din 11 ianuarie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în sensul că respinge acțiunea reclamantului C.G. ca neîntemeiată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 martie 2013. Procesat de GGC - CL