ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3555/2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamantul C.G. a chemat în judecată

Direcția Națională Anticorupție, solicitând instanței ca în contradictoriu cu

acesta și pe calea contenciosului administrativ să dispună obligarea pârâtei

să-i soluționeze cererea înregistrată în 1 septembrie 2011.

În motivarea

acțiunii, reclamantul a arătat că s-a adresat pârâtei cu cererea menționată,

solicitându-i-se date în legătură cu autoritatea publică care a inițiat și

clasificat informațiile ce fac obiectul Notei nr. x/2008 al cărui conținut a

stat la baza procesului-verbal de sesizare din oficiu din 24 octombrie 2008, de

către procurorul S.M.A. din cadrul DNA.

S-a mai arătat de

către reclamant că din răspunsul primit rezultă refuzul explicit al autorității

de a-i soluționa cererea, fapt care îi aduce atingere dreptului la apărare și

la un proces echitabil.

În temeiul art. 161

din Legea nr. 554/2004, reclamantul a solicitat introducerea în cauză a

autorității pârâte care a emis și clasificat informațiile existente în nota nr.

x/2008, iar în temeiul art. 13 din lege a solicitat obligarea autorității

publice ce va fi introdusă în cauză, să depună la dosar documentația care a

stat la baza emiterii notei.

Curtea de Apel

București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința

civilă nr. 107 din 11 ianuarie 2012 a admis acțiunea formulată de reclamant și

a constatat refuzul nejustificat al pârâtei DNA de a-i soluționa cererea,

obligând-o să răspundă reclamantului la cererea din 1 septembrie 2011.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța a reținut că autoritatea pârâtă deține informația

solicitată de reclamant și întrucât nu a răspuns concret solicitării acestuia,

în temeiul art. 1 și art. 18 din Legea nr. 554/2004 se constată, refuzul

nejustificat al acesteia de a-i soluționa cererea.

Împotriva acestei

sentințe considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs pârâta Direcția

Națională Anticorupție.

Motivele de recurs

invocate se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 3 și pct. 9 C. proc. civ.

invocându-se ca motiv de casare faptul că hotărârea recurată a fost pronunțată

de o instanță necompetentă material și ca motiv de modificare a sentinței

atacate faptul că soluția de admitere a acțiunii a fost pronunțată cu aplicarea

greșită a dispozițiilor Legii nr. 554/2001 și a Legii nr. 182/2002.

Primul motiv de

recurs care se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ.

privește pronunțarea sentinței atacate de către o instanță necompetentă

material prin încălcarea competenței materiale ale unei alte instanțe.

Recurentul arată că

intimata-reclamantă a formulat cererea către "compartimentul de relații

publice al DNA" și că în raport de cererile sale anterioare în cauză sunt

aplicabile dispozițiilor Legii nr. 544/2001 și nu dispozițiile Legii nr.

554/2004. În consecință competența materială de soluționare a cauzei revin, în

primă instanță Tribunalului București, secția de contencios administrativ și

fiscal și nu Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal.

Al treilea motiv de

recurs privește aplicarea greșită a dispozițiilor Legii nr. 554/2004 și a Legii

nr. 182/2002 în cazul respingerii excepției inadmisibilității acțiunii și în

ceea ce privește pe fond soluția recurată de admitere a acțiunii formulate de

reclamantul intimat.

Cu privire la primul

aspect de nelegalitate se invocă faptul că reclamantul-intimat nu a îndeplinit

procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004 împotriva

răspunsului comunicat prin adresa din 1 septembrie 2011 apreciindu-se ca

inadmisibilă acțiunea formulată fără îndeplinirea procedurii prealabile.

Recurentul apreciază

ca inadmisibilă acțiunea și în raport de dispozițiile art. 5(2) din Legea nr.

554/2004 considerând că în cauză sunt aplicabile dispozițiile C. proc. pen. ca

normă specială deoarece nota nr. x/2008 este un act dintr-un Dosar penal nr.

290//P/2008 instrumentat de DNA și nu dispozițiile Legii nr. 554/2004.

Al doilea aspect de

nelegalitate privește aplicarea greșită a dispozițiilor Legii nr. 554/2004 în

ceea ce privește soluția dispusă prin sentința atacată.

Se arată că în mod

greșit instanța de fond a constatat existența unui refuz nejustificat de

soluționare a cererii reclamantului-intimat și a obligat recurenta să răspundă

la cererea din 1 septembrie 2011.

Recurenta arată că în

cauză s-a comunicat răspuns la cererea formulată de acesta cu privire la nota

nr. x/2008, răspunsul comunicat fiind legal emis în raport de dispozițiile art.

1 din Legea nr. 182/2008.

În ceea ce privește

răspunsul se arată că DNA a comunicat, în limita competențelor sale, că nu

recurenta a clasificat nota, a fost folosită într-un dosar penal în care, față

de reclamantul-intimat s-a emis Ordonanța nr. 290/P/18 noiembrie 2009,

comunicată reclamantului-intimat, și în consecință nu poate dispune de

informațiile din acea notă, inclusiv emitentul - sursa informațiilor

clasificate.

Se arată că

divulgarea informațiilor clasificate conținute de nota nr. x/2008 ar atrage

aplicabilitatea art. 39 din Legea nr. 183/2002.

Se solicită admiterea

recursului și casarea în raport de dispozițiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ.

sau modificarea în raport de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., prin

respingerea acțiunii, în principal, ca inadmisibilă, și, în subsidiar, ca

neîntemeiată.

La dosar,

intimatul-reclamant a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea

recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței

atacate.

Analizând recursul

declarat în raport de motivele invocate, Curtea va aprecia, pentru următoarele

considerente, că acesta este fondat, în cauză fiind îndeplinite condițiile

prevăzute de art. 304 pct. 9 Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor

în ceea ce privește soluția de admitere a acțiunii.

Motivul de recurs

prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ. nu este fondat, Curtea de Apel București,

secția de contencios administrativ și fiscal, fiind competentă material, în

primă instanță în ceea ce privește soluționarea cauzei. În raport de acțiunea

reclamantului-intimat astfel cum a fost formulată și precizată în fapt și în

drept, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 1 din Legea nr. 554/2004 și

nu dispozițiile Legii nr. 544/2001.

Reclamantul-intimat a

solicitat o informație care nu este de interes public, iar cererile anterioare

formulate nu pot infirma temeiul juridic indicat în cererea de chemare în

judecată, respectiv Legea nr. 554/2004.

Motivul de recurs

întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. este fondat, sentința

recurată fiind dată cu aplicarea greșită a legii în ceea ce privește soluția

dispusă pe fondul cauzei.

În ceea ce privește

soluționarea excepției inadmisibilității analizată ca o apărare de fond, în mod

corect prima instanță a apreciat acțiunea ca admisibilă.

În raport de obiect -

contestare refuz nejustificat de soluționare a unei cereri - în cauză nu era necesară

efectuarea procedurii prealabile prevăzute de art. 7(1) din Legea nr. 554/2004.

Pe de altă parte, în cauză nu erau aplicabile dispozițiile art. 5(2) din Legea

nr. 554/2004 deoarece actul administrativ asimilat conform art. 2(2) din Legea

nr. 554/2004 reprezentat de adresa nr. 1307/C/155VS/2011 nu poate fi contestat

conform C. proc. pen., ci potrivit Legii nr. 554/2004, în temeiul și condițiile

prevăzute de art. 1(1) și (2) și art. 11 din Legea nr. 554/2004.

Pe fond, Curtea,

analizând sentința atacată în raport de actele depuse și susținerile părților,

apreciază că în cauză în mod greșit prima instanță a constatat existența unui

refuz nejustificat în ceea ce privește răspunsul comunicat

reclamantului-intimat prin adresa aflată la dosar fond.

Curtea constată că

reclamantul-intimat a solicitat, prin cererea adresată recurentei la data de 1

septembrie 2011, să-i comunice autoritatea publică care a inițiat și clasificat

informațiile ce fac obiectul notei nr. x/2008.

La cererea formulată

recurentul a comunicat răspuns, apreciat de reclamantul și de instanța de fond

ca refuz nejustificat de soluționare a unei cereri pe motiv că denumirea

autorității publice intimate a notei nu intră în categoria informațiilor

clasificate.

Curtea apreciază că

soluția pe fond dispusă este dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 1

din Legea nr. 182/2000 și a Legii nr. 554/2004. În cauză răspunsul comunicat de

recurent prin adresa contestată nu reprezintă un refuz nejustificat de

soluționare, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 alin. (1) lit.

i) din Legea nr. 554/2004. Nu poate fi reținut un exces de putere în sensul

dispozițiilor art. 2(1) lit. n) din Legea nr. 554/2004, pentru că recurenta a

comunicat reclamantului răspuns în sensul că DNA nu este instituția care a

clasificat nota nr. x/2008 și nu poate dispune de informațiile solicitate, nota

având caracter clasificat secret de stat, nivelul strict secret în raport de

dispozițiile Legii nr. 182/2002.

Răspunsul comunicat

este legal emis în limita competențelor ținând cont că autoritatea recurentă nu

este instituția ce a clasificat nota nr. x/2008 și pe cale de consecință nu

poate dispune de informațiile conținute de nota respectivă, informații care

includ și emitentul, respectiv sursa informațiilor clasificate, în cauză fiind

aplicabile dispozițiile art. 1 din Legea nr. 182/2002. Scopul legii îl

reprezintă protecția informațiilor clasificate și a surselor confidențiale ce

asigură acest tip de informați.

Pe de altă parte nota

clasificată care formează obiectul cererii, recurentului a stat la baza

instrumentării unui Dosar penal nr. 290/P/2009 de către DNA dosar penal care

privește și alte persoane - cetățeni români și străini în care față de

reclamantul-intimat s-a dispus neînceperea urmăririi penale prin Ordonanța din

18 noiembrie 2009, ordonanță comunicată reclamantului-intimat.

Fără a nega dreptul

reclamantului-intimat de a uza de dispozițiile art. 20 din Legea nr. 182/2002,

acesta poate face contestație, dar numai la autoritățile care au clasificat

informația respectivă. Sfera subiectelor posibil emitente ale notei este

relativ restrânsă, reclamantul-intimat având posibilitatea efectuării unor

demersuri pentru identificarea entității emitente, demersuri inițiate, de

altfel după pronunțarea sentinței atacate aspect probat cu înscrisurile depuse

în recurs.

Față de cele expuse

mai sus, Curtea în baza art. 312(1) și (2) C. proc. civ. va admite recursul și

va modifica sentința atacată în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiate, în

cauză nefiind îndeplinite condițiile existenței unui refuz nejustificat de

soluționare a cererii din 1 septembrie 2011 în sensul dispozițiilor art. 2(1)

lit. i) din Legea nr. 554/2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de Direcția Națională Anticorupție împotriva Sentinței civile nr. 107

din 11 ianuarie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal.

Modifică sentința

atacată în sensul că respinge acțiunea reclamantului C.G. ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 21 martie 2013.

Procesat de GGC - CL