ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3347/2010
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3347/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 252 din 3
decembrie.2009 Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios
administrativ și fiscal, a respins excepția inadmisibilității acțiunii invocată
de pârât și de intervenienta A.N.F.P., a admis cererile de intervenție
formulate de C.E. și A.N.F.P. și a respins acțiunea reclamantului.
Pentru a hotărî
astfel, instanța a constatat că, având în vedere modul de redactare, excepția
inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâtul Guvernul României și de intervenienta
A.N.F.P., este nefondată, pentru următoarele considerente:
Potrivit
dispozițiilor art. 2 din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituțională exercită
controlul de constituționalitate numai asupra Legilor și O.G., nu și asupra
hotărârilor de guvern. Potrivit art. 108 din Constituția României Guvernul
adoptă hotărâri și ordonanțe. Hotărârile se emit pentru organizarea executării
legilor și deci nu pot să contravină acestora, ele putând avea caracter
normativ sau individual.
Astfel, nelegalitatea
unei hotărâri de guvern în raport de o lege ordinară sau de legea supremă, care
este Constituția, poate fi invocată pe cale principală și poate constitui obiectul
unei hotărâri judecătorești întemeiată pe art. 1 din Legea nr. 554/2004, exercitarea
acesteia efectuându-se în condițiile prevăzute de lege.
Pe fondul cauzei,
instanța a constatat că acțiunea este neîntemeiată, pentru următoarele motive:
În considerarea
dispozițiilor art. 107 alin. (2) lit. d) din H.G. nr. 611/2008, evaluarea
activității secretarului unității administrative se face de către primar.
Actul normativ face
trimitere în art. 120 alin. (5) din H.G. nr. 611/2008 la instanța
judecătorească pentru exercitarea controlului judecătoresc al actelor
administrative ca urmare a contestației persoanei nemulțumite de evaluare.
Aceasta nu emite o
nouă evaluare, ci pe baza celor reținute anterior de evaluator, verifică modul
în care acesta a respectat criteriile și procedurile de evaluare prevăzute în
actele normative specifice.
Aceste atribuții îi
sunt conferite instanței de art. 126 alin. (6) din Constituție, dar și de art. 1
din Lege nr. 554/2004.
Instanța a mai
reținut că, deși activitatea puterii legislative, executive și judecătorești se
desfășoară în mod separat, pentru respectarea funcționării în bune condiții a
statului de drept există o interdependență între aceste puteri, astfel încât
puterea judecătorească are menirea de a asigura controlul în vederea aplicării
și respectării dreptului.
î
mpotriva acestei
sentințe a declarat recurs reclamantul Primarul orașului Pucioasa, criticând-o
ca nelegală și netemeinică, întrucât a fost pronunțată cu greșita aplicare a
legii. Se apreciază în motivele de recurs, că actul în litigiu nu este act
administrativ emis de o autoritate administrativă pentru că nu este conform cu art.
2 lit. c) din Legea nr. 554/2004, fiind doar un act de administrare internă.
Recursul este
nefondat și va fi respins.
Examinând actele
dosarului, motivele de recurs în raport de dispozițiile art. 304
1
C.
proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:
Prima instanță a respins
excepția de inadmisibilitate a acțiunii invocată de Guvernul României și de
intervenientă, în raport de dispozițiile art. 2 din Legea nr. 47/1992 din care
rezultă că, Curtea Constituțională asigură controlul constituționalității
legilor, tratatelor internaționale, O.G.
Prin urmare, Curtea
Constituțională are control doar asupra Legilor și O.G. H.G. se emit pentru
organizarea executării legilor și sunt cenzurate de către instanța de judecată
conform Legii contenciosului administrativ.
Față de dispozițiile
legale mai sus invocate, corect Curtea de Apel a hotărât că nelegalitatea unei
hotărâri de Guvern în raport cu o lege ordinară poate fi invocată pe calea unei
acțiuni fondată pe prevederile art. 1 din Legea nr. 554/2004.
Referitor la fondul
pricinii, din ansamblul probator admis și administrat, rezultă că evaluarea
Secretarului de primărie se face de către primar conform H.G. nr. 611/2008.
Desigur, judecând în
baza legii contestația la care este îndreptățită persoane nemulțumită, instanța
de fond nu face o evaluare nouă, ci pe baza probatoriilor, verifică modul în
care criteriile stabilire de evaluator au fost respectate.
Atât Constituția
României cât și dispozițiile Legii contenciosului administrativ prevăd
controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităților publice cât
și posibilitatea oricărei persoane care se consideră vătămată într-un drept al
său, are interes legitim de a se adresa instanței de contencios administrativ.
Fiecare persoană are
liber acces la justiție și dreptul la un proces echitabil, conform art. 6 din
Convenția Europeană a Drepturilor Omului, dispozițiilor H.G. nr. 611/2008 prin
raportare la prevederile art. 126 din Constituția României, statuând acest
fapt.
Normele H.G. nr. 611/2008
care prevăd posibilitatea celui care ocupă funcția publică de secretar al
comunei de a se adresa instanței în cazul în care este nemulțumit de evaluarea
performanțelor sale profesionale, nu poate conduce instanța supremă la
concluzia că acest act administrativ încalcă în vreun fel dispozițiile
constituționale.
Conform art. 107 din
H.G. nr. 611/2008 evaluatorul performanțelor profesionale ale secretarului comunei,
orașului, este conducătorul autorității publice, iar art. 120 al H.G. nr. 611/2008
reprezintă o excepție de la posibilitatea formulării de către secretar a
contestației privind evaluarea sa din punct de vedere profesional.
Prin urmare, fiind o
excepție de la prevederile legale în materie, este fără posibilitate de tăgadă
că secretarul comunei se poate adresa direct instanței de contencios
administrativ conform legii.
Față de toate aceste considerente,
Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că sentința atacată este legală
și temeinică, motiv pentru care va respinge recursul declarat de Primarul
Orașului Pucioasa ca nefondat conform art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul
declarat de Primarul Orașului Pucioasa împotriva sentinței nr. 252 din 3
decembrie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios
administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată, în
ședință publică, astăzi 24 iunie 2010.