ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 14.03.2013

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3295/2013

HOTĂRÂRE
14.03.2013
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3295/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința nr. 36/F-cont din 25 ianuarie

2012, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ

și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamantul Spitalul Municipal

Câmpulung în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Sănătății, având ca obiect

anularea Ordinului Ministerului Sănătății (OMS) nr. 569 din 20 mai 2011 privind

clasificarea Spitalului Municipal Câmpulung în categoria IV - nivel de

competență bazal, conform art. 1 lit. d) din Ordinul nr. 1408/2010 privind

aprobarea criteriilor de clasificare a spitalelor în funcție de competență și

obligarea pârâtului la emiterea unui nou ordin de clasificare în categoria III

- nivel de competență medie, precum și repararea pagubei cauzate ca urmare a

efectelor produse de Ordinul nr. 569/2011 ce a condus la o subfinanțare a

serviciilor medicale prestate.

Pentru a hotărî

astfel, instanța a reținut, în esență, că:

Din fișa de

autoevaluare întocmită de reclamant și din Programul de conformare privind

criteriile care nu sunt îndeplinite, rezultă că unitatea medicală reclamantă nu

îndeplinește criteriile minime obligatorii referitoare la structura

organizatorică, tipul serviciilor medicale furnizate, personalul de

specialitate medico-sanitar încadrat la nivelul spitalului și proporția

bolnavilor transferați într-un alt spital, pentru patologie de același tip,

într-un interval de 72 de ore de la internare.

Prin urmare, s-a

apreciat că argumentele prezentate de reclamant pentru justificarea criteriilor

neîndeplinite nu pot schimba calificarea spitalului, întrucât Ordinele

Ministerului Sănătății nr. 1408/2010 și nr. 369/2011 stabilesc clar că doar în

cazul în care sunt îndeplinite criteriile expres prevăzute pentru un anumit

nivel de competență, se poate încadra o unitate sanitară în respectivul nivel.

Astfel, instanța a

constatat că în privința structurii organizatorice, reclamantul nu are

specializările "Pneumologie", "Nefrologie",

"Urologie" și "Neonatalogie", iar în privința tipului

serviciilor medicale furnizate și personalului de specialitate medico-sanitar,

reclamantul nu s-a încadrat la specializările "Pneumologie",

"Nefrologie" și "Urologie", în sensul că nu poate presta

servicii de acest tip, prevăzute pentru clasificarea în nivelul de competență

mediu.

În ceea ce privește

critica referitoare la faptul că delimitarea spitalelor atât de în amănunt nu

este obiectivă sau că nu ține cont de realitate, judecătorul a constatat că

aceste împrejurări nu pot justifica anularea ordinului de clasificare, în

condițiile în care acesta a fost emis în conformitate cu metodologia și

criteriile legale și nu s-a dovedit săvârșirea vreunui abuz de către pârât.

Conchizând, Curtea de

apel a apreciat că deși spitalul reclamant îndeplinește o parte din criteriile

specifice nivelului de competență mediu, câtă vreme nu îndeplinește în

întregime criteriile pentru nivelul de competență mediu, nu se poate susține că

Ordinul de clasificare nr. 569 din 20 mai 2011 este nelegal.

Împotriva sentinței

Curții de apel a declarat recurs reclamantul Spitalul Municipal Câmpulung,

criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.

Cererea de recurs a

fost întemeiată în drept pe prevederile art. 304 C. proc. civ., iar în

motivarea ei s-a arătat că în analiza sa prima instanță nu a ținut seama de

toate argumentele reclamantului, rezumându-se a face referire numai la

autoevaluarea spitalului și nu și la realitatea existentă și recentă în această

unitate spitalicească. În concret nu s-a luat în calcul explicația

reclamantului legată de inexistența unui cabinet de pneumologie în ambulatoriu

în condițiile în care exista la mai puțin de 5 km un spital de pneumologie, iar

un cabinet de pneumologie în ambulatoriu ar putea fi înființat la numai 1,5 km

de Spitalul de Pneumoftiziologie în care funcționează toate specialitățile medicale.

Totodată, în mod

eronat s-a reținut în sentința recurată că în cadrul Spitalului nu există

Secție de Neonatologie și nu se reține argumentul reclamantului privind

organizarea celor 4 linii de gardă care acoperă un număr de specialități de

bază: medicină internă, chirurgie, obstetrică ginecologie, pediatrie, cât și

specialitățile înrudite.

Instanța de fond a

avut în vedere și procentul de bolnavi transferați către alte spitale, anume

cel existent în anul 2011, înainte de evaluare, fără însă a ține seama că unele

secții se aflau în reparații capitale și cu aprobarea Direcției de Sănătate

Publică Argeș se puteau efectua transferuri către alte spitale a cazurilor cu

grad mai mare de complexitate.

S-a mai imputat

instanței de fond lipsa unei analize și nepronunțarea cu privire la faptul că

Ministerul Sănătății nu a luat în calcul planul de conformare care ar fi fost

de natură să producă unele facilități privind încadrarea spitalului într-o altă

categorie, mai ales că potrivit unui nou ordin al Ministrului Sănătății nr.

1793/2011 se creează posibilitatea încadrării temporare a spitalelor în

categorii superioare pe baza planului de conformare.

Realitatea existentă

în spitalul recurent, respectiv organizarea și funcționarea, dotările avute,

etc. sunt vizibil foarte aproape de cerințele categoriei a III-a - nivel de

competență mediu, astfel că se impune anularea Ordinului nr. 569 din 20 mai

2011 a cărei aplicare s-a făcut, în mod evident, defectuos și contrar

realității la care s-a făcut referire.

Răspunzând punctual

criticilor formulate de recurent, prin întâmpinare intimatul Ministerul

Sănătății a concluzionat că soluția pronunțată de Curtea de Apel Pitești este

legală și temeinică și se impune menținerea ei, fiind reiterate apărările

prezentate și în fața primei instanțe și care vizează corecta clasificare a

Spitalului Câmpulung în categoria IV.

Examinând cauza din

perspectiva obiectului ei, a probatoriului administrat, Înalta Curte reține că

recursul este nefondat și îl va respinge în consecință, pentru cele ce vor fi

punctate în continuare:

Prin Ordinul nr. 569

din 20 mai 2011 emis de ministrul sănătății (art. 1) s-a aprobat clasificarea

Spitalului Municipal Câmpulung situat în localitatea Câmpulung, județul Argeș,

în categoria IV.

Instanța de

contencios administrativ a Curții de Apel Pitești a verificat legalitatea

ordinului în discuție prin raportare la argumentele invocate de reclamant și la

normele legale în baza cărora acest act administrativ a fost emis,

concluzionând în mod judicios că nu s-a dovedit existența vreunei vătămări a

drepturilor recunoscute de lege ori a intereselor legitime ale Spitalului

Municipal Câmpulung pentru a se face aplicația art. 18(1) cu referire la art. 1

și art. 8 din Legea nr. 554/2004.

Actul administrativ

individual în discuție a fost emis cu respectarea prevederilor OMS nr.

1408/2010 privind aprobarea criteriilor de clasificare a spitalelor în funcție

de competență și a procedurii prevăzute în OMS nr. 323/2011 privind aprobarea

metodologiei și a criteriilor minime obligatorii pentru clasificarea spitalelor

în funcție de competență, cu modificările ulterioare.

Așa cum a observat și

instanța de fond, reclamantul a încercat să convingă în argumentarea acțiunii

în anulare că neîndeplinirea unor criterii poate fi suplinită de anumite

probabilități faptice (spre exemplu că va încheia contracte de furnizare

servicii medicale cu alte unități medicale private pentru specializările

"nefrologie" și "urologie"), fără însă a combate în mod

argumentat că actul a cărui anulare s-a cerut a fost emis cu încălcarea legii.

De altfel, nici în

calea extraordinară de atac a recursului Spitalul Municipal Câmpulung nu

dovedește că această unitate spitalicească a fost clasificată eronat categoria

IV - nivel de competență bazal, susținând doar că "realitatea existentă

[…], respectiv organizarea și funcționarea, datoriile avute, etc., sunt vizibil

foarte aproape de cerințele categoriei a III-a - nivel de competență

mediu".

Or, din moment ce

pentru clasificarea spitalelor, în temeiul art. 171(5) din Legea nr. 95/2006

privind reforma în domeniul sănătății, cu modificările și completările

ulterioare, au fost elaborate o metodologie și niște criterii clare, aprobate

prin ordine ale ministrului sănătății, această clasificare nu se putea face

altfel decât prin aplicarea acestor metodologii/criterii.

Din prevederile art.

2 pct. 7 și 8 din OMS nr. 1408/2010 rezultă cu claritate că diferența dintre

nivelul de competență bazal (IV) și nivelul de competență mediu (III) îl

reprezintă aria administrativ-teritorială de deservire și gradul de

complexitate al afecțiunilor pe care le poate trata.

Criteriile pentru

clasificarea spitalelor în cele două categorii amintite (III și IV) sunt

precizate în OMS nr. 323/2011 (art. 5 și art. 6).

Așa cum rezultă din

actele depuse în susținerea acțiunii însuși reclamantul menționează în Fișa de

autoevaluare criteriile îndeplinite în vederea clasificării, iar în Programul

de conformare privind criteriile care nu sunt îndeplinite la data respectivă (4

mai 2011) se concluzionează că Spitalul se poate încadra în categoria III -

nivel de competență mediu, după rezolvarea criteriilor prezentate în acest plan

de conformare.

Este evident că la

momentul emiterii Ordinului contestat, recurentul-reclamant nu îndeplinea

criteriile pentru clasificarea în categoria III, iar faptul că Spitalul are

potențial pentru a îndeplini în viitor aceste exigențe, nu este relevant în

analiza legalității actului administrativ amintit.

În acest context,

instanța de control judiciar constată că dezlegarea dată acțiunii în anulare a

OMS nr. 569 din 20 mai 2011 este corectă și legală și că nu există motive

pentru reformarea sentinței atacate, astfel că având în vedere și dispozițiile

art. 312 (1) C. proc. civ. și art. 20 (1) din Legea nr. 554/2004 modificată și

completată.

Respinge recursul

declarat de Spitalul Municipal Câmpulung împotriva Sentinței nr. 36/F-cont din

25 ianuarie 2012 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 14 martie 2013.

Procesat

de GGC - NN

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2013-06-19
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5808/2013
tății nr. 323/2011. Înalta Curte observă că susținerile din recurs reprezintă, în fapt, o reiterare a aspectelor invocate în fața primei instanțe referitoare la activitatea complexă și serviciile furnizate de unitatea sanitară, de natură a
ÎCCJ 2018-04-25
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1681/2018
au fot restrânse în ceea ce privește Axa Prioritară III, ceea ce ar fi impus reemiterea notei de constatare de către AM POS CCE. Cu toate acestea, Nota nr. 249/2013 a făcut obiectul controlului legalității de către instanța de contencios ad
ÎCCJ 2010-03-30
0,92
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1755/2010
dispus, începând cu data de 15 mai 2008, încetarea contractului de management nr. 238 din 14 decembrie 2006 încheiat între Ministerul Sănătății Publice și reclamant, cu motivarea încălcării dispozițiilor lit. b) din Capitolul VIII din contr
ÎCCJ 2010-02-15
0,92
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5180/2010
t renegocierea indicatorilor de performanță conform dispozițiilor cuprinse la pct. 5 din actul adițional nr. 2 la contractul de management, iar pârâtele nu au dat curs acestei cereri aspect ce a condus la acordarea calificativului de „nesat
ÎCCJ 2010-09-28
0,92
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3900/2010
contestație împotriva unei simple comunicări, contestație înregistrată cu nr. 44 din 23 aprilie 2009, în urma căreia i-a fost o răspuns lapidar, scris de această dată, prin care contestația sa a fost respinsă. Astfel, îi este imputată neres
Sursă