ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3081/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 187 din 26 octombrie 2009, Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscala, a admis în parte acțiunea formulată de către reclamantul A.A.G., a anulat Ordinul din 23 aprilie 2009 al M.M.F.P.S., dispunând reintegrarea reclamantului în funcția deținută anterior datei de 25 mai 2009, cu toate consecințele ce decurg din aceasta și a obligat pârâtul la plata daunelor morale în cuantum de 5.000 euro. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele: Prin Ordinul din 23 aprilie 2009 al M.M.F.P.S. a fost desființată funcția publică de Inspector Șef al I.T.M.

lași, funcție deținută până la acel moment de reclamantul A.A.G., căruia i-a încetat raportul de serviciu prin eliberare din funcție la data expirării termenului de preaviz, respectiv 25 mai 2009. Instanța de fond a reținut că Ordinul din 23 aprilie 2009 a fost dat strict în executarea dispozițiilor O.G. nr. 37/2009, fiind evident că eliberarea din funcția publică de conducere a reclamantului nu a avut la bază alte considerente legate de exercitarea atribuțiilor de serviciu sau de eventuale disfuncționalități înregistrate în activitatea sa. A mai reținut prima instanță că în urma exprimării opțiunii de către reclamant de a ocupa funcția de șef serviciu în cadrul C.C.S.S.M., s-a emis Ordinul al M.M.F.P.S., prin care s-a modificat raportul de serviciu al reclamantului, prin mutarea sa definitivă în funcția publică de conducere de șef serviciu.

Având în vedere și decizia Curții Constituționale prin care O.G. nr. 37/2009 a fost declarată neconstituțională, instanța de fond a apreciat că opțiunea exprimată de reclamantul A.A.G., de a ocupa, în condițiile desființării abuzive a funcției sale, un alt post în cadrul instituției, nu-i afectează sau îngrădește dreptul de a ataca în instanță Ordinul și nu atrage inadmisibilitatea cererii sale. Totodată, prima instanța a mai reținut că Ordinul din 23 aprilie 2009 al M.M.F.P.S. este în contradicție și cu dispozițiile art. 97 lit. c), art. 99 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/19991, deoarece în cazul de față nu a operat o reorganizare în sensul art. 100 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 și nu s-a justificat reducerea postului de inspector șef, iar postul înființat în locul celui ocupat de reclamant este unul cu aceleași atribuții și cu aceleași condiții aparente de ocupare, ceea ce vădește încălcarea dispozițiilor art. 100 alin. (5) din Legea nr. 188/1999.

În ceea ce privește lipsa procedurii prealabile, instanța de fond a respins excepția invocată ca fiind lipsită de suport având în vedere că art. 4 din Ordin îndrumă expres la contestarea actului în instanța de contencios administrative, reclamantul nefiind ținut să efectueze o altă procedură, cu caracter prealabil. î mpotriva acestei sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs M.M.F.P.S. S-a motivat recursul prin aceea că instanța de fond a pronunța hotărârea cu greșita aplicare a legii, prin Ordinul din 2009 fiind executate prevederile O.U.G. nr. 37/2009. Referitor la daunele morale acordate de prima instanță, aceasta le-a dat fără o motivare pertinentă și fără ca reclamantul să fi făcut dovada prejudiciului suferit.

Recursul va fi admis pentru următoarele considerente: Examinând actele dosarului, motivele de recurs și în raport de dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele: O.U.G. nr. 37/2009 a fost declarată neconstituțională prin decizia Curții Constituționale întrucât s-au încălcat normele cu privire la adoptarea ordonanțelor de urgență, mai exact cele referitoare la domeniile în care pot fi date astfel de acte. O.U.G. nr. 37/2009 și ulterior O.U.G. nr. 105/2009 au perturbat grav funcționarea instituțiilor publice, Guvernul intervenind într-un domeniu pentru care nu avea competența materială și încălcând astfel dispozițiile art. 115 alin. (6) din Constituție.

Corect prima instanță a apreciat că înlocuirea unei funcții publice de conducere cu o funcție contractuală, pune în discuție legalitatea coordonării serviciului public. Ordinul din 2009 emis de M.M.F.P.S. este contradictoriu cu art. 97 și 99 din Legea nr. 188/1999, postul înființat în locul celui ocupat de recurent fiind unul cu aceleași atribuții și cu aceleași condiții de ocupare, ceea ce duce la încălcarea art. 100 din Legea nr. 188/1999. Desigur, dorința reclamantului de a ocupa această funcție nu poate conduce la ideea lipsei de obiect a litigiului, O.U.G. nr. 37/2009 fiind declarată neconstituțională prin Decizia nr. 1257/2009 a Curții Constituționale. Actul administrativ emis în baza acestei O.U.G.

este desigur nelegal fiind emis în conformitate cu un act normativ neconstituțional. Pe acest aspect Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că prima instanță a procedat corect, motivarea în fapt și în drept fiind pertinentă și concludentă. Referitor la obligarea recurentului-pârât la plata sumei de 5.000 euro cu titlu de daune morale, este însă nelegală pentru următoarele considerente: Dauna morală, constă conform legislației în vigoare și a jurisprudenței, în atingerea valorilor care definesc personalitatea umană, cinstea, demnitatea, prestigiul public, instanțele putând aprecia dacă partea interesată a suferit consecințe grave în plan profesional și moral. Spre deosebire de celelalte despăgubiri civile care presupun un suport probator, în privința daunelor morale, nu se pot face probatorii, judecătorul fiind acela care în raport cu consecințele suferite de parte va aprecia o anumită sumă care să compenseze eventualul prejudiciu moral suferit.

Și în privința cuantumului acestor daune, instanța de judecată va avea în vedere ca aceasta să aibă efecte compensatorii, neputând să constituie venituri nejustificate pentru partea în cauză. Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că pentru acordarea daunelor morale este nevoie de existența unor elemente adecvate care să permită judecătorului găsirea unor criterii de evaluare a întinderii acestora nefiind suficientă libera exprimare a instanței. În speță, motivarea primei instanței nu este de natură convingătoare nici pentru acordarea daunelor morale și nici pentru cuantumul acestora, în raport de considerentele mai sus invocate, intimatului nefiindu-i afectate drepturile fundamentale referitoare la personalitatea, cinstea sau onoarea sa.

Așa fiind, Înalta Curte de Casație și Justiție va admite recursul declarat de M.M.F.P.S. Va modifica sentința civilă atacată în parte, în sensul că va înlătura dispoziția de obligare a pârâtului la plata sumei de 5.000 euro cu titlul de daune morale. Va menține celelalte dispoziții ale sentinței civile nr. 187/2009.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de M.M.F.P.S. împotriva sentinței civile nr. 187/ CA din 26 octombrie 2009 a Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal. Modifică în parte sentința atacată, în sensul că înlătură dispoziția de obligare a pârâtului la plata sumei de 5.000 euro cu titlu de daune morale. Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 10 iunie 2010.