ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 546/2014

Asupra cererii de revizuire de față;

Analizând actele și lucrările

dosarului, Înalta Curte constată următoarele:

Curtea de Apel București, secția a III a civilă

și pentru cauze cu minori și de familie, prin Decizia civilă nr. 228 de la 11

februarie 2013, a respins, ca nefondate, excepțiile privind nulitatea

recursului și inadmisibilitatea ultimului motiv de recurs și a respins, ca

nefondat, recursul formulat de reclamanta I.M., cu motivarea că motivele expuse

pot fi subsumate cazului de modificare reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., instanțele de fond au aplicat și interpretat corect dispozițiile art. 111

C. proc. civ. și nu s-a realizat o confuzie între mijloacele procedurale aflate

la îndemâna părților litigante, fiind posibilă lămurirea naturii juridice a

convenției părților și a contraprestațiilor acestora.

Împotriva acestei hotărâri, reclamanta a

formulat cerere de revizuire, solicitând admiterea acesteia și anularea Deciziei

nr. 228 din 11 februarie 2013 în temeiul dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc.

civ.

În motivarea cererii de

revizuire, revizuenta a învederat că dezlegările instanțelor civile sunt în

opoziție cu considerentul și dispozitivul din sentința civilă nr. 1525 din 24

martie 2010 pronunțată în Dosarul nr. 11177/3/2009 de către Curtea de Apel

București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, care, într-o acțiune

având aceeași cauză juridică și aceleași părți, a hotărât cu putere de lucru

judecat că, potrivit dispozițiilor art. 1

1

din O.U.G. nr. 28/2007

modificată prin Legea nr. 229/2008, debitorul obligației de predare a

imobilelor este pârâtul R.A.A.P.P.S. București, însă creditorul acestei obligații

este Primăria Generală a Municipiului București, constatându-se că reclamanții

nu sunt titularii dreptului din raportul juridic reglementat de articolele

anterior indicate.

Înalta Curte, analizând actele și lucrările

dosarului prin raportate la motivul de revizuire invocat, constată că

revizuirea este nefondată pentru următoarele considerente:

Rațiunea reglementării

revizuirii prevăzute de art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. se găsește în

necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii lucrului judecat,

când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar având același

obiect, aceeași cauză și aceleași părți. în asemenea situații, executarea hotărârilor

este imposibilă, ca urmare a faptului că fiecare parte se prevalează de hotărârea

care îi este favorabilă, iar singura modalitate de rezolvare a acestei situații

este revizuirea și anularea ultimei hotărâri care înfrânge principiul autorității

de lucru judecat.

Pentru a exista lucru judecat, potrivit art.

166 C. proc. civ. și 1201 C. civ., trebuie să existe tripla identitate de

persoane, obiect și cauză, or, în speța dedusă judecății, nu sunt îndeplinite

condițiile identității de obiect și cauză.

Astfel, în Dosarul nr. 27879/299/2010,

s-a solicitat a se constata că regimul juridic al contractului de închiriere

din 11 septembrie 2008 este guvernat de Legea nr. 229/2008 și, pe cale de

consecință, să fie obligate pârâtele la respectarea cuantumului legal al

chiriei de 565,20 lei/lună în temeiul O.U.G. nr. 40/1999, Legii nr. 241/2001,

H.G. nr. 310/2007 și Legii nr. 229/2008, iar, în Dosarul nr. 11177/3/2009,

obiectul îl reprezintă obligarea R.A.A.P.P.S. București la predarea către Primăria

Generală a Municipiului București a imobilelor și restituirea către reclamanți

a chiriilor încasate, în baza art. 8 din Legea nr. 554/2004, art. 1 din Legea nr.

229/2008 și H.G. nr. 60/2005.

Totodată, având în vedere că

nu s-a analizat pe fond cererea reclamanților de obligare a R.A.A.P.P.S. București

la predarea către Primăria Generală a Municipiului București a imobilelor

conform dispozițiilor Legii nr. 229/2008, respingându-se acțiunea ca fiind

formulată de o persoană fără calitate procesuală activă, Înalta Curte va reține

ca nefiind îndeplinită nici condiția analizării pe fond a litigiului.

Față de aceste

considerente, apreciind că prin reglementarea art. 322 punct 7 C. proc. civ.

s-a urmărit crearea unei căi de rezolvare a situațiilor în care, judecându-se

separat două dosare și neobservându-se existența lucrului judecat, se ajunge la

hotărâri potrivnice ale căror dispozitive nu se pot concilia, situație care nu

este incidență în speța dedusă judecății, Înalta Curte va respinge cererea de

revizuire formulată de revizuenta I.M. împotriva Deciziei civile nr. 228 din 11

februarie 2013, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a lll-a civilă,

în Dosarul nr. 27879/299/2010.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de

revizuire formulată de revizuenta I.M. împotriva Deciziei civile nr. 228 din 11

februarie 2013, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a lll-a civilă,

în Dosarul nr. 27879/299/2010.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 13 februarie 2014.