ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 546/2014
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 546/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Asupra cererii de revizuire de față; Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată următoarele: Curtea de Apel București, secția a III a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin Decizia civilă nr. 228 de la 11 februarie 2013, a respins, ca nefondate, excepțiile privind nulitatea recursului și inadmisibilitatea ultimului motiv de recurs și a respins, ca nefondat, recursul formulat de reclamanta I.M., cu motivarea că motivele expuse pot fi subsumate cazului de modificare reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., instanțele de fond au aplicat și interpretat corect dispozițiile art. 111 C. proc. civ. și nu s-a realizat o confuzie între mijloacele procedurale aflate la îndemâna părților litigante, fiind posibilă lămurirea naturii juridice a convenției părților și a contraprestațiilor acestora.
Împotriva acestei hotărâri, reclamanta a formulat cerere de revizuire, solicitând admiterea acesteia și anularea Deciziei nr. 228 din 11 februarie 2013 în temeiul dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ. În motivarea cererii de revizuire, revizuenta a învederat că dezlegările instanțelor civile sunt în opoziție cu considerentul și dispozitivul din sentința civilă nr. 1525 din 24 martie 2010 pronunțată în Dosarul nr. 11177/3/2009 de către Curtea de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, care, într-o acțiune având aceeași cauză juridică și aceleași părți, a hotărât cu putere de lucru judecat că, potrivit dispozițiilor art. 1 1 din O.U.G. nr. 28/2007 modificată prin Legea nr. 229/2008, debitorul obligației de predare a imobilelor este pârâtul R.A.A.P.P.S.
București, însă creditorul acestei obligații este Primăria Generală a Municipiului București, constatându-se că reclamanții nu sunt titularii dreptului din raportul juridic reglementat de articolele anterior indicate. Înalta Curte, analizând actele și lucrările dosarului prin raportate la motivul de revizuire invocat, constată că revizuirea este nefondată pentru următoarele considerente: Rațiunea reglementării revizuirii prevăzute de art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. se găsește în necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii lucrului judecat, când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți.
în asemenea situații, executarea hotărârilor este imposibilă, ca urmare a faptului că fiecare parte se prevalează de hotărârea care îi este favorabilă, iar singura modalitate de rezolvare a acestei situații este revizuirea și anularea ultimei hotărâri care înfrânge principiul autorității de lucru judecat. Pentru a exista lucru judecat, potrivit art. 166 C. proc. civ. și 1201 C. civ., trebuie să existe tripla identitate de persoane, obiect și cauză, or, în speța dedusă judecății, nu sunt îndeplinite condițiile identității de obiect și cauză. Astfel, în Dosarul nr. 27879/299/2010, s-a solicitat a se constata că regimul juridic al contractului de închiriere din 11 septembrie 2008 este guvernat de Legea nr. 229/2008 și, pe cale de consecință, să fie obligate pârâtele la respectarea cuantumului legal al chiriei de 565,20 lei/lună în temeiul O.U.G.
nr. 40/1999, Legii nr. 241/2001, H.G. nr. 310/2007 și Legii nr. 229/2008, iar, în Dosarul nr. 11177/3/2009, obiectul îl reprezintă obligarea R.A.A.P.P.S. București la predarea către Primăria Generală a Municipiului București a imobilelor și restituirea către reclamanți a chiriilor încasate, în baza art. 8 din Legea nr. 554/2004, art. 1 din Legea nr. 229/2008 și H.G. nr. 60/2005. Totodată, având în vedere că nu s-a analizat pe fond cererea reclamanților de obligare a R.A.A.P.P.S. București la predarea către Primăria Generală a Municipiului București a imobilelor conform dispozițiilor Legii nr. 229/2008, respingându-se acțiunea ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă, Înalta Curte va reține ca nefiind îndeplinită nici condiția analizării pe fond a litigiului.
Față de aceste considerente, apreciind că prin reglementarea art. 322 punct 7 C. proc. civ. s-a urmărit crearea unei căi de rezolvare a situațiilor în care, judecându-se separat două dosare și neobservându-se existența lucrului judecat, se ajunge la hotărâri potrivnice ale căror dispozitive nu se pot concilia, situație care nu este incidență în speța dedusă judecății, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta I.M. împotriva Deciziei civile nr. 228 din 11 februarie 2013, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a lll-a civilă, în Dosarul nr. 27879/299/2010.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta I.M. împotriva Deciziei civile nr. 228 din 11 februarie 2013, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a lll-a civilă, în Dosarul nr. 27879/299/2010. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 februarie 2014.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.