ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 546/2014
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 546/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Asupra cererii de revizuire de față;
Analizând actele și lucrările
dosarului, Înalta Curte constată următoarele:
Curtea de Apel București, secția a III a civilă
și pentru cauze cu minori și de familie, prin Decizia civilă nr. 228 de la 11
februarie 2013, a respins, ca nefondate, excepțiile privind nulitatea
recursului și inadmisibilitatea ultimului motiv de recurs și a respins, ca
nefondat, recursul formulat de reclamanta I.M., cu motivarea că motivele expuse
pot fi subsumate cazului de modificare reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc.
civ., instanțele de fond au aplicat și interpretat corect dispozițiile art. 111
C. proc. civ. și nu s-a realizat o confuzie între mijloacele procedurale aflate
la îndemâna părților litigante, fiind posibilă lămurirea naturii juridice a
convenției părților și a contraprestațiilor acestora.
Împotriva acestei hotărâri, reclamanta a
formulat cerere de revizuire, solicitând admiterea acesteia și anularea Deciziei
nr. 228 din 11 februarie 2013 în temeiul dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc.
civ.
În motivarea cererii de
revizuire, revizuenta a învederat că dezlegările instanțelor civile sunt în
opoziție cu considerentul și dispozitivul din sentința civilă nr. 1525 din 24
martie 2010 pronunțată în Dosarul nr. 11177/3/2009 de către Curtea de Apel
București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, care, într-o acțiune
având aceeași cauză juridică și aceleași părți, a hotărât cu putere de lucru
judecat că, potrivit dispozițiilor art. 1
1
din O.U.G. nr. 28/2007
modificată prin Legea nr. 229/2008, debitorul obligației de predare a
imobilelor este pârâtul R.A.A.P.P.S. București, însă creditorul acestei obligații
este Primăria Generală a Municipiului București, constatându-se că reclamanții
nu sunt titularii dreptului din raportul juridic reglementat de articolele
anterior indicate.
Înalta Curte, analizând actele și lucrările
dosarului prin raportate la motivul de revizuire invocat, constată că
revizuirea este nefondată pentru următoarele considerente:
Rațiunea reglementării
revizuirii prevăzute de art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. se găsește în
necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii lucrului judecat,
când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar având același
obiect, aceeași cauză și aceleași părți. în asemenea situații, executarea hotărârilor
este imposibilă, ca urmare a faptului că fiecare parte se prevalează de hotărârea
care îi este favorabilă, iar singura modalitate de rezolvare a acestei situații
este revizuirea și anularea ultimei hotărâri care înfrânge principiul autorității
de lucru judecat.
Pentru a exista lucru judecat, potrivit art.
166 C. proc. civ. și 1201 C. civ., trebuie să existe tripla identitate de
persoane, obiect și cauză, or, în speța dedusă judecății, nu sunt îndeplinite
condițiile identității de obiect și cauză.
Astfel, în Dosarul nr. 27879/299/2010,
s-a solicitat a se constata că regimul juridic al contractului de închiriere
din 11 septembrie 2008 este guvernat de Legea nr. 229/2008 și, pe cale de
consecință, să fie obligate pârâtele la respectarea cuantumului legal al
chiriei de 565,20 lei/lună în temeiul O.U.G. nr. 40/1999, Legii nr. 241/2001,
H.G. nr. 310/2007 și Legii nr. 229/2008, iar, în Dosarul nr. 11177/3/2009,
obiectul îl reprezintă obligarea R.A.A.P.P.S. București la predarea către Primăria
Generală a Municipiului București a imobilelor și restituirea către reclamanți
a chiriilor încasate, în baza art. 8 din Legea nr. 554/2004, art. 1 din Legea nr.
229/2008 și H.G. nr. 60/2005.
Totodată, având în vedere că
nu s-a analizat pe fond cererea reclamanților de obligare a R.A.A.P.P.S. București
la predarea către Primăria Generală a Municipiului București a imobilelor
conform dispozițiilor Legii nr. 229/2008, respingându-se acțiunea ca fiind
formulată de o persoană fără calitate procesuală activă, Înalta Curte va reține
ca nefiind îndeplinită nici condiția analizării pe fond a litigiului.
Față de aceste
considerente, apreciind că prin reglementarea art. 322 punct 7 C. proc. civ.
s-a urmărit crearea unei căi de rezolvare a situațiilor în care, judecându-se
separat două dosare și neobservându-se existența lucrului judecat, se ajunge la
hotărâri potrivnice ale căror dispozitive nu se pot concilia, situație care nu
este incidență în speța dedusă judecății, Înalta Curte va respinge cererea de
revizuire formulată de revizuenta I.M. împotriva Deciziei civile nr. 228 din 11
februarie 2013, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a lll-a civilă,
în Dosarul nr. 27879/299/2010.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de
revizuire formulată de revizuenta I.M. împotriva Deciziei civile nr. 228 din 11
februarie 2013, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a lll-a civilă,
în Dosarul nr. 27879/299/2010.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 13 februarie 2014.