ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6535/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 3 noiembrie 2009 sub nr. 10316/2/2009 pe rolul Curții de Apel București, secția a IV a civilă, revizuenta N.E. a solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 322 pct. 1 și 5 C. proc. civ., în contradictoriu cu intimatul C.M., revizuirea deciziei civile nr. 75 din 6 martie 2006 pronunțată de aceeași instanță în Dosarul nr. 3864/2/2005. În susținerea cererii, revizuenta a arătat că, anterior rămânerii definitive și irevocabile a deciziei civile obiect al revizuirii(19 aprilie 2006), a fost emis certificatul de legatar din 24 martie 2006 în temeiul căruia i-a revenit acesteia întreaga masă succesorală de pe urma defunctului V.N., persoană care nu a fost citată în cauza nr. 3864/2/2005 în care s-a pronunțat decizia nr. 75 din 06 martie 2006 a Curții de Apel București, secția a IV a civilă.

A mai arătat că, în cauza sus-menționată, care a fost dezbătută între C.M., în calitate de reclamant și pârâții I.L., V.G., Consiliul General al municipiului București și SC H.N. SA, s-a constatat nulitatea contractului de vânzare-cumpărare autentificat din 18 decembrie 1996, prin care numitul V.N. (autorul revizuentei), în calitate de cumpărător, alături de soția V.G., a dobândit în proprietate imobilul situat în București, str. Henri Coandă, sector 1, imobil ce a făcut parte din masa succesorală transmisă revizuentei. În atare situație, față de existența declarației autentice prin care numita V.G.(soția lui V.N.) a arătat că nu a avut nici o contribuție la achiziționarea imobilului menționat, revizuenta apreciază că reclamantul nu s-a judecat cu adevăratul proprietar, întrucât dreptul de proprietate aparținea numitului V.N., hotărârea astfel pronunțată este lovită de nulitate, fiind dată cu încălcarea dispozițiilor art. 243 alin. (1) pct. 1 și art. 245 C. proc.

civ., iar certificatul de legatar din 24 martie 2006 constituie un „înscris nou” în sensul reglementat de dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ. Revizuenta a mai precizat că nu a avut cunoștință de existența litigiului arătat, iar de hotărârea supusă revizurii a luat cunoștință în cursul lunii octombrie 2009. Prin decizia civilă nr. 100/ A din 9 februarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV a civilă, s-a respins cererea de revizuire ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă. Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că prin decizia civilă a cărei revizuire s-a solicitat, s-a admis apelul declarat de apelantul C.M. împotriva sentinței civile nr. 1824 din 06 decembrie 2001 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV a civilă, au fost obligați pârâții I.L., V.G.

și Consiliul General al municipiului București să lase reclamantului în deplină proprietate și posesie imobilul situat în București, str. Henri Coandă și s-a constatat nulitatea absolută a contractelor de vânzare-cumpărare din 18 decembrie 1996 și din 22 octombrie 1997 încheiate de Primăria municipiului București prin SC H.N. SA cu pârâtele V.G. și, respectiv, I.L. Față de cadrul procesual ce rezultă din decizia supusă revizuirii, instanța a constatat că revizuenta nu a avut calitatea de parte în proces și nici de succesor al vreuneia din părțile în litigiu, hotărârea atacată nefiindu-i opozabilă și neavând calitate procesuală pentru promovarea unei căi de atac. Împotriva acestei decizii a formulat recurs revizuenta, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 5, 7 și 9 C. proc.

civ., solicitând casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei la aceeași instanță în vederea rejudecării, cu respectarea cadrului legal. În susținerea recursului, revizuenta a reiterat, în esență, aspectele învederate în cererea de revizuire referitoare la existența certificatului de legatar apreciat ca „înscris nou” în sensul art. 322 pct. 5 C. proc. civ. și la nerespectarea, de către instanța care a pronunțat decizia obiect al revizuirii, a dispozițiilor art. 243 alin. (1) pct. 1 și 245 pct. 2 C. proc. civ., litigiul respectiv nefiind soluționat în contradictoriu cu toate părțile. Analizând criticile formulate din perspectiva aspectelor de nelegalitate invocate, Înalta Curte constată că acestea se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., urmând a soluționa recursul în temeiul textului legal arătat, pe care însă îl va respinge pentru următoarele considerente: Revizuirea reprezintă acea cale extraordinară de atac de retractare ce oferă posibilitatea retractării unei hotărâri judecătorești definitive care se vădește a fi greșită în raport cu unele împrejurări de fapt survenite după pronunțarea acesteia. Retractarea unei hotărâri judecătorești definitive produce efecte grave pentru părți și pentru stabilitatea raporturilor juridice civile, astfel încât legea reglementează această cale de atac numai în cazuri strict determinate. Pe de altă parte însă, revizuirea constituie un remediu procesual important pentru înlăturarea acelor situații excepționale care au făcut ca o hotărâre judecătorească să fie viciată chiar în substanța sa.

Motivele de revizuire sunt expres și limitativ prevăzute de lege și impun, pentru fiecare în parte, îndeplinirea unor condiții specifice de admisibilitate a cererii de revizuire. Revizuirea implică însă și îndeplinirea celorlalte condiții necesare pentru exercitarea oricărei căi de atac, și anume, capacitatea procesuală, calitatea procesuală și existența unui interes. Calitatea procesuală presupune justificarea dreptului sau a obligației unei persoane de a participa ca parte în procesul civil. În absența unei definiții sistematice a legii, sunt considerate părți, persoanele care au stat personal sau prin reprezentant în proces, respectiv, cele care au pus concluzii sau care au avut posibilitatea de a o face, fie asupra fondului dreptului, fie asupra vreunei excepții, cu titlu de reclamant, pârât sau intervenient.

Hotărârea judecătorească își produce efectele sale firești numai în privința persoanelor care au luat parte la judecată. Față de terți, hotărârea este un res inter alios iudicata, ea nu poate dăuna acestora, căci nu le este opozabilă, dar nici nu-i poate prejudicia. Rezultă că subiecte ale căilor de atac, ordinare sau extraordinare, pot deveni numai părțile în proces or, în speță, revizuenta nu a figurat ca parte în cadrul procesual ce s-a finalizat cu pronunțarea deciziei a cărei revizuire se tinde. Decizia nr. 75 din 06 martie 2006 a fost pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV a civilă, în Dosarul nr. 3864/2/2005 în care au stat ca părți în proces numitul C.M., în calitate de reclamant, iar în calitate de pârâți I.L., V.G., Consiliul General al municipiului București și SC H.N.

SA. Revizuenta N.E. nu a făcut parte din cadrul procesual arătat în niciuna din formele prevăzute de lege, respectiv, aceea de reclamantă, pârâtă sau intervenientă, motiv pentru care soluția pronunțată de Curtea de Apel București în soluționarea cererii de revizuire este conformă legii. Pentru considerentele arătate, constatând că hotărârea recurată a fost pronunțată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte urmează a respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de revizuenta N.E. împotriva deciziei civile nr. 100/ A din 9 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția a IV a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 2 decembrie 2010.