ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6535/2010

Asupra cauzei de față,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 3

noiembrie 2009 sub nr. 10316/2/2009 pe rolul Curții de Apel București, secția a

IV a civilă, revizuenta N.E. a solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 322 pct.

1 și 5 C. proc. civ., în contradictoriu cu intimatul C.M., revizuirea deciziei

civile nr. 75 din 6 martie 2006 pronunțată de aceeași instanță în Dosarul nr. 3864/2/2005.

În susținerea

cererii, revizuenta a arătat că, anterior rămânerii definitive și irevocabile a

deciziei civile obiect al revizuirii(19 aprilie 2006), a fost emis certificatul

de legatar din 24 martie 2006 în temeiul căruia i-a revenit acesteia întreaga

masă succesorală de pe urma defunctului V.N., persoană care nu a fost citată în

cauza nr. 3864/2/2005 în care s-a pronunțat decizia nr. 75 din 06 martie 2006 a

Curții de Apel București, secția a IV a civilă.

A mai arătat că, în

cauza sus-menționată, care a fost dezbătută între C.M., în calitate de

reclamant și pârâții I.L., V.G., Consiliul General al municipiului București și

SC H.N. SA, s-a constatat nulitatea contractului de vânzare-cumpărare

autentificat din 18 decembrie 1996, prin care numitul V.N. (autorul

revizuentei), în calitate de cumpărător, alături de soția V.G., a dobândit în

proprietate imobilul situat în București, str. Henri Coandă, sector 1, imobil

ce a făcut parte din masa succesorală transmisă revizuentei.

În atare situație,

față de existența declarației autentice prin care numita V.G.(soția lui V.N.) a

arătat că nu a avut nici o contribuție la achiziționarea imobilului menționat,

revizuenta apreciază că reclamantul nu s-a judecat cu adevăratul proprietar,

întrucât dreptul de proprietate aparținea numitului V.N., hotărârea astfel

pronunțată este lovită de nulitate, fiind dată cu încălcarea dispozițiilor art.

243 alin. (1) pct. 1 și art. 245 C. proc. civ., iar certificatul de legatar din

24 martie 2006 constituie un „înscris nou” în sensul reglementat de

dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ.

Revizuenta a mai

precizat că nu a avut cunoștință de existența litigiului arătat, iar de

hotărârea supusă revizurii a luat cunoștință în cursul lunii octombrie 2009.

Prin decizia civilă nr.

100/ A din 9 februarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV

a civilă, s-a respins cererea de revizuire ca fiind formulată de o persoană

fără calitate procesuală activă.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța a reținut că prin decizia civilă a cărei revizuire

s-a solicitat, s-a admis apelul declarat de apelantul C.M. împotriva sentinței

civile nr. 1824 din 06 decembrie 2001 pronunțată de Tribunalul București, secția

a IV a civilă, au fost obligați pârâții I.L., V.G. și Consiliul General al

municipiului București să lase reclamantului în deplină proprietate și posesie

imobilul situat în București, str. Henri Coandă și s-a constatat nulitatea

absolută a contractelor de vânzare-cumpărare din 18 decembrie 1996 și din 22

octombrie 1997 încheiate de Primăria municipiului București prin SC H.N. SA cu

pârâtele V.G. și, respectiv, I.L.

Față de cadrul

procesual ce rezultă din decizia supusă revizuirii, instanța a constatat că

revizuenta nu a avut calitatea de parte în proces și nici de succesor al

vreuneia din părțile în litigiu, hotărârea atacată nefiindu-i opozabilă și

neavând calitate procesuală pentru promovarea unei căi de atac.

Împotriva acestei

decizii a formulat recurs revizuenta, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 5,

7 și 9 C. proc. civ., solicitând casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei

la aceeași instanță în vederea rejudecării, cu respectarea cadrului legal.

În susținerea

recursului, revizuenta a reiterat, în esență, aspectele învederate în cererea

de revizuire referitoare la existența certificatului de legatar apreciat ca

„înscris nou” în sensul art. 322 pct. 5 C. proc. civ. și la nerespectarea, de

către instanța care a pronunțat decizia obiect al revizuirii, a dispozițiilor art.

243 alin. (1) pct. 1 și 245 pct. 2 C. proc. civ., litigiul respectiv nefiind

soluționat în contradictoriu cu toate părțile.

Analizând criticile

formulate din perspectiva aspectelor de nelegalitate invocate, Înalta Curte

constată că acestea se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

urmând a soluționa recursul în temeiul textului legal arătat, pe care însă îl

va respinge pentru următoarele considerente:

Revizuirea reprezintă

acea cale extraordinară de atac de retractare ce oferă posibilitatea

retractării unei hotărâri judecătorești definitive care se vădește a fi greșită

în raport cu unele împrejurări de fapt survenite după pronunțarea acesteia.

Retractarea unei

hotărâri judecătorești definitive produce efecte grave pentru părți și pentru

stabilitatea raporturilor juridice civile, astfel încât legea reglementează

această cale de atac numai în cazuri strict determinate.

Pe de altă parte

însă, revizuirea constituie un remediu procesual important pentru înlăturarea

acelor situații excepționale care au făcut ca o hotărâre judecătorească să fie

viciată chiar în substanța sa.

Motivele de revizuire

sunt expres și limitativ prevăzute de lege și impun, pentru fiecare în parte,

îndeplinirea unor condiții specifice de admisibilitate a cererii de revizuire.

Revizuirea implică

însă și îndeplinirea celorlalte condiții necesare pentru exercitarea oricărei

căi de atac, și anume, capacitatea procesuală, calitatea procesuală și

existența unui interes.

Calitatea procesuală

presupune justificarea dreptului sau a obligației unei persoane de a participa

ca parte în procesul civil.

În absența unei

definiții sistematice a legii, sunt considerate părți, persoanele care au stat

personal sau prin reprezentant în proces, respectiv, cele care au pus concluzii

sau care au avut posibilitatea de a o face, fie asupra fondului dreptului, fie

asupra vreunei excepții, cu titlu de reclamant, pârât sau intervenient.

Hotărârea

judecătorească își produce efectele sale firești numai în privința persoanelor care

au luat parte la judecată.

Față de terți,

hotărârea este un res inter alios iudicata, ea nu poate dăuna acestora, căci nu

le este opozabilă, dar nici nu-i poate prejudicia.

Rezultă că subiecte

ale căilor de atac, ordinare sau extraordinare, pot deveni numai părțile în

proces or, în speță, revizuenta nu a figurat ca parte în cadrul procesual ce

s-a finalizat cu pronunțarea deciziei a cărei revizuire se tinde.

Decizia nr. 75 din 06

martie 2006 a fost pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV a civilă,

în Dosarul nr. 3864/2/2005 în care au stat ca părți în proces numitul C.M., în

calitate de reclamant, iar în calitate de pârâți I.L., V.G., Consiliul General

al municipiului București și SC H.N. SA.

Revizuenta N.E. nu a

făcut parte din cadrul procesual arătat în niciuna din formele prevăzute de

lege, respectiv, aceea de reclamantă, pârâtă sau intervenientă, motiv pentru

care soluția pronunțată de Curtea de Apel București în soluționarea cererii de

revizuire este conformă legii.

Pentru considerentele

arătate, constatând că hotărârea recurată a fost pronunțată cu aplicarea

corectă a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte urmează a respinge

recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul

declarat de revizuenta N.E. împotriva deciziei civile nr. 100/ A din 9

februarie 2010 a Curții de Apel București, secția a IV a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 2 decembrie 2010.