ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6531/2010

Asupra cauzei de față,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată sub nr. 5183/121/2006,

reclamanții C.S.D. și S.G., în calitate de moștenitori legali ai defunctului V.N.,

au solicitat, în contradictoriu cu Statul român, prin Ministerul Finanțelor Publice,

să se constate nulitatea absolută a procesului-verbal emis de Ministerul Telecomunicațiilor

nr. 5375/1948 în baza Legii nr. 119/1948, prin care șlepul E. (scufundat) a trecut

în proprietatea statului.

În motivarea acțiunii,

reclamanții au arătat că șlepul E. a fost închiriat W. prin firma D.D.S.G., cu sediul

în Viena - Austria, pe perioada martie 1943 - 1 martie 1944, printr-un contract

comercial aprobat de Direcția Marină Comercială din Ministerul Aerului și Marinei

la cererea D.D.S.G. - ului și a fost scufundat în timpul operațiunilor militare

din Crimeea, la data de 3 ianuarie 1944.

Prin actul de naționalizare,

defunctul V.N. a fost împiedicat să recupereze prejudiciul suferit de la partenerul

comercial.

Potrivit Constituțiilor

din 1923, 1948, 1952, 1965 și 1991, nicio trecere a unor bunuri mobile sau imobile

din patrimoniul privat în patrimoniul statului, nu se poate face fără o justă despăgubire.

În drept, reclamantul

și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 3 din Constituția României.

Tribunalul Galați și Judecătoria

Galați și-au declinat reciproc competența de soluționare a cauzei, iar, după ce

s-a pronunțat regulatorul de competență, Judecătoria Galați, la termenul din 7 octombrie

2008, luând act că reclamanții au precizat că valoarea bunului preluat de stat prin

actul a cărui anulare o solicită este de 130.000 euro, față de dispozițiile Deciziei

nr. 32/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a declinat competența de soluționare

a pricinii, în temeiul dispozițiilor art. 2 lit. b) C. proc. civ., în favoarea Tribunalului

Galați.

Prin sentința civilă nr.

992 din 15 iunie 2009, Tribunalul Galați a admis acțiunea reclamanților și a dispus

anularea procesului-verbal emis de Ministerul Telecomunicațiilor în anul 1948, reținând

că trecerea în proprietatea statului a șlepului s-a făcut în mod abuziv, fără acordarea

unei juste despăgubiri.

Prin decizia civilă nr.

20/ A din 26 ianuarie 2010, Curtea de Apel Galați, secția civilă, a admis apelul

pârâtului Statul român, prin Ministerul Finanțelor Publice; a schimbat în tot hotărârea

primei instanțe în sensul că a admis excepția lipsei calității procesuale pasive

și a respins acțiunea pentru lipsa calității procesuale a pârâtului, reținând că

reclamanții au solicitat anularea procesului-verbal nr. X/1948 emis de Ministerul

Comunicațiilor, prin care șlepul proprietatea autorului reclamanților a trecut în

proprietatea statului.

Având în vedere că obiectul

acțiunii îl constituie anularea unui proces-verbal emis de Ministerul Comunicațiilor,

calitatea procesuală pasivă în cauză o are succesorul Ministrului Comunicațiilor,

respectiv Ministerul Transporturilor și, abia după pronunțarea unei hotărâri în

sensul cerut de reclamanți, se poate analiza calitatea procesuală a Statului Român

într-o acțiune civilă în pretenții.

Împotriva acestei decizii,

au declarat recurs reclamanții C.S.D. și S.G., indicând ca temei legal al criticilor

formulate art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Deși au declarat recurs

separat, reclamanții au formulat aceleași critici împotriva deciziei ce face obiectul

prezentului recurs și anume :

În mod eronat a apreciat

instanța de apel asupra beneficiului efectiv al actului de naționalizare și asupra

autorității însărcinate cu încheierea procesului-verbal de preluare a epavei scufundate,

întrucât aceasta s-a făcut în beneficiul Statului român, ceea ce înseamnă implicit

că proprietatea asupra epavei s-a strămutat de la autorul reclamanților către Statul

român, care, de altfel, era singura autoritate care avea și are atributul de a emite

acte normative cu caracter de lege, și prin care să se dispună naționalizarea; că

preluarea efectivă a epavei în cauză s-a făcut de către o autoritate din aparatul

executiv al statului, în speță, Ministerul Comunicațiilor, autoritate care însă

nu a dobândit proprietatea epavei, aceasta preluând scriptic epava pentru Statul

român; că, prin Legea nr. 119/1948, s-au naționalizat epavele scufundate în timpul

războiului, ceea ce înseamnă că prin actul de naționalizare nu s-a urmărit preluarea

efectivă a epavelor în deplină proprietate și posesie a Statului român, ci dobândirea

de către acesta a calității de deținător a atributelor proprietății, și, față de

aceste împrejurări, Ministerul Comerțului a încheiat procesul-verbal a cărui nulitate

se invocă doar pentru a constitui dovada scriptică a transferului atributelor proprietății

către Statul român; că soluția instanței de apel era corectă dacă actul de naționalizare

dispunea trecerea directă și nemijlocită a epavei șlepului în cauză în deplina posesie

și proprietate a Ministerului Comunicațiilor ca și persoană juridică de sine stătătoare;

că epavele scufundate și naționalizate în baza Legii nr. 119/1948 au fost utilizate

ca monedă de schimb pentru Statul Român în cadrul acordurilor încheiate la nivel

de stat cu țările beligerante privind despăgubirile de după război; că greșit instanța

de apel a reținut că s-a atacat doar procesul-verbal nr. X/1948, nu și naționalizarea

în sine.

S-a concluzionat, că dacă

s-ar limita strict la nulitatea procesului-verbal nr. X/1948, Statul român ar avea

calitate procesuală atât prin prisma faptului că este beneficiarul naționalizării,

cât și pentru opozabilitate.

Examinând decizia în limita

criticilor formulate, ce permit încadrarea în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., instanța

constată recursurile nefondate, pentru următoarele considerente:

Obiectul prezentului litigiu

îl constituie „constatarea nulității absolute a procesului-verbal emis de Ministerul

Telecomunicațiilor din 14 august 1948, în baza Legii nr. 119/1948 din 11 iunie 1948”, iar calitate de pârât o are Statul român, prin Ministerul Finanțelor Publice.

Prin urmare, reclamanții,

stabilind cadrul procesual prin cererea de chemare în judecată, în ceea ce privește

obiectul și părțile, susținerea acestora că obiectul acțiunii îl constituie atât

constatarea nulității absolute a procesului-verbal, cât și naționalizarea, este

neîntemeiată.

Constatând că instanța

de apel a soluționat cauza pe excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului

Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, reținând că anularea procesului-verbal

nu se poate face decât în contradictoriu cu persoana juridică emitentă a acestuia,

vor fi primite și analizate numai criticile care vizează greșita soluționare a cauzei

pe această excepție.

Astfel, actul a cărui

nulitate absolută s-a invocat prin cererea de chemare în judecată este un act administrativ,

unilateral, constitutiv de drepturi.

Art. 47 C. proc. civ., reglementează litisconsorțiu sau coparticiparea procesuală

care, în conformitate cu poziția părților, poate fi activă, pasivă sau mixtă.

În principiu, coparticiparea procesuală are un caracter facultativ, însă

sunt situații în care fie în baza legii, fie datorită naturii raportului juridic

dedus judecății, când raportul de drept material litigios creează o dependență procesuală

între coparticipanți, astfel încât orice posibilitate de fracționare este exclusă,

declanșarea, continuarea și finalizarea procesului civil nu se poate realiza decât

în comun, existând litisconsorțiu necesar care este guvernat de regula dependenței

procesuale relative a coparticipanților.

În acest sens, poate fi edificator textul art. 48 alin. (2) C. proc.

civ., potrivit căruia „dacă prin natura raportului juridic sau în temeiul unei dispoziții

a legii, efectele hotărârii se întind asupra tuturor reclamanților sau pârâților,

actele de procedură îndeplinite numai de unii din ei sau termenele încuviințate

numai unora din ei pentru îndeplinirea actelor de procedură folosesc celorlalți;

când actele de procedură ale unora sunt potrivnice celor făcute de ceilalți,se va

ține seama de actele cele mai favorabile; reclamanții sau pârâții care nu s-au înfățișat

sau nu au îndeplinit un act de procedură în termen vor continua totuși să fie citați”.

Deși, din cuprinsul art. 48 alin. (2) C. proc. civ. nu rezultă expres, prin

aceste dispoziții legale se reglementează posibilitatea derogării de la principiul

independenței procesuale, ce guvernează litisconsorțiu simplu, sau, astfel spus,

poate să rezulte un litisconsorțiu necesar și în raport de natura acțiunii, care

poate fi apreciat ca o varietate a litisconsorțiului necesar ce rezultă din natura

raportului juridic.

Or, în speță, natura acțiunii, în constatarea nulității absolute a procesului-verbal

nr. X/1948 emis de Ministerul Telecomunicațiilor, în baza Legii nr. 119/1948, dă

naștere unui litisconsorțiu necesar pasiv, obligatoriu și unitar, deoarece instanța

trebuia să constate nevalabilitatea actului administrativ atât față de emitent cât

și față de beneficiar, căci pronunțarea unei hotărâri uniforme reprezintă o necesitate

juridică obiectivă în materia nulității actelor juridice, neputând fi conceput ca

același act să fie valabil față de emitent și nevalabil față de beneficiar.

Prin urmare, legal a constata

instanța de apel că pârâtul Statul român, prin Ministerul Finanțelor Publice, nu

are calitate procesuală pasivă, întrucât nu este emitentul procesului-verbal a cărui

nulitate absolută se invocă prin prezentul litigiu.

Pentru considerentele

expuse, instanța, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursurile

declarate de reclamanții C.S.D. și S.G.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate,

recursurile declarate de reclamanții C.S.D. și S.G. împotriva deciziei nr. 20/ A

din 26 ianuarie 2010 a Curții de Apel Galați, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 2 decembrie 2010.