ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6531/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată sub nr. 5183/121/2006, reclamanții C.S.D. și S.G., în calitate de moștenitori legali ai defunctului V.N., au solicitat, în contradictoriu cu Statul român, prin Ministerul Finanțelor Publice, să se constate nulitatea absolută a procesului-verbal emis de Ministerul Telecomunicațiilor nr. 5375/1948 în baza Legii nr. 119/1948, prin care șlepul E. (scufundat) a trecut în proprietatea statului. În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că șlepul E. a fost închiriat W. prin firma D.D.S.G., cu sediul în Viena - Austria, pe perioada martie 1943 - 1 martie 1944, printr-un contract comercial aprobat de Direcția Marină Comercială din Ministerul Aerului și Marinei la cererea D.D.S.G.

- ului și a fost scufundat în timpul operațiunilor militare din Crimeea, la data de 3 ianuarie 1944. Prin actul de naționalizare, defunctul V.N. a fost împiedicat să recupereze prejudiciul suferit de la partenerul comercial. Potrivit Constituțiilor din 1923, 1948, 1952, 1965 și 1991, nicio trecere a unor bunuri mobile sau imobile din patrimoniul privat în patrimoniul statului, nu se poate face fără o justă despăgubire. În drept, reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 3 din Constituția României.

Tribunalul Galați și Judecătoria Galați și-au declinat reciproc competența de soluționare a cauzei, iar, după ce s-a pronunțat regulatorul de competență, Judecătoria Galați, la termenul din 7 octombrie 2008, luând act că reclamanții au precizat că valoarea bunului preluat de stat prin actul a cărui anulare o solicită este de 130.000 euro, față de dispozițiile Deciziei nr. 32/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a declinat competența de soluționare a pricinii, în temeiul dispozițiilor art. 2 lit. b) C. proc. civ., în favoarea Tribunalului Galați. Prin sentința civilă nr. 992 din 15 iunie 2009, Tribunalul Galați a admis acțiunea reclamanților și a dispus anularea procesului-verbal emis de Ministerul Telecomunicațiilor în anul 1948, reținând că trecerea în proprietatea statului a șlepului s-a făcut în mod abuziv, fără acordarea unei juste despăgubiri.

Prin decizia civilă nr. 20/ A din 26 ianuarie 2010, Curtea de Apel Galați, secția civilă, a admis apelul pârâtului Statul român, prin Ministerul Finanțelor Publice; a schimbat în tot hotărârea primei instanțe în sensul că a admis excepția lipsei calității procesuale pasive și a respins acțiunea pentru lipsa calității procesuale a pârâtului, reținând că reclamanții au solicitat anularea procesului-verbal nr. X/1948 emis de Ministerul Comunicațiilor, prin care șlepul proprietatea autorului reclamanților a trecut în proprietatea statului. Având în vedere că obiectul acțiunii îl constituie anularea unui proces-verbal emis de Ministerul Comunicațiilor, calitatea procesuală pasivă în cauză o are succesorul Ministrului Comunicațiilor, respectiv Ministerul Transporturilor și, abia după pronunțarea unei hotărâri în sensul cerut de reclamanți, se poate analiza calitatea procesuală a Statului Român într-o acțiune civilă în pretenții.

Împotriva acestei decizii, au declarat recurs reclamanții C.S.D. și S.G., indicând ca temei legal al criticilor formulate art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Deși au declarat recurs separat, reclamanții au formulat aceleași critici împotriva deciziei ce face obiectul prezentului recurs și anume : În mod eronat a apreciat instanța de apel asupra beneficiului efectiv al actului de naționalizare și asupra autorității însărcinate cu încheierea procesului-verbal de preluare a epavei scufundate, întrucât aceasta s-a făcut în beneficiul Statului român, ceea ce înseamnă implicit că proprietatea asupra epavei s-a strămutat de la autorul reclamanților către Statul român, care, de altfel, era singura autoritate care avea și are atributul de a emite acte normative cu caracter de lege, și prin care să se dispună naționalizarea; că preluarea efectivă a epavei în cauză s-a făcut de către o autoritate din aparatul executiv al statului, în speță, Ministerul Comunicațiilor, autoritate care însă nu a dobândit proprietatea epavei, aceasta preluând scriptic epava pentru Statul român; că, prin Legea nr. 119/1948, s-au naționalizat epavele scufundate în timpul războiului, ceea ce înseamnă că prin actul de naționalizare nu s-a urmărit preluarea efectivă a epavelor în deplină proprietate și posesie a Statului român, ci dobândirea de către acesta a calității de deținător a atributelor proprietății, și, față de aceste împrejurări,

Ministerul Comerțului a încheiat procesul-verbal a cărui nulitate se invocă doar pentru a constitui dovada scriptică a transferului atributelor proprietății către Statul român; că soluția instanței de apel era corectă dacă actul de naționalizare dispunea trecerea directă și nemijlocită a epavei șlepului în cauză în deplina posesie și proprietate a Ministerului Comunicațiilor ca și persoană juridică de sine stătătoare; că epavele scufundate și naționalizate în baza Legii nr. 119/1948 au fost utilizate ca monedă de schimb pentru Statul Român în cadrul acordurilor încheiate la nivel de stat cu țările beligerante privind despăgubirile de după război; că greșit instanța de apel a reținut că s-a atacat doar procesul-verbal nr. X/1948, nu și naționalizarea în sine.

S-a concluzionat, că dacă s-ar limita strict la nulitatea procesului-verbal nr. X/1948, Statul român ar avea calitate procesuală atât prin prisma faptului că este beneficiarul naționalizării, cât și pentru opozabilitate. Examinând decizia în limita criticilor formulate, ce permit încadrarea în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., instanța constată recursurile nefondate, pentru următoarele considerente: Obiectul prezentului litigiu îl constituie „constatarea nulității absolute a procesului-verbal emis de Ministerul Telecomunicațiilor din 14 august 1948, în baza Legii nr. 119/1948 din 11 iunie 1948”, iar calitate de pârât o are Statul român, prin Ministerul Finanțelor Publice. Prin urmare, reclamanții, stabilind cadrul procesual prin cererea de chemare în judecată, în ceea ce privește obiectul și părțile, susținerea acestora că obiectul acțiunii îl constituie atât constatarea nulității absolute a procesului-verbal, cât și naționalizarea, este neîntemeiată.

Constatând că instanța de apel a soluționat cauza pe excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, reținând că anularea procesului-verbal nu se poate face decât în contradictoriu cu persoana juridică emitentă a acestuia, vor fi primite și analizate numai criticile care vizează greșita soluționare a cauzei pe această excepție. Astfel, actul a cărui nulitate absolută s-a invocat prin cererea de chemare în judecată este un act administrativ, unilateral, constitutiv de drepturi. Art. 47 C. proc. civ., reglementează litisconsorțiu sau coparticiparea procesuală care, în conformitate cu poziția părților, poate fi activă, pasivă sau mixtă.

În principiu, coparticiparea procesuală are un caracter facultativ, însă sunt situații în care fie în baza legii, fie datorită naturii raportului juridic dedus judecății, când raportul de drept material litigios creează o dependență procesuală între coparticipanți, astfel încât orice posibilitate de fracționare este exclusă, declanșarea, continuarea și finalizarea procesului civil nu se poate realiza decât în comun, existând litisconsorțiu necesar care este guvernat de regula dependenței procesuale relative a coparticipanților. În acest sens, poate fi edificator textul art. 48 alin. (2) C. proc.

civ., potrivit căruia „dacă prin natura raportului juridic sau în temeiul unei dispoziții a legii, efectele hotărârii se întind asupra tuturor reclamanților sau pârâților, actele de procedură îndeplinite numai de unii din ei sau termenele încuviințate numai unora din ei pentru îndeplinirea actelor de procedură folosesc celorlalți; când actele de procedură ale unora sunt potrivnice celor făcute de ceilalți,se va ține seama de actele cele mai favorabile; reclamanții sau pârâții care nu s-au înfățișat sau nu au îndeplinit un act de procedură în termen vor continua totuși să fie citați”. Deși, din cuprinsul art. 48 alin. (2) C. proc. civ.

nu rezultă expres, prin aceste dispoziții legale se reglementează posibilitatea derogării de la principiul independenței procesuale, ce guvernează litisconsorțiu simplu, sau, astfel spus, poate să rezulte un litisconsorțiu necesar și în raport de natura acțiunii, care poate fi apreciat ca o varietate a litisconsorțiului necesar ce rezultă din natura raportului juridic. Or, în speță, natura acțiunii, în constatarea nulității absolute a procesului-verbal nr. X/1948 emis de Ministerul Telecomunicațiilor, în baza Legii nr. 119/1948, dă naștere unui litisconsorțiu necesar pasiv, obligatoriu și unitar, deoarece instanța trebuia să constate nevalabilitatea actului administrativ atât față de emitent cât și față de beneficiar, căci pronunțarea unei hotărâri uniforme reprezintă o necesitate juridică obiectivă în materia nulității actelor juridice, neputând fi conceput ca același act să fie valabil față de emitent și nevalabil față de beneficiar.

Prin urmare, legal a constata instanța de apel că pârâtul Statul român, prin Ministerul Finanțelor Publice, nu are calitate procesuală pasivă, întrucât nu este emitentul procesului-verbal a cărui nulitate absolută se invocă prin prezentul litigiu. Pentru considerentele expuse, instanța, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursurile declarate de reclamanții C.S.D. și S.G.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de reclamanții C.S.D. și S.G. împotriva deciziei nr. 20/ A din 26 ianuarie 2010 a Curții de Apel Galați, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 decembrie 2010.