ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7512/2006

Asupra recursului civil de față;

Din examinarea lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

P.P. a cerut Prefecturii

județului Galați, prin notificare formulată în temeiul Legii nr.

10/2001, acordarea de despăgubiri bănești în valoare de

5.077.067.336 lei în echivalentul tancului (fost șlep) „Spiridon” preluat

din proprietatea mamei sale P.A. de către Ministerul Comunicațiilor,

Direcția Marinei Comerciale în baza Legii nr. 119/1948.

Cu adresa nr. 6394 din 12 octombrie

2001, Prefectura județului Galați a recomandat solicitantului să

se adreseze Ministerului Lucrărilor Publice, Transportului și

Locuinței, care, la rându-i, i-a recomandat să se adreseze

Prefecturii județului Galați.

Prin adresa nr. 6394 din 28

februarie 2002, Prefectura județului Galați a comunicat

solicitantului să depună notificarea la Primăria municipiului

Galați.

Notificată fiind, Primăria

municipiului Galați a comunicat solicitantului prin adresa nr. 10345 din

06 martie 2002 că nu este posibilă identificarea unității

deținătoare a navei ca urmare a dezmembrării acesteia,

restituindu-i documentația depusă.

P.P. s-a adresat din nou Prefecturii

județului Galați, care prin adresa nr. 3079 din 17 aprilie 2002, i-a

recomandat să se adreseze Tribunalului Galați, secția

civilă, chemând în judecată Statul Român prin Ministerul Finanțelor

Publice, respectiv D.G.F.P.C.F.S. Galați.

Prin acțiunea civilă

introdusă la 4 iunie 2002, reclamantul P.P. a chemat în judecată

Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și D.G.F.P.C.F.S.

Galați solicitând să fie obligat să-i acorde măsuri reparatorii

sub forma de despăgubiri bănești în valoare de 5.077.067.336 lei

în temeiul prevederilor art. 26 din Legea nr. 10/2001.

În fața Tribunalului

Galați, secția civilă, reclamantul a formulat cerere pentru

sesizarea Curții Constituționale invocând excepția de

neconstituționale a prevederilor art. 2 alin. (1) coroborate cu cele ale

art. 6 alin. (1) din Legea nr. 10/2001

Prin încheierea din 1 noiembrie

2002, Tribunalul Galați, secția civilă, a respins ca

nefondată excepția de neconstituționalitate, iar prin

sentința civilă nr. 529/F din 22 noiembrie 2002 aceeași

instanță a respins ca inadmisibilă acțiunea introdusă

de reclamant.

Prima instanță a statuat

în sensul inadmisibilității acțiunii reținând că bunul

în echivalentul căruia reclamantul a cerut despăgubiri a fost

navă destinată transportului de cereale, nefiind un bun imobil în

sensul reglementat prin art. 6 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.

Reclamantul a declarat apel

susținând că tribunalul nu avea competența materială de a

soluționa excepția de neconstituționalitate și a

încălcat dispozițiile art. 2 din Legea nr. 10/2001, potrivit cu care

în noțiunea de „imobil care trebuie retrocedat” sunt cuprinse toate

bunurile naționalizate prin Legea nr. 119/1948, inclusiv întreprinderile

de transporturi având în proprietate numai bunuri mișcătoare.

Apelul a fost respins ca nefondat

prin decizia civilă nr. 53 din 01 aprilie 2003 pronunțată de

Curtea de Apel Galați, secția civilă.

Această decizie a fost

casată, iar cauza a fost trimisă pentru rejudecarea apelului la

Tribunalul Galați, secția civilă, prin decizia nr. 2810 din 8

aprilie 2004 pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția civilă.

Prin încheierea din 28 ianuarie

2005, instanța de trimitere a dispus sesizarea Curții

Constituționale pentru soluționarea excepției de

neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 și art. 6 din Legea

nr. 10/2001 ridicată de reclamantul P.P. și a suspendat judecata

apelului.

Curtea Constituțională a

pronunțat decizia nr. 537 din 18 octombrie 2005, prin care a respins ca

inadmisibilă excepția de neconstituționalitate, constatând

că autorul excepției și-a manifestat pe această cale doar

nemulțumirea asupra modului în care instanța de judecată și

Statul Român au interpretat și aplicat prevederile art. 2 și cele ale

art. 6 din Legea nr. 10/2001, în sensul că bunul (șlep) a cărui

retrocedare a fost solicitată de către acesta nu face parte din

categoriile ce constituie obiectul de reglementare al legii.

În raport cu asemenea constatare,

Curtea Constituțională a hotărât că, potrivit

competenței sale și respectând principiul constituțional al

separației puterilor, nu poate modifica sau completa prevederea

legală supusă controlului și nici nu se poate pronunța

asupra modului de aplicare a legii, ci numai asupra înțelesului ei contrar

Constituției.

După repunerea cauzei pe rol,

Curtea de Apel Galați, secția civilă, a pronunțat decizia

civilă nr. 15/A din 24 ianuarie 2006, prin care a respins ca nefondat

apelul declarat de reclamantul P.P. împotriva sentinței civile nr. 529 din

22 noiembrie 2002 pronunțată de Tribunalul Galați.

Motivarea deciziei de mai sus

constă în enunțarea dispozitivului deciziei Curții

Constituționale, urmată de frazele:

„Față de caracterul

obligatoriu al acestei decizii pronunțate de Curtea

Constituțională, instanța de rejudecare a cauzei va respinge ca

nefondat apelul declarat de reclamant, confirmând astfel soluția

pronunțată de Tribunalul Galați, bunurile solicitate prin

acțiunea reclamantului P.P. fiind exceptate de la aplicarea Legii nr.

10/2001.

În acest context, analiza celorlalte

critici aduse pe fondul cauzei în motivele de apel, nu se mai justifică”.

Reclamantul P.P. a declarat recurs

susținând că instanțele de fond și apel nu au motivat

„principala critică privind înțelesul greșit dat prevederilor

art. 2 și art. 6 din Legea nr. 10/2001” ceea ce înseamnă că au

încălcat prevederile art. 261 alin. (5) C. proc. civ. și ale art. 6

alin. (1) din Protocolul adițional nr.3 al Convenției pentru

Apărarea Drepturilor Omului.

Cu privire la fondul litigiului,

reclamantul a susținut în esență că, „vasele de transport

fluviale și maritime confiscate de Statul Român fac obiectul

retrocedărilor în baza Legii nr. 10/2001”.

Examinând recursul Înalta Curte

constată cele ce succed:

Așa cum s-a mai arătat,

prin apel reclamantul a susținut că nava de transport preluată

de stat din patrimoniul autoarei sale face obiectul Legii nr. 10/2001, contrar

celor constatate prin hotărârea de primă instanță

atacată pe calea apelului.

Ca urmare, instanța de apel

avea obligația esențială de a stabili dacă bunul în

cauză face sau nu obiectul Legii nr. 10/2001 cu consecința

existenței sau inexistenței dreptului pretins de reclamant de a

beneficia de măsurile reparatorii prin echivalent prevăzute de lege,

în speță constând în despăgubiri bănești.

Asemenea constatare, pozitivă

sau negativă, trebuia motivată prin arătarea motivelor de fapt

și de drept care au formulat convingerea instanței, potrivit

obligației reglementate de art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

edictată în scopul de a se asigura o bună administrare a

justiției, de a întări încrederea justițiabililor în

hotărârile judecătorești și de a da posibilitatea

instanțelor superioare să-și exercite controlul judiciar.

Instanța de apel nu s-a

conformat acestor dispoziții de drept procesual, limitându-se a afirma

că bunul solicitat de reclamant este exceptat de la aplicarea Legii nr.

10/2001 ca o consecință a caracterului obligatoriu al deciziei

Curții Constituționale.

Asemenea rezolvare dată

apelului este esențial nelegală, trimiterea la conținutul

deciziei Curții Constituționale neavând nici o justificare pentru

că prin aceasta nu s-a dispus în sensul reținut de instanța de

apel, ci dimpotrivă a fost arătat expres că numai instanța

de judecată are competența de a aplica legea în speța

dedusă prezentei judecăți.

Ca urmare, primul motiv de recurs

este întemeiat, hotărârea atacată fiind practic nemotivată,

încălcând dispozițiile imperative ale art. 261 alin. (1) pct. 5 C.

proc. civ., ceea ce o face casabilă pentru cazul prevăzut de art. 304

pct. 9 C. proc. civ.

În consecință și în

temeiul art. 312 alin. (1) și (5) C. proc. civ., recursul va fi admis

pentru motivul arătat, decizia atacată urmând a fi casată, iar

cauza va fi trimisă spre rejudecarea apelului la aceeași

instanță.

Cu prilejul rejudecării,

instanța de trimitere va cerceta secundul motiv de recurs ca

susținere de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

reclamantul P.P. împotriva deciziei nr. 15/A din 24 ianuarie 2006

pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția civilă.

Casează decizia atacată și

trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Galați.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 28 septembrie 2006.