ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7512/2006

Asupra recursului civil de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: P.P. a cerut Prefecturii județului Galați, prin notificare formulată în temeiul Legii nr. 10/2001, acordarea de despăgubiri bănești în valoare de 5.077.067.336 lei în echivalentul tancului (fost șlep) „Spiridon” preluat din proprietatea mamei sale P.A. de către Ministerul Comunicațiilor, Direcția Marinei Comerciale în baza Legii nr. 119/1948. Cu adresa nr. 6394 din 12 octombrie 2001, Prefectura județului Galați a recomandat solicitantului să se adreseze Ministerului Lucrărilor Publice, Transportului și Locuinței, care, la rându-i, i-a recomandat să se adreseze Prefecturii județului Galați. Prin adresa nr. 6394 din 28 februarie 2002, Prefectura județului Galați a comunicat solicitantului să depună notificarea la Primăria municipiului Galați.

Notificată fiind, Primăria municipiului Galați a comunicat solicitantului prin adresa nr. 10345 din 06 martie 2002 că nu este posibilă identificarea unității deținătoare a navei ca urmare a dezmembrării acesteia, restituindu-i documentația depusă. P.P. s-a adresat din nou Prefecturii județului Galați, care prin adresa nr. 3079 din 17 aprilie 2002, i-a recomandat să se adreseze Tribunalului Galați, secția civilă, chemând în judecată Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, respectiv D.G.F.P.C.F.S. Galați. Prin acțiunea civilă introdusă la 4 iunie 2002, reclamantul P.P. a chemat în judecată Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și D.G.F.P.C.F.S. Galați solicitând să fie obligat să-i acorde măsuri reparatorii sub forma de despăgubiri bănești în valoare de 5.077.067.336 lei în temeiul prevederilor art. 26 din Legea nr. 10/2001.

În fața Tribunalului Galați, secția civilă, reclamantul a formulat cerere pentru sesizarea Curții Constituționale invocând excepția de neconstituționale a prevederilor art. 2 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 6 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 Prin încheierea din 1 noiembrie 2002, Tribunalul Galați, secția civilă, a respins ca nefondată excepția de neconstituționalitate, iar prin sentința civilă nr. 529/F din 22 noiembrie 2002 aceeași instanță a respins ca inadmisibilă acțiunea introdusă de reclamant. Prima instanță a statuat în sensul inadmisibilității acțiunii reținând că bunul în echivalentul căruia reclamantul a cerut despăgubiri a fost navă destinată transportului de cereale, nefiind un bun imobil în sensul reglementat prin art. 6 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.

Reclamantul a declarat apel susținând că tribunalul nu avea competența materială de a soluționa excepția de neconstituționalitate și a încălcat dispozițiile art. 2 din Legea nr. 10/2001, potrivit cu care în noțiunea de „imobil care trebuie retrocedat” sunt cuprinse toate bunurile naționalizate prin Legea nr. 119/1948, inclusiv întreprinderile de transporturi având în proprietate numai bunuri mișcătoare. Apelul a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 53 din 01 aprilie 2003 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția civilă. Această decizie a fost casată, iar cauza a fost trimisă pentru rejudecarea apelului la Tribunalul Galați, secția civilă, prin decizia nr. 2810 din 8 aprilie 2004 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă.

Prin încheierea din 28 ianuarie 2005, instanța de trimitere a dispus sesizarea Curții Constituționale pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 și art. 6 din Legea nr. 10/2001 ridicată de reclamantul P.P. și a suspendat judecata apelului. Curtea Constituțională a pronunțat decizia nr. 537 din 18 octombrie 2005, prin care a respins ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate, constatând că autorul excepției și-a manifestat pe această cale doar nemulțumirea asupra modului în care instanța de judecată și Statul Român au interpretat și aplicat prevederile art. 2 și cele ale art. 6 din Legea nr. 10/2001, în sensul că bunul (șlep) a cărui retrocedare a fost solicitată de către acesta nu face parte din categoriile ce constituie obiectul de reglementare al legii.

În raport cu asemenea constatare, Curtea Constituțională a hotărât că, potrivit competenței sale și respectând principiul constituțional al separației puterilor, nu poate modifica sau completa prevederea legală supusă controlului și nici nu se poate pronunța asupra modului de aplicare a legii, ci numai asupra înțelesului ei contrar Constituției. După repunerea cauzei pe rol, Curtea de Apel Galați, secția civilă, a pronunțat decizia civilă nr. 15/A din 24 ianuarie 2006, prin care a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul P.P. împotriva sentinței civile nr. 529 din 22 noiembrie 2002 pronunțată de Tribunalul Galați.

Motivarea deciziei de mai sus constă în enunțarea dispozitivului deciziei Curții Constituționale, urmată de frazele: „Față de caracterul obligatoriu al acestei decizii pronunțate de Curtea Constituțională, instanța de rejudecare a cauzei va respinge ca nefondat apelul declarat de reclamant, confirmând astfel soluția pronunțată de Tribunalul Galați, bunurile solicitate prin acțiunea reclamantului P.P. fiind exceptate de la aplicarea Legii nr. 10/2001. În acest context, analiza celorlalte critici aduse pe fondul cauzei în motivele de apel, nu se mai justifică”. Reclamantul P.P. a declarat recurs susținând că instanțele de fond și apel nu au motivat „principala critică privind înțelesul greșit dat prevederilor art. 2 și art. 6 din Legea nr. 10/2001” ceea ce înseamnă că au încălcat prevederile art. 261 alin. (5) C. proc.

civ. și ale art. 6 alin. (1) din Protocolul adițional nr.3 al Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului. Cu privire la fondul litigiului, reclamantul a susținut în esență că, „vasele de transport fluviale și maritime confiscate de Statul Român fac obiectul retrocedărilor în baza Legii nr. 10/2001”. Examinând recursul Înalta Curte constată cele ce succed: Așa cum s-a mai arătat, prin apel reclamantul a susținut că nava de transport preluată de stat din patrimoniul autoarei sale face obiectul Legii nr. 10/2001, contrar celor constatate prin hotărârea de primă instanță atacată pe calea apelului. Ca urmare, instanța de apel avea obligația esențială de a stabili dacă bunul în cauză face sau nu obiectul Legii nr. 10/2001 cu consecința existenței sau inexistenței dreptului pretins de reclamant de a beneficia de măsurile reparatorii prin echivalent prevăzute de lege, în speță constând în despăgubiri bănești.

Asemenea constatare, pozitivă sau negativă, trebuia motivată prin arătarea motivelor de fapt și de drept care au formulat convingerea instanței, potrivit obligației reglementate de art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. edictată în scopul de a se asigura o bună administrare a justiției, de a întări încrederea justițiabililor în hotărârile judecătorești și de a da posibilitatea instanțelor superioare să-și exercite controlul judiciar. Instanța de apel nu s-a conformat acestor dispoziții de drept procesual, limitându-se a afirma că bunul solicitat de reclamant este exceptat de la aplicarea Legii nr. 10/2001 ca o consecință a caracterului obligatoriu al deciziei Curții Constituționale.

Asemenea rezolvare dată apelului este esențial nelegală, trimiterea la conținutul deciziei Curții Constituționale neavând nici o justificare pentru că prin aceasta nu s-a dispus în sensul reținut de instanța de apel, ci dimpotrivă a fost arătat expres că numai instanța de judecată are competența de a aplica legea în speța dedusă prezentei judecăți. Ca urmare, primul motiv de recurs este întemeiat, hotărârea atacată fiind practic nemotivată, încălcând dispozițiile imperative ale art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., ceea ce o face casabilă pentru cazul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În consecință și în temeiul art. 312 alin. (1) și (5) C. proc. civ., recursul va fi admis pentru motivul arătat, decizia atacată urmând a fi casată, iar cauza va fi trimisă spre rejudecarea apelului la aceeași instanță.

Cu prilejul rejudecării, instanța de trimitere va cerceta secundul motiv de recurs ca susținere de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de reclamantul P.P. împotriva deciziei nr. 15/A din 24 ianuarie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția civilă. Casează decizia atacată și trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Galați. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 28 septembrie 2006.