ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2810/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

P.P. în calitate de succesor al

autoarei P.A. a chemat în judecată Statul Român prin Ministerul Finanțelor

Publice, respectiv D.G.F.P.C.F.S. Galați, solicitând acordarea de măsuri

reparatorii sub formă de despăgubiri bănești în valoare de 5.077.067.336 lei ,

conform art. 26 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile

preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1946 – 22 decembrie 1989.

În motivarea acțiunii reclamantul a

învederat că în baza Legii nr. 119/1948, cu procesul-verbal nr. 2319 din 20

iulie 1948, tancul (fost șlep) S., proprietatea mamei sale P.A., a fost preluat

de stat, prin Ministerul Comunicărilor, Direcția marinei comerciale.

Pentru recuperarea acestui bun,

respectiv acordarea de despăgubiri bănești s-a adresat Prefecturii județului

Galați cu notificarea nr. 6394/RG/2001, care însă, prin adresa nr. 6394 din 12

octombrie 2001 l-a îndrumat către Ministerul Lucrărilor Publice, Transportului

și Locuinței.

La rândul său, Ministerul Lucrărilor

Publice, Transportului și Locuinței sub nr. 32 din 4 februarie 2002 i-a

comunicat că nu deține în patrimoniul său nave și i-a făcut cunoscut să se

adreseze Prefecturii județului Galați. Acest din urmă organ administrativ cu

adresa nr. 6394 din 28 februarie 2002 l-a informat că pentru derularea

procedurilor prevăzute de art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 să notifice

Primăria municipiului Galați.

Primăria municipiului Galați, cu

adresa nr. 10345 din6 martie 2002 i-a comunicat că nu era posibilă

identificarea unității de ținătoare a tancului (fost șlep) S. datorită dezmembrării

acestuia. În final, Prefectura județului Galați cu adresa nr. 3079 din 17

aprilie 2002 l-a îndrumat să se adreseze instanței de judecată conform art.

art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.

În dovedirea acțiunii reclamantul a

depus o copie a procesului-verbal nr. 2319 din 20 iulie 1948 încheiat de

Căpitănia portului Turnu Severin, Comisia pentru preluarea vaselor

naționalizate, sectorul Corabia Moldova Nouă, din care rezulta că în baza Legii

nr. 119/1948 a fost preluat tancul S. proprietatea A.P. cu caracteristicile

menționate în act, cu obiectele de inventar expres individualizate și actele de

bord ale vasului. De asemenea a fost depus raportul de evaluare a vasului și

matricol nr. 370 din 22 iulie 1938.

Ulterior reclamantul a formulat o

excepție privind neconstituționalitatea prevederilor art. 20 alin. (1)

coroborat cu art. 6 alin. (1) din Legea nr. 10/2001. De asemenea a precizat că

despăgubirile pretinse prin acțiune reprezintă exclusiv contravaloarea tancului

fost șlep naționalizat în baza Legii nr. 119/1948 conform raportului de

evaluare depus la dosar.

Prin încheierea din 30 octombrie

2002 Tribunalul Galați, secția civilă a respins excepția de

neconstituționalitate ca nefondată.

Același tribunal, prin sentința

civilă nr. 529/F din 22 noiembrie 2002 a respins acțiunea reclamantului ca

inadmisibilă cu motivarea că bunul în litigiu nu constituie un imobil în sensul

art. 6 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, fiind o navă destinată transportului și

prin urmare nu formează obiectul acestei legi.

Împotriva menționatei sentințe a

declarat apel reclamantul P.P. susținând pe de o parte că în mod greșit

instanța de fond i-a respins excepția de neconstituționalitate invocată, fără măcar

să motiveze această hotărâre, că soluționarea excepției era de competența

exclusivă a Curții Constituționale conform art. 144 lit. c) din Constituția

României și art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 instanța civilă neavând

atribuții în acest sens.

Pe fondul pricinii, apelantul a

apreciat sentința instanței de fond care i-a respins ca inadmisibilă acțiunea,

ca fiind nemotivată întrucât nu a argumentat de ce șlepul „S.” nu ar fi un

imobil în sensul Legea nr. 10/2001 cât timp aceeași lege obligă la retrocedare

și întreprinderile (mijloacele) de transport. Mai mult art. 2 din lege

precizează că în termenul de „imobil care trebuie retrocedat” sunt incluse

toate bunurile naționalizate prin Legea nr. 119/1948 inclusiv întreprinderile

de transporturi având în proprietate numai bunuri mișcătoare.

Curtea de Apel Galați, secția

civilă, prin decizia nr. 53 din 1 aprilie 2003 a respins ca nefondat apelul

declarat de reclamantul P.P. împotriva sentinței civile nr. 529 din 22

noiembrie 2002 a Tribunalului Galați.

Instanța de apel a reținut că deși

reclamantul și-a intitulat cererea depusă la dosar ca fiind o excepție de

neconstituționalitate a dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 10/2001, practic

acesta doar și-a exprimat punctul de vedere în raport de apărarea pârâtului

Statul Român cu privire la categoriile de bunuri care intră sub incidența

acestei dispoziții legale.

Pe fond, aceeași instanță a decis că

mijloacele de transport individualizate ca atare: autoturisme, camioane, nave

de transport persoane, mărfuri, șlepuri sunt prin destinația lor bunuri mobile

și deci nu intră sub incidența Legii nr. 10/2001 motiv pentru care corect a

apreciat instanța de fond că acțiunea era inadmisibilă.

În contra acestei decizii a declarat

recurs reclamantul P.P. invocând motivele de casare prevăzute de art. 304 pct.

3, 4 și 6 C. proc. civ.

Astfel, recurentul a susținut în

esență că instanța de apel și-a depășit limitele competenței atunci când s-a

pronunțat asupra excepției de neconstituționalitate pe care a formulat-o și i-a

respins-o în loc să o trimită spre competentă soluționare Curții Constituționale,

singura în măsură să o rezolve conform art. 144 lit. c) din Constituție și art.

2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992.

Pe fond, a reproșat instanței

depășirea atribuțiilor puterii judecătorești cât timp a adăugat la textul art.

6 din Legea nr. 10/2001 statuând că mijloacele de transport individualizate nu

intrau sub incidența legii.

De asemenea, a imputat instanța de

apel că nu s-a referit la art. 2 din Legea nr. 10/2001 prevedere invocată în

motivele de apel și care definind noțiunea de imobil preluat abuziv se referă

imobilele naționalizate prin Legea nr. 119/1948 pentru naționalizarea

întreprinderilor industriale, bancare, de asigurări, miniere și de

transporturi. Din această perspectivă ar fi de neconceput că în cazul

întreprinderilor de transporturi preluate abuziv să se restituie numai sediul și

nu întreg patrimoniul care cuprinde și mijloacele de transport.

În acest sens trebuie avută în

vedere și Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților

fundamentale și a protocoalelor adiționale la această convenție ratificată de

România prin Legea nr. 10/1994.

Recursul este fondat pentru motivele

ce succed.

Potrivit art. 23 din Legea nr.

47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, aceasta

decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești privind

neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o

lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, de care depinde soluționarea cauzei.

Nu formează obiectul excepției de

neconstituționalitate acele prevederi legale a căror constituționalitate a fost

deja stabilită conform art. 145 alin. (1) din Constituție sau dispozițiile

legale constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a

Curții Constituționale.

Numai în aceste situații, conform

art. 23 alin. (6) din lege excepția apare inadmisibilă, și numai în aceste

ipoteze instanța de judecată în fața căreia s-a ridicat o poate respinge, fără

a mai sesiza Curtea Constituțională, sens în care se va pronunța o încheiere

motivată.

Cu referire la cazul în speță,

reclamantul a ridicat atât în fața instanței de fond cât și în apel, excepția

neconstituționalității dispozițiilor art. 2 alin. (1) coroborat cu art. 6 alin.

(1) din Legea nr. 10/2001, prevederi legale de care depinde soluționarea

litigiului cu care a sesizat instanța de judecată.

Prin încheierea din 30 octombrie

2002 Tribunalul Galați, secția civilă, examinând excepția a respins-o fără nici

o motivare contrar dispozițiilor art. 23 alin. (6) din Legea nr. 47/1992.

La rândul său instanța de apel a

apreciat că excepția formulată constituie de fapt, un punct de vedere exprimat

de reclamant în raport de apărările formulate de pârât și a menținut soluția

instanței de fond pe acest aspect.

Or, din observarea textelor legale

invocate acest procedeu este greșit.

În adevăr, soluționarea excepției de

neconstituționalitate asupra unei legi sau ordonanțe ori a unor texte dintr-o

lege sau ordonanță este atributul exclusiv al Curții Constituționale.

Situațiile în care instanța de

judecată sesizată cu o atare excepție poate să se pronunțe asupra ei sunt

strict și limitativ prevăzute de art. 23 din Legea nr. 47/1992 așa cum deja au

fost evidențiate.

În speță, instanțele nu au examinat

dacă acele situații reglementate de lege s-ar regăsi în excepția de

neconstituționalitate invocată de reclamant pentru a fi abilitată să se

pronunțe asupra ei și din această perspectivă soluția de respingere a excepției

de către instanță apare greșită. De altfel, încheierea pronunțată în acest sens

este nemotivată, deși contrar dispozițiilor art. 23 alin. (6) din Legea nr.

47/1992 deja evidențiată.

Astfel fiind rezultă că, pe acest

aspect instanțele și-au depășit atribuțiile substituindu-se practic Curții

Constituționale.

Cum de prevederile legale a căror

constituționalitate a fost contestată depinde modul de soluționare a pricinii,

recursul apare întemeiat și va fi admis, urmând ca instanța de trimitere să se

pronunțe asupra criticilor de fond după rezolvarea de către Curtea

Constituțională a excepției de neconstituționalitate invocată, iar pe perioada

soluționării excepției judecarea cauzei urmând a fi suspendată conform art. 23 alin.

(5) din Legea nr. 47/1992.

Față de cele ce preced, se va admite

recursul, se va casa decizia atacată și se va trimite cauza aceleiași instanțe

pentru rejudecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de reclamantul P.P.

împotriva deciziei nr. 53 din 1 aprilie 2003 a Curții de Apel Galați, secția civilă,

pe care o casează și trimite cauza aceleiași instanțe pentru rejudecarea

apelului.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 aprilie 2004.