ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2810/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: P.P. în calitate de succesor al autoarei P.A. a chemat în judecată Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, respectiv D.G.F.P.C.F.S. Galați, solicitând acordarea de măsuri reparatorii sub formă de despăgubiri bănești în valoare de 5.077.067.336 lei , conform art. 26 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1946 – 22 decembrie 1989. În motivarea acțiunii reclamantul a învederat că în baza Legii nr. 119/1948, cu procesul-verbal nr. 2319 din 20 iulie 1948, tancul (fost șlep) S., proprietatea mamei sale P.A., a fost preluat de stat, prin Ministerul Comunicărilor, Direcția marinei comerciale.

Pentru recuperarea acestui bun, respectiv acordarea de despăgubiri bănești s-a adresat Prefecturii județului Galați cu notificarea nr. 6394/RG/2001, care însă, prin adresa nr. 6394 din 12 octombrie 2001 l-a îndrumat către Ministerul Lucrărilor Publice, Transportului și Locuinței. La rândul său, Ministerul Lucrărilor Publice, Transportului și Locuinței sub nr. 32 din 4 februarie 2002 i-a comunicat că nu deține în patrimoniul său nave și i-a făcut cunoscut să se adreseze Prefecturii județului Galați. Acest din urmă organ administrativ cu adresa nr. 6394 din 28 februarie 2002 l-a informat că pentru derularea procedurilor prevăzute de art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 să notifice Primăria municipiului Galați.

Primăria municipiului Galați, cu adresa nr. 10345 din6 martie 2002 i-a comunicat că nu era posibilă identificarea unității de ținătoare a tancului (fost șlep) S. datorită dezmembrării acestuia. În final, Prefectura județului Galați cu adresa nr. 3079 din 17 aprilie 2002 l-a îndrumat să se adreseze instanței de judecată conform art. art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001. În dovedirea acțiunii reclamantul a depus o copie a procesului-verbal nr. 2319 din 20 iulie 1948 încheiat de Căpitănia portului Turnu Severin, Comisia pentru preluarea vaselor naționalizate, sectorul Corabia Moldova Nouă, din care rezulta că în baza Legii nr. 119/1948 a fost preluat tancul S. proprietatea A.P. cu caracteristicile menționate în act, cu obiectele de inventar expres individualizate și actele de bord ale vasului.

De asemenea a fost depus raportul de evaluare a vasului și matricol nr. 370 din 22 iulie 1938. Ulterior reclamantul a formulat o excepție privind neconstituționalitatea prevederilor art. 20 alin. (1) coroborat cu art. 6 alin. (1) din Legea nr. 10/2001. De asemenea a precizat că despăgubirile pretinse prin acțiune reprezintă exclusiv contravaloarea tancului fost șlep naționalizat în baza Legii nr. 119/1948 conform raportului de evaluare depus la dosar. Prin încheierea din 30 octombrie 2002 Tribunalul Galați, secția civilă a respins excepția de neconstituționalitate ca nefondată. Același tribunal, prin sentința civilă nr. 529/F din 22 noiembrie 2002 a respins acțiunea reclamantului ca inadmisibilă cu motivarea că bunul în litigiu nu constituie un imobil în sensul art. 6 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, fiind o navă destinată transportului și prin urmare nu formează obiectul acestei legi.

Împotriva menționatei sentințe a declarat apel reclamantul P.P. susținând pe de o parte că în mod greșit instanța de fond i-a respins excepția de neconstituționalitate invocată, fără măcar să motiveze această hotărâre, că soluționarea excepției era de competența exclusivă a Curții Constituționale conform art. 144 lit. c) din Constituția României și art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 instanța civilă neavând atribuții în acest sens. Pe fondul pricinii, apelantul a apreciat sentința instanței de fond care i-a respins ca inadmisibilă acțiunea, ca fiind nemotivată întrucât nu a argumentat de ce șlepul „S.” nu ar fi un imobil în sensul Legea nr. 10/2001 cât timp aceeași lege obligă la retrocedare și întreprinderile (mijloacele) de transport.

Mai mult art. 2 din lege precizează că în termenul de „imobil care trebuie retrocedat” sunt incluse toate bunurile naționalizate prin Legea nr. 119/1948 inclusiv întreprinderile de transporturi având în proprietate numai bunuri mișcătoare. Curtea de Apel Galați, secția civilă, prin decizia nr. 53 din 1 aprilie 2003 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul P.P. împotriva sentinței civile nr. 529 din 22 noiembrie 2002 a Tribunalului Galați. Instanța de apel a reținut că deși reclamantul și-a intitulat cererea depusă la dosar ca fiind o excepție de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 10/2001, practic acesta doar și-a exprimat punctul de vedere în raport de apărarea pârâtului Statul Român cu privire la categoriile de bunuri care intră sub incidența acestei dispoziții legale.

Pe fond, aceeași instanță a decis că mijloacele de transport individualizate ca atare: autoturisme, camioane, nave de transport persoane, mărfuri, șlepuri sunt prin destinația lor bunuri mobile și deci nu intră sub incidența Legii nr. 10/2001 motiv pentru care corect a apreciat instanța de fond că acțiunea era inadmisibilă. În contra acestei decizii a declarat recurs reclamantul P.P. invocând motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 3, 4 și 6 C. proc. civ. Astfel, recurentul a susținut în esență că instanța de apel și-a depășit limitele competenței atunci când s-a pronunțat asupra excepției de neconstituționalitate pe care a formulat-o și i-a respins-o în loc să o trimită spre competentă soluționare Curții Constituționale, singura în măsură să o rezolve conform art. 144 lit. c) din Constituție și art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992.

Pe fond, a reproșat instanței depășirea atribuțiilor puterii judecătorești cât timp a adăugat la textul art. 6 din Legea nr. 10/2001 statuând că mijloacele de transport individualizate nu intrau sub incidența legii. De asemenea, a imputat instanța de apel că nu s-a referit la art. 2 din Legea nr. 10/2001 prevedere invocată în motivele de apel și care definind noțiunea de imobil preluat abuziv se referă imobilele naționalizate prin Legea nr. 119/1948 pentru naționalizarea întreprinderilor industriale, bancare, de asigurări, miniere și de transporturi. Din această perspectivă ar fi de neconceput că în cazul întreprinderilor de transporturi preluate abuziv să se restituie numai sediul și nu întreg patrimoniul care cuprinde și mijloacele de transport.

În acest sens trebuie avută în vedere și Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și a protocoalelor adiționale la această convenție ratificată de România prin Legea nr. 10/1994. Recursul este fondat pentru motivele ce succed. Potrivit art. 23 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, aceasta decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, de care depinde soluționarea cauzei. Nu formează obiectul excepției de neconstituționalitate acele prevederi legale a căror constituționalitate a fost deja stabilită conform art. 145 alin. (1) din Constituție sau dispozițiile legale constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

Numai în aceste situații, conform art. 23 alin. (6) din lege excepția apare inadmisibilă, și numai în aceste ipoteze instanța de judecată în fața căreia s-a ridicat o poate respinge, fără a mai sesiza Curtea Constituțională, sens în care se va pronunța o încheiere motivată. Cu referire la cazul în speță, reclamantul a ridicat atât în fața instanței de fond cât și în apel, excepția neconstituționalității dispozițiilor art. 2 alin. (1) coroborat cu art. 6 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, prevederi legale de care depinde soluționarea litigiului cu care a sesizat instanța de judecată. Prin încheierea din 30 octombrie 2002 Tribunalul Galați, secția civilă, examinând excepția a respins-o fără nici o motivare contrar dispozițiilor art. 23 alin. (6) din Legea nr. 47/1992.

La rândul său instanța de apel a apreciat că excepția formulată constituie de fapt, un punct de vedere exprimat de reclamant în raport de apărările formulate de pârât și a menținut soluția instanței de fond pe acest aspect. Or, din observarea textelor legale invocate acest procedeu este greșit. În adevăr, soluționarea excepției de neconstituționalitate asupra unei legi sau ordonanțe ori a unor texte dintr-o lege sau ordonanță este atributul exclusiv al Curții Constituționale. Situațiile în care instanța de judecată sesizată cu o atare excepție poate să se pronunțe asupra ei sunt strict și limitativ prevăzute de art. 23 din Legea nr. 47/1992 așa cum deja au fost evidențiate. În speță, instanțele nu au examinat dacă acele situații reglementate de lege s-ar regăsi în excepția de neconstituționalitate invocată de reclamant pentru a fi abilitată să se pronunțe asupra ei și din această perspectivă soluția de respingere a excepției de către instanță apare greșită.

De altfel, încheierea pronunțată în acest sens este nemotivată, deși contrar dispozițiilor art. 23 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 deja evidențiată. Astfel fiind rezultă că, pe acest aspect instanțele și-au depășit atribuțiile substituindu-se practic Curții Constituționale. Cum de prevederile legale a căror constituționalitate a fost contestată depinde modul de soluționare a pricinii, recursul apare întemeiat și va fi admis, urmând ca instanța de trimitere să se pronunțe asupra criticilor de fond după rezolvarea de către Curtea Constituțională a excepției de neconstituționalitate invocată, iar pe perioada soluționării excepției judecarea cauzei urmând a fi suspendată conform art. 23 alin. (5) din Legea nr. 47/1992.

Față de cele ce preced, se va admite recursul, se va casa decizia atacată și se va trimite cauza aceleiași instanțe pentru rejudecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de reclamantul P.P. împotriva deciziei nr. 53 din 1 aprilie 2003 a Curții de Apel Galați, secția civilă, pe care o casează și trimite cauza aceleiași instanțe pentru rejudecarea apelului. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 aprilie 2004.