ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6227/2011

A

supra cauzei de față,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.

716 din 21 aprilie 2010 Tribunalul Alba a admis în parte acțiunea formulată de

reclamantul R.T. împotriva Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice și

în consecință a constatat că sancțiunea penală de condamnare a reclamantului,

dispusă prin sentința penală nr. 849 din 20 mai 1949 a Tribunalului Militar Cluj - secția I, pentru săvârșirea faptei prevăzute în art. 209 pct. II

lit. a), d), e) și f) C. pen. din 1936 constituie condamnare cu caracter

politic. A fost obligat pârâtul la plata către reclamant a unor despăgubiri în cuantum

de 30.000 euro pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin sentința nr. 849 din 20

mai 1949 pronunțată de către Tribunalul Militar Cluj, R.T. a fost condamnat la

o pedeapsă de 7 ani închisoare corecțională, 10.000 lei amendă corecțională și 5

ani interdicție corecțională pentru săvârșirea delictului de uneltire contra

ordinii sociale, faptă prev. de art. 209 pct. II lit. a), d), e) și f) C. pen.

din 1936.

Reclamantul a

executat pedeapsa în perioada 11 octombrie 1948 – octombrie 1955 în cadrul

Penitenciarului Gherla și Lagărul Special Peninsula.

Potrivit art. 1 din

Legea nr. 221/2009 s-a reținut că o asemenea sancțiune constituie condamnare cu

caracter politic.

În privința capătului

de cerere vizând acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul suferit prin

condamnare, s-a apreciat că, prin condamnarea suferită și executarea pedepsei

s-a cauzat persoanei vătămate un prejudiciu nepatrimonial ce a constat în

consecințele dăunătoare, neevaluabile în bani, ce au rezultat din atingerile și

încălcările dreptului personal nepatrimonial la libertate, fiind afectate acele

atribute ale persoanei care influențează relațiile sociale – onoare, reputație

– precum și cele care se situează în domeniul afectiv al vieții umane.

În situația daunelor

morale, datorită naturii lor nepatrimoniale, o evaluare exactă, în bani, a

acestora nu este posibilă, întinderea despăgubirilor realizându-se prin

apreciere, la suma de 30.000 euro.

Împotriva acestei

sentințe au declarat apel atât reclamantul, cât și pârâtul.

Pârâtul a arătat că

se impune reducerea despăgubirilor acordate pentru prejudiciul moral suferit

pentru a se da eficiență dispozițiilor O.U.G. nr. 62/2010, aplicabile de drept

în prezenta cauză, invocându-se și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor

Omului.

Reclamantul a

susținut că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică în aprecierea

cuantumului despăgubirilor morale și care trebuia acordat astfel cum au fost solicitate,

în cuantum de 100.000 euro.

Prin decizia civilă nr.

129/A din 17 septembrie 2010 Curtea de Apel Alba-Iulia a admis apelul declarat

de pârât și a schimbat sentința în parte, în sensul că despăgubirile la care va

fi obligat pârâtul vor fi în cuantum de 7000 euro. A fost respins apelul

formulat de reclamant.

Pentru a decide

astfel, instanța de apel a reținut că prin O.U.G. nr. 62/2010 s-au modificat și

completat dispozițiile Legii nr. 221/2009, iar limita maximă a despăgubirilor

pentru prejudiciul moral suferit prin condamnarea cu caracter politic prevăzută

de art. 5 lit. a) pct. 1 a fost stabilită la 10.000 euro.

În art. II al O.U.G. nr.

62/2010 se prevede că dispozițiile Legii nr. 221/2009, modificată și completată

prin această ordonanță de urgență se aplică și proceselor și cererilor pentru a

căror soluționare nu a fost pronunțată hotărâre judecătorească definitivă până

la intrarea în vigoare a ordonanței.

Întrucât în speță nu

s-a pronunțat o soluție definitivă până la intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 62/2010,

Curtea a constatat incidența disp. art. 5 lit. a) din Legea nr. 221/2009, modificate.

Față de starea de

fapt reținută de către instanța de fond și necontestată de către părți, Curtea

a apreciat că reclamantul este îndreptățit la despăgubiri pentru prejudiciul

moral, în cuantum de 7.000 euro.

Decizia a fost

atacată cu recurs de către pârât care a susținut că se impune modificarea

soluției, în sensul respingerii acțiunii, pentru a se da eficiență efectelor

deciziei nr. 1358/2010 a Curții Constituționale potrivit căreia s-a declarat

neconstituționalitatea art. 5 alin. (1) lit. a) teza I din Legea nr. 221/2009.

- Astfel, s-a arătat

că, potrivit deciziei instanței de contencios constituțional s-a statuat că

scopul acordării de despăgubiri pentru prejudiciile morale suferite de

persoanele persecutate în perioada comunistă nu este repunerea persoanelor

într-o situație similară cu cea avută anterior, ceea ce este imposibil, ci

finalitatea adoptării Legii nr. 221/2009 este aceea de a procura o satisfacție

de ordin moral. În acest sens, nu poate exista decât o obligație „morală” a

statului de a acorda despăgubiri.

- În privința

cuantumului daunelor, Curtea Europeană are o jurisprudență constantă,

bazându-se pe echitate și adoptând o poziție moderată prin sumele rezonabile

acordate (în acest sens, cauza Kanolos, cauza Canciovici, cauzele Țară-Lungă,

Oancea, Dekany).

În drept, au fost

invocate dispoz. art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Intimatul-reclamant

nu a formulat întâmpinare în cauză.

Analizând criticile

formulate, Înalta Curte constată caracterul nefondat al acestora, potrivit

următoarelor considerente:

- Susținerea

caracterului nelegal al soluției cu referire la efectele deciziei Curții

Constituționale nr. 1358/2010 – în funcție de care, dispărând temeiul juridic

al pretenției, acțiunea ar fi trebuit respinsă – nu poate fi primită.

Astfel, la data

adoptării soluției în apel, decizia Curții Constituționale nu fusese dată

publicității, prin publicarea acesteia în M. Of. (care a avut loc ulterior,

decizia fiind publicată în M. Of. nr. 761 din 15 noiembrie 2010).

Or, potrivit art. 147

alin. (4) din Constituție, deciziile Curții Constituționale sunt general

obligatorii (și au putere numai pentru viitor) de la data publicării lor în M.

Of.

Aceleași prevederi

sunt preluate în art. 31 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și

funcționarea Curții Constituționale.

Prin critica

formulată însă, recurentul-pârât tinde la un control de legalitate prin prisma

efectelor unei decizii a organului jurisdicțional constituțional inexistentă la

data judecății în apel.

În calea

extraordinară de atac a recursului cenzura de legalitate vizează corecta

aplicare a normei juridice existente la data soluționării apelului.

Aceasta, întrucât în

absența unei devoluări a fondului, nu se poate ajunge la stabilirea unei

situații juridice noi care să poată fi rezolvată din perspectiva altui cadru

normativ (apărut ulterior pronunțării soluției definitive din apel, prin

declararea neconstituționalității textului care reprezenta temeiul juridic al

pretențiilor deduse judecății).

În acest sens s-a

pronunțat de altfel instanța supremă prin decizia în interesul legii nr. 12 din

19 septembrie 2011, prin care a statuat că efectele deciziei Curții

Constituționale nr. 1358/2010 se aplică și proceselor în cursa, cu excepția

situației în care exista deja o hotărâre definitivă la data publicării deciziei

organului de jurisdicție constituțională în M. Of.

- În privința

cuantumului despăgubirilor morale, critica este de asemenea, neîntemeiată.

Stabilind că pentru

lipsirea de libertate timp de 7 ani, prin executarea unei pedepse pentru

„delictul de uneltire contra ordinii sociale”, se cuvin despăgubiri morale de

7.000 euro, instanța de apel nu s-a îndepărtat, cum se susține, de la criteriile

echității și rezonabilității, nici de la jurisprudența în materie a Curții

europene.

Dimpotrivă,

aprecierea în echitate făcută, în absența unor criterii ferme de cuantificare,

păstrează raportul de proporționalitate între interesul particular și cel general,

asigurând o satisfacție de natură morală pentru atingerea adusă unor valori, de

asemenea, nepatrimoniale, în strânsă legătură cu atributele personalității

umane.

În consecință,

criticile formulate fiind găsite nefondate, recursul va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor

Publice prin Direcția generală a finanțelor publice Alba împotriva deciziei nr.

129/A din 17 septembrie 2010 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 21 septembrie 2011.