ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 07.11.2013

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3805/2013

HOTĂRÂRE
07.11.2013
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3805/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față;

Analizând actele și

lucrările dosarului, Înalta Curte constată următoarele:

Tribunalul București, secția a VI-a civilă,

prin Sentința civilă nr. 21171 de la 14 noiembrie 2011, a respins ca

neîntemeiate excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâtei V.I. și

excepția insuficientei timbrări, iar, pe fond, a respins ca neîntemeiată

cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul V.C. în contradictoriu

cu pârâtele V.I. și BCR.

În motivare, instanța

a reținut că pârâta V.I. era angajată în cadrul BCR, iar temeiul juridic al

acțiunii îl constituie răspunderea civilă delictuală și răspunderea

comitenților pentru fapta prepușilor, taxa de timbru este legal achitată, la

dosarul cauzei fiind depus documentul justificativ și, din probele administrate

în cauză, s-a constatat neîntrunirea condițiilor cumulative pentru antrenarea

răspunderii civile delictuale sub aspectul culpei și al prejudiciului și nici a

răspunderii comitentului pentru faptele prepusului care nu a acționat în

legătură cu funcția încredințată, chiar dacă au fost săvârșite în timpul

exercitării funcției, dar în interes propriu sau al reclamantului.

Curtea de Apel

București, secția a V-a civilă, prin Decizia civilă nr. 504/2012 de la 28

noiembrie 2012, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul V.C.,

reținând că acesta nu a făcut dovada existenței unei fapte ilicite a pârâtei

V.I., a unui prejudiciu, a unui raport de cauzalitate dintre faptă și

prejudiciu, precum și a unei vinovății a pârâtei anterior menționate.

Împotriva acestei

decizii, reclamantul V.C. a declarat recurs, solicitând admiterea recursului,

modificarea hotărârii atacate, admiterea apelului și, pe fond, admiterea

acțiunii, invocând drept motive de nelegalitate dispozițiile art. 304 pct. 7 C.

proc. civ.

În argumentarea

motivelor de recurs, reclamantul a învederat că instanțele de fond și de apel

nu au analizat răspunderea delictuală a băncii, s-au încălcat principiile

dreptului la apărare și al contradictorialității și nu s-a răspuns la toate

motivele de apel invocate, ceea ce echivalează cu o nemotivare a deciziei

recurate.

Înalta Curte,

analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva dispozițiilor art. 137

alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora instanța se va pronunța prioritar

asupra excepțiilor de fond sau de procedură care fac de prisos, în tot sau în

parte, cercetarea în fond a pricinii, luând în examinare, cu prioritate,

chestiunea timbrajului, reține că, potrivit art. 1 din Legea nr. 146/1997, cu

referire la art. 20 (1) și (2) din aceeași lege, taxele de timbru se depun

anticipat sau până la termenul de judecată stabilit de instanță.

Potrivit prevederilor

art. 20 (3) din Legea nr. 146/1997 și normelor de aplicare a legii, în cazul în

care partea nu achită taxa judiciară de timbru, cererea va fi anulată ca

netimbrată.

În speță, recurentul

a fost citat cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului

judiciar, potrivit dovezilor aflate la dosarul cauzei (Dosar ÎCCJ), iar, până

la termenul de judecată stabilit pentru soluționarea cererii de recurs, nu a

depus dovada achitării taxei de timbru și a timbrului judiciar în cuantumul

stabilit.

Constatând că

recursul nu a fost timbrat anticipat și nici până la termenul stabilit de

Înalta Curte, 7 noiembrie 2013, pentru când procedura de citare a fost legal

îndeplinită, iar, în cauză, nu operează scutirea legală de obligația timbrării,

Înalta Curte urmează să dea eficiență dispozițiilor art. 20 (1) și (3) din

Legea nr. 146/1997, respectiv ale art. 35 alin. (1) și (5) din Normele

metodologice de aplicare a Legii nr. 146/1997, cu referire la art. 9 din O.G.

nr. 32/1995 modificată și să dispună anularea ca netimbrat a recursului

formulată de reclamantul V.C.

Față de

considerentele expuse, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte

va anula ca netimbrat recursul declarat de reclamantul V.C. împotriva Deciziei

civile nr. 504/2012 din 28 noiembrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel

București, secția a V-a civilă.

Anulează

ca netimbrat recursul declarat de reclamantul V.C. împotriva Deciziei civile

nr. 504/2012 din 28 noiembrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel București,

secția a V-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 7 noiembrie 2013.

Procesat de GGC - CL

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2013-03-12
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 986/2013
Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința comercială nr. 20740 din 4 noiembrie 2011 Tribunalul București, secția a VI-a comercială a respins acțiunea formulată de reclamanta SC F.I.
ÎCCJ 2017-04-04
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 602/2017
a VI-a civilă, sub nr. x/2011. 3.1 Prin încheierea din 1 noiembrie 2012 a Tribunalului București, s-a dispus conexarea dosarului nr. x/2012 al aceleiași instanțe la dosarul nr. x/2011. 3.2 Prin sentința civilă nr. 16737 din 8 noiembrie 2012
ÎCCJ 2013-10-02
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2984/2013
ul este nefondat, urmând a-l respinge, pentru considerentele care succed. Este de reținut că instanța de control judiciar, în temeiul efectului devolutiv al apelului a verificat legalitatea și temeinicia hotărârii primei instanțe în limitel
ÎCCJ 2014-01-16
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 71/2014
Asupra recursului de față; Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată următoarele: Tribunalul București, secția a V a civilă, prin sentința civilă nr. 1129 din data de 23 mai 2012, a admis excepția netimbrării cererii in
ÎCCJ 2013-01-29
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 255/2013
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 19497 din 27 octombrie 2010, Tribunalul București, secția a Vl-a civilă, a constatat nulă cererea de chemare în judecată formulată de re
Sursă