ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 215/2014

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin

sentința civilă nr. 1467/ D din 7 aprilie 2011, Tribunalul Satu Mare a respins

ca nefondată cererea reclamantului F.J. prin mandatar F.J., împotriva pârâtului

Statul Român prin M.F.P.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a

reținut că, prizonieratul de război, deportarea în fosta Uniune Sovietică

pentru muncă de reconstrucție sau strămutarea unor populații în fosta

Iugoslavie nu se încadrează nici în acele măsuri administrative, care potrivit

art. 3 din Legea nr. 221/2009 au de drept cu caracter politic, deoarece, pentru

a avea acest caracter, este necesar ca măsura administrativă având ca obiect

dislocarea și stabilirea de domiciliu obligatoriu, internarea în unități și

colonii de muncă, stabilirea de loc de muncă obligatoriu să fi fost luată de

organele fostei miliții sau securități, pe baza actelor normative înșirate în

acest articol. Or, prizonieratul de război și deportarea în fosta Uniune

Sovietică pentru muncă de reconstrucție nu au fost luate de către organele

fostei miliții sau securități, iar strămutarea pe teritoriul fostei Iugoslavii

a fost anterioară intrării în vigoare a actelor normative indicate la art. 3

din Legea nr. 221/2009, motive pentru care s-a respins cererea reclamantului.

Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs reclamantul F.J.

prin mandatar F.J., solicitând admiterea acestuia, desființarea sentinței,

acordarea daunelor morale, stabilirea caracterului politic al măsurii abuzive.

Curtea de Apel Oradea, secția I civilă, prin Decizia civilă

nr. 96/ R din 12 ianuarie 2012 a respins ca nefondat recursul declarat de

reclamantul F.J. prin mandatar F.J., reținând că, judecata nu se poate întemeia

pe o dispoziție legală inexistentă juridic urmare a declarării

neconstituționalitații ei, iar dreptul pretins, s-a considerat că nu mai are

nici un fundament în legislația internă și nici nu este incidență noțiunea de

bun pentru a fi aplicabile dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a

Drepturilor Omului.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs, reclamantul F.J.

solicitând admiterea recursului astfel cum a fost formulat în scris și depus la

dosar.

Înalta Curte, în temeiul art. 299 C. proc. civ. raportat la

art. 137 C. proc. civ., a luat în examinare excepția inadmisibiiității

recursului și a reținut:

Având în vedere dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc.

civ. ce consacră ordinea de soluționare a excepțiilor, instanța va cerceta cu

prioritate admisibilitatea căii de atac cu care este investită, caracterul

fondat al acesteia făcând de prisos analiza oricăror cereri.

Recursul fiind o cale extraordinară de atac, dispozițiile

legale ce-l reglementează sunt de strică interpretare, astfel că, exercitarea

sa nu poate avea loc decât în cazurile și în condițiile prevăzute în mod expres

de lege.

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a ll-a civilă, a

fost sesizată cu recursul declarat împotriva unei hotărâri pronunțate de Curtea

de Apel Oradea, secția I civilă, care, prin hotărâre irevocabilă a soluționat

un alt recurs declarat de aceeași parte.

Se reține astfel că, Decizia nr. 96/ R din 12 ianuarie 2012

pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă, nu se încadrează între

hotărârile ce pot fi atacate cu recurs, menționate de art. 299 (1) C. proc.

civ., fiind irevocabilă în sensul art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ.

Așa fiind, Înalta Curte constată că cererea de recurs

formulată de reclamantul F.J. nu poate fi primită și nici supusă vreunei

analize, având în vedere caracterul inadmisibil al căii de atac cu care este

investită și ca urmare a admiterii excepției, se va respinge recursul, ca

inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul F.J.

împotriva Deciziei civile nr. 96/ R din 12 ianuarie 2012 pronunțată de Curtea

de Apel Oradea, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 ianuarie 2014.