ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 215/2014

Asupra recursului de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1467/ D din 7 aprilie 2011, Tribunalul Satu Mare a respins ca nefondată cererea reclamantului F.J. prin mandatar F.J., împotriva pârâtului Statul Român prin M.F.P. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, prizonieratul de război, deportarea în fosta Uniune Sovietică pentru muncă de reconstrucție sau strămutarea unor populații în fosta Iugoslavie nu se încadrează nici în acele măsuri administrative, care potrivit art. 3 din Legea nr. 221/2009 au de drept cu caracter politic, deoarece, pentru a avea acest caracter, este necesar ca măsura administrativă având ca obiect dislocarea și stabilirea de domiciliu obligatoriu, internarea în unități și colonii de muncă, stabilirea de loc de muncă obligatoriu să fi fost luată de organele fostei miliții sau securități, pe baza actelor normative înșirate în acest articol.

Or, prizonieratul de război și deportarea în fosta Uniune Sovietică pentru muncă de reconstrucție nu au fost luate de către organele fostei miliții sau securități, iar strămutarea pe teritoriul fostei Iugoslavii a fost anterioară intrării în vigoare a actelor normative indicate la art. 3 din Legea nr. 221/2009, motive pentru care s-a respins cererea reclamantului. Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs reclamantul F.J. prin mandatar F.J., solicitând admiterea acestuia, desființarea sentinței, acordarea daunelor morale, stabilirea caracterului politic al măsurii abuzive. Curtea de Apel Oradea, secția I civilă, prin Decizia civilă nr. 96/ R din 12 ianuarie 2012 a respins ca nefondat recursul declarat de reclamantul F.J.

prin mandatar F.J., reținând că, judecata nu se poate întemeia pe o dispoziție legală inexistentă juridic urmare a declarării neconstituționalitații ei, iar dreptul pretins, s-a considerat că nu mai are nici un fundament în legislația internă și nici nu este incidență noțiunea de bun pentru a fi aplicabile dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Împotriva acestei decizii a declarat recurs, reclamantul F.J. solicitând admiterea recursului astfel cum a fost formulat în scris și depus la dosar. Înalta Curte, în temeiul art. 299 C. proc. civ. raportat la art. 137 C. proc. civ., a luat în examinare excepția inadmisibiiității recursului și a reținut: Având în vedere dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc.

civ. ce consacră ordinea de soluționare a excepțiilor, instanța va cerceta cu prioritate admisibilitatea căii de atac cu care este investită, caracterul fondat al acesteia făcând de prisos analiza oricăror cereri. Recursul fiind o cale extraordinară de atac, dispozițiile legale ce-l reglementează sunt de strică interpretare, astfel că, exercitarea sa nu poate avea loc decât în cazurile și în condițiile prevăzute în mod expres de lege. Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a ll-a civilă, a fost sesizată cu recursul declarat împotriva unei hotărâri pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă, care, prin hotărâre irevocabilă a soluționat un alt recurs declarat de aceeași parte. Se reține astfel că, Decizia nr. 96/ R din 12 ianuarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă, nu se încadrează între hotărârile ce pot fi atacate cu recurs, menționate de art. 299 (1) C. proc.

civ., fiind irevocabilă în sensul art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ. Așa fiind, Înalta Curte constată că cererea de recurs formulată de reclamantul F.J. nu poate fi primită și nici supusă vreunei analize, având în vedere caracterul inadmisibil al căii de atac cu care este investită și ca urmare a admiterii excepției, se va respinge recursul, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul F.J. împotriva Deciziei civile nr. 96/ R din 12 ianuarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 ianuarie 2014.