ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 209/2014

Asupra recursului de față, constată următoarele

:

Prin sentința civilă nr. 311 din 14 iunie

2010, Tribunalul Mehedinți, secția civilă, a admis în parte acțiunea formulată

de reclamantul C.N., fiind obligat pârâtul Statul Român la plata către

reclamant a sumei de 15.000 euro în echivalent lei la data efectuării plății,

cu titlu de daune morale.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut

că la data de 18 iunie 1951, în temeiul H.C.M. nr. 344 din 15 martie 1951 și în

baza Deciziei M.A.I. nr. 200/1951 reclamantul, cu mama sa, C.N. și B.I., bunica

sa au fost forțați să părăsească domiciliul din comuna Devesel, sat Bistrețu,

județ Mehedinți pentru a fi deportați în Câmpia Bărăganului, până în anul 1956.

Potrivit dispozițiilor art. 3 din Legea nr.

221/2009 este considerată măsură administrativă cu caracter politic, orice măsură

luată de organele fostei miliții sau securități, având ca obiect dislocarea și

stabilirea de domiciliu obligatoriu dacă a fost întemeiată pe Decizia nr. 200/1951

a M.A.I., sens în care, instanța a apreciat că reclamantul este îndreptățit la

acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit în urma dislocării,

în temeiul dispozițiilor art. 5 alin. (1) lit. a) din actul normativ menționat.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal

au declarat apel reclamantul și pârâtul apel Statul Român, criticând-o ca

netemeinică.

Curtea de Apel Craiova,

secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin Decizia nr. 377

din 8 decembrie 2011 a admis apelul declarat de pârâtul Statul Român,

reprezentat de M.F.P., a schimbat în parte sentința atacată, în sensul că a

respins acțiunea, fiind respins apelul declarat de reclamantul C.N.

Pentru a decide astfel,

instanța de apel a reținut că, textul care prevede acordarea daunelor morale a

fost declarat neconstituțional prin Deciziile nr. 1358 și nr. 1360 din 21

octombrie 2010, publicate în M. Of. la data de 15 noiembrie 2011, astfel că, în

prezent nu mai este în vigoare un astfel de temei pentru acordarea despăgubirilor

morale.

Așadar, constatând că la data când s-a soluționat

apelul nu mai erau în vigoare dispozițiile legale ce au constituit temeiul

legal al acțiunii, instanța de apel a apreciat că acțiunea este neîntemeiată, iar

criticile pârâte] sunt fondate.

Împotriva acestei decizii a

declarat recurs reclamantul C.N. la data de 28 decembrie 2011.

Prin încheierea de ședință din 30 octombrie

2012, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a ll-a civilă, a suspendat

judecata cererii de recurs, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.,

iar prin referatul din 25 noiembrie 2013 cauza a fost repusă pe rol, din

oficiu, în vederea constatării perimării cererii de recurs.

Cauza a rămas suspendată

mai mult de un an, astfel că, din oficiu, Înalta Curte a invocat excepția perimării

judecării recursului, reținând următoarele:

Art. 248 alin. (1) C. proc. civ., declară

perimată orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs,

revizuire și orice altă cerere de reformare sau revocare rămasă în nelucrare

din vina părții timp de un an. Prin urmare, pentru a opera perimarea trebuie

examinată îndeplinirea cumulativă a cerințelor art. 248 C. proc. civ. și în

acest sens se constată că Înalta Curte a fost învestită cu o cerere care a

declanșat calea extraordinară de atac a recursului, că după suspendarea judecății

pricina a rămas în nelucrare timp de un an și că, înainte de împlinirea acestui

termen nu s-a cerut de părțile în proces reluarea judecării recursului. Se mai

constată că nu au fost invocate motive de întrerupere sau suspendare a

termenului de perimare.

În acest context, potrivit art.

252 alin. (1) C. proc. civ. „perimarea se constată din oficiu."pe cale de

excepție întrucât normele care reglementează această sancțiune procedurală sunt

de ordine publică, partea neformulând nicio apărare cu privire la această excepție,

deși a fost legal citată.

În consecință, față de cele ce preced

urmează să se constate perimată cererea de recurs, cu consecința prevăzută de art.

254 alin. (1) C. proc. civ., text ce declară ineficiente toate actele de

procedură îndeplinite în fața instanței care a aplicat această sancțiune

procedurală și în consecință, imposibilității analizării pe fond a cererii de

recurs.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C

I D E

Constată perimat recursul declarat de

reclamantul C.N. împotriva Deciziei nr. 377 din 8 decembrie 2011 pronunțată de

Curtea de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de

familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28

ianuarie 2014.