ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 209/2014

Asupra recursului de față, constată următoarele : Prin sentința civilă nr. 311 din 14 iunie 2010, Tribunalul Mehedinți, secția civilă, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul C.N., fiind obligat pârâtul Statul Român la plata către reclamant a sumei de 15.000 euro în echivalent lei la data efectuării plății, cu titlu de daune morale. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că la data de 18 iunie 1951, în temeiul H.C.M. nr. 344 din 15 martie 1951 și în baza Deciziei M.A.I. nr. 200/1951 reclamantul, cu mama sa, C.N.

și B.I., bunica sa au fost forțați să părăsească domiciliul din comuna Devesel, sat Bistrețu, județ Mehedinți pentru a fi deportați în Câmpia Bărăganului, până în anul 1956. Potrivit dispozițiilor art. 3 din Legea nr. 221/2009 este considerată măsură administrativă cu caracter politic, orice măsură luată de organele fostei miliții sau securități, având ca obiect dislocarea și stabilirea de domiciliu obligatoriu dacă a fost întemeiată pe Decizia nr. 200/1951 a M.A.I., sens în care, instanța a apreciat că reclamantul este îndreptățit la acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit în urma dislocării, în temeiul dispozițiilor art. 5 alin. (1) lit. a) din actul normativ menționat. Împotriva acestei sentințe, în termen legal au declarat apel reclamantul și pârâtul apel Statul Român, criticând-o ca netemeinică.

Curtea de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin Decizia nr. 377 din 8 decembrie 2011 a admis apelul declarat de pârâtul Statul Român, reprezentat de M.F.P., a schimbat în parte sentința atacată, în sensul că a respins acțiunea, fiind respins apelul declarat de reclamantul C.N. Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că, textul care prevede acordarea daunelor morale a fost declarat neconstituțional prin Deciziile nr. 1358 și nr. 1360 din 21 octombrie 2010, publicate în M. Of. la data de 15 noiembrie 2011, astfel că, în prezent nu mai este în vigoare un astfel de temei pentru acordarea despăgubirilor morale. Așadar, constatând că la data când s-a soluționat apelul nu mai erau în vigoare dispozițiile legale ce au constituit temeiul legal al acțiunii, instanța de apel a apreciat că acțiunea este neîntemeiată, iar criticile pârâte] sunt fondate.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul C.N. la data de 28 decembrie 2011. Prin încheierea de ședință din 30 octombrie 2012, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a ll-a civilă, a suspendat judecata cererii de recurs, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., iar prin referatul din 25 noiembrie 2013 cauza a fost repusă pe rol, din oficiu, în vederea constatării perimării cererii de recurs. Cauza a rămas suspendată mai mult de un an, astfel că, din oficiu, Înalta Curte a invocat excepția perimării judecării recursului, reținând următoarele: Art. 248 alin. (1) C. proc. civ., declară perimată orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau revocare rămasă în nelucrare din vina părții timp de un an.

Prin urmare, pentru a opera perimarea trebuie examinată îndeplinirea cumulativă a cerințelor art. 248 C. proc. civ. și în acest sens se constată că Înalta Curte a fost învestită cu o cerere care a declanșat calea extraordinară de atac a recursului, că după suspendarea judecății pricina a rămas în nelucrare timp de un an și că, înainte de împlinirea acestui termen nu s-a cerut de părțile în proces reluarea judecării recursului. Se mai constată că nu au fost invocate motive de întrerupere sau suspendare a termenului de perimare. În acest context, potrivit art. 252 alin. (1) C. proc. civ. „perimarea se constată din oficiu."pe cale de excepție întrucât normele care reglementează această sancțiune procedurală sunt de ordine publică, partea neformulând nicio apărare cu privire la această excepție, deși a fost legal citată.

În consecință, față de cele ce preced urmează să se constate perimată cererea de recurs, cu consecința prevăzută de art. 254 alin. (1) C. proc. civ., text ce declară ineficiente toate actele de procedură îndeplinite în fața instanței care a aplicat această sancțiune procedurală și în consecință, imposibilității analizării pe fond a cererii de recurs. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată perimat recursul declarat de reclamantul C.N. împotriva Deciziei nr. 377 din 8 decembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 ianuarie 2014.