ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2217/2012

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 841 din 06 decembrie 2011 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. 66835/3/2011, s-a dispus, în baza art. 403 alin. (3) C. proc. pen., respingerea cererii de revizuire a sentinței penale nr. 673 din 05 iunie 2008 a Tribunalului București, secția a II-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 3572 din 03 noiembrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, formulată de petenta C.A., ca inadmisibilă. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligată petenta la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a dispune astfel, tribunalul a constatat că, prin adresa din 12 octombrie 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial București, a fost înaintată la această instanță cererea de revizuire a sentinței penale nr. 673 din 05 iunie 2008 pronunțată de către Tribunalul București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. 37015/3/2007, definitivă prin Decizia penală nr. 3572 din 03 noiembrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, formulată de către petenta C.A., în calitate de mamă a condamnatei C.A.O. În conformitate cu art. 399 C. proc. pen., în cauză au fost efectuate cercetări de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial București, în urma acestora întocmindu-se referatul prin care s-a concluzionat că cererea de revizuire formulată de către petenta C.A.

în calitate de mamă a condamnatei C.A.O. este netemeinică. Adresa a fost înregistrată pe rolul Tribunalul București, secția a II-a penală, la data de 17 octombrie 2011, sub nr. 66835/3/2011. Analizând cererea de revizuire, sub aspectul admisibilității în principiu, conform art. 403 C. proc. pen., instanța a reținut următoarele: Prin sentința penală nr. 673 din 05 iunie 2008 pronunțate de către Tribunalul București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. 37015/3/2007, definitivă prin Decizia penală nr. 3572 din 03 noiembrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, s-a dispus, în baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, condamnarea inculpatei C.A.O. la o pedeapsă de 5 ani închisoare, în baza art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 condamnarea aceleiași inculpate la 10 ani închisoare iar în baza art. 33 lit. a) raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen.

s-a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare. Din conținutul cererii de revizuire a reieșit că motivul pentru care a solicitat revizuirea hotărârii de condamnare îl constituie faptul că ulterior rămânerii definitive a soluției de condamnare au fost descoperite fapte și împrejurări care nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei. Astfel s-a invocat faptul că nu i s-a asigurat o apărare reală și efectivă, fiindu-i încălcate dreptul la libertate, dreptul la un proces echitabil întrucât nu a fost informată amănunțit asupra naturii acuzației care i se aduce și, în consecință, dreptul la apărare.

Totodată s-a relevat faptul că s-au descoperit împrejurări care nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, respectiv depozițiile unor martori care au confirmat poziția constantă a inculpatei condamnate potrivit căreia convorbirile telefonice care au constituit probă esențială în acuzare se refereau la zaruri pentru jocul de barbut și la parfumuri. În susținerea celor relatate petenta a atașat cererii declarațiile notariale ale numitelor T.E.R., F.A., B.F.A. Cererea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. Analizând motivele invocate de petenta în raport cu dispozițiile art. 394 C. proc. pen., care prevăd expres și limitativ motivele de revizuire, instanța a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire, întrucât faptele probatorii relevate în cuprinsul căii extraordinare de atac nu reprezintă fapte noi în sensul art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc.

pen. Împotriva acestei sentințe a declarat apel revizuienta C.A.O. solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate, admiterea cererii de revizuire astfel cum a fost formulată urmând să se dispună rejudecarea cauzei potrivit art. 404 și art. 405 C. proc. pen. Prin Decizia penală nr. 47/ A din 20 februarie 2012, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a respins ca nefondat apelul declarat de revizuienta C.A.O. împotriva sentinței penale nr. 841 din 6 decembrie 2012 pronunțată de Tribunalul București. A obligat revizuienta la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că nu poate fi primită nici critica referitoare la nemotivarea hotărârii nici susținerile revizuientei referitoare la împrejurarea că nu a beneficiat de un proces echitabil, în sensul dispozițiilor art. 6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor și Libertăților Fundamentale, aceste aspecte neîncadrându-se în cazurile prevăzute în mod expres și limitativ de art. 394 alin. (1) C. proc. pen. S-a mai reținut că în cauză nu este incident nici cazul de revizuire prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., deoarece nu s-au descoperit fapte sau împrejurări noi. Împotriva acestei din urmă decizii penale a declarat recurs revizuienta C.A.O.

Recursul declarat de revizuientă este nefondat urmând a fi respins ca atare pentru următoarele considerente: Revizuirea este reglementată ca fiind o cale extraordinară de atac prin folosirea căreia se pot înlătura erorile judiciare cu privire la faptele reținute printr-o hotărâre judecătorească definitivă, datorate recunoașterii de către instanță a unor împrejurări de care depinde adoptarea unei hotărâri conforme cu legea și adevărul. Totodată revizuirea are rolul de a atrage anularea hotărârilor în care judecata s-a bazat pe o eroare de fapt și de a reabilita judecătorește pe cei condamnați pe nedrept. Cazurile de revizuire sunt expres și limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen. și sunt singurele apte a provoca o reexaminare în fapt a cauzei penale.

O altă interpretare, în sensul extinderii acestei căi de atac la alte situații privitoare la eventuala nerespectare a unor condiții formale de desfășurare a judecății sau a unor raționamente jurisdicționale pretins eronate, este exclusă în raport de dispozițiile procesual penale ce reglementează revizuirea dar și cu principiul statuat prin art. 129 din Constituția României potrivit căruia, părțile interesate care își legitimează calitatea procesuală, pot exercita căile de atac numai în condițiile legii. Împrejurarea că revizuienta în dovedirea susținerilor sale anterioare propune audierea de noi martori nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 394 alin. (1) C. proc. pen., pe calea revizuirii fiind inadmisibil să se prelungească probațiunea prin folosirea de noi mijloace de probă pentru fapte relevate anterior.

Primul caz cuprins în art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. prevede că revizuirea poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei. Cum în mod corect a reținut și instanța de apel, motivul constituie cauză de revizuire, dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de condamnare ori de încetare a procesului penal. Noi trebuie să fie deci, elementele de fapt, faptele probatorii adică probele, în accepțiunea dată de art. 63 C. proc. pen. și nu mijloacele de probă, prin care se administrează probe deja cunoscute. În speță, condamnata revizuientă solicită audierea martorei T.E.R., aceasta fiind prezentă la momentul discuțiilor telefonice purtate între aceasta și R.F.

pentru a confirma că de fapt discuțiile se refereau la zaruri (magneți) pentru barbut și nu doză de heroină, aspect ce conduce nemijlocit la stabilirea nevinovăției acesteia. Se constată faptul că în mod constant condamnata a susținut faptul că referirile din conținutul convorbirilor telefonice purtate cu coinculpatul R.F. vizau în fapt zaruri măsluite pe care acesta le uitase anterior la domiciliul său, iar nu droguri. Totodată, condamnata a mai precizat în fața instanței de fond faptul că referirile din convorbirile purtate cu inculpatul R.F. în data de 5 aprilie 2007 vizau niște parfumuri pe care le dăduse acestuia spre vânzare însă întrucât nu reușise să le vândă, le restituise. În consecință, faptele probatorii relevate în cuprinsul căii extraordinare de atac nu reprezintă fapte noi în sensul art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc.

pen. Așa fiind, în cauză nu este incident cazul de revizuire prevăzut de art. 394 lit. a) C. proc. pen. deoarece nu s-au descoperit fapte sau împrejurări noi. Critica referitoare la nemotivarea hotărârilor pronunțate în cauză este nefondată având în vedere că sentința penală atacată cuprinde referiri ample cu privire la temeiurile care au condus, în urma analizării admisibilității în principiu a cererii formulate, la soluția de respingere a cererii de revizuire. Se constată că și decizia penală pronunțată de instanța de apel este corect motivată în fapt și în drept. Cu privire la susținerile revizuientei referitoare la împrejurarea că nu a beneficiat de un proces echitabil în sensul art. 6 din C.E.D.O.

se constată că în mod corect instanța de apel a apreciat că aceste aspecte nu se încadrează în niciunul din cazurile de casare prevăzute expres și limitativ de art. 394 alin. (1) C. proc. pen. putând fi invocate în fața instanțelor investite cu soluționarea cauzei în primă instanță sau a căilor de atac. Cum în speță motivele de revizuire invocate de recurenta revizuientă nu se circumscriu cazurilor prevăzute de art. 394 C. proc. pen. care sunt de strictă interpretare și aplicare, recursul urmează a fi respins ca nefondat. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurenta revizuientă va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuenta C . A . O . împotriva Deciziei penale nr. 47/ A din 20 februarie 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală . Obligă recurenta revizuentă la plata sumei de 250lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 22 iunie 2012.