ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2217/2012

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 841 din 06 decembrie

2011 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. 66835/3/2011,

s-a dispus, în baza art. 403 alin. (3) C. proc. pen., respingerea cererii de

revizuire a sentinței penale nr. 673 din 05 iunie 2008 a Tribunalului

București, secția a II-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 3572 din 03

noiembrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, formulată

de petenta C.A., ca inadmisibilă.

În baza art. 192 alin.

(2) C. proc. pen. a fost obligată petenta la plata sumei de 100 lei, cu titlu

de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a dispune

astfel, tribunalul a constatat că, prin adresa din 12 octombrie 2011 a

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T.,

Serviciul Teritorial București, a fost înaintată la această instanță cererea de

revizuire a sentinței penale nr. 673 din 05 iunie 2008 pronunțată de către

Tribunalul București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. 37015/3/2007, definitivă

prin Decizia penală nr. 3572 din 03 noiembrie 2009 a Înaltei Curți de Casație

și Justiție, secția penală, formulată de către petenta C.A., în calitate de

mamă a condamnatei C.A.O.

În conformitate cu art.

399 C. proc. pen., în cauză au fost efectuate cercetări de către Parchetul de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial

București, în urma acestora întocmindu-se referatul prin care s-a concluzionat

că cererea de revizuire formulată de către petenta C.A. în calitate de mamă a

condamnatei C.A.O. este netemeinică.

Adresa a fost

înregistrată pe rolul Tribunalul București, secția a II-a penală, la data de 17

octombrie 2011, sub nr. 66835/3/2011.

Analizând cererea de

revizuire, sub aspectul admisibilității în principiu, conform art. 403 C. proc.

pen., instanța a reținut următoarele:

Prin sentința penală nr.

673 din 05 iunie 2008 pronunțate de către Tribunalul București, secția a II-a penală,

în Dosarul nr. 37015/3/2007, definitivă prin Decizia penală nr. 3572 din 03

noiembrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, s-a

dispus, în baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, condamnarea inculpatei C.A.O.

la o pedeapsă de 5 ani închisoare, în baza art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000

condamnarea aceleiași inculpate la 10 ani închisoare iar în baza art. 33 lit. a)

raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. s-a aplicat inculpatei pedeapsa

cea mai grea de 10 ani închisoare.

Din conținutul

cererii de revizuire a reieșit că motivul pentru care a solicitat revizuirea

hotărârii de condamnare îl constituie faptul că ulterior rămânerii definitive a

soluției de condamnare au fost descoperite fapte și împrejurări care nu au fost

cunoscute la soluționarea cauzei.

Astfel s-a invocat

faptul că nu i s-a asigurat o apărare reală și efectivă, fiindu-i încălcate

dreptul la libertate, dreptul la un proces echitabil întrucât nu a fost

informată amănunțit asupra naturii acuzației care i se aduce și, în consecință,

dreptul la apărare.

Totodată s-a relevat

faptul că s-au descoperit împrejurări care nu au fost cunoscute de instanță la

soluționarea cauzei, respectiv depozițiile unor martori care au confirmat

poziția constantă a inculpatei condamnate potrivit căreia convorbirile

telefonice care au constituit probă esențială în acuzare se refereau la zaruri

pentru jocul de barbut și la parfumuri.

În susținerea celor

relatate petenta a atașat cererii declarațiile notariale ale numitelor T.E.R.,

F.A., B.F.A.

Cererea a fost

întemeiată în drept pe dispozițiile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

Analizând motivele

invocate de petenta în raport cu dispozițiile art. 394 C. proc. pen., care

prevăd expres și limitativ motivele de revizuire, instanța a respins, ca

inadmisibilă, cererea de revizuire, întrucât faptele probatorii relevate în

cuprinsul căii extraordinare de atac nu reprezintă fapte noi în sensul art. 394

alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

Împotriva acestei

sentințe a declarat apel revizuienta C.A.O. solicitând admiterea apelului,

desființarea sentinței penale atacate, admiterea cererii de revizuire astfel

cum a fost formulată urmând să se dispună rejudecarea cauzei potrivit art. 404

și art. 405 C. proc. pen.

Prin Decizia penală nr.

47/ A din 20 februarie 2012, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a

respins ca nefondat apelul declarat de revizuienta C.A.O. împotriva sentinței

penale nr. 841 din 6 decembrie 2012 pronunțată de Tribunalul București.

A obligat revizuienta

la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța

această hotărâre instanța a reținut că nu poate fi primită nici critica

referitoare la nemotivarea hotărârii nici susținerile revizuientei referitoare

la împrejurarea că nu a beneficiat de un proces echitabil, în sensul

dispozițiilor art. 6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor și Libertăților

Fundamentale, aceste aspecte neîncadrându-se în cazurile prevăzute în mod

expres și limitativ de art. 394 alin. (1) C. proc. pen.

S-a mai reținut că în

cauză nu este incident nici cazul de revizuire prevăzut de art. 394 alin. (1) lit.

a) C. proc. pen., deoarece nu s-au descoperit fapte sau împrejurări noi.

Împotriva acestei din

urmă decizii penale a declarat recurs revizuienta C.A.O.

Recursul declarat de

revizuientă este nefondat urmând a fi respins ca atare pentru următoarele

considerente:

Revizuirea este

reglementată ca fiind o cale extraordinară de atac prin folosirea căreia se pot

înlătura erorile judiciare cu privire la faptele reținute printr-o hotărâre

judecătorească definitivă, datorate recunoașterii de către instanță a unor

împrejurări de care depinde adoptarea unei hotărâri conforme cu legea și

adevărul.

Totodată revizuirea

are rolul de a atrage anularea hotărârilor în care judecata s-a bazat pe o

eroare de fapt și de a reabilita judecătorește pe cei condamnați pe nedrept.

Cazurile de revizuire

sunt expres și limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen. și sunt singurele

apte a provoca o reexaminare în fapt a cauzei penale.

O altă interpretare,

în sensul extinderii acestei căi de atac la alte situații privitoare la

eventuala nerespectare a unor condiții formale de desfășurare a judecății sau a

unor raționamente jurisdicționale pretins eronate, este exclusă în raport de

dispozițiile procesual penale ce reglementează revizuirea dar și cu principiul

statuat prin art. 129 din Constituția României potrivit căruia, părțile

interesate care își legitimează calitatea procesuală, pot exercita căile de

atac numai în condițiile legii.

Împrejurarea că

revizuienta în dovedirea susținerilor sale anterioare propune audierea de noi

martori nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 394 alin. (1) C. proc.

pen., pe calea revizuirii fiind inadmisibil să se prelungească probațiunea prin

folosirea de noi mijloace de probă pentru fapte relevate anterior.

Primul caz cuprins în

art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. prevede că revizuirea poate fi cerută

când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță

la soluționarea cauzei.

Cum în mod corect a

reținut și instanța de apel, motivul constituie cauză de revizuire, dacă pe

baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de

achitare, de condamnare ori de încetare a procesului penal.

Noi trebuie să fie

deci, elementele de fapt, faptele probatorii adică probele, în accepțiunea dată

de art. 63 C. proc. pen. și nu mijloacele de probă, prin care se administrează

probe deja cunoscute.

În speță, condamnata

revizuientă solicită audierea martorei T.E.R., aceasta fiind prezentă la

momentul discuțiilor telefonice purtate între aceasta și R.F. pentru a confirma

că de fapt discuțiile se refereau la zaruri (magneți) pentru barbut și nu doză

de heroină, aspect ce conduce nemijlocit la stabilirea nevinovăției acesteia.

Se constată faptul că

în mod constant condamnata a susținut faptul că referirile din conținutul

convorbirilor telefonice purtate cu coinculpatul R.F. vizau în fapt zaruri

măsluite pe care acesta le uitase anterior la domiciliul său, iar nu droguri.

Totodată, condamnata

a mai precizat în fața instanței de fond faptul că referirile din convorbirile

purtate cu inculpatul R.F. în data de 5 aprilie 2007 vizau niște parfumuri pe

care le dăduse acestuia spre vânzare însă întrucât nu reușise să le vândă, le

restituise.

În consecință,

faptele probatorii relevate în cuprinsul căii extraordinare de atac nu

reprezintă fapte noi în sensul art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

Așa fiind, în cauză

nu este incident cazul de revizuire prevăzut de art. 394 lit. a) C. proc. pen.

deoarece nu s-au descoperit fapte sau împrejurări noi.

Critica referitoare

la nemotivarea hotărârilor pronunțate în cauză este nefondată având în vedere

că sentința penală atacată cuprinde referiri ample cu privire la temeiurile

care au condus, în urma analizării admisibilității în principiu a cererii

formulate, la soluția de respingere a cererii de revizuire. Se constată că și

decizia penală pronunțată de instanța de apel este corect motivată în fapt și

în drept.

Cu privire la

susținerile revizuientei referitoare la împrejurarea că nu a beneficiat de un

proces echitabil în sensul art. 6 din C.E.D.O. se constată că în mod corect

instanța de apel a apreciat că aceste aspecte nu se încadrează în niciunul din

cazurile de casare prevăzute expres și limitativ de art. 394 alin. (1) C. proc.

pen. putând fi invocate în fața instanțelor investite cu soluționarea cauzei în

primă instanță sau a căilor de atac.

Cum în speță motivele

de revizuire invocate de recurenta revizuientă nu se circumscriu cazurilor

prevăzute de art. 394 C. proc. pen. care sunt de strictă interpretare și

aplicare, recursul urmează a fi respins ca nefondat.

În baza art. 192 alin.

(2) C. proc. pen. recurenta revizuientă va fi obligată la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

revizuenta C

.

A

.

O

.

împotriva

Deciziei

penale

nr.

47/

A din 20 februarie

2012 a Curții de Apel București,

secția

a II-a

penală

.

Obligă recurenta revizuentă

la plata sumei de

250lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei,

reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 22 iunie 2012.