ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1557/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 331 din 19 decembrie 2007, Tribunalul Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, s-a admis acțiunea având ca obiect excludere asociat, formulată de reclamanții P.V.L. și F.M.- prin mandatar M.I.C., în contradictoriu cu pârâții T.M. și SC R. SRL Zvoriștea. Cererea reconvențională a fost admisă în parte. S-a dispus excluderea pârâtei T.M. din societatea SC R. SRL; s-a s tabilit participarea asociatului P.V.L. cu 60% la capitalul social al societății și a asociatului F.M. cu 40%; s-a stabilit valoarea contribuției pârâtei la capitalul social cu suma de 837.432 lei și revocarea acesteia din funcția de administrator al societății.

Prin aceeași sentință reclamanții au fost obligați să plătească pârâtei suma de 1.087.826 lei, sumă compusă din 837.432 lei - valoarea contribuției sale la capitalul social și 250.394 lei - debit al societății față de pârâtă. Pentru a se pronunța astfel, instanța a avut în vedere probele administrate în cauză - în special raportul de expertiză (specialitatea contabilă - precum și prevederile art. 222 lit. d), art. 223 alin. (3) din Legea nr. 31/1990. Prin decizia nr. 94 din 22 iunie 2009, Curtea de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondată cererea de repunere în termenul de apel formulată de reclamanți și drept consecință a respins ca tardiv apelul formulat de aceștia împotriva sentinței.

În considerentele deciziei s-a reținut că reclamanții și-au ales domiciliul la mandatarul convențional în comuna Ibănești, sat Dumbrăvița, județul Botoșani, iar până la data soluționării cauzei la instanța de fond nu au adus la cunoștința instanței și a părții potrivnice despre vreo schimbare de domiciliu conform art. 98 C. proc. civ., astfel că sentința apelată a fost comunicată în mod corect la domiciliul ales. De asemenea, s-a considerat că nu prezintă relevanță că, la data comunicării sentinței, mandatul dat lui M.I. era expirat sau nu. Câtă vreme au beneficiat de asistență juridică și de reprezentare de către un avocat ales, iar actele de procedură le-au fost comunicate în conformitate cu art. 93 C. proc.

civ. Neexistând motive pentru admiterea cererii de repunere în termenul de apel, instanța a constatat tardivitatea acesteia - în raport de prevederile art. 248 alin. (1) C. proc. civ. - față de data la care s-a efectuat comunicarea hotărârii (10 aprilie 2008) și data declarării apelului (20 mai 2009). Împotriva deciziei, reclamanții au declarat recurs prin care au susținut următoarele: - Respectarea regulilor privind întocmirea și comunicarea citațiilor și a actelor de procedură este subordonată dreptului părții de a-și pregăti apărarea, iar „acoperirea lor” prin înfățișarea unui reprezentant nu este suficientă pentru a prezuma legal existența condițiilor necesare pentru o apărare completă. Drept urmare, recurenții consideră că avocatul ales nu putea exercita nicio cale de atac la condițiile în care sentința primei instanțe nu a fost comunicată.

Recurenții mai susțin că, fiind cetățeni italieni cu domiciliul în Italia, instanța trebuia să ia în considerare dispozițiile art. 87 pct. 8 alin. (3) C. proc. civ., arătând totodată că au avut credința că instanțele din România vor observa încetarea mandatului lui M.I.C. Recurenții consideră că instanța de apel s-a mărginit să respingă cererea de repunere în termenul de apel având în vedere doar dispozițiile art. 98 C. proc. civ. fără a proceda la o verificare amănunțită a întregii proceduri de citare, făcând referire și la prevederile art. 11 și 20 din Constituția României, precum și la art. 6 paragraful 1 din CEDO. La data de 19 ianuarie 2010, intimata T.M. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului formulat de reclamanți.

Analizând decizia atacată prin prisma motivelor de recurs, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Prin acțiunea introductivă, reclamanții au indicat domiciliul ales la mandatarul convențional M.I.C., în comuna Ibănești, sat Dumbrăvița, județul Botoșani. Procedând astfel, reclamanții au înțeles să uzeze de prevederile art. 93 C. proc. civ., situație în care toate actele de procedură efectuate de prima instanță au fost comunicate la adresa indicată prin acțiune, și, respectiv la domiciliul ales. În acest caz, instanța nu mai avea posibilitatea să dea eficiență prevederilor art. 87 pct. 8 C. proc. civ. pentru că ar fi încălcat principiul disponibilității părții.

Faptul că la data comunicării sentinței, mandatul convențional încetase nu este de natură a justifica inacțiunea reclamanților în a încunoștința instanța și partea adversă despre schimbarea domiciliului. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 98 C. proc. civ. - schimbarea domiciliului uneia dintre părți în timpul judecății trebuie - sub pedeapsa neluării ei în seamă - să fie adusă la cunoștința instanței prin petiție la dosar, iar părții potrivnice prin scrisoare recomandată. În atare situație, reclamanții nu-și pot invoca propria culpă pentru a obține o repunere în termenul pentru exercitarea căii de atac a apelului. În mod corect a reținut instanța de apel că este lipsit de relevanță faptul că mandatul acordat lui M.I.

și-a încetat efectele întrucât esențial era ca, în cazul în care au înțeles să renunțe la domiciliul ales, reclamanții să procedeze conform normelor menționate. De asemenea este nefondată și susținerea potrivit căreia, instanța și-ar fi motivat soluția dată excepției tardivității apelului prin aceea că pretinsa nerespectare a regulilor privind comunicarea actelor de procedură s-ar fi acoperit prin prezența avocatului ales al reclamanților. Reclamanții se află în eroare pentru că ceea ce a dorit instanța să exprime a fost că, deși au beneficiat de apărare calificată printr-un avocat ales, acesta nu a adus la cunoștința instanței ca actele de procedură să fie comunicate la o altă adresă decât cea indicată în cererea de chemare în judecată.

Prin urmare, Înalta Curte constată că hotărârea a fost comunicată în mod corect și că în cauză, drepturile procesuale ale reclamanților au fost respectate întru-totul, motiv pentru care recursul acestora va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanții P.V.L. și F.M. împotriva deciziei nr. 94 din 22 iunie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Obligă recurenții - reclamanți să plătească intimatei - pârâte T.M. suma de 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 mai 2010.