ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4658/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamantul U.A.G.I. a solicitat, în

contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului, să se

dispună:

- anularea procesului-verbal

al Comisiei de Examinare din Centrul Universitar Timișoara, Auditori Energetici

pentru Clădiri, încheiat în data de 14 iulie 2010, în ceea ce privește decizia

de neadmitere la examenul de atestare în profesia de auditor energetic pentru

clădiri;

- recunoașterea dreptului

de a fi admis la examenul de atestare în profesia de auditor energetic pentru clădiri;

- obligarea comisiei de

examinare să elibereze avizul pe baza căruia să fie admis la examenul de atestare

în profesia de auditor energetic pentru clădiri și a reprezentantului Ministerului

Dezvoltării Regionale și Turismului să confirme avizul, iar, în subsidiar, să fie

obligată comisia să verifice dacă se încadrează în prevederile art. 8 alin. (2)

al Îndrumarului din 9 aprilie 2003, aprobat prin Ordinul nr. 550/2003 al ministrului

lucrărilor publice, transporturilor și locuinței, respectiv dacă se înscrie în noțiunea

de specialist de înaltă calificare care a lucrat în domeniu;

- obligarea pârâtului

la plata cheltuielilor de judecată.

În fapt, reclamantul susține

că, prin cererea înregistrată la Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului

din 2 noiembrie 2009, a solicitat atestarea sa în calitatea de auditor energetic

pentru clădiri în specialitatea construcții, instalații și construcții și instalații,

în urma unui examen pe care trebuia să-l susțină în condițiile art. 9 și urm. din

Îndrumarul din 9 aprilie 2003, aprobat prin Ordinul nr. 550/2003 al ministrului

lucrărilor publice, transporturilor și locuinței.

Ministerul Dezvoltării

Regionale și Turismului a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii

ca neîntemeiată, arătând că specialistul de înaltă calificare în domeniu este persoana

fizică care deține un titlu universitar în domeniul eficienței energetice a clădirilor,

așa cum precizează art. 8 alin. (1) din Îndrumar și care a desfășurat activitate

în acest domeniu. Reclamantul nu deține o astfel de calificare, singurul argument

invocat fiind experiența deținută în domeniul distribuției energiei electrice în

perioada 1959-1976, ca urmare a exercitării activității în cadrul întreprinderii

de rețele electrice pentru fostul raion Orăștie, actualmente SC E. SA, fapt care

nu poate substitui calificarea pe care reclamantul ar fi obținut-o dacă urma o treaptă

de învățământ superior în domeniul eficienței energetice a clădirilor. Nici cursurile

universitate invocate de reclamant nu pot substitui calificarea care stă la baza

formării unui specialist cu înaltă calificare, întrucât aceste cursuri ar trebui

să aibă ca bază pregătirea teoretică și practică acumulată de către reclamant ca

urmare a absolvirii unei universități în domeniu. Mai mult, aceste cursuri au fost

efectuate în urmă cu trei ani, reclamantul neprezentând documente care să ateste

că ulterior absolvirii acestor cursuri ar fi lucrat în domeniu eficienței energetice

a clădirilor. Astfel, chiar dacă s-ar admite că în urma acestor cursuri reclamantul

a devenit specialist de înaltă calificare, nu este îndeplinită cealaltă condiție

cumulativă de a lucra în domeniul eficienței energetice a clădirilor ulterior calificării.

Prin sentința civilă

nr. 305 din 17 decembrie 2010 Curtea de Apel Alba-Iulia, secția de contencios administrativ

și fiscal, a respins ca nefondată reclamantului U.A.G.I., în contradictoriu cu pârâtul

Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului.

Pentru a pronunța această

soluție instanța de fond a reținut următoarele:

Modul

în care se efectuează atestarea auditorilor energetici pentru clădiri și instalațiile

aferente acestora este stabilit prin Anexa,

Îndrumător pentru atestarea

auditorilor energetici pentru clădiri și instalațiile aferente din Ordinul nr. 550/2003

al

ministrului

lucrărilor publice, transporturilor și locuinței.

Condițiile pe care trebuie

să le îndeplinească un specialist care solicită atestarea pentru auditor energetic

sunt prevăzute în art. 8 al actului normativ menționat.

Din cuprinsul acestui

articol, rezultă că unele condiții se referă la pregătirea și experiența profesională

pe care trebuie să le aibă specialistul care solicită înscrierea la examenul pentru

atestarea în calitate de auditor energetic, în timp ce altele au în vedere ca solicitantul

să corespundă cerințelor examinării în comisia de atestare pentru specialitatea

și gradul solicitate.

În ceea ce privește pregătirea

profesională, se observă că, prin art. 8 alin. (1) lit. a), lit b), lit. c) și lit.

d) din Îndrumar, se indică în mod expres faptul că solicitantul trebuie să aibă

una din următoarele calități: inginer constructor, absolvent al unui institut sau

al unei facultăți de construcții; arhitect, absolvent al unui institut de arhitectură

sau al unei facultăți de construcții și arhitectură; inginer de instalații, absolvent

al unei facultăți de instalații pentru construcții; inginer mecanic sau energetic,

absolvent al unei facultăți de mecanică sau energetică. De asemenea, în alin. (2)

al art. 8 din Îndrumar, se prevede faptul că pot fi admiși la atestare, pe baza

avizului comisiei de examinare, confirmarea făcându-se de reprezentantul Ministerului

Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței din comisie, și inginerii cu pregătire

similară inginerilor de instalații pentru construcții, încadrați în lista de profile

și specialități emisă de Facultatea de Instalații din Universitatea T.C. București,

sau specialiștii de înaltă calificare care au lucrat în domeniu.

În ceea ce privește experiența

profesională, se observă că, potrivit alin. (4) din același act normativ, specialiștii

care solicită atestarea pentru auditori energetici gradul I trebuie să aibă activitate

de cel puțin 10 ani în învățământ, cercetare, proiectare sau execuție ca arhitect,

inginer constructor, inginer de instalații sau specialități similare celor de instalații,

iar potrivit alin. (5) specialiștii care solicită atestarea pentru auditori energetici

gradul II trebuie să aibă activitate de cel puțin 6 ani în învățământ, cercetare,

proiectare sau execuție ca arhitect, inginer constructor, inginer de instalații

sau specialități similare celor de instalații.

Reclamantul nu deține

niciuna din calitățile prevăzute expres de textul de lege, fiind absolvent din anul

1975 al Universității Timișoara, Facultatea de Științe ale Naturii, Specializarea

Matematică,

Reclamantul susține însă

că prin activitatea prestată din anul 1959 și până în anul 1976 în cadrul sistemului

energetic, în funcții de execuție (tehnician) și de conducere (șef de centru de

distribuție energie electrică), precum și prin faptul că a absolvit și Colegiul

Postuniversitar de Perfecționare și Specializare „Reabilitare Termică și Energetică

a Clădirilor Existente” Timișoara și a urmat cursurile privind reabilitarea termică

a fondului de cădiri construit și stimularea economisirii consumului energetic aferent,

necesar auditului energetic al clădirilor, a devenit un specialist de înaltă calificare

în domeniul energetic, așa încât, în conformitatea cu prevederile art. 8 alin. (2)

din Îndrumar, putea fi admis la atestare, pe baza avizului comisiei de examinare.

Susținerile reclamantului

sunt neîntemeiate, întrucât, din interpretarea prevederilor art. 8 alin. (2) din

Îndrumar, rezultă că pot fi admiși la atestare, pe baza avizului comisiei de examinare,

specialiștii de înaltă calificare care au lucrat în domeniul pentru care se face

atestarea, respectiv în domeniul eficienței energetice a clădirilor, și nu în alt

domeniu, cum ar fi, de exemplu, domeniul distribuției energiei electrice.

Este de observat că pentru

admiterea la atestare pe baza avizului comisiei de examinare nu este suficient ca

solicitantul să fie un specialist de înaltă calificare, ci el trebuie să fi lucrat

și în domeniu, întrucât, în ceea ce îi privește, așa cum rezultă din interpretarea

coroborată a alin. (4) și alin. (5) al art. 8 cu art. 2 și art. 3 din Îndrumar,

nu se cere demonstrarea unei anumite experiențe profesionale, specialiștii de înaltă

calificare nefiind enumerați printre specialiștii prevăzuți de art. 4 și alin.

(5) al art. 8.

Or, reclamantul nu a absolvit

cursurile vreunei instituții de învățământ superior în domeniul pentru care se face

atestarea, absolvirea Colegiul Postuniversitar de Perfecționare și Specializare

„Reabilitare Termică și Energetică a Clădirilor Existente” Timișoara și parcurgerea

unor cursuri privind reabilitarea termică a fondului de cădiri construit și stimularea

economisirii consumului energetic aferent nefiind de natură să suplinească cursurile

universitare, dar el nici nu a lucrat niciodată în domeniul pentru care se face

atestarea, așa încât în ceea ce îl privește nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute

de art. 8 alin. (2) din Îndrumar.

Împotriva hotărârii instanței

de fond reclamantul

U.A.G.I.

a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului,

reclamantul a arătat, în esență, următoarele:

Condițiile pe care trebuie

să le îndeplinească un specialist care solicită atestarea pentru auditor energetic

sunt prevăzute în art. 8 din Îndrumarul din 9 aprilie 2003 aprobat prin Ordinul

nr. 550/2003 al Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței, însă

în art. 8 sunt prevăzute condiții diferite de atestare pentru categorii diferite

de persoane.

Alin. (2) teza a II-a

din art. 8 se referă la specialiștii de înaltă calificare care au lucrat în domeniu,

condiție pe care o îndeplinește și în baza căreia a solicitat examinarea, ipoteza

având în vedere situația celor care nu au absolvit o facultate dintre cele menționate

la alin. (1), dar care au lucrat în domeniu în funcții care le-au permis să dobândească

o înaltă calificare, și care să poată obține atestatul de auditor energetic.

Instanța a înțeles în

mod greșit sensul termenilor și a făcut o aplicare greșită a legii, și nu i-a privit

pe specialiștii de înaltă calificare drept o categorie aparte în privința condițiilor

de testare, cărora nu le sunt aplicabile prevederile art. 8 alin. (4) și alin. (5).

Reclamantul a devenit specialist de înaltă calificare deși este absolvent al Facultății

de Științe ale Naturii, specializarea matematică, prin activitatea prestată în perioada

1959-1976 în cadrul sistemului energetic în funcții de execuție și de conducere,

așadar prin practica efectuată de-a lungul timpului a dovedit multă calificare în

domeniu.

De precizat că legiuitorul

folosește sintagma „specialiști de înaltă calificare”, pe când pârâtul utilizează

expresia „specialiști cu înaltă calificare” diferența constând în aceea că în primul

caz este vorba de persoane care au dobândit calificarea prin practicarea meseriei

în domeniul respectiv, iar în al doilea, prin studii superioare.

În mod greșit instanța

consideră că pot fi admiși la testare, pe baza avizului comisiei de examinare, specialiștii

de înaltă calificare care au lucrat în domeniul pentru care se face testarea, respectiv

în domeniul eficienței energetice a clădirilor, însă nu există nici un singur inginer

mecanic sau energetic cu calificare în domeniul eficienței energetice a clădirilor,

calificare ce se obține prin cursuri postuniversitare în domeniul eficienței energetice

a clădirilor, pe care reclamantul o posedă.

Examinând sentința prin

prisma criticilor formulate, precum și în temeiul art. 304

1

C. proc.

civ., Înalta Curte, constată că recursul este nefondat și urmează a fi respins pentru

argumentele expuse în continuare:

Contrar celor susținute

de recurent, „specialiști de înaltă calificare care au lucrat în domeniu”, la care

se referă art. 8 alin. (2) din Îndrumarul aprobat prin Ordinul nr. 550/2003 al Ministerului

Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței, vizează persoane care posedă o

competență recunoscută în domeniu, pe baza unei calificări superioare (studii universitare)

și a unei experiențe practice în domeniul pentru care solicită atestarea, și nu

se referă, așa cum susține domnul U.A.G.I., la persoane care dovedesc o practică

îndelungată în profesia respectivă. Corect a arătat judecătorul fondului că recurentul,

deși a absolvit cursuri post universitare în domeniul reabilitării termice și energetice

a clădirilor, acesta nu are nici un fel de experiență practică în domeniul pentru

care solicită admiterea la testare ca absolvent al unor cursuri universitare de

specialitate, experiența în domeniul distribuției energiei electrice fiind fără

relevanță în cauză (de electrician la Combinatul Siderurgic H., respectiv de tehnician

principal și de maistru în cadrul Întreprinderii de Rețele Electrice D.).

Prin urmare, corect i-a

respins prima instanță acțiunea, astfel că, în baza art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de U.A.G.I., împotriva sentinței civile nr. 305 din 17 decembrie 2010 a Curții de

Apel Alba-Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 11 octombrie 2011.