ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5248/2011

Asupra recursurilor

de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 31 ianuarie 2011

Tribunalul Timiș, învestit cu judecarea apelului declarat de P.M.I. împotriva

sentinței civile nr. 18865 din 17 decembrie 2009 a Judecătoriei Timișoara, a

dispus sesizarea Curții de Apel Timișoara cu judecarea excepției de

nelegalitate a Ordinelor nr. 3320/996 și nr. 5013/2002 emise de Ministerul

Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului.

Prin sentința civilă

nr. 308 din 12 iulie 2011 Curtea de Apel Timișoara, secția contencios

administrativ și fiscal, a respins excepția inadmisibilității invocată de

pârâții Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și

Universitatea P. Timișoara și, admițând cererea formulată de P.M.I., a

constatat nelegalitatea Ordinului nr. 3320/1996 pentru aplicarea prevederilor

art. 166 alin. (6) din Legea nr. 84/1995 referitoare la închirierea bunurilor

disponibile din dotarea învățământului de stat, precum și a Ordinului nr. 5013/2002

pentru modificarea pct. 3 cap. I din Ordinul nr. 3320/1996.

Pârâtul Ministerul

Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului a fost obligat și la 620 RON

cheltuieli de judecată către reclamant.

Referitor la

excepțiile inadmisibilității invocării excepției de nelegalitate, instanța a

reținut că, potrivit art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, aceasta poate

privi atât actele administrative unilaterale individuale, cât și cele cu

caracter normativ.

Pe fondul excepției,

s-a constatat că, nefiind publicate în M. Of., cele două ordine încalcă normele

de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.

Instanța a mai

reținut și faptul că, reglementând alte condiții de închiriere a locuințelor

aflate în proprietatea unităților de învățământ superior de stat, decât acelea

prevăzute de Legea nr. 84/1995, dispozițiile a căror nelegalitate s-a invocat

pe cale de excepție sunt nelegale.

Împotriva sentinței

au declarat recurs pârâții Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și

Sportului și Universitatea P. Timișoara, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Astfel, pârâții au

reiterat excepția inadmisibilității, întrucât textul art. 4 alin. (1) din Legea

nr. 554/2004 limitează posibilitatea examinării actelor administrative

unilaterale numai la cele cu caracter individual, indiferent de data emiterii,

fără a putea fi vizate și actele normative.

Pârâții au criticat

sentința și sub aspectul constatării nelegalității dispozițiilor din cele două

ordine, urmare a nepublicării lor, în condițiile în care, în 1996 nu se

prevedea obligativitatea publicării ca o cerință ad validitatem și nu s-a făcut

dovada vătămării vreunui drept al reclamantului, ordinele fiind transmise către

toate instituțiile de învățământ preuniversitar și superior și publicate în

buletinele informative ale ministerului de resort.

S-a mai arătat în

recurs că Ordinul nr. 3320/1996, cu modificările și completările ulterioare,

inclusiv cele aduse prin Ordinul nr. 5013/2002, nu contravine prevederilor art.

166 alin. (6) din Legea nr. 84/1995, întrucât nu introduce măsuri restrictive

cu privire la închiriere, ci detaliază modalitatea concretă, metodologia de

închiriere a bunurilor disponibile din dotarea învățământului de stat.

Analizând actele și

lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304

și 304

1

din C. proc. civ., Curtea va constata că recursurile sunt

fondate, urmând a fi admise și a se dispune modificarea sentinței în sensul

respingerii excepției de nelegalitate ca neîntemeiată.

Referitor la critica

privind inadmisibilitatea formulării excepției de nelegalitate cu privire la un

act administrativ normativ, Curtea reține că instanța de fond a respins în mod

justificat excepția invocată de pârât.

Astfel, este

admisibilă invocarea excepției de nelegalitate a actelor cu caracter normativ,

având în vedere dispozițiile art. 4 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, care nu

face distincție, referindu-se la actul administrativ unilateral în general.

Pe de o parte, pentru

actele administrative normative legea nu impune un termen pentru promovarea

acțiunii judiciare, astfel încât, ținând cont de principiul general de drept

potrivit căruia tot ceea ce este permis pe cale de acțiune este permis și pe

cale de excepție, excepția de nelegalitate a unor acte administrative normative

este admisibilă.

Pe de altă parte,

principiul coerenței legislative impune soluția admisibilității excepției de

nelegalitate pentru ambele categorii de acte, astfel încât acest mijloc de

apărare să nu devină restrictiv.

Recursul este însă

admisibil cu privire la constatarea temeiniciei excepției de nelegalitate.

Astfel, este greșită

reținerea de către instanța de fond a nelegalității Ordinului nr. 3320/1996,

astfel cum a fost modificat ulterior, în raport de împrejurarea nepublicării în

M. Of., în condițiile în care actul administrativ este emis anterior adoptării

Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea

actelor normative, prin care s-a instituit obligativitatea publicării în M. Of.

a actelor normative în vederea intrării lor în vigoare.

Și pe fond, soluția

de admitere a excepției de nelegalitate apare ca neîntemeiată.

Astfel, în cauza

aflată pe rolul Judecătoriei Timișoara, reclamantul P.M.I. a solicitat

obligarea pârâtei Universitatea Politehnica Timișoara să încheie contract de

închiriere, în formă scrisă, prin constatarea prelungirii de drept și prin

tacită relocațiune a contractului din 1997, acțiunea promovată fiind respinsă,

temeiul de drept al soluției reținut în sentința nr. 18865 din 17 decembrie

2009 fiind art. 166 din Legea nr. 84/1995.

Așadar, dispozițiile

Ordinului nr. 3320/1996 nu au constituit temeiul de drept al respingerii

acțiunii, iar motivarea de către reclamant a excepției de nelegalitate este

sumară și insuficientă, limitându-se la faptul că ar introduce condiții de

închiriere pentru spațiile cu destinația de locuință, respectiv restricții care

nu sunt prevăzute în art. 166 din Legea nr. 84/1995.

Potrivit acestui text

de lege, închirierea bunurilor aflate în patrimoniul instituțiilor de

învățământ superior de stat se poate face pe bază de contract, cu revizuire

anuală, numai în conformitate cu metodologia stabilită de Ministerul Educației

și Cercetării.

Ordinul, în cauză,

nr. 3320/1996 astfel cum a fost modificat prin Ordinul nr. 5013/2002, nu

introduce noi condiții de închiriere față de cele instituite prin Legea

învățământului ci doar stabilește în detaliu metodologia de închiriere a

bunurilor disponibile din dotarea unităților de învățământ, neputându-se

susține că ar contraveni prevederilor art. 166 alin. (6) din Legea nr. 84/1995.

În raport de cele

expuse mai sus, Curtea va admite recursurile declarate de pârâți și va modifica

sentința atacată, în sensul respingerii excepției de nelegalitate, ca

neîntemeiate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate

de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și de

Universitatea Politehnică T. împotriva sentinței nr. 308 din 12 iulie 2011 a

Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal.

Modifică hotărârea

atacată în sensul respingerii excepției de nelegalitate formulată de

reclamantul P.M.I., ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 9

noiembrie

2011.