ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5248/2011

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 31 ianuarie 2011 Tribunalul Timiș, învestit cu judecarea apelului declarat de P.M.I. împotriva sentinței civile nr. 18865 din 17 decembrie 2009 a Judecătoriei Timișoara, a dispus sesizarea Curții de Apel Timișoara cu judecarea excepției de nelegalitate a Ordinelor nr. 3320/996 și nr. 5013/2002 emise de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului.

Prin sentința civilă nr. 308 din 12 iulie 2011 Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, a respins excepția inadmisibilității invocată de pârâții Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și Universitatea P. Timișoara și, admițând cererea formulată de P.M.I., a constatat nelegalitatea Ordinului nr. 3320/1996 pentru aplicarea prevederilor art. 166 alin. (6) din Legea nr. 84/1995 referitoare la închirierea bunurilor disponibile din dotarea învățământului de stat, precum și a Ordinului nr. 5013/2002 pentru modificarea pct. 3 cap. I din Ordinul nr. 3320/1996. Pârâtul Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului a fost obligat și la 620 RON cheltuieli de judecată către reclamant.

Referitor la excepțiile inadmisibilității invocării excepției de nelegalitate, instanța a reținut că, potrivit art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, aceasta poate privi atât actele administrative unilaterale individuale, cât și cele cu caracter normativ. Pe fondul excepției, s-a constatat că, nefiind publicate în M. Of., cele două ordine încalcă normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative. Instanța a mai reținut și faptul că, reglementând alte condiții de închiriere a locuințelor aflate în proprietatea unităților de învățământ superior de stat, decât acelea prevăzute de Legea nr. 84/1995, dispozițiile a căror nelegalitate s-a invocat pe cale de excepție sunt nelegale.

Împotriva sentinței au declarat recurs pârâții Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și Universitatea P. Timișoara, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Astfel, pârâții au reiterat excepția inadmisibilității, întrucât textul art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 limitează posibilitatea examinării actelor administrative unilaterale numai la cele cu caracter individual, indiferent de data emiterii, fără a putea fi vizate și actele normative. Pârâții au criticat sentința și sub aspectul constatării nelegalității dispozițiilor din cele două ordine, urmare a nepublicării lor, în condițiile în care, în 1996 nu se prevedea obligativitatea publicării ca o cerință ad validitatem și nu s-a făcut dovada vătămării vreunui drept al reclamantului, ordinele fiind transmise către toate instituțiile de învățământ preuniversitar și superior și publicate în buletinele informative ale ministerului de resort.

S-a mai arătat în recurs că Ordinul nr. 3320/1996, cu modificările și completările ulterioare, inclusiv cele aduse prin Ordinul nr. 5013/2002, nu contravine prevederilor art. 166 alin. (6) din Legea nr. 84/1995, întrucât nu introduce măsuri restrictive cu privire la închiriere, ci detaliază modalitatea concretă, metodologia de închiriere a bunurilor disponibile din dotarea învățământului de stat. Analizând actele și lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și 304 1 din C. proc. civ., Curtea va constata că recursurile sunt fondate, urmând a fi admise și a se dispune modificarea sentinței în sensul respingerii excepției de nelegalitate ca neîntemeiată. Referitor la critica privind inadmisibilitatea formulării excepției de nelegalitate cu privire la un act administrativ normativ, Curtea reține că instanța de fond a respins în mod justificat excepția invocată de pârât.

Astfel, este admisibilă invocarea excepției de nelegalitate a actelor cu caracter normativ, având în vedere dispozițiile art. 4 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, care nu face distincție, referindu-se la actul administrativ unilateral în general. Pe de o parte, pentru actele administrative normative legea nu impune un termen pentru promovarea acțiunii judiciare, astfel încât, ținând cont de principiul general de drept potrivit căruia tot ceea ce este permis pe cale de acțiune este permis și pe cale de excepție, excepția de nelegalitate a unor acte administrative normative este admisibilă. Pe de altă parte, principiul coerenței legislative impune soluția admisibilității excepției de nelegalitate pentru ambele categorii de acte, astfel încât acest mijloc de apărare să nu devină restrictiv.

Recursul este însă admisibil cu privire la constatarea temeiniciei excepției de nelegalitate. Astfel, este greșită reținerea de către instanța de fond a nelegalității Ordinului nr. 3320/1996, astfel cum a fost modificat ulterior, în raport de împrejurarea nepublicării în M. Of., în condițiile în care actul administrativ este emis anterior adoptării Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, prin care s-a instituit obligativitatea publicării în M. Of. a actelor normative în vederea intrării lor în vigoare. Și pe fond, soluția de admitere a excepției de nelegalitate apare ca neîntemeiată. Astfel, în cauza aflată pe rolul Judecătoriei Timișoara, reclamantul P.M.I.

a solicitat obligarea pârâtei Universitatea Politehnica Timișoara să încheie contract de închiriere, în formă scrisă, prin constatarea prelungirii de drept și prin tacită relocațiune a contractului din 1997, acțiunea promovată fiind respinsă, temeiul de drept al soluției reținut în sentința nr. 18865 din 17 decembrie 2009 fiind art. 166 din Legea nr. 84/1995. Așadar, dispozițiile Ordinului nr. 3320/1996 nu au constituit temeiul de drept al respingerii acțiunii, iar motivarea de către reclamant a excepției de nelegalitate este sumară și insuficientă, limitându-se la faptul că ar introduce condiții de închiriere pentru spațiile cu destinația de locuință, respectiv restricții care nu sunt prevăzute în art. 166 din Legea nr. 84/1995.

Potrivit acestui text de lege, închirierea bunurilor aflate în patrimoniul instituțiilor de învățământ superior de stat se poate face pe bază de contract, cu revizuire anuală, numai în conformitate cu metodologia stabilită de Ministerul Educației și Cercetării. Ordinul, în cauză, nr. 3320/1996 astfel cum a fost modificat prin Ordinul nr. 5013/2002, nu introduce noi condiții de închiriere față de cele instituite prin Legea învățământului ci doar stabilește în detaliu metodologia de închiriere a bunurilor disponibile din dotarea unităților de învățământ, neputându-se susține că ar contraveni prevederilor art. 166 alin. (6) din Legea nr. 84/1995. În raport de cele expuse mai sus, Curtea va admite recursurile declarate de pârâți și va modifica sentința atacată, în sensul respingerii excepției de nelegalitate, ca neîntemeiate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și de Universitatea Politehnică T. împotriva sentinței nr. 308 din 12 iulie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal. Modifică hotărârea atacată în sensul respingerii excepției de nelegalitate formulată de reclamantul P.M.I., ca neîntemeiată. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 9 noiembrie 2011.