ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3354/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 536 din 14 martie 2008, Tribunalul București, secția civilă, a admis în parte acțiunea privind pe reclamantul SC "A.S." SRL, în contradictoriu cu pârâtul SC "C.M." SRL și, pe cale de consecință, pârâtul a fost obligat la plata sumei de 30.000 RON cu titlu de daune față de reclamant, precum și publicarea în același editorial, după rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri, dispozitivul prezentei hotărâri. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, articolul "Ș.B.J. nu a avut bani pentru un hotel de trei stele", publicat în "C." din 11 iunie 2007, face remarci în sensul că : artistul s-a cazat la un hotel turist "Fără să țină seama de statutul său de vedetă" și ………. Ș. a acceptat să doarmă în condiții care nu îi fac deloc onoare", are caracter tendențios și este de natură a leza prestigiul hotelului, conținând informații false și neverificate.

În atare situație, s-au prezentat elementele răspunderii civile delictuale în ceea ce privește pe pârât. Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie, a respins apelul reclamantei SC "S." SRL Galați, împotriva Sentinței civile nr. 536 din 14 martie 2008 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă; a admis apelul pârâtului SC "C.M." SRL și, pe cale de consecință, a schimbat în parte sentința apelată și a respins acțiunea ca nefondată; a înlăturat dispoziția privind obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată - 200 RON, ca nefondată; au fost menținute restul dispozițiilor sentinței apelate.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că, în speță, nu s-a probat un prejudiciu real, material ori moral, cert, de către reclamantă pe care să-l fi încercat ca urmare a articolului publicat în cotidianul pârâtei și nici vinovăția delictuală în apariția articolului care nu a vizat însușirea negativă a Hotelului "T.". Împotriva deciziei civile mai sus menționată, a declarat recurs reclamanta SC "A.S." SRL, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică, deoarece: - Esențial pentru existența prejudiciul de imagine adus reclamantei o reprezintă împrejurarea nerealității, falsității unor informații concrete privitoare la clasificarea Hotelului "T." de 2 stele, a lipsei instalațiilor de aer condiționat, în condițiile în care s-a dovedit, că acesta a fost oficial clasificat ca un hotel de 3 stele.

- Statuarea instanței de apel că din probele administrate în cauză nu rezultă existența dotărilor de mobilier și aer condiționat în toate camerele hotelului reprezintă, în mod evident, o greșită înțelegere a chiar ipotezei faptice ce trebuia probată. Recursul este nul. Potrivit art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar potrivit art. 306 alin. (3) C. proc. civ., indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.; per a contrario, dacă dezvoltarea motivelor de recurs nu face posibilă încadrarea lor într-unul din cazurile de nelegalitate prevăzute expres și limitativ de art. 304 C. proc.

civ., sancțiunea care intervine este nulitatea recursului. În speță, nu numai că recurenta nu s-a conformat exigențelor art. 302 1 lit. c) C. proc. civ., neindicând motivele de nelegalitate din art. 304 C. proc. civ., pe care își întemeiază recursul, dar nu a formulat nici critici, care să poată fi încadrate din oficiu în vreunul din cazurile de casare sau modificare prevăzute de art. 304 C. proc. civ. Astfel, în cuprinsul cererii de recurs deduse judecății nu se găsesc critici propriu-zise la adresa deciziei de apel, care face obiectul recursului, ceea ce ar fi presupus indicarea punctuală de către recurent a motivelor de nelegalitate prin raportare la soluția pronunțată în apel și la argumentele folosite de instanță în favoarea acesteia.

Modalitatea de motivare a recursului adoptată de recurentă constă în redarea sumară a stării de fapt a cauzei, fără însă a arăta în concret în ce constă greșeala instanței de apel a cărei hotărâre a atacat-o și prin care s-a desființat sentința de fond. Succesiunea de fapte și afirmații din cuprinsul cererii de recurs nu este structurată din punct de vedere juridic în așa fel încât să se poată reține, măcar din oficiu, vreo critică susceptibilă de a fi încadrată în cazurile de modificare ori casare prevăzute de art. 304 C. proc. civ., în limita cărora se poate exercita controlul judiciar în recurs. Având în vedere că recursul nu poate fi analizat în afara cadrului restrictiv al art. 304 C. proc.

civ., iar criticile formulate de recurent nu se circumscriu acestui cadru legal, Înalta Curte va constata nulitatea recursului conform art. 302 1 alin. (1) C. proc. civ., coroborat cu art. 306 alin. (3) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul formulat de reclamantul SC A.S. SRL împotriva Deciziei nr. 520 A din 26 octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 mai 2010. Procesat de GGC - NN