ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5196/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Soluția instanței de fond Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, reclamantul C.N.S.A.S. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul P.S.O.G., constatarea calității acestuia de colaborator al Securității, arătând că potrivit Notei de constatare din 6 iulie 2009 și a înscrisurilor anexate, pârâtul a furnizat organelor de securitate Note informative cuprinzând informații utile acestora, care au îngrădit dreptul la viață privată prevăzut de art. 17 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice. Prin întâmpinare, pârâtul P.S.O.G. a solicitat instanței respingerea acțiunii ca nefondată, arătând că nu a susținut regimul comunist, nu a îngrădit drepturile și libertățile fundamentale ale omului, iar titlul de „rănit de Revoluție” cu toate drepturile ce derivă din acesta le-a obținut pe merit.

Prin Sentința nr. 1870 din 9 martie 2011, Curtea de Apel București a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul C.N.S.A.S., în contradictoriu cu pârâtul P.S.O.G. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că din conținutul notelor informative aflate la dosar, nu rezultă că pârâtul ar fi furnizat informații privind activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, toate referirile sale fiind benigne sau favorabile persoanei urmărite, iar simplul angajament de colaborare, neînsoțit de furnizarea efectivă de astfel de informații, este irelevant în soluționarea cauzei.

Referitor la notele și rapoartele ofițerilor de securitate, precum și invocarea dovezilor privind recompensarea pârâtului, prima instanță a constatat că, dincolo de contestarea acestora de către pârât, cât timp nu sunt grefate pe delațiuni efective, cu privire la persoane și atitudini concrete, identificate sau cel puțin identificabile, acestea nu sunt în măsură a proba întrunirea cerințelor legale. S-a mai arătat în considerentele sentinței atacate că aprecierile generale ale ofițerilor care au întocmit diferitele note de analiză a activității pârâtului sau rapoarte în ceea ce privește colaborarea pârâtului nu sunt în măsură, prin ele însele, cât timp nu se coroborează cu note informative furnizate de pârât, să antreneze concluzia că activitatea acestuia se încadrează în sfera noțiunii de „colaborator”.

Conchizând, judecătorul fondului a apreciat că în cauză, nu este îndeplinită prima condiție pentru întrunirea calității de colaborator, aceea că prin informațiile furnizate au fost denunțate activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist. 2. Calea de atac exercitată Împotriva sentinței Curții de Apel București a formulat recurs reclamantul C.N.S.A.S., invocând ca temei legal dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ. În motivarea căii de atac recurentul aduce, în esență, critici sentinței recurate, în sensul că în mod eronat prima instanță a considerat că nu este îndeplinită condiția referitoare la denunțarea unei atitudini potrivnice regimului comunist, deși notele informative ale intimatului-pârât făceau referire la persoane identificate și atitudini concrete, au fost exploatate de Securitate în dosarele de urmărire ale unor persoane clar determinate, astfel că sub acest aspect sentința recurată este netemeinică și nelegală.

Se menționează și faptul că legiuitorul nu a impus existența unei pluralități de informații furnizate, fiind de ajuns și un singur denunț care să îndeplinească cele două condiții pentru reținerea acestei calități. Or, recompensele bănești primite de pârât, ca și rapoartele favorabile ale ofițerilor de legătură, dovedesc faptul că intimatul - pârât a răspuns cerințelor Securității și a furnizat informații despre atitudini potrivnice regimului (denumite de Securitate „informații de interes operativ”). Intimatul - pârât P.S.O.G. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței recurate, apreciată ca temeinică și legală.

Se susține că în niciuna din notele de constatare depuse la dosarul cauzei nu există vreo referire negativă a sa cu privire la persoanele urmărite, ci, dimpotrivă, acestea erau favorabile, laudative, inofensive, astfel că cerința impusă de legiuitor, aceea de a fi furnizat informații care denunțau activități potrivnice regimului totalitar comunist, nu este îndeplinită. De asemenea, se contestă pretinsa recompensare, întrucât de multe ori îi erau impuse la semnat înscrisuri fără să-i fie permisă analizarea acestora. 3. Soluția instanței de recurs Înalta Curte de Casație și Justiție, analizând recursul în raport de criticile formulate, de înscrisurile care există la dosarul cauzei, de dispozițiile legale incidente cât și din perspectiva prevederilor art. 304 pct. 9 în condițiile art. 304 1 C. proc.

civ., apreciază că acesta este nefondat. Potrivit art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 aprobată prin Legea nr. 293/2008 este „colaborator al Securității persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum și note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului”. Din cuprinsul acestor dispoziții rezultă într-adevăr, că pentru a se reține calitatea de colaborator al Securității trebuie îndeplinită printre altele, condiția prin furnizarea de informații prin care să fie denunțate activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist.

În cuprinsul Notei - raport aflată la filele 9 - 16, dosar fond, se reține, potrivit rapoartelor ofițerilor de legătură că intimatul - pârât a furnizat „de la recrutare și până în prezent un număr de 12 note informative de interes operativ”, însă nu toate prezintă relevanță în cauză, ci doar cele menționate de recurent. Analizându-se prevederile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 se constată că notele și rapoartele se prezintă sub formă scrisă, iar relatările sunt verbale și sunt consemnate de către lucrătorii Securității. Din cuprinsul Notei informative din 16 martie 1979 înregistrată la 17 martie 1979, semnată cu numele conspirativ de pârât M. și primită de ofițerul de Securitate (fila 62 - 64 dosar fond) referitoare la numitul S.E.

nu rezultă îndeplinirea condiției referitoare la denunțarea unor atitudini potrivnice regimului comunist, referirile la acea persoană fiind făcute într-un tablou favorabil, de natură să conducă la concluzia că măsurile aplicate și-au atins scopul, atât în plan personal cât și profesional. Mai mult, din nota ofițerului căruia i-a fost remisă informația rezultă că persoana respectivă era cunoscută ca protestatar anterior întocmirii notei, având deschis dosar de urmărire. De asemenea, analizându-se Nota informativă din 16 martie 1979 (fila 58 - 59 dos. fond), semnată de același pârât, referitoare la numitul S.P., se reține că informațiile furnizate erau expuse într-o manieră favorabilă, laudativă persoanei, fără a conduce la concluzia că denunțau activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist.

Prin urmare, prin aceste note nu au fost furnizate informații prin care se denunțau activități/ atitudini potrivnice regimului comunist. În consecință, recurentul nu a demonstrat că intimatul-pârât a furnizat informații care să îndeplinească cerința din definiția legală a noțiunii de „colaborator al Securității”. Cele consemnate de ofițerul de securitate în nota-raport nu sunt de natură a stabili că intimatul-pârât a denunțat prin informațiile furnizate activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, întrucât doar instanța investită cu acțiunea promovată în temeiul art. 11 din O.U.G. nr. 24/2008 are competența de a interpreta și corobora probele existente la dosar și de a se pronunța asupra cererii.

Față de considerentele expuse, se reține că în mod corect instanța de fond a statuat că nu este îndeplinită condiția impusă de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru a se stabili calitatea de colaborator a intimatului-pârât, respectiv aceea ca prin informațiile furnizate să fie denunțare activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, sentința recurată fiind temeinică și legală. În consecință, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II- a C. proc. civ., art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.N.S.A.S. împotriva Sentinței nr. 1870 din 9 martie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 aprilie 2013.