ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5111/2013
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5111/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Hotărârea primei instanțe
Prin Sentința nr. 364 din 18 octombrie 2012,
Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și
fiscal, a respins ca nefondată cererea formulată de reclamanta C.N.R. în
contradictoriu cu pârâții Casa Națională de Asigurări de Sănătate și
Președintele Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, prin care se solicita
suspendarea executării Ordinului nr. 332 din 25 iulie 2012, emis de către
Președintele Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, până la soluționarea
definitivă și irevocabilă a acțiunii în anularea acestuia.
Pentru a hotărî
astfel, prima instanță a reținut că în urma participării și câștigării
concursului pentru ocuparea postului vacant de președinte-director general al
CAS Prahova, s-a emis Ordinul nr. 532 din 1 iunie 2010, prin care reclamanta a
fost numită în postul precizat pentru un mandat de 4 ani, ocazie cu care s-a
încheiat între părți un contract de management, în baza căruia s-a încredințat
reclamantei organizarea, conducerea și administrarea la nivel local a CAS
Prahova, precum și gestionarea patrimoniului și a mijloacelor materiale și
bănești ale acestei instituții, durata contractului fiind de 4 ani.
Prin Ordinul nr.
332/2012, pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate a dispus revocarea
mandatului acordat reclamantei, ca urmare a modificării cu peste 50% a
criteriilor de performanță care au stat la baza încheierii contractului de
management precizat.
Efectuând o analiză
sumară a aparenței dreptului pe baza împrejurărilor de fapt și de drept
rezultate din probele administrate în cauză, precum și a criticilor invocate de
reclamantă în cererea introductivă, Curtea a apreciat, în esență, că reclamanta
nu a oferit indicii suficiente pentru răsturnarea prezumției de legalitate a
actului atacat sau cel puțin pentru crearea unei îndoieli serioase în privința
legalității ordinului a cărui suspendare s-a solicitat.
Astfel, chiar dacă
poate fi considerată ca îndeplinită condiția existenței unei pagube iminente,
ca urmare a faptului că se poate prezuma existența unui prejudiciu real și
concret, generat de absența oricăror venituri, împrejurare de natură a
periclita întreținerea reclamantei și a familiei acesteia, nu este îndeplinită
în mod cumulativ și prima condiție de admisibilitate a suspendării, privind
existența cazului bine justificat, cerință prevăzută, expressis verbis, în
cadrul dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Recursul
reclamantei
Împotriva Sentinței
nr. 364 din 18 octombrie 2012 a formulat recurs, în termenul legal, reclamanta
C.N.R., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea căii de
atac, recurenta-reclamantă a arătat că sentința a fost dată cu încălcarea și
aplicarea greșită a legii, respectiv a prevederilor art. 33 alin. (2) din H.G.
nr. 792/2006, raportat la art. 1553 din vechiul C. civ.
În dezvoltarea
criticii formulate, recurenta-reclamantă a arătat că instanța a considerat, în
mod greșit, că actul semnat de părți se supune tuturor regulilor generale
referitoare de mandat, în realitate raportul juridic dedus judecății fiind unul
de management, pentru care sunt prevăzute expres anumite cazuri de revocare a
mandatului încredințat persoanei care a câștigat examenul pentru funcția de
conducere. Revocarea mandatului este numai unul dintre cazurile de încetare a
contractului de management și ar trebui să implice o apreciere serioasă a
oportunității măsurii, astfel ca, în situația modificării unor indicatori de
performanță, să fie evaluată activitatea anterioară și prin rapoarte la noii
indicatori și să se aprecieze asupra posibilității îndeplinirii mandatului
conform acestora.
În contextul
menționat, motivarea recursului cuprinde o prezentare comparativă detaliată a
indicatorilor de performanță anteriori și ulteriori datei de 25 iulie 2012,
recurenta-reclamantă conchizând că Ordinul nr. 305/2012 cuprinde multiple erori
grave, care nasc o îndoială serioasă asupra legalității ordinului de revocare a
mandatului său.
Apărările
intimatei
Prin întâmpinarea depusă
la dosar, intimata-pârâtă a solicitat respingerea recursului, ca nefondat,
arătând, în esență, că în temeiul art. 33 alin. (2) din H.G. nr. 972/2006,
contractul de management este supus regulilor generale referitoare la mandat
cuprinse în C. civ., modificarea cu peste 50% a indicatorilor de performanță
care au stat la baza încheierii contractului constituie un motiv de revocare a
mandatului și, implicit, de încetare a contractului, iar criticile referitoare
la indicatorii generali și specifici de performanță vizează fondul cauzei,
astfel că nu pot constitui argumente în susținerea cazului bine justificat.
În ceea ce privește
condiția privind prevenirea unei pagube iminente, intimata-pârâtă a arătat că
revocarea mandatului nu a avut ca efect lipsirea recurentei-reclamante de
venituri, pentru că aceasta a avut posibilitatea să revină la funcția deținută
anterior ocupării postului de președinte-director general.
Ambele părți au depus
la dosar înscrisuri, probă admisibilă în recurs, conform art. 305 C. proc. civ.
II. Considerentele
Înaltei Curți asupra recursului
Examinând cauza prin
prisma motivelor invocate de recurenta-reclamantă și a prevederilor art. 304
1
C. proc. civ., ținând seama și de apărările intimatei, Înalta Curte constată că
recursul nu este fondat.
Argumente de fapt
și de drept relevante
Așa cum rezultă din
expunerea rezumativă cuprinsă la pct. I1 din prezenta decizie,
recurenta-reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ cu o
cerere de suspendare a executării Ordinului nr. 332 din 25 iulie 2012, emis de
Casa Națională de Asigurări de Sănătate, prin care s-a dispus revocarea
mandatului acordat pentru organizarea, conducerea și administrarea Casei de
Asigurări de Sănătate Prahova în calitate de președinte-director general, motivat
de modificarea cu peste 50% a indicatorilor de performanță care au stat la baza
încheierii contractului de management.
Așa cum corect a
reținut prima instanță, art. 14 din Legea nr. 554/2004, impune două condiții
cumulative: cazul bine justificat, definit în art. 2 alin. (1) lit. t) ca fiind
împrejurări legate de starea de fapt și de drept, de natură să creeze o
îndoială serioasă asupra legalității actului administrativ, și paguba iminentă,
definită în art. 2 alin. (1) lit. ș) drept prejudiciul material viitor și
previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei
autorități publice sau a unui serviciu public.
Îndeplinirea celor
două condiții este supusă aprecierii judecătorului, care are de efectuat o
analiză sumară a aparenței dreptului, pe baza circumstanțelor de fapt și de
drept ale cauzei; pentru admiterea cererii, acestea trebuie să ofere indicii
suficiente de răsturnare a prezumției de legalitate a actului administrativ și
să facă verosimilă iminența producerii unei pagube în cazul particular supus
evaluării.
Contrar susținerilor
recurentei-reclamante, în speță s-a reținut corect că nu poate fi dedus un caz
bine justificat din încadrarea în drept a măsurii dispuse, pentru că art. 33
alin. (2) din H.G. nr. 792/2006 prevede expres natura civilă a contractului de
management, care se supune regulilor generale referitoare la mandat statuate
prin C. civ., iar revocarea mandatului este un caz specific de încetare a
contractului, producând același efect juridic.
În ceea ce privește
modificarea indicatorilor de performanță, în limitele procedurii sumare a
suspendării de executare, Curtea de apel a făcut o evaluare adecvată a
aparenței de legalitate a Ordinului nr. 305/2012, care conține noi indicatori
de performanță ce au stat la baza măsurii dispuse în privința
recurentei-reclamante, reținând, în același timp, că susținerile privind
legalitatea, temeinicia și caracterul măsurii de modificare a indicatorilor de
performanță vizează fondul cauzei.
În acest sens,
instanța de control judiciar reține că aparența de nelegalitate nu se limitează
la verificarea regularității procedurii administrative sau a dimensiunii
formale a actului administrativ, ci poate fi analizată și prin prisma unor
motive ce țin de fondul raportului de drept administrativ, de legalitatea
substanțială a actului supus evaluării, dar îndoiala serioasă asupra
legalității actului administrativ trebuie să fie evidentă, să poată fi decelată
cu ușurință printr-o cercetare sumară a aparenței dreptului, pentru că în
cadrul procedurii suspendării executării, pe calea căreia pot fi dispuse numai
măsuri provizorii, nu este permisă prejudecarea fondului litigiului.
Or, împrejurările
privind evoluția indicatorilor de performanță, astfel cum au fost indicate de
parte, nu oferă indicii de nelegalitate, verificarea lor implicând o analiză
aprofundată, care ar prejudeca fondul cauzei.
În consecință,
nefiind întrunită și condiția cumulativă a cazului bine justificat, prima
instanță a constatat corect că existența iminenței unei pagube - aspect care nu
mai poate fi supus reevaluării în calea de atac a reclamantei - nu este
suficientă pentru a se dispune măsura provizorie a suspendării actului
administrativ.
Temeiul legal al
soluției adoptate în recurs
Având în vedere toate
considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta
Curte va respinge recursul formulat potrivit art. 15 alin. (2), raportat la
art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de C.N.R. împotriva
Sentinței nr. 364 din 18 octombrie 2012 a Curții de Apel Ploiești, secția a
II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 23 aprilie 2013.
Procesat de GGC - CL