ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5111/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Hotărârea primei instanțe Prin Sentința nr. 364 din 18 octombrie 2012, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondată cererea formulată de reclamanta C.N.R. în contradictoriu cu pârâții Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Președintele Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, prin care se solicita suspendarea executării Ordinului nr. 332 din 25 iulie 2012, emis de către Președintele Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii în anularea acestuia.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că în urma participării și câștigării concursului pentru ocuparea postului vacant de președinte-director general al CAS Prahova, s-a emis Ordinul nr. 532 din 1 iunie 2010, prin care reclamanta a fost numită în postul precizat pentru un mandat de 4 ani, ocazie cu care s-a încheiat între părți un contract de management, în baza căruia s-a încredințat reclamantei organizarea, conducerea și administrarea la nivel local a CAS Prahova, precum și gestionarea patrimoniului și a mijloacelor materiale și bănești ale acestei instituții, durata contractului fiind de 4 ani. Prin Ordinul nr. 332/2012, pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate a dispus revocarea mandatului acordat reclamantei, ca urmare a modificării cu peste 50% a criteriilor de performanță care au stat la baza încheierii contractului de management precizat.

Efectuând o analiză sumară a aparenței dreptului pe baza împrejurărilor de fapt și de drept rezultate din probele administrate în cauză, precum și a criticilor invocate de reclamantă în cererea introductivă, Curtea a apreciat, în esență, că reclamanta nu a oferit indicii suficiente pentru răsturnarea prezumției de legalitate a actului atacat sau cel puțin pentru crearea unei îndoieli serioase în privința legalității ordinului a cărui suspendare s-a solicitat.

Astfel, chiar dacă poate fi considerată ca îndeplinită condiția existenței unei pagube iminente, ca urmare a faptului că se poate prezuma existența unui prejudiciu real și concret, generat de absența oricăror venituri, împrejurare de natură a periclita întreținerea reclamantei și a familiei acesteia, nu este îndeplinită în mod cumulativ și prima condiție de admisibilitate a suspendării, privind existența cazului bine justificat, cerință prevăzută, expressis verbis, în cadrul dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. 2. Recursul reclamantei Împotriva Sentinței nr. 364 din 18 octombrie 2012 a formulat recurs, în termenul legal, reclamanta C.N.R., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea căii de atac, recurenta-reclamantă a arătat că sentința a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, respectiv a prevederilor art. 33 alin. (2) din H.G. nr. 792/2006, raportat la art. 1553 din vechiul C. civ. În dezvoltarea criticii formulate, recurenta-reclamantă a arătat că instanța a considerat, în mod greșit, că actul semnat de părți se supune tuturor regulilor generale referitoare de mandat, în realitate raportul juridic dedus judecății fiind unul de management, pentru care sunt prevăzute expres anumite cazuri de revocare a mandatului încredințat persoanei care a câștigat examenul pentru funcția de conducere.

Revocarea mandatului este numai unul dintre cazurile de încetare a contractului de management și ar trebui să implice o apreciere serioasă a oportunității măsurii, astfel ca, în situația modificării unor indicatori de performanță, să fie evaluată activitatea anterioară și prin rapoarte la noii indicatori și să se aprecieze asupra posibilității îndeplinirii mandatului conform acestora. În contextul menționat, motivarea recursului cuprinde o prezentare comparativă detaliată a indicatorilor de performanță anteriori și ulteriori datei de 25 iulie 2012, recurenta-reclamantă conchizând că Ordinul nr. 305/2012 cuprinde multiple erori grave, care nasc o îndoială serioasă asupra legalității ordinului de revocare a mandatului său.

4. Apărările intimatei Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata-pârâtă a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, arătând, în esență, că în temeiul art. 33 alin. (2) din H.G. nr. 972/2006, contractul de management este supus regulilor generale referitoare la mandat cuprinse în C. civ., modificarea cu peste 50% a indicatorilor de performanță care au stat la baza încheierii contractului constituie un motiv de revocare a mandatului și, implicit, de încetare a contractului, iar criticile referitoare la indicatorii generali și specifici de performanță vizează fondul cauzei, astfel că nu pot constitui argumente în susținerea cazului bine justificat. În ceea ce privește condiția privind prevenirea unei pagube iminente, intimata-pârâtă a arătat că revocarea mandatului nu a avut ca efect lipsirea recurentei-reclamante de venituri, pentru că aceasta a avut posibilitatea să revină la funcția deținută anterior ocupării postului de președinte-director general.

Ambele părți au depus la dosar înscrisuri, probă admisibilă în recurs, conform art. 305 C. proc. civ. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând cauza prin prisma motivelor invocate de recurenta-reclamantă și a prevederilor art. 304 1 C. proc. civ., ținând seama și de apărările intimatei, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.

1. Argumente de fapt și de drept relevante Așa cum rezultă din expunerea rezumativă cuprinsă la pct. I1 din prezenta decizie, recurenta-reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere de suspendare a executării Ordinului nr. 332 din 25 iulie 2012, emis de Casa Națională de Asigurări de Sănătate, prin care s-a dispus revocarea mandatului acordat pentru organizarea, conducerea și administrarea Casei de Asigurări de Sănătate Prahova în calitate de președinte-director general, motivat de modificarea cu peste 50% a indicatorilor de performanță care au stat la baza încheierii contractului de management.

Așa cum corect a reținut prima instanță, art. 14 din Legea nr. 554/2004, impune două condiții cumulative: cazul bine justificat, definit în art. 2 alin. (1) lit. t) ca fiind împrejurări legate de starea de fapt și de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă asupra legalității actului administrativ, și paguba iminentă, definită în art. 2 alin. (1) lit. ș) drept prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public. Îndeplinirea celor două condiții este supusă aprecierii judecătorului, care are de efectuat o analiză sumară a aparenței dreptului, pe baza circumstanțelor de fapt și de drept ale cauzei; pentru admiterea cererii, acestea trebuie să ofere indicii suficiente de răsturnare a prezumției de legalitate a actului administrativ și să facă verosimilă iminența producerii unei pagube în cazul particular supus evaluării.

Contrar susținerilor recurentei-reclamante, în speță s-a reținut corect că nu poate fi dedus un caz bine justificat din încadrarea în drept a măsurii dispuse, pentru că art. 33 alin. (2) din H.G. nr. 792/2006 prevede expres natura civilă a contractului de management, care se supune regulilor generale referitoare la mandat statuate prin C. civ., iar revocarea mandatului este un caz specific de încetare a contractului, producând același efect juridic. În ceea ce privește modificarea indicatorilor de performanță, în limitele procedurii sumare a suspendării de executare, Curtea de apel a făcut o evaluare adecvată a aparenței de legalitate a Ordinului nr. 305/2012, care conține noi indicatori de performanță ce au stat la baza măsurii dispuse în privința recurentei-reclamante, reținând, în același timp, că susținerile privind legalitatea, temeinicia și caracterul măsurii de modificare a indicatorilor de performanță vizează fondul cauzei.

În acest sens, instanța de control judiciar reține că aparența de nelegalitate nu se limitează la verificarea regularității procedurii administrative sau a dimensiunii formale a actului administrativ, ci poate fi analizată și prin prisma unor motive ce țin de fondul raportului de drept administrativ, de legalitatea substanțială a actului supus evaluării, dar îndoiala serioasă asupra legalității actului administrativ trebuie să fie evidentă, să poată fi decelată cu ușurință printr-o cercetare sumară a aparenței dreptului, pentru că în cadrul procedurii suspendării executării, pe calea căreia pot fi dispuse numai măsuri provizorii, nu este permisă prejudecarea fondului litigiului. Or, împrejurările privind evoluția indicatorilor de performanță, astfel cum au fost indicate de parte, nu oferă indicii de nelegalitate, verificarea lor implicând o analiză aprofundată, care ar prejudeca fondul cauzei.

În consecință, nefiind întrunită și condiția cumulativă a cazului bine justificat, prima instanță a constatat corect că existența iminenței unei pagube - aspect care nu mai poate fi supus reevaluării în calea de atac a reclamantei - nu este suficientă pentru a se dispune măsura provizorie a suspendării actului administrativ. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Având în vedere toate considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat potrivit art. 15 alin. (2), raportat la art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.N.R. împotriva Sentinței nr. 364 din 18 octombrie 2012 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 aprilie 2013. Procesat de GGC - CL