ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4992/2013

Asupra contestație în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Decizia nr. 3486 din 15 iunie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins contestația în anulare formulată de D.C. împotriva Deciziei nr. 4172 din 8 octombrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, ca tardiv declarată. Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare D.C. întemeiată pe prevederile art. 317 și 318 C. proc. civ. și înregistrată la Înalta Curte la data de 12 octombrie 2012. Examinând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte va respinge prezenta contestație în anulare ca tardiv declarată pentru următoarele considerente: Înalta Curte reține că Decizia nr. 3486 din 15 iunie 2011 i-a fost comunicată contestatorului, la data de 22 noiembrie 2011, astfel cum rezultă din evidențele E. ale instanței, în care este menționată data cererii de comunicare a hotărârii.

În speță se atacă o decizie irevocabilă, care nu este susceptibilă de executare silită. Potrivit art. 319 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ., „împotriva hotărârilor irevocabile care nu se aduc la îndeplinire pe cale de executare silită, contestația poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoștință de hotărâre, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas irevocabilă” . În cauza de față, hotărârea atacată a fost comunicată contestatorului la data de 22 noiembrie 2011, iar contestația în anulare a fost formulată la data de 12 octombrie 2012, cu depășirea termenului de 15 zile prevăzut de art. 319 alin. (2) C. proc. civ. De asemenea, în speță a fost depășit și termenul de 1 an prevăzut de art. 319 alin. (2) C. proc.

civ., termen care curge de la data când hotărârea a rămas irevocabilă. Instituirea unor termene de decădere pentru efectuarea diferitelor acte de procedură face parte dintre limitările admise de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în exercitarea dreptului de acces la justiție, consacrat în art. 6 parag. 1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, iar contestatorul nu a invocat existența unei împrejurări mai presus de voința ei, în accepțiunea art. 103 alin. (1) teza finală C. proc. civ., care să o fi împiedicat să exercite contestația în anulare în termenul legal. În consecință, Înalta Curte urmează să respingă contestația în anulare ca tardiv formulată, aplicând sancțiunea juridică a decăderii, reglementată în art. 103 alin. (1) C. proc.

civ., împrejurare ce face de prisos examinarea motivelor căii de atac, conform art. 137 alin. (1) din același cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de D.C. împotriva Deciziei nr. 3486 din 15 iunie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulată. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 12 aprilie 2013. Procesat de GGC - AS