ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4992/2013
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4992/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra contestație în
anulare de față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 3486 din 15 iunie 2011,
Înalta Curte de Casație și Justiție a respins contestația în anulare formulată
de D.C. împotriva Deciziei nr. 4172 din 8 octombrie 2009 a Înaltei Curți de
Casație și Justiție, ca tardiv declarată.
Împotriva acestei
decizii a formulat contestație în anulare D.C. întemeiată pe prevederile art.
317 și 318 C. proc. civ. și înregistrată la Înalta Curte la data de 12
octombrie 2012.
Examinând actele și
lucrările dosarului, Înalta Curte va respinge prezenta contestație în anulare
ca tardiv declarată pentru următoarele considerente:
Înalta Curte reține
că Decizia nr. 3486 din 15 iunie 2011 i-a fost comunicată contestatorului, la
data de 22 noiembrie 2011, astfel cum rezultă din evidențele E. ale instanței,
în care este menționată data cererii de comunicare a hotărârii.
În speță se atacă o
decizie irevocabilă, care nu este susceptibilă de executare silită.
Potrivit art. 319
alin. (2) teza a II-a C. proc. civ., „împotriva hotărârilor irevocabile care nu
se aduc la îndeplinire pe cale de executare silită, contestația poate fi
introdusă în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoștință
de hotărâre, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas
irevocabilă” .
În cauza de față,
hotărârea atacată a fost comunicată contestatorului la data de 22 noiembrie
2011, iar contestația în anulare a fost formulată la data de 12 octombrie 2012,
cu depășirea termenului de 15 zile prevăzut de art. 319 alin. (2) C. proc. civ.
De asemenea, în speță
a fost depășit și termenul de 1 an prevăzut de art. 319 alin. (2) C. proc.
civ., termen care curge de la data când hotărârea a rămas irevocabilă.
Instituirea unor
termene de decădere pentru efectuarea diferitelor acte de procedură face parte
dintre limitările admise de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului
în exercitarea dreptului de acces la justiție, consacrat în art. 6 parag. 1 din
Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, iar
contestatorul nu a invocat existența unei împrejurări mai presus de voința ei,
în accepțiunea art. 103 alin. (1) teza finală C. proc. civ., care să o fi
împiedicat să exercite contestația în anulare în termenul legal.
În consecință, Înalta
Curte urmează să respingă contestația în anulare ca tardiv formulată, aplicând
sancțiunea juridică a decăderii, reglementată în art. 103 alin. (1) C. proc.
civ., împrejurare ce face de prisos examinarea motivelor căii de atac, conform
art. 137 alin. (1) din același cod.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestația
în anulare formulată de D.C. împotriva Deciziei nr. 3486 din 15 iunie 2011 a
Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și
fiscal, ca tardiv formulată.
Irevocabilă.
Pronunțată, în
ședință publică, astăzi 12 aprilie 2013.
Procesat de GGC - AS