ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4827/2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

de fond

Prin acțiunea formulată, reclamanta A.N.R.M.A.P.

a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele U.A.T. – Orașul Moldova și SC P.G. SRL,

constatarea nulității absolute a contractului de parteneriat public privat nr. 611

din 29 ianuarie 2009, încheiat între pârâte.

În motivarea acțiunii

sale, reclamanta a arătat că atribuirea contractului de parteneriat public

privat având ca obiect „Montarea, instalarea și punerea în funcțiune a cel

puțin 6 turbine eoliene în schimbul dreptului de folosință a unor suprafețe de

teren” s-a efectuat fără aplicarea vreunei proceduri de atribuire dintre cele

prevăzute de art. 18 și 20 din O.U.G. nr. 34/2006, că acest contract era fără

tăgadă un contract de concesiune de lucrări și trebuia să se supună legislației

privind achizițiile publice.

Prin întâmpinarea formulată

în cauză, pârâta SC P.G. SRL a solicitat instanței respingerea acțiunii,

întrucât contractul a cărui anulare se solicită nu mai există, fiind reziliat,

fără a se semnala prejudicii, iar rezilierea s-a efectuat urmare a controlului

efectuat de reclamantă, la solicitarea SC P.G. SRL.

Prin Sentința civilă nr.

4380 din 27 iunie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta A.N.R.M.A.P.

și a constatat nulitatea absolută a contractului de parteneriat public privat nr.

611 din 29 ianuarie 2009.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că la data de 29

ianuarie 2009, între părțile pârâte s-a încheiat contractul de parteneriat

public privat nr. 611/29 ianuarie 2009, Consiliul Local al orașului Moldova

Nouă având calitatea de partener public, iar pârâta SC P.G. SRL de partener

privat, că, prin contractul menționat, partenerul public a oferit partenerului

privat dreptul ca pe terenul aparținând domeniului public al orașului Moldova

Nouă, înscris în C.F. nr. II/448/626 Măcești, nr. top. 1893/1/6, pășune în

izlaz în suprafață de 629 ha și 5690 mp să monteze pe cheltuială proprie cel puțin

6 turbine eoliene pe o suprafață de 28 ha, partenerul privat urmând ca, în schimbul folosinței terenurilor, să achite partenerului public 3% din valoarea

totală de energie produsă ca urmare a montării și funcționării turbinelor

eoliene, contractul fiind încheiat pe o durată de 49 de ani.

Din

analiza clauzelor contractuale, curtea a reținut că natura contractului este

cea a unui contract de concesiune de lucrări publice, astfel cum este definit

în art. 3 lit. g) din O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de

achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a

contractelor de concesiune de servicii, că partenerul public din contractul

supus analizei are indubitabil calitate de autoritate contractantă în

accepțiunea art. 8 lit. a) din ordonanță.

S-a mai reținut de

către instanță că legislația în materie cuprinde reglementări clare și

proceduri specifice în vederea atribuirii contractelor de concesiune de

lucrări, cum este cel de față; că la momentul de referință, 29 ianuarie 2009,

data încheierii contractului, pentru atribuirea contractelor de concesiune de

lucrări erau aplicabile prevederile Secțiunii 1 - Principii și reguli generale

de atribuire a contractului de concesiune din cap. 7 - Contractele de

concesiune, art. 217 și 225 și că aceste reglementări se complineau cu

cele prevăzute prin H.G. nr. 71/2007 pentru aprobarea Normelor de aplicare a

prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de concesiune de lucrări

publice și a contractelor de concesiune de servicii prevăzute în O.U.G. nr. 34/2006

privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de

concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii.

În

concluzie, instanța a reținut nesocotirea întru totul a procedurii și principiilor

prescrise în Secțiunea 1 a capitolului 7 al O.U.G. nr. 34/2006, respectiv H.G. nr.

71/2007, cu prilejul încheierii contractului de parteneriat public-privat în

cauză, precum și faptul că niciuna din părțile pârâte nu a contestat

nesocotirea prevederilor legale cu prilejul atribuirii contractului, aceasta

fiind de altminteri și rațiunea pentru care părțile pârâte au procedat, urmare

a controlului efectuat de A.N.R.M.A.P., la rezilierea mutuală a contractului

începând cu data de 1 februarie 2012.

Prin urmare, curtea de

apel a apreciat acțiunea ca fiind întemeiată și a admis-o, iar, în baza art. 296

1

din O.U.G. nr. 34/2006, a constatat nulitatea absolută a contractului de

parteneriat public privat nr. 611 din 29 ianuarie 2009.

exercitată

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs pârâta SC P.G. SRL, criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie,invocând ca temei legal dispozițiile art. 299 și 216

coroborate cu art. 304

1

C. proc. civ.

În motivarea căii de

atac s-a susținut că este lipsit de interes demersul judiciar al reclamantei în

condițiile în care contractul a cărui anularea a solicitat-o a fost reziliat prin

acordul de voință al părților anterior formulării acțiunii.

Pe fondul cauzei se aduc

critici sentinței recurate în sensul că sancțiunea care ar fi putut interveni

pentru nerespectarea procedurilor de atribuire a contractului era amenda contravențională,

conform art. 293 lit. d) din OUG nr. 34/2006 și nu nulitatea contractului

pentru că nu este întrunit nici unul din cazurile prevăzute de dispozițiile art.

287

10

din același act normativ.

De asemenea, întrucât

litigiul a fost demarat de mai bine de 3 ani de la încheierea contractului a

cărui nulitate s-a solicitat a se constata, instanța trebuia să facă aplicarea

dispozițiilor art. 287

11

din O.U.G. nr. 34/2006 și să dispună

sancțiunile alternative prevăzute de art. 287

10

alin. (2) din

aceeași ordonanță.

Intimata-reclamantă A.N.R.M.A.P.

a formulat concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat,

menționând, în esență, că excepția lipsei de interes este neîntemeiată întrucât

rezilierea contractului și nulitatea acestuia produc efecte diferite.

Mai mult, în ceea de

privește atribuirea unui astfel de contract, interesul este unul public,

general, rolul A.N.P.M.A.P. fiind de a-l apăra.

Se arată și faptul că

dispozițiile menționate de recurentă ca fiind incidente cauzei vizează, în

realitate, alte ipoteze, respectiv modul de soluționare a contestațiilor, sau

interesul personal al operatorului economic.

Se menționează că

posibilitatea instanței de a dispune sancțiunile alternative nu se regăsește

însă și atunci când acțiunea a fost promovată de A.N.R.M.A.P.

de recurs

Înalta Curte,

analizând recursul în raport de criticile formulate, de apărările părților, de dispozițiile

legale incidente, apreciază că acesta este nefondat, pentru considerentele ce urmează

a fi expuse în continuare.

Susținerile

recurentei referitoare la lipsa interesului reclamantei A.N.R.M.A.P. în formularea

acțiunii sunt nefondate.

Necontestat este faptul

că litigiul vizează încheierea unui contract administrativ, acesta fiind de

competența instanței de contencios administrativ conform art. 8 alin. (2) din

Legea nr. 554/ 2004, modificată și completată.

Conform art. 8 alin. (3)

din Legea nr. 554/2004, „La soluționarea litigiilor prevăzute la alin. (2) se

are în vedere regula după care principiul libertății contractuale este subordonat

principiului priorității interesului public”.

În raport de aceste

dispoziții legale, este evident că interesul public exista la momentul formulării

acțiunii întrucât nulitatea absolută, ca sancțiune care intervine în cazul

nerespectării dispozițiilor legale referitoare la încheierea valabilă a

contractului, produce efecte pentru trecut, în sensul desființării acestuia chiar

de la momentul încheierii, în timp ce rezilierea produce efecte doar pentru viitor.

Prin urmare, acțiunea

formulată de reclamantă în temeiul art. 296

1

lit. a) și e) din O.U.G.

nr. 34/2006 a fost justificată de interesul public general care guvernează

fiecare etapă a unui contract administrativ, neavând relevanță rezilierea contractului

cu nr. 611 din 29 ianuarie 2009 prin acordul părților, la data de 1 februarie 2012,

ulterior încheierii acestuia cu încălcarea dispozițiilor O.U.G. nr. 34/2006,

situație care nu a fost contestată în vreun fel.

Criticile privind nelegalitatea

soluției instanței de fond referitoare la faptul că sancțiunea care ar fi putut

interveni pentru nerespectarea procedurilor de atribuire a contractului ar fi

fost aceea a unei amenzi contravenționale prevăzută de art. 293 lit. d) din O.U.G.

nr. 34/2006, sunt, de asemenea, nefondate.

În cauză, titulară a

acțiunii este A.N.R.M.A.P., căreia dispozițiile art. 296 alin. (1) din O.U.G. nr.

34/2006, îi conferă calitatea de subiect de sesizare a instanței de contencios

administrativ pentru constatarea nulității absolute a contractelor administrative

de achiziții publice.

Mai mult, potrivit art.

295 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, constatarea contravențiilor și aplicarea

sancțiunilor, inclusiv pentru cazul prevăzut la art. 293 lit. d), se realizează

de persoane împuternicite ale A.N.R.M.A.P. și nu de instanța de contencios

administrativ, cum eronat susține recurenta.

Prin urmare, instanța

de contencios administrativ, conform principiului disponibilității s-a

pronunțat asupra acțiunii cu care a fost învestită, potrivit dispozițiilor menționate.

În altă ordine,

instanța nu putea dispune sancțiunile alternative prevăzute la art. 287

10

alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006, modificată și completată, întrucât litigiul nu

vizează cereri privind acordarea de despăgubiri pentru prejudicii cauzate în procedura

de atribuire, executare, nulitate, anulare, rezoluțiune, reziliere, denunțare

unilaterală a contractului de achiziție publică, prevăzute în cuprinsul Secțiunii

a 9-a, Cap. 9 din actul normativ menționat anterior.

În consecință, toate

aceste critici ale recurentei denotă faptul că aceasta este în eroare cu

privire la dispozițiile legale aplicabile litigiului promovat în temeiul art. 296

1

alin. (1) lit. a) și e) din O.U.G. nr. 34/2006 în baza căruia A.N.R.M.A.P. a

solicitat constatarea nulității absolute a contractului nr. 611/29 ianuarie 2009.

De altfel, legiuitorul

a atribuit un regim juridic distinct unei astfel de acțiuni, cum este și cea a reclamantei

din cauza dedusă judecății, conform prevederilor art. 296

1

din O.U.G.

nr. 34/2006.

În concluzie, față de

toate considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II- a C.

proc. civ., art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, Înalta

Curte va respinge recursul formulat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de SC P.G. SRL Timișoara împotriva Sentinței civile nr. 4380 din 27 iunie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 4 aprilie 2013.