ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 412/2012

Asupra excepției invocate și a recursului de față, În baza lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin Decizia penală nr. 1612/R din 14 octombrie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 1187/44/2011, Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul C.M. împotriva Deciziei penale nr. 1374/R din 12 septembrie 2011, pronunțată de Curtea de Apel Galați în Dosarul nr. 13710/231/2010, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat, cu motivarea că susținerile sale nu se încadrează în cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 386 C. proc. pen. Împotriva acestei decizii, contestatorul C.M., la data de 21 octombrie 2011 (data poștei, conform plicului existent la fila 3 din Dosarul nr. 1187/44/2011 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală), a declarat recurs.

La termenul din 14 februarie 2011, reprezentantul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, a invocat excepția inadmisibilității recursului, dat fiind faptul că s-a declarat recurs împotriva unei decizii definitive, pronunțate de o instanță de recurs. Examinând recursul declarat de contestator, în conformitate cu dispozițiile art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil. Din economia dispozițiilor art. 392 C. proc. pen. rezultă că hotărârea pronunțată în această materie este susceptibilă de a fi atacată pe calea ordinară a apelului sau a recursului doar într-o singură ipoteză, respectiv aceea a contestației în anulare întemeiată pe dispozițiile art. 386 lit. d) C. proc.

pen., "când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă", cu condiția prevăzută de art. 392 alin. (4) C. proc. pen., că hotărârea a cărei anulare se cere să fi rămas definitivă la prima instanță sau la instanța de apel. Pe de altă parte, dispozițiile art. 385 9 C. proc. pen., prevăd că sunt susceptibile de a fi atacate cu recurs hotărârile judecătorești, sentințe sau decizii, după caz, nedefinitive. Având în vedere modul în care legea reglementează exercitarea căilor de atac cu privire la hotărârile judecătorești și față de dispozițiile art. 392 alin. (4) C. proc.

pen., care prevăd posibilitatea atacării cu recurs a unor hotărâri date în rezolvarea contestației în anulare, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, constată că decizia atacată, fiind pronunțată de instanța de recurs învestită să soluționeze contestația în anulare îndreptată împotriva propriei hotărâri, date în judecarea unui recurs anterior, nu mai poate fi atacată cu un nou recurs. Rezultă, așadar, că recursul declarat de contestator, cu care a sesizat Secția Penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, este exercitat împotriva unei hotărâri definitive care nu este supusă acestei căi de atac în condițiile art. 385 9 C. proc. pen., cu referire la art. 392 alin. (4) din același cod.

Așa fiind, excepția inadmisibilității recursului este întemeiată, urmând a fi admisă. În consecință, în temeiul art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de contestatorul C.M. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul contestator va fi obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul C.M. împotriva Deciziei penale nr. 1612/R din 14 octombrie 2011a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul contestator la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 14 februarie 2012. Procesat de GGC - LM