ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 412/2012

Asupra excepției invocate și a recursului de

față,

În baza lucrărilor dosarului, constată

următoarele:

Prin Decizia penală nr. 1612/R din 14

octombrie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 1187/44/2011, Curtea de Apel Galați,

secția penală și pentru cauze cu minori, a fost respinsă, ca inadmisibilă,

contestația în anulare formulată de contestatorul C.M. împotriva Deciziei

penale nr. 1374/R din 12 septembrie 2011, pronunțată de Curtea de Apel Galați

în Dosarul nr. 13710/231/2010, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor

judiciare către stat, cu motivarea că susținerile sale nu se încadrează în

cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 386 C. proc. pen.

Împotriva acestei decizii, contestatorul

C.M., la data de 21 octombrie 2011 (data poștei, conform plicului existent la

fila 3 din Dosarul nr. 1187/44/2011 al Înaltei Curți de Casație și Justiție,

secția penală), a declarat recurs.

La termenul din 14 februarie 2011,

reprezentantul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, a

invocat excepția inadmisibilității recursului, dat fiind faptul că s-a declarat

recurs împotriva unei decizii definitive, pronunțate de o instanță de recurs.

Examinând recursul declarat de contestator,

în conformitate cu dispozițiile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen.,

Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil.

Din economia dispozițiilor art. 392 C. proc.

pen. rezultă că hotărârea pronunțată în această materie este susceptibilă de a

fi atacată pe calea ordinară a apelului sau a recursului doar într-o singură

ipoteză, respectiv aceea a contestației în anulare întemeiată pe dispozițiile

art. 386 lit. d) C. proc. pen., "când împotriva unei persoane s-au

pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă", cu condiția

prevăzută de art. 392 alin. (4) C. proc. pen., că hotărârea a cărei anulare se

cere să fi rămas definitivă la prima instanță sau la instanța de apel.

Pe de altă parte, dispozițiile art. 385

9

C. proc. pen., prevăd că sunt susceptibile de a fi atacate cu recurs hotărârile

judecătorești, sentințe sau decizii, după caz, nedefinitive.

Având în vedere modul în care legea

reglementează exercitarea căilor de atac cu privire la hotărârile judecătorești

și față de dispozițiile art. 392 alin. (4) C. proc. pen., care prevăd

posibilitatea atacării cu recurs a unor hotărâri date în rezolvarea

contestației în anulare, Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția penală, constată că decizia

atacată, fiind pronunțată de instanța de recurs învestită să soluționeze

contestația în anulare îndreptată împotriva propriei hotărâri, date în

judecarea unui recurs anterior, nu mai poate fi atacată cu un nou recurs.

Rezultă, așadar, că recursul declarat de

contestator, cu care a sesizat Secția Penală a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, este exercitat împotriva unei hotărâri definitive care nu este supusă

acestei căi de atac în condițiile art. 385

9

C. proc. pen., cu

referire la art. 392 alin. (4) din același cod.

Așa fiind, excepția inadmisibilității

recursului este întemeiată, urmând a fi admisă.

În consecință, în temeiul art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca

inadmisibil recursul declarat de contestatorul C.M.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

recurentul contestator va fi obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat

de contestatorul C.M. împotriva Deciziei penale nr. 1612/R din 14 octombrie

2011a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul contestator la plata sumei

de 200 RON cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 14

februarie 2012.

Procesat de GGC - LM