ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 858/2012

Asupra contestației în anulare de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia penală nr. 3972 pronunțată la data de 08 noiembrie 2011, în dosarul nr. 8826/1/2011, Înalta Curte de Casație Și Justiție, secția penală a decis respingerea, ca inadmisibil, a recursului declarat de inculpatul C.V. împotriva încheierii de ședință din 17 octombrie 2011 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. 2763/231/2010. A obligat recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pentru a decide astfel, instanța de recurs a reținut următoarele.

Prin încheierea din 17 octombrie 2011 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. 2763/231/2010, având ca obiect judecarea recursului declarat de inculpatul C.V., împotriva sentinței penale nr. 1894 din 17 decembrie 2010 pronunțată de Judecătoria Focșani, s-a dispus amânarea judecării cauzei la 28 octombrie 2011 în vederea soluționării cererii formulate de recurentul inculpat C.V. prin care a recuzat completul de judecată. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul C.V., pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție formându-se dosarul nr. 8826/1/2011. La termenul de judecată din 08 noiembrie 2011, Înalta Curte a pus în discuție admisibilitatea recursului.

Recursul a fost apreciat ca inadmisibil. Potrivit dispozițiilor art. 385 1 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., pot fi atacate cu recurs sentințele pronunțate de curțile de apel și Curtea Militară de Apel. Alineatul 2 al textului prevede că încheierile pot fi atacate cu recurs numai odată cu sentința recurată, cu excepția cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu recurs. În cauză, încheierea recurată a fost pronunțată în conformitate cu dispozițiile art. 305 alin. (1) C. proc. pen. și conține desfășurarea procesului în ședința de judecată. S-a reținut că respectiva încheiere nu poate fi recurată separat, ci numai împreună cu sentința, în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc.

pen., astfel că recursul a fost respins, ca inadmisibil. Împotriva acestei decizii, a formulat contestație în anulare inculpatul C.V.,fără a indica motivele acesteia. Pentru data de azi 21 martie 2012 s-a fixat termen fără citarea părților, pentru verificarea condițiilor de admisibilitate în principiu, respectiv, dacă contestația în anulare este formulată în termenul de 10 zile de la data începerii executării, dacă motivul pe care se sprijină contestația este dintre cele prevăzute de art. 386 C. proc. pen. și dacă a depus la dosar înscrisuri doveditoare a celor susținute. Examinând cererea din oficiu potrivit cazului de contestație în anulare prevăzut la art. 386 lit. b) C. proc.

pen., partea poate face contestație în anulare dacă dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre această împiedicare, cele două cerințe impuse de legiuitor fiind cumulative, așa cum rezultă pe calea interpretării gramaticale, în condițiile folosirii conjuncției „și". Din analiza dosarului de recurs rezultă că la termenul de judecată din 08 noiembrie 2011 procedura de citare a contestatorului a fost îndeplinită, la adresa indicată de acesta în cererea de recurs iar la dosar nu există dovezi că acesta s-ar fi aflat în imposibilitatea de a se prezenta la instanța de recurs sau de a încunoștința instanța despre această imposibilitate.

Față de aceste aspecte, Înalta Curte constatând că în cauză nu s-au depus ori nu s-au invocat dovezi existente la dosar în sprijinul contestației, văzând și prevederile art. 391 alin. (2) C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatorul C.V. iar, în conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen. acesta va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatorul C.V. împotriva deciziei penale nr. 3972 din 08 noiembrie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. 8826/1/2011. Obligă contestatorul la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 21 martie 2012.