ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 858/2012

Asupra

contestației în anulare de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia penală

nr. 3972 pronunțată la data de 08 noiembrie 2011, în dosarul nr. 8826/1/2011,

Înalta Curte de Casație Și Justiție, secția penală a decis respingerea, ca

inadmisibil, a recursului declarat de inculpatul C.V. împotriva încheierii de

ședință din 17 octombrie 2011 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru

cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. 2763/231/2010.

A obligat

recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se

va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a decide

astfel, instanța de recurs a reținut următoarele.

Prin încheierea

din 17 octombrie 2011 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu

minori, pronunțată în dosarul nr. 2763/231/2010, având ca obiect judecarea

recursului declarat de inculpatul C.V., împotriva sentinței penale nr. 1894 din

17 decembrie 2010 pronunțată de Judecătoria Focșani, s-a dispus amânarea

judecării cauzei la 28 octombrie 2011 în vederea soluționării cererii formulate

de recurentul inculpat C.V. prin care a recuzat completul de judecată.

Împotriva

acestei încheieri a declarat recurs inculpatul C.V., pe rolul Înaltei Curți de

Casație și Justiție formându-se dosarul nr. 8826/1/2011.

La termenul de

judecată din 08 noiembrie 2011, Înalta Curte a pus în discuție admisibilitatea

recursului.

Recursul a fost

apreciat ca inadmisibil.

Potrivit

dispozițiilor art. 385

1

alin. (1) lit. c) C. proc. pen., pot fi

atacate cu recurs sentințele pronunțate de curțile de apel și Curtea Militară

de Apel.

Alineatul 2 al

textului prevede că încheierile pot fi atacate cu recurs numai odată cu

sentința recurată, cu excepția cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate

separat cu recurs.

În cauză,

încheierea recurată a fost pronunțată în conformitate cu dispozițiile art. 305

alin. (1) C. proc. pen. și conține desfășurarea procesului în ședința de

judecată.

S-a reținut că

respectiva încheiere nu poate fi recurată separat, ci numai împreună cu

sentința, în conformitate cu dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. a)

C. proc. pen., astfel că recursul a fost respins, ca inadmisibil.

Împotriva

acestei decizii, a formulat contestație în anulare inculpatul C.V.,fără a

indica motivele acesteia.

Pentru data de

azi 21 martie 2012 s-a fixat termen fără citarea părților, pentru verificarea

condițiilor de admisibilitate în principiu, respectiv, dacă contestația în

anulare este formulată în termenul de 10 zile de la data începerii executării,

dacă motivul pe care se sprijină contestația este dintre cele prevăzute de art.

386 C. proc. pen. și dacă a depus la dosar înscrisuri doveditoare a celor

susținute.

Examinând

cererea din oficiu potrivit cazului de contestație în anulare prevăzut la art.

386 lit. b) C. proc. pen., partea poate face contestație în anulare dacă

dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs

a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre

această împiedicare, cele două cerințe impuse de legiuitor fiind cumulative,

așa cum rezultă pe calea interpretării gramaticale, în condițiile folosirii

conjuncției „și".

Din analiza

dosarului de recurs rezultă că la termenul de judecată din 08 noiembrie 2011

procedura de citare a contestatorului a fost îndeplinită, la adresa indicată de

acesta în cererea de recurs iar la dosar nu există dovezi că acesta s-ar fi

aflat în imposibilitatea de a se prezenta la instanța de recurs sau de a

încunoștința instanța despre această imposibilitate.

Față de aceste

aspecte, Înalta Curte constatând că în cauză nu s-au depus ori nu s-au invocat

dovezi existente la dosar în sprijinul contestației, văzând și prevederile art.

391 alin. (2) C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibilă contestația în

anulare formulată de contestatorul C.V. iar, în conformitate cu art. 192 alin.

(2) C. proc. pen. acesta va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatorul C.V. împotriva

deciziei penale nr. 3972 din 08 noiembrie 2011 pronunțată de Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. 8826/1/2011.

Obligă

contestatorul la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat

din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 21 martie 2012.