ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 271/2013

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 17 ianuarie 2013 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 1767/33/2011 s-a admis cererea inculpatului S.C.M. de revocare a măsurii obligării de a nu părăsi țara, instanța de fond considerând că nu mai subzistă temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri. Pentru a dispune astfel Curtea de Apel a reținut că inculpatul S.C.M. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de: - dare de mită, în formă continuată, prev. de art. 255 C. pen. coroborat cu art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

(18 acte materiale); - spălare de bani, în formă continuată, prev. de art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 raportat la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) Cod penal, în forma participației improprii potrivit art. 31 alin. (2) C. pen. (19 acte materiale); - fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată și în forma participației improprii, prev. de art. 290 C. pen., rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) și a art. 31 alin. (2) C. pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. Înalta Curte de Casația și Justiție prin Decizia penală nr. 1172 din 13 aprilie 2012, a înlocuit măsura arestării preventive a inculpatului cu măsura obligării de a nu părăsi țara și potrivit art. 145 1 raportat la art. 145 alin. (1 1 ) C. proc.

pen., s-a dispus ca inculpatul să respecte următoarele obligații: - să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemat, - să se prezinte la organul de poliție din raza de domiciliu, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat, - să nu își schimbe locuința fără încuviințarea organului judiciar care a dispus măsura, - să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme, - să nu comunice direct sau indirect cu inculpații din prezenta cauză și cu martorii. Curtea de Apel, potrivit art. 139 alin. (2) C. proc. pen., a constatat că revocarea unei măsuri preventive se poate realiza când această măsură a fost luată cu încălcarea prevederilor legale sau când nu mai există vreun temei care să justifice menținerea măsurii preventive.

Cu privire la legalitatea măsurii obligării de a nu părăsi țara a constatat că această măsură a fost instituită legal față de inculpatul S.C.M., prin Decizia nr. 1172 din 13 aprilie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. În ceea ce privește temeiurile care să justifice menținerea pe mai departe a acestei măsuri Curtea de Apel a apreciat că la acest moment procesual acestea nu se mai justifică având în vedere următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 145 1 alin. (2) raportat la art. 145 alin. (2) C. proc. pen. durata măsurii obligării de a nu părăsi țara este limitată în timp doar atunci când a fost luată în cursul urmăririi penale. În faza de judecată nu există o reglementare expresă, măsura putând să dureze până la sfârșitul procesului.

Analizarea cererii de revocare a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara, formulată de inculpatul S.C.M. s-a făcută în strânsă legătură cu art. 2 din Protocolul nr. 4 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului care prevede, în parag. 2 și 3 că orice persoană este liberă să părăsească orice țară, inclusiv pe a sa, iar exercitarea acestui drept nu poate face obiectul altor restrângeri decât acelea care, prevăzute de lege, constituie măsuri necesare într-o societate democratică, pentru securitatea națională, siguranța publică, menținerea ordinii publice, prevenirea faptelor penale, protecția sănătății sau moralei ori pentru protejarea drepturilor și libertăților altora.

În raport de acest aspect instanța a constatat că la acest moment procesual nu se mai justifică menținerea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara, nemaifiind necesară. Astfel, s-a constatat că de la instituirea acestei măsuri, 13 aprilie 2012, inculpatul a respectat obligațiile impuse de către Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia penală nr. 1172. De asemenea inculpatul s-a prezentat de fiecare dată la termenele de judecată fixate de către instanță, fiind audiat în cauză. În plus, în opinia instanței, s-a dovedit că inculpatul este om de afaceri, fiind acționar al unei societăți cu capital austriac iar soția este rezidentă în Austria, astfel că restrângerea pe mai departe a libertății de mișcare a inculpatului nu poate fi considerată ca fiind necesară într-o societate democratică.

Scopul urmărit de instanță prin instituirea măsurii obligării de a nu părăsi țara este acela de a se asigura o bună desfășurare a procesului penal și a se împiedica sustragerea inculpatului de la judecarea cauzei. Ori, așa cum s-a arătat, până la acest moment procesual inculpatul a dovedit că s-a prezentat în fața instanței și a făcut tot ceea ce era necesar pentru a se asigura o bună desfășurare a procesului penal. Mai mult, la dosar nu există probe că inculpatul ar încerca să se sustragă de la judecarea cauzei, dacă i s-ar revoca măsura obligării de a nu părăsi țara. În raport de cele de mai sus instanța a apreciat că menținerea în continuare a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara nu mai poate fi considerată ca fiind necesară într-o societate democratică și proporțională cu scopul urmărit prin aplicarea acesteia.

Ca urmare, Curtea de Apel a admis cererea formulată și în baza art. 139 alin. (2), teza II, C. proc. pen. a dispus revocarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara luată față de inculpat prin Decizia penală nr. 1172 din 13 aprilie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Târgu Mureș considerând că soluția instanței de revocare a măsurii obligării de a nu părăsi țara nu este legală, existând în continuare temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri, iar în cauză mai sunt de administrat probe, de audiat martori, de ascultat unele înregistrări și de efectuat o expertiză.

Pentru administrarea probelor menționate și buna desfășurare a procesului penal este necesar ca inculpatul să fie prezent având în vedere poziția procesuală de nerecunoaștere a faptelor pentru care este cercetat. Înalta Curte de Casație și Justiție consideră fondat recursul declarat de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Târgu Mureș pentru următoarele considerente: Potrivit art. 139 alin. (2) C. proc. pen. revocarea unei măsuri preventive se poate realiza atunci când această măsură a fost luată cu încălcarea prevederilor legale sau când nu mai există vreun temei care să justifice menținerea măsurii preventive.

Cu privire la legalitatea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara, Înalta Curte apreciază că această măsură a fost instituită legal față de inculpatul S.C.M., prin Decizia nr. 1172 din 13 aprilie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, astfel încât din acest punct de vedere măsura nu poate fi revocată. Și cu privire la temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri Înalta Curte apreciază că subzistă în continuare, astfel încât nu se impune revocarea acestei măsuri. Greșit a apreciat Curtea de Apel Târgu Mureș că respectarea de către inculpat a obligațiilor instituite față de acesta la luarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara ar reprezenta un argument că temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri nu mai subzistă deoarece, încălcarea acestor obligații ar fi condus în mod automat la revocarea măsurii cu consecința arestării acestuia în condițiile prevăzute de art. 145 1 alin. (2) C. proc.

pen. raportat la art. 145 alin. (3) C. proc. pen. La luarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara instanța a avut în vedere atât circumstanțele personale ale inculpatului privind starea de sănătate a acestuia și echitatea în raport cu ceilalți inculpați cercetați în cauză cât și asigurarea condițiilor necesare pentru o bună desfășurare a procesului penal, acest ultim temei subzistând și în prezent, de altfel fiind și motivul pentru care a fost respinsă cererea de liberare sub control judiciar, soluționată prin aceeași decizie prin care a fost dispusă măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara.

Nici susținerea potrivit căreia inculpatul este acționar al unei societăți cu capital austriac iar soția sa este rezidentă în Austria nu poate conduce la ideea că motivul pentru care a fost instituită această măsură nu mai subzistă, pe de o parte pentru că la momentul încheierii căsătoriei cu o persoană rezidentă într-un alt stat inculpatul cunoștea că se află în imposibilitate de a se deplasa în afara teritoriului țării, iar pe de altă parte acest aspect nu este apt să înlăture suspiciunea unei eventuale sustrageri de la cercetarea judecătorească și o bună desfășurare a procesului penal. Atâta timp cât din lucrările dosarului nu rezultă elemente certe care să garanteze buna desfășurare a procesului și garanții suficiente care să înlăture orice suspiciune cu privire la sustragerea inculpatului de la cercetarea judecătorească nu se impune revocarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara.

În raport de cele învederate, Înalta Curte va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Târgu Mureș împotriva încheierii din 17 ianuarie 2013 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 1767/33/2011, va casa încheierea atacată și, rejudecând va respinge cererea de revocare a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara. În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Târgu Mureș, vor rămâne în sarcina statului, iar onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat se va suporta din fondul Ministerului Justiției.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Târgu Mureș împotriva încheierii din 17 ianuarie 2013 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 1767/33/2011. Casează încheierea atacată și, rejudecând, în fond, respinge cererea de revocare a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara. Onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, în cuantum de 25 RON, se plătește din fondul Ministerului Justiției. Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Târgu Mureș, rămân în sarcina statului.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 25 ianuarie 2013. Procesat de GGC - GV