ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 271/2013

Asupra recursului de

față:

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 17 ianuarie 2013 a Curții

de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie,

pronunțată în Dosarul nr. 1767/33/2011 s-a admis cererea inculpatului S.C.M. de

revocare a măsurii obligării de a nu părăsi țara, instanța de fond considerând

că nu mai subzistă temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri.

Pentru a dispune

astfel Curtea de Apel a reținut că inculpatul S.C.M. a fost trimis în judecată

pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- dare de mită, în

formă continuată, prev. de art. 255 C. pen. coroborat cu art. 6 din Legea nr.

78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (18 acte materiale);

- spălare de bani, în

formă continuată, prev. de art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002

raportat la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin.

(2) Cod penal, în forma participației improprii potrivit art. 31 alin. (2) C.

pen. (19 acte materiale);

- fals în înscrisuri

sub semnătură privată, în formă continuată și în forma participației improprii,

prev. de art. 290 C. pen., rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu

aplicarea art. 41 alin. (2) și a art. 31 alin. (2) C. pen., totul cu aplicarea

art. 33 lit. a) C. pen.

Înalta Curte de

Casația și Justiție prin Decizia penală nr. 1172 din 13 aprilie 2012, a înlocuit

măsura arestării preventive a inculpatului cu măsura obligării de a nu părăsi

țara și potrivit art. 145

1

raportat la art. 145 alin. (1

1

)

C. proc. pen., s-a dispus ca inculpatul să respecte următoarele obligații:

- să se prezinte la

instanța de judecată ori de câte ori este chemat,

- să se prezinte la

organul de poliție din raza de domiciliu, conform programului de supraveghere

întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat,

- să nu își schimbe

locuința fără încuviințarea organului judiciar care a dispus măsura,

- să nu dețină, să nu

folosească și să nu poarte nicio categorie de arme,

- să nu comunice

direct sau indirect cu inculpații din prezenta cauză și cu martorii.

Curtea de Apel,

potrivit art. 139 alin. (2) C. proc. pen., a constatat că revocarea unei măsuri

preventive se poate realiza când această măsură a fost luată cu încălcarea

prevederilor legale sau când nu mai există vreun temei care să justifice

menținerea măsurii preventive.

Cu privire la

legalitatea măsurii obligării de a nu părăsi țara a constatat că această măsură

a fost instituită legal față de inculpatul S.C.M., prin Decizia nr. 1172 din 13

aprilie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În ceea ce privește

temeiurile care să justifice menținerea pe mai departe a acestei măsuri Curtea

de Apel a apreciat că la acest moment procesual acestea nu se mai justifică

având în vedere următoarele considerente:

Potrivit

dispozițiilor art. 145

1

alin. (2) raportat la art. 145 alin. (2) C.

proc. pen. durata măsurii obligării de a nu părăsi țara este limitată în timp

doar atunci când a fost luată în cursul urmăririi penale. În faza de judecată

nu există o reglementare expresă, măsura putând să dureze până la sfârșitul

procesului.

Analizarea cererii de

revocare a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara, formulată de

inculpatul S.C.M. s-a făcută în strânsă legătură cu art. 2 din Protocolul nr. 4

adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului care prevede, în

parag. 2 și 3 că orice persoană este liberă să părăsească orice țară, inclusiv

pe a sa, iar exercitarea acestui drept nu poate face obiectul altor restrângeri

decât acelea care, prevăzute de lege, constituie măsuri necesare într-o

societate democratică, pentru securitatea națională, siguranța publică, menținerea

ordinii publice, prevenirea faptelor penale, protecția sănătății sau moralei

ori pentru protejarea drepturilor și libertăților altora.

În raport de acest

aspect instanța a constatat că la acest moment procesual nu se mai justifică

menținerea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara, nemaifiind

necesară.

Astfel, s-a constatat

că de la instituirea acestei măsuri, 13 aprilie 2012, inculpatul a respectat

obligațiile impuse de către Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia

penală nr. 1172. De asemenea inculpatul s-a prezentat de fiecare dată la

termenele de judecată fixate de către instanță, fiind audiat în cauză.

În plus, în opinia

instanței, s-a dovedit că inculpatul este om de afaceri, fiind acționar al unei

societăți cu capital austriac iar soția este rezidentă în Austria, astfel că

restrângerea pe mai departe a libertății de mișcare a inculpatului nu poate fi

considerată ca fiind necesară într-o societate democratică.

Scopul urmărit de

instanță prin instituirea măsurii obligării de a nu părăsi țara este acela de a

se asigura o bună desfășurare a procesului penal și a se împiedica sustragerea

inculpatului de la judecarea cauzei.

Ori, așa cum s-a

arătat, până la acest moment procesual inculpatul a dovedit că s-a prezentat în

fața instanței și a făcut tot ceea ce era necesar pentru a se asigura o bună

desfășurare a procesului penal. Mai mult, la dosar nu există probe că

inculpatul ar încerca să se sustragă de la judecarea cauzei, dacă i s-ar revoca

măsura obligării de a nu părăsi țara.

În raport de cele de

mai sus instanța a apreciat că menținerea în continuare a măsurii preventive a

obligării de a nu părăsi țara nu mai poate fi considerată ca fiind necesară

într-o societate democratică și proporțională cu scopul urmărit prin aplicarea

acesteia.

Ca urmare, Curtea de

Apel a admis cererea formulată și în baza art. 139 alin. (2), teza II, C. proc.

pen. a dispus revocarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara

luată față de inculpat prin Decizia penală nr. 1172 din 13 aprilie 2012 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție.

Împotriva acestei

încheieri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Târgu Mureș

considerând că soluția instanței de revocare a măsurii obligării de a nu părăsi

țara nu este legală, existând în continuare temeiurile care au stat la baza

luării acestei măsuri, iar în cauză mai sunt de administrat probe, de audiat

martori, de ascultat unele înregistrări și de efectuat o expertiză.

Pentru administrarea

probelor menționate și buna desfășurare a procesului penal este necesar ca

inculpatul să fie prezent având în vedere poziția procesuală de nerecunoaștere

a faptelor pentru care este cercetat.

Înalta Curte de

Casație și Justiție consideră fondat recursul declarat de către Parchetul de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție -

Serviciul Teritorial Târgu Mureș pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 139

alin. (2) C. proc. pen. revocarea unei măsuri preventive se poate realiza

atunci când această măsură a fost luată cu încălcarea prevederilor legale sau

când nu mai există vreun temei care să justifice menținerea măsurii preventive.

Cu privire la

legalitatea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara, Înalta Curte

apreciază că această măsură a fost instituită legal față de inculpatul S.C.M.,

prin Decizia nr. 1172 din 13 aprilie 2012 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, astfel încât din acest punct de vedere măsura nu poate fi revocată.

Și cu privire la

temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri Înalta Curte apreciază că

subzistă în continuare, astfel încât nu se impune revocarea acestei măsuri.

Greșit a apreciat

Curtea de Apel Târgu Mureș că respectarea de către inculpat a obligațiilor

instituite față de acesta la luarea măsurii preventive a obligării de a nu

părăsi țara ar reprezenta un argument că temeiurile care au stat la baza luării

acestei măsuri nu mai subzistă deoarece, încălcarea acestor obligații ar fi

condus în mod automat la revocarea măsurii cu consecința arestării acestuia în

condițiile prevăzute de art. 145

1

alin. (2) C. proc. pen. raportat

la art. 145 alin. (3) C. proc. pen.

La luarea măsurii

preventive a obligării de a nu părăsi țara instanța a avut în vedere atât circumstanțele

personale ale inculpatului privind starea de sănătate a acestuia și echitatea

în raport cu ceilalți inculpați cercetați în cauză cât și asigurarea

condițiilor necesare pentru o bună desfășurare a procesului penal, acest ultim

temei subzistând și în prezent, de altfel fiind și motivul pentru care a fost

respinsă cererea de liberare sub control judiciar, soluționată prin aceeași

decizie prin care a fost dispusă măsura preventivă a obligării de a nu părăsi

țara.

Nici susținerea

potrivit căreia inculpatul este acționar al unei societăți cu capital austriac

iar soția sa este rezidentă în Austria nu poate conduce la ideea că motivul

pentru care a fost instituită această măsură nu mai subzistă, pe de o parte

pentru că la momentul încheierii căsătoriei cu o persoană rezidentă într-un alt

stat inculpatul cunoștea că se află în imposibilitate de a se deplasa în afara

teritoriului țării, iar pe de altă parte acest aspect nu este apt să înlăture

suspiciunea unei eventuale sustrageri de la cercetarea judecătorească și o bună

desfășurare a procesului penal.

Atâta timp cât din

lucrările dosarului nu rezultă elemente certe care să garanteze buna

desfășurare a procesului și garanții suficiente care să înlăture orice

suspiciune cu privire la sustragerea inculpatului de la cercetarea

judecătorească nu se impune revocarea măsurii preventive a obligării de a nu

părăsi țara.

În raport de cele

învederate, Înalta Curte va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție -

Serviciul Teritorial Târgu Mureș împotriva încheierii din 17 ianuarie 2013 a

Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de

familie, pronunțată în Dosarul nr. 1767/33/2011, va casa încheierea atacată și,

rejudecând va respinge cererea de revocare a măsurii preventive a obligării de

a nu părăsi țara.

În baza art. 192

alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea

recursului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

- Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Târgu Mureș, vor

rămâne în sarcina statului, iar onorariul parțial pentru apărătorul desemnat

din oficiu pentru intimatul inculpat se va suporta din fondul Ministerului

Justiției.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -

Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Târgu Mureș împotriva

încheierii din 17 ianuarie 2013 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și

pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 1767/33/2011.

Casează încheierea

atacată și, rejudecând, în fond, respinge cererea de revocare a măsurii

preventive a obligării de a nu părăsi țara.

Onorariul parțial

pentru apărătorul desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, în cuantum de

25 RON, se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Cheltuielile

judiciare ocazionate cu soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție -

Serviciul Teritorial Târgu Mureș, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 25 ianuarie 2013.

Procesat de GGC - GV