ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 35/2012

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: A. Prin încheierea de ședință din data de 05 ianuarie 2012, Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, pronunțată în Dosarul nr. 1767/33/2011/a1, în baza art. 300 1 C. proc. pen. rap. la art. 160 b C. proc. pen. a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpații A.S., fiul lui G. și M., și S.C.M., fiul lui l. și N.S., aflați în prezent în Arestul I.P.J. Cluj și a menținut măsura arestării preventive a acestora. A respins cererile de revocare a măsurii arestării preventive, precum și cele de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, formulate de către inculpați.

Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut următoarele : Prin rechizitoriul D.N.A. - serviciul teritorial Cluj au fost trimiși în judecată inculpatul A.S. pentru săvârșirea infracțiunilor de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (18 acte materiale), complicitate la spălare de bani în formă continuată prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 rap. la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (19 acte materiale), complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 290 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 în formă continuată prev. cu aplic.

art. 41 alin. (2) C. pen. (19 acte materiale), trafic de influență în formă continuată prev. de art. 257 C. pen. coroborat cu art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic art. 41 alin. (2) C. pen. (21 acte materiale), instigare la spălare de bani în formă continuată prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 rap. la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (23 acte materiale), instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 290 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 în formă continuată prev. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (23 acte materiale), primire de foloase necuvenite prev. de art. 256 C. pen., totul cu aplic.

art. 33 lit. a) C. pen., precum și inculpatul S.C.M. pentru săvârșirea infracțiunilor de dare de mită în formă continuată prev. de art. 255 C. pen. coroborat cu art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (18 acte materiale), spălare de bani în formă continuată prev. art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 rap. la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în forma participației improprii potrivit art. 31 alin. (2) C. pen. (19 acte materiale), fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. art. 290 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 în formă continuată prev. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în forma participației improprii potrivit art. 31 alin. (2) C. pen.

(19 acte materiale), totul cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. Dosarul a fost înregistrat sub nr. 1767/33/2011, cu termen de judecată la data de 19 ianuarie 2012. Verificând legalitatea și temeinicia măsurii arestării în condițiile art. 300 1 C. proc. pen., după sesizarea instanței de judecată, instanța de fond a constatat următoarele: Arestarea preventivă a inculpatului A.S. s-a circumscris dispozițiilor art. 143 C. proc. pen., existând indicii și probe că acesta a săvârșit o faptă în formă continuată, prevăzută de legea penală, fundamentate pe procesele - verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate în baza autorizaților emise de către judecător (filele 225-251, filele 253-292, filele 293-434 dosar urmărire penală voi III), procesele verbale de supraveghere operativă și planșe fotografice (f.1-8 dosar urmărire penală voi II), procesele verbale de consemnare a activității și a învinuitului A.S., învinuitei A.M.U.

(fila 9-25, filele 32-51, filele 52-65, filele 66-75, filele 88-94, filele 104-110 voi II dosar urmărire penală filele 418-454), procese-verbale de supraveghere și planșă fotografică a învinuitei A.D. (f.26-31, filele 76-87, filele 111-117, filele 127-128, filele 129-131 voi II dosar urmărire penală), actele contabile, contractele de consultanță, extrasele de cont, declarațiile 394, declarația învinuitei A.M.U. (fila 69 dosar urmărire penală), declarația inculpatului A.S. (filele 25-27 Dosar nr. 1502/33/2011, filele 18-20 voi I dosar urmărire penală), declarațiile inculpatului S.C.M. (filele 44-52, voi I dosar urmărire penală filele 28-30 din Dosar nr. 1502/33/2011), declarațiile învinuitei A.D.

(filele 77-81 voi I dosar urmărire penală), declarațiile martorei I.O., (filele 126-127), procesele-verbale de percheziție (percheziții efectuate în baza autorizațiilor emise de către judecător - filele 141-145 voi II dosar urmărire penală, filele 165-170 din același volum de urmărire penală, filele 185-187, filele 200-204, filele 221- 230) și planșe fotografice (f. 148-165 voi II dosar urmărire penală, filele 179-183), contractul de prestări de servicii de salubrizare din data de 28 octombrie 2010 încheiat între SC C.S.B.V. SA și Municipiul Cluj-Napoca (filele 281-286, voi I dosar urmărire penală), autorizație de funcționare emisă de Municipiul Cluj-Napoca la data de 8 octombrie 2010 pentru SC C.S.B.V.

SA (fila 293), hotărârea emisă de Consiliul Local al Municipiului Cluj emisă la data de 30 noiembrie 2010 privind exclusivitatea prestării serviciilor de salubrizare menajeră pe raza municipiului Cluj de către SC R.G. SRL pe sectorul 1 și respectiv SC C.S.B.V. SA pe sectorul 2 (fila 294 voi I dosar urmărire penală), acte și caietul de sarcini ce au fost depuse cu ocazia organizării licitației pentru stabilirea condițiilor de desfășurare a activităților specifice serviciului de salubrizare pentru Municipiul Cluj-Napoca (filele 292-417 voi I dosar urmărire penală), contracte de asistență juridice încheiate între cabinetul de avocatură al învinuitei A.M.U. și diferite firme (filele 241-251 voi I dosar urmărire penală).

De asemenea, arestarea preventivă a inculpatului S.C. s-a circumscris dispozițiilor art. 143 C. proc. pen., existând indicii și probe că acesta a săvârșit o faptă în formă continuată, prevăzută de legea penală, fundamentate pe procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate în baza autorizaților emise de către judecător (filele 225-251, filele 253-292, filele 293-434 dosar urmărire penală voi III), procesele verbale de supraveghere operativă a inculpatului S.C. (fila 64-74 voi II dosar urmărire penală), declarația învinuitei A.M.U. ( fila 69 dosar urmărire penală), declarația inculpatului A.S. (filele 25-27 Dosar nr. 1502/33/2011, filele 18-20 voi I dosar urmărire penală), declarațiile inculpatului S.C.M.

(filele 44-52, voi I dosar urmărire penală filele 28-30 din Dosar nr. 1502/33/2011), declarațiile martorei I.O., (filele 126-127), procesele-verbale de percheziție (percheziții efectuate în baza autorizațiilor emise de către judecător) ( filele 141-145 voi II dosar urmărire penală, filele 165-170 din același volum de urmărire penală, filele 185-187, filele 200-204, filele 221- 230) și planșe fotografice (f.148-165 voi II dosar urmărire penală, filele 179-183), contractul de prestări de servicii de salubrizare nr. 5515A din data de 28 octombrie 2010 încheiat între SC C.S.B.V. SA și Municipiul Cluj-Napoca (filele 281-286, voi I dosar urmărire penală), autorizație de funcționare emisă de Municipiul Cluj-Napoca la data de 8 octombrie 2010 pentru SC C.S.B.V.

SA (fila 293), hotărârea emisă de Consiliul Local al Municipiului Cluj la data de 30 noiembrie 2010 privind exclusivitatea prestării serviciilor de salubrizare menajeră pe raza municipiului Cluj de către SC R.G. SRL pe sectorul 1 și, respectiv, SC C.S.B.V. SA pe sectorul 2 (fila 294 voi I dosar urmărire penală), acte și caietul de sarcini ce au fost depuse cu ocazia organizării licitației pentru stabilirea condițiilor de desfășurare a activităților specifice serviciului de salubrizare pentru Municipiul Cluj-Napoca (filele 292-417 voi I dosar urmărire penală), contracte de asistență juridice încheiate între cabinetul de avocatură al învinuitei A.M.U. și diferite firme (filele 241-251 voi I dosar urmărire penală).

S-a reținut că în cauză sunt indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că cei doi inculpați au comis infracțiunile pentru care aceștia au fost trimiși în judecată și probe în acest sens, întrucât în lipsa probelor inculpații nu erau trimiși în judecată. Referitor la temeiurile care au dus la luarea măsurii arestării preventive, instanța de fond a constatat că nu mai sunt de actualitate împrejurările ce s-au constituit în temeiurile prev.de art. 148 lit. b), lit. c) C. proc. pen. reținute de instanța care a dispus arestarea și, ulterior cea care a dispus prelungirea acestei măsuri, pentru că la acest moment, nu există la dosar date din care să rezulte că inculpații încearcă zădărnicirea aflării adevărului sau că pregătește săvârșirea unei noi infracțiuni, în accepțiunea textelor legale, mai sus menționate.

De altfel, s-a apreciat că nici la momentul arestării ori al prelungirii arestării, aceste temeiuri nu au existat. Aceasta deoarece, sub aspectul temeiului prev. de art. 148 lit. b) C. proc. pen., s-a reținut că, de conivență cu inculpata A.M.U., inculpații au încercat să disimuleze actele de corupție săvârșite, prin crearea unei aparențe de legalitate sub forma unor contracte de consultanță juridică, încercând astfel să zădărnicească aflarea adevărului. Conduita de disimulare, de încercare a ascunderii urmelor faptelor de corupție, se regăsește și în discuțiile inculpatului când, după luarea măsurii arestării vicepreședintelui Consiliului Județean Cluj, inculpații se credeau vizați de eventuale cercetări penale și au luat măsuri suplimentare de prevedere.

S-a apreciat că aceste împrejurări, ce se susține că s-ar circumscrie noțiunii de „încercare a zădărnicirii aflării adevărului", nu sunt altceva decât modalități concrete, mijloace efective de realizare a faptelor de corupție de care sunt acuzați, prin care, într-adevăr, se poate accepta că s-a încercat a se da o aparență de legalitate activității presupus frauduloase, dar care au precedat oricărui act de urmărire penală (urmărirea penală a fost începută la 8 noiembrie 2011, iar inculpaților li s-a adus la cunoștință acuzația în 9 noiembrie 2011). S-a arătat că pentru existența acestui temei de arestare este necesar ca astfel de manifestări de „încercare a aflării adevărului ” să se producă ulterior momentului în care acuzatului i se aduce la cunoștință învinuirea, pentru că numai din acest moment există un interes oficial, legal, de aflare a adevărului, numai din acest moment devine funcțional acest principiu al procesului penal, pe care trebuie să-l respecte toate autoritățile și părțile implicate.

În ceea ce privește temeiul de arestare prevăzut de art. 148 lit. c) C. proc. pen., s-a reținut că din probatoriul dosarului a rezultat că, în înțelegere cu învinuita D.A., inculpatul A.S. pregătea săvârșirea unei noi infracțiuni, prin înlesnirea obținerii de către societatea acesteia, SC G.F. SRL a unui nou contract de asigurare al parcului auto al R.A.T.U.C. Cluj-Napoca pentru anul 2012, în scopul obținerii în continuare de foloase necuvenite, urmare a faptelor sale de corupție și doar intervenția organelor de urmărire penală a reușit să curme activitatea infracțională a inculpatului.

Și în acest caz, s-a arătat că explicația inexistenței temeiului de arestare este aceeași, în sensul că pregătirea săvârșirii unei noi infracțiuni trebuie să se plaseze în timp ulterior momentului în care acuzatului i se aduc la cunoștință faptele de care este suspectat, împrejurările reținute de organul de urmărire penală sub acest aspect nefiind altceva decât componente ale ansamblului activității presupus infracționale, de care era bănuit inculpatul la momentul respectiv. Cu privire la inculpatul S.C., s-a reținut incidența temeiului de arestare prev. de art. 148 lit. c) C. proc. pen. în sensul că acesta pregătea săvârșirea unei noi infracțiuni de corupție prin promisiunea că va interveni la persoane cu funcții de decizie pentru rezolvarea alocării unor sume de bani pentru contracte de construcții de drumuri, în scopul obținerii unor foloase necuvenite.

Astfel, în cadrul discuțiilor purtate la 25 și 28 august 2011 cu un cunoscut al său, om de afaceri din județul Argeș, inculpatul S.C. i-a promis acestuia că va interveni la persoane din anturajul Guvernului României pentru alocarea unor sume de bani din fondul de rezervă al Guvernului în favoarea unei societăți de construcții de drumuri. Pentru această intervenție, inculpatul S. a pretins remiterea unui procent de 10% din suma alocată de Guvern, fiind atașate la dosar propria declarație date de numitul B.B.I. în Dosarul penal nr. 136/P/2011 al D.N.A. - serviciul teritorial Cluj. În prezenta cauză, inculpatul S.C. nu a fost trimis în judecată pentru comiterea unei astfel de infracțiuni, sens în care, s-a arătat că nu se poate reține față de acesta temeiul de arestare prev. de art. 148 lit. c) C. proc.

pen. S-a reținut că subzistă, în schimb, temeiul arestării prev. de art. 148 lit. f) C. proc. pen., respectiv, faptele pentru care sunt cercetați inculpații - luare de mită în formă continuată, precum și celelalte infracțiuni pentru care aceștia au fost trimiși în judecată, sunt pedepsite cu închisoarea mai mare de 4 ani (limitele de pedeapsă fiind între 3 și 15 ani închisoare), iar lăsarea lor în libertate prezintă în continuare pericol concret pentru ordinea publică - aspect asupra căruia ne vom referi în continuare. Potrivit art. 300 1 alin. (3) C. proc.

pen., când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, menține, prin încheiere motivată, arestarea preventivă sau potrivit alin. (2) al aceluiași articol, dacă constată că temeiurile care au determinat arestarea au încetat, sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune prin încheiere, revocarea măsurii arestării preventive. S-a reținut că, în cauza de față, nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate și, în consecință, ceea ce curtea trebuie să analizeze sunt temeiurile care au determinat arestarea preventivă și dacă acestea impun sau nu, în continuare, privarea de libertate.

Potrivit dispozițiilor art. 148 lit. f) C. proc. pen., pericolul concret pe care lăsarea în libertate a inculpaților l-ar determina pentru ordinea publică, sub acest aspect avându-se în vedere natura și gravitatea sporită a faptelor de care sunt acuzați - reflectată în regimul sancționator sever aplicabil acestora -, modalitatea presupusă de comitere a faptelor respective. Pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social, dar acestea prezintă puncte de interferență, astfel că, în practica judiciară s-a conturat un punct de vedere majoritar, în sensul că pericolul concret pentru ordinea publică se apreciază atât în raport cu datele referitoare la fapte, adică natura și gravitatea infracțiunilor comise, cât și cu rezonanța socială negativă produsă în comunitate ca urmare a săvârșirii acestora, datele referitoare la persoana inculpaților, antecedentele penale ale acestora.

Numai criteriul referitor la pericolul concret sau generic al infracțiunilor săvârșite de inculpați nu poate constitui temei pentru luarea sau menținerea măsurii arestării preventive. O parte a doctrinei naționale a susținut că pentru infracțiuni deosebit de grave, cum sunt și cele de dare de mită, luare de mită, probele referitoare la existența acestor infracțiuni și identificarea făptuitorului constituie tot atâtea elemente cu privire la pericolul concret pentru ordinea publică, întrucât prin natura lor au o rezonanță și implicații negative asupra siguranței colective. Prin urmare, s-a reținut că există anumite tipuri de infracțiuni care, prin natura lor, conduc la ideea unui pericol concret pentru ordinea publică, fie prin amploarea socială a fenomenului infracțional pe care îl presupun și îl dezvoltă, fie prin impactul asupra întregii colectivități și care justifică luarea măsurii arestării preventive.

Art. 5 paragraf 1 lit. c) din Convenție și implicit practica C.E.D.O. au dezvoltat noțiunea autonomă de „motive plauzibile” (cauza Fox, Campbell și Hartley contra Regatului Unit, hotărârea din 30 august 1990). Această noțiune depinde de circumstanțele particulare ale fiecărui caz. Faptele pe care se bazează aceste motive plauzibile trebuie să fie nu doar autentice, ci și să convingă un observator independent că acea persoană este posibil să fi comis acea infracțiune, motive puse în evidență de circumstanțele particulare ale speței de față. Starea de pericol pentru ordinea publică în cazul inculpaților presupune o rezonanță socială a unor fapte grave, atât în rândul comunități locale asupra căreia și-au exercitat influența negativă, cât și asupra întregii ordini sociale.

Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale a acceptat în cazul Letellier vs. Franța în circumstanțe excepționale, pe motivul gravității în dauna reacției publici, că anumite infracțiuni pot constitui cauza unor dezordini sociale în măsură să justifice detenția, cel puțin pentru o perioadă de timp. De asemenea, obstrucționarea justiției și pericolul de sustragere au constituit motive întemeiate de a refuza eliberarea unei persoane arestate preventiv, apreciate ca atare de Curtea europeană în interpretarea art. 5 paragraful 3 din C.E.D.O. De aceea, în situația de față, s-a arătat că se impune o astfel de reacție a autorităților pentru a nu crea și mai multă neîncredere în capacitatea organelor judiciare de a lua măsurile necesare pentru prevenirea pericolului vizat de ordinea publică, crearea unui echilibru firesc și a unei stări de securitate socială.

Menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților, în condițiile legii, nu afectează cu nimic dreptul acestora la un proces echitabil, având posibilitatea ca la instanța de fond, cât și ulterior în calea de atac, să solicite administrarea de probe pentru a-și dovedi nevinovăția. Așa fiind, cererea de revocare a măsurii arestului preventiv întemeiată pe lipsa probelor și indiciilor temeinice care să justifice privarea de libertate a inculpaților a fost respinsă, ca nefondată. Nici solicitarea inculpaților din petitul subsidiar referitoare la înlocuirea măsurii arestării preventive cu o măsură neprivativă de libertate, nu a fost apreciată ca fiind întemeiată, întrucât potrivit dispozițiilor art. 136 alin. (1) și alin. (8) C. proc.

pen., circumstanțele favorabile invocate de inculpați în favoarea lor nu pot constitui prin ele însele temei al reconsiderării privării lor de libertate, acestea trebuind evaluate în contextul gravității sporite a faptelor de care sunt acuzați și a scopului urmărit prin măsura preventivă dispusă, respectiv asigurarea unei bune desfășurări a procesului penal. S-a mai reținut că, manifestările nejustificate de clemență ale instanței nu ar face decât să încurajeze la modul general astfel de tipuri de comportament antisocial și să afecteze nivelul încrederii societății în instituțiile statului chemate să vegheze la aplicarea și respectarea legilor.

S-a reținut ca fiind corespunzătoare adevărului susținerea că inculpații nu au antecedente penale, că în activitatea lor profesională au avut rezultate deosebite, că fac parte din familii bine organizate, care îi susțin și că au conștientizat gravitatea faptelor presupus a fi comise de aceștia, însă aceste date ce caracterizează personalitatea inculpaților nu pot fi analizate în această fază a procesului, de constatare a legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive, după sesizarea instanței în condițiile art. 300 1 C. proc. pen. Toate aceste date ce caracterizează personalitatea inculpaților urmează să fie avute în vedere de către instanța de fond la o eventuală circumstanțiere a pedepselor, dacă inculpații vor fi găsiți vinovați de presupusele fapte reținute în sarcina acestora.

Susținerile inculpaților referitoare la inexistența unor infracțiuni pentru care aceștia au fost trimiși în judecată sau încadrarea greșită a faptelor, la fel nu pot fi analizate în această fază a procesului de verificare a legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive. Asupra existenței sau inexistenței unor infracțiuni, precum și la încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpaților se va pronunța instanța de fond la terminarea cercetării judecătorești, în funcție de ansamblul probelor administrate în cauză. S-a apreciat că în cauză sunt întrunite condițiile prev. de art. 143 și art. 148 lit. f) C. proc. pen., că nu se impune revocarea măsurii arestării preventive sau înlocuirea acestei măsuri cu o altă măsură mai puțin restrictivă cum ar fi cea de a nu părăsi localitatea sau țara, pentru motivele care s-au arătat în detaliu mai sus, iar în baza art. 300 1 raportat la art. 160 b C. proc.

pen. s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpații A.S. și S.C.M. și au fost respinse cererile de revocare a măsurii arestării preventive, precum și cele de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara. B. împotriva acestei încheieri, în termen legal, au formulat recurs inculpații A.S. și S.C.M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, critici care au fost expuse pe larg în practicaua deciziei. Examinând recursurile declarate de inculpații A.S. și S.C. Minai sub toate aspectele, conform art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, apreciază că acesta sunt nefondate, pentru considerentele ce se vor arăta.

Astfel, din examinarea lucrărilor dosarului, se constată că prin rechizitoriul nr. D.N.A. - serviciul teritorial Cluj au fost trimiși în judecată inculpatul A.S. pentru săvârșirea infracțiunilor de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., (18 acte materiale), complicitate la spălare de bani în formă continuată prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 rap. la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (19 acte materiale), complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 290 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 în formă continuată prev. cu aplic.

art. 41 alin. (2) C. pen. (19 acte materiale), trafic de influență în formă continuată prev. de art. 257 C. pen. coroborat cu art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic art. 41 alin. (2) C. pen. (21 acte materiale), instigare la spălare de bani în formă continuată prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 rap. la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (23 acte materiale), instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 290 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 în formă continuată prev. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (23 acte materiale), primire de foloase necuvenite prev. de art. 256 C. pen., totul cu aplic.

art. 33 lit. a) C. pen., precum și inculpatul S.C.M. pentru săvârșirea infracțiunilor de dare de mită în formă continuată prev. de art. 255 C. pen. coroborat cu art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (18 acte materiale), spălare de bani în formă continuată prev. art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 rap. la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în forma participației improprii potrivit art. 31 alin. (2) C. pen. (19 acte materiale), fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. art. 290 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 în formă continuată prev. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în forma participației improprii potrivit art. 31 alin. (2) C. pen.

(19 acte materiale), totul cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., în prezent deținuți în Arestul I.P.J. Cluj). Înalta Curte apreciază că în raport de complexitatea cauzei precum și față de împrejurarea că aceasta este abia la începutul cercetării judecătorești, se impune menținerea stării de arest a inculpaților. Deși trebuie admis că, in abstracto, există o prezumție în favoarea libertății inculpaților, până la stabilirea definitivă a vinovăției acestora, instanța apreciază că, în concret, menținerea măsurii arestării preventive se justifică întrucât în cauză există indicii care relevă necesitatea protejării ordinii publice, al cărei conținut îl constituie și buna desfășurare a procesului penal, care prevalează în raport de interesul privat al inculpaților, de a fi judecați în stare de libertate.

În plus, trebuie subliniat specificul infracțiunilor ce face obiectul cauzei, amploarea socială a fenomenului infracțional pe care îl presupun și îl dezvoltă, precum și impactul asupra întregii colectivități și care justifică menținerea măsurii arestării preventive. Totodată, lăsarea inculpaților în libertate, considerată ca o manifestare nejustificată de clemență din partea instanței, nu ar face decât să încurajeze la modul general astfel de tipuri de comportament antisocial și să afecteze nivelul încrederii societății în instituțiile statului chemate să vegheze la aplicarea și respectarea legilor. Înalta Curte consideră că, în ceea ce îi privește pe inculpați, subzistă în continuare temeiurile avute în vedere la prelungirea măsurii arestării preventive prin încheierea mai sus enunțată, respectiv cele prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc.

pen., precum pedepsele prevăzute pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpaților sunt mai mari de 4 ani și există probe că lăsarea în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Conform art. 300 1 alin. (3) C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este trimis în judecată în stare de arest preventiv, instanța este datoare să verifice din oficiu, legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive înainte de expirarea duratei arestării preventive. Din actele și lucrările dosarului rezultă că instanța Curții de Apel Cluj s-a conformat acestor dispoziții legale. De asemenea, atunci când constată că temeiurile ce au determinat arestarea preventivă au încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune prin încheiere revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului.

Conform dispozițiilor art. 160 b alin. (3) C. proc. pen., când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive. Prin încheierea atacată, instanța de fond, constatând că aceste dispoziții procedurale sunt aplicabile în cauză, pentru că există motive verosimile de a bănui că inculpații au comis faptele pentru care au fost trimiși în judecată - respectiv inculpatul A.S. pentru săvârșirea infracțiunilor de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., (18 acte materiale), complicitate la spălare de bani în formă continuată prev. de art. 26 C. pen.

rap. la art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 rap. la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (19 acte materiale), complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 290 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 în formă continuată prev. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (19 acte materiale), trafic de influență în formă continuată prev. de art. 257 C. pen. coroborat cu art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic art. 41 alin. (2) C. pen. (21 acte materiale), instigare la spălare de bani în formă continuată prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 rap. la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000 cu aplic.

art. 41 alin. (2) C. pen. (23 acte materiale), instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 290 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 în formă continuată prev. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (23 acte materiale), primire de foloase necuvenite prev. de art. 256 C. pen., totul cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. și inculpatul S.C.M. pentru săvârșirea infracțiunilor de dare de mită în formă continuată prev. de art. 255 C. pen. coroborat cu art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (18 acte materiale), spălare de bani în formă continuată prev. art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 rap. la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000 cu aplic.

art. 41 alin. (2) C. pen. în forma participației improprii potrivit art. 31 alin. (2) C. pen. (19 acte materiale), fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. art. 290 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 în formă continuată prev. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în forma participației improprii potrivit art. 31 alin. (2) C. pen. (19 acte materiale), totul cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. -, fapte pentru care pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, a dispus în mod corect menținerea arestării preventive a inculpaților, apreciind că unul dintre temeiurile avute în vedere la arestare se menține în continuare și impune privarea de libertate a inculpaților.

De asemenea, înalta Curte constată că, la acest moment, subzistă pericolul concret pentru ordinea publică, inculpații fiind bănuiți că au săvârșit infracțiuni grave, infracțiuni de corupție care au adus atingere relațiilor sociale, astfel că se impune o reacție fermă a autorităților pentru a nu crea și mai mult neîncredere în capacitatea organelor judiciare de a lua măsurile necesare pentru prevenirea pericolului vizat de ordinea publică, crearea unui echilibru firesc și a unei stări de securitate socială.

Înalta Curte reține că încheierea instanței de fond este legală, măsura menținerii arestării preventive a inculpaților fiind justificată inclusiv prin prisma dispozițiilor art. 5 pct. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitor la cazurile de excepție în care o persoană poate fi lipsită de libertate, inculpații fiind inițial reținuți în vederea aducerii în fața autorităților judiciare competente, existând motive verosimile de a bănui că au săvârșit o infracțiune(lit. c)). Ulterior, măsura arestării a fost prelungită pe baza încheierilor pronunțate de un tribunal competent (art. 5 pct. 1 lit. a) din Convenției), în speță în temeiul încheierilor pronunțate de către Curtea de Apel Cluj, iar prin încheierea recurată pronunțată de Curtea de Apel Cluj, s-a verificat și menținut starea de arest a inculpaților încheiere pronunțată în Dosarul nr. 1767/33/2011/a1.

Așadar, înalta Curte consideră că menținerea arestării preventive a inculpaților este justificată întrucât subzistă unul dintre temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, temeiuri prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 356/2006, respectiv pedeapsa pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpaților este mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Totodată, Curtea apreciază că sunt în continuare îndeplinite cerințele art. 136 alin. (1) C. proc.

pen., potrivit cărora, în cauzele privitoare la infracțiuni pedepsite cu detențiunea pe viață sau cu închisoare, pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal ori pentru a se împiedica sustragerea învinuitului sau inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată ori de la executarea pedepsei, se poate lua față de acesta una din următoarele măsuri preventive: 1) reținerea; b) obligarea de a nu părăsi localitatea; c) obligarea de a nu părăsi țara; d) arestarea preventivă. Individualizarea măsurii preventive este lăsată întotdeauna la latitudinea judecătorului, respectiv a instanței în cursul judecății, pentru a aprecia dacă măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea este suficientă sau se impune luarea, respectiv menținerea față de inculpat a măsurii arestării preventive.

Detenția provizorie poate fi menținută atunci când instanța constată insuficiența măsurii obligării de a nu părăsi țara sau localitatea, cu respectarea, pe toată durata procesului, a principiului proporționalității între măsura preventivă și gravitatea faptei respectiv a făptuitorului. Din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului, în art. 5 paragraful 3 se arată că orice persoană arestată sau deținută, în condițiile prevăzute de paragraful 1 lit. c) din prezentul articol, are dreptul de a fi judecat într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii. Punerea în libertate poate fi subordonată unei garanții care să asigure prezentarea persoanei în cauză la audiere. Pentru a înțelege sensul dispoziției enunțate, CEDO a stabilit cu exactitate domeniul ei de aplicație.

Astfel, s-a apreciat că este esențial ca, în funcție de starea de detenție a persoanei împotriva căreia se desfășoară urmărirea penală, instanțele naționale să aprecieze dacă intervalul scurs înaintea judecării inculpatului a depășit, la un moment dat, limitele rezonabile, adică cele ale sacrificiului care, în circumstanțele cauzei, putea fi impus în mod rezonabil unei persoane prezumată nevinovată. Totodată, s-a statuat că gravitatea unei fapte poate justifica menținerea stării de arest în condițiile în care durata acestuia nu a depășit o limită rezonabilă.

Raportând datele speței dedusă judecății la dispozițiile cuprinse în legea națională, corelate cu prevederile art. 5 paragraful 3 din CEDO, Înalta Curte apreciază că, la acest moment, cererile inculpaților de revocare a măsurii arestării preventive sau de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea, ca măsură alternativă la arestarea preventivă sunt neîntemeiate, având în vedere că, de la ultima prelungire a măsurii arestării preventive, respectiv data de 5 decembrie 2011 și până în prezent, nu s-au modificat temeiurile care au determinat privarea de libertate a acestora, aceste temeiuri subzistă în continuare și impun menținerea arestării preventive, pentru realizarea scopului măsurilor preventive, astfel cum este reglementat de art. 136 alin. (1) C. pen., fiind respectat în acest fel și principiul proporționalității între măsura preventivă și gravitatea faptei, respectiv a făptuitorului.

Raportându-ne la gravitatea infracțiunilor săvârșite, la împrejurarea că la instanța de fond cauza a fost înregistrată sub nr. 1767/33/2011 cu prim termen de judecată la data de 19 ianuarie 2012, că cercetarea judecătorească nu a început încă, înalta Curte apreciază că în acest moment procesual nu este oportună înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpaților cu altă măsură neprivativă de libertate. în aceste condiții, înalta Curte apreciază că detenția provizorie este legitimă - fiind necesară ocrotirii unui interes general al societății care primează în raport de interesul privat al inculpaților (aceștia fiind reținuți și ulterior arestați preventiv din data de 9 noiembrie 2011) și nu a depășit un termen rezonabil în accepțiunea legislației naționale dar și din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului.

Deși parte dintre criticile care vizează fondul cauzei sunt reale iar în încheierea recurată, în mod nepermis, s-au făcut aprecieri cu privire la vinovăția inculpaților și cu privire la existența unor "indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că cei doi inculpați au comis infracțiunile pentru care aceștia au fost trimiși în judecată și probe în acest sens, întrucât în lipsa probelor inculpații nu erau trimiși în judecată”, Înalta Curte nu poate analiza la acest moment procesual aceste critici, întrucât este investită doar cu soluționarea recursului împotriva încheierii prin care s-a verificat și menținut arestarea preventivă, urmând ca inculpații să uzeze de un alt remediu procesual pentru soluționarea acestor critici.

Față de aceste considerente, în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondate, recursurile declarate de inculpații A.S. și S.C.M. împotriva încheierii de ședință din data de 05 ianuarie 2012 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, pronunțată în Dosarul nr. 1767/33/2011/a1. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurenții inculpați vor fi obligați la plata la plata sumelor de câte 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 50 lei, reprezentând onorariile parțiale apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorilor aleși, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații A.S. și S.C.M. împotriva încheierii de ședință din data de 05 ianuarie 2012 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, pronunțată în Dosarul nr. 1767/33/2011/a1. Obligă recurenții inculpați la plata sumelor de câte 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 50 lei, reprezentând onorariile parțiale apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorilor aleși, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 13 ianuarie 2012.