ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 35/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 35/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra

recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

A. Prin încheierea de ședință din

data de 05 ianuarie 2012, Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori,

pronunțată în Dosarul nr. 1767/33/2011/a1, în baza art. 300

1

C.

proc. pen. rap. la art. 160

b

C. proc. pen. a constatat legalitatea

și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpații A.S., fiul

lui G. și M., și S.C.M., fiul lui l. și N.S., aflați în prezent în Arestul I.P.J.

Cluj și a menținut măsura arestării preventive a acestora.

A respins

cererile de revocare a măsurii arestării preventive, precum și cele de

înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi

localitatea sau țara, formulate de către inculpați.

Pentru a

dispune astfel, instanța de fond a reținut următoarele :

Prin

rechizitoriul D.N.A. - serviciul teritorial Cluj au fost trimiși în judecată

inculpatul A.S. pentru săvârșirea infracțiunilor de luare de mită prev. de art.

254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin.

(2) C. pen. (18 acte materiale), complicitate la spălare de bani în formă

continuată prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea

nr. 656/2002 rap. la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin.

(2) C. pen. (19 acte materiale), complicitate la fals în înscrisuri sub

semnătură privată prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 290 C. pen. rap. la art.

17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 în formă continuată prev. cu aplic. art. 41 alin.

(2) C. pen. (19 acte materiale), trafic de influență în formă continuată prev.

de art. 257 C. pen. coroborat cu art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic art. 41 alin.

(2) C. pen. (21 acte materiale), instigare la spălare de bani în formă

continuată prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea

nr. 656/2002 rap. la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin.

(2) C. pen. (23 acte materiale), instigare la fals în înscrisuri sub semnătură

privată prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 290 C. pen. rap. la art. 17 lit.

c) din Legea nr. 78/2000 în formă continuată prev. cu aplic. art. 41 alin. (2) C.

pen. (23 acte materiale), primire de foloase necuvenite prev. de art. 256 C.

pen., totul cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., precum și inculpatul S.C.M.

pentru săvârșirea infracțiunilor de dare de mită în formă continuată prev. de art.

255 C. pen. coroborat cu art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2)

C. pen. (18 acte materiale), spălare de bani în formă continuată prev. art. 23 alin.

(1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 rap. la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000

cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în forma participației improprii potrivit art.

31 alin. (2) C. pen. (19 acte materiale), fals în înscrisuri sub semnătură

privată prev. art. 290 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 în

formă continuată prev. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în forma

participației improprii potrivit art. 31 alin. (2) C. pen. (19 acte materiale),

totul cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

Dosarul a fost

înregistrat sub nr. 1767/33/2011, cu termen de judecată la data de 19 ianuarie

2012.

Verificând

legalitatea și temeinicia măsurii arestării în condițiile art. 300

1

C.

proc. pen., după sesizarea instanței de judecată, instanța de fond a constatat

următoarele:

Arestarea

preventivă a inculpatului A.S. s-a circumscris dispozițiilor art. 143 C. proc.

pen., existând indicii și probe că acesta a săvârșit o faptă în formă

continuată, prevăzută de legea penală, fundamentate pe procesele - verbale de

redare a convorbirilor telefonice interceptate în baza autorizaților emise de

către judecător (filele 225-251, filele 253-292, filele 293-434 dosar urmărire

penală voi III), procesele verbale de supraveghere operativă și planșe

fotografice (f.1-8 dosar urmărire penală voi II), procesele verbale de

consemnare a activității și a învinuitului A.S., învinuitei A.M.U. (fila 9-25,

filele 32-51, filele 52-65, filele 66-75, filele 88-94, filele 104-110 voi II

dosar urmărire penală filele 418-454), procese-verbale de supraveghere și

planșă fotografică a învinuitei A.D. (f.26-31, filele 76-87, filele 111-117,

filele 127-128, filele 129-131 voi II dosar urmărire penală), actele contabile,

contractele de consultanță, extrasele de cont, declarațiile 394, declarația

învinuitei A.M.U. (fila 69 dosar urmărire penală), declarația inculpatului A.S.

(filele 25-27 Dosar nr. 1502/33/2011, filele 18-20 voi I dosar urmărire

penală), declarațiile inculpatului S.C.M. (filele 44-52, voi I dosar urmărire

penală filele 28-30 din Dosar nr. 1502/33/2011), declarațiile învinuitei A.D. (filele

77-81 voi I dosar urmărire penală), declarațiile martorei I.O., (filele

126-127), procesele-verbale de percheziție (percheziții efectuate în baza

autorizațiilor emise de către judecător - filele 141-145 voi II dosar urmărire

penală, filele 165-170 din același volum de urmărire penală, filele 185-187,

filele 200-204, filele 221- 230) și planșe fotografice (f. 148-165 voi II dosar

urmărire penală, filele 179-183), contractul de prestări de servicii de

salubrizare din data de 28 octombrie 2010 încheiat între SC C.S.B.V. SA și

Municipiul Cluj-Napoca (filele 281-286, voi I dosar urmărire penală),

autorizație de funcționare emisă de Municipiul Cluj-Napoca la data de 8

octombrie 2010 pentru SC C.S.B.V. SA (fila 293), hotărârea emisă de Consiliul

Local al Municipiului Cluj emisă la data de 30 noiembrie 2010 privind

exclusivitatea prestării serviciilor de salubrizare menajeră pe raza

municipiului Cluj de către SC R.G. SRL pe sectorul 1 și respectiv SC C.S.B.V.

SA pe sectorul 2 (fila 294 voi I dosar urmărire penală), acte și caietul de

sarcini ce au fost depuse cu ocazia organizării licitației pentru stabilirea

condițiilor de desfășurare a activităților specifice serviciului de salubrizare

pentru Municipiul Cluj-Napoca (filele 292-417 voi I dosar urmărire penală),

contracte de asistență juridice încheiate între cabinetul de avocatură al

învinuitei A.M.U. și diferite firme (filele 241-251 voi I dosar urmărire

penală).

De asemenea,

arestarea preventivă a inculpatului S.C. s-a circumscris dispozițiilor art. 143

C. proc. pen., existând indicii și probe că acesta a săvârșit o faptă în formă

continuată, prevăzută de legea penală, fundamentate pe procesele-verbale de

redare a convorbirilor telefonice interceptate în baza autorizaților emise de

către judecător (filele 225-251, filele 253-292, filele 293-434 dosar urmărire

penală voi III), procesele verbale de supraveghere operativă a inculpatului S.C.

(fila 64-74 voi II dosar urmărire penală), declarația învinuitei A.M.U. ( fila

69 dosar urmărire penală), declarația inculpatului A.S. (filele 25-27 Dosar nr.

1502/33/2011, filele 18-20 voi I dosar urmărire penală), declarațiile

inculpatului S.C.M. (filele 44-52, voi I dosar urmărire penală filele 28-30 din

Dosar nr. 1502/33/2011), declarațiile martorei I.O., (filele 126-127),

procesele-verbale de percheziție (percheziții efectuate în baza autorizațiilor

emise de către judecător) ( filele 141-145 voi II dosar urmărire penală, filele

165-170 din același volum de urmărire penală, filele 185-187, filele 200-204,

filele 221- 230) și planșe fotografice (f.148-165 voi II dosar urmărire penală,

filele 179-183), contractul de prestări de servicii de salubrizare nr. 5515A

din data de 28 octombrie 2010 încheiat între SC C.S.B.V. SA și Municipiul

Cluj-Napoca (filele 281-286, voi I dosar urmărire penală), autorizație de

funcționare emisă de Municipiul Cluj-Napoca la data de 8 octombrie 2010 pentru SC

C.S.B.V. SA (fila 293), hotărârea emisă de Consiliul Local al Municipiului Cluj

la data de 30 noiembrie 2010 privind exclusivitatea prestării serviciilor de

salubrizare menajeră pe raza municipiului Cluj de către SC R.G. SRL pe sectorul

1 și, respectiv, SC C.S.B.V. SA pe sectorul 2 (fila 294 voi I dosar urmărire

penală), acte și caietul de sarcini ce au fost depuse cu ocazia organizării

licitației pentru stabilirea condițiilor de desfășurare a activităților

specifice serviciului de salubrizare pentru Municipiul Cluj-Napoca (filele

292-417 voi I dosar urmărire penală), contracte de asistență juridice încheiate

între cabinetul de avocatură al învinuitei A.M.U. și diferite firme (filele

241-251 voi I dosar urmărire penală).

S-a reținut că

în cauză sunt indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că cei

doi inculpați au comis infracțiunile pentru care aceștia au fost trimiși în

judecată și probe în acest sens, întrucât în lipsa probelor inculpații nu erau

trimiși în judecată.

Referitor la

temeiurile care au dus la luarea măsurii arestării preventive, instanța de fond

a constatat că nu mai sunt de actualitate împrejurările ce s-au constituit în

temeiurile prev.de art. 148 lit. b), lit. c) C. proc. pen. reținute de instanța

care a dispus arestarea și, ulterior cea care a dispus prelungirea acestei

măsuri, pentru că la acest moment, nu există la dosar date din care să rezulte

că inculpații încearcă zădărnicirea aflării adevărului sau că pregătește

săvârșirea unei noi infracțiuni, în accepțiunea textelor legale, mai sus

menționate.

De altfel, s-a

apreciat că nici la momentul arestării ori al prelungirii arestării, aceste

temeiuri nu au existat.

Aceasta

deoarece, sub aspectul temeiului prev. de art. 148 lit. b) C. proc. pen., s-a

reținut că, de conivență cu inculpata A.M.U., inculpații au încercat să

disimuleze actele de corupție săvârșite, prin crearea unei aparențe de

legalitate sub forma unor contracte de consultanță juridică, încercând astfel

să zădărnicească aflarea adevărului. Conduita de disimulare, de încercare a

ascunderii urmelor faptelor de corupție, se regăsește și în discuțiile

inculpatului când, după luarea măsurii arestării vicepreședintelui Consiliului

Județean Cluj, inculpații se credeau vizați de eventuale cercetări penale și au

luat măsuri suplimentare de prevedere.

S-a apreciat că

aceste împrejurări, ce se susține că s-ar circumscrie noțiunii de „încercare a

zădărnicirii aflării adevărului", nu sunt altceva decât modalități concrete,

mijloace efective de realizare a faptelor de corupție de care sunt acuzați,

prin care, într-adevăr, se poate accepta că s-a încercat a se da o aparență de

legalitate activității presupus frauduloase, dar care au precedat oricărui act

de urmărire penală (urmărirea penală a fost începută la 8 noiembrie 2011, iar

inculpaților li s-a adus la cunoștință acuzația în 9 noiembrie 2011).

S-a arătat că

pentru existența acestui temei de arestare este necesar ca astfel de

manifestări de „încercare a aflării adevărului

”

să se

producă ulterior momentului în care acuzatului i se aduce la cunoștință

învinuirea, pentru că numai din acest moment există un interes oficial, legal,

de aflare a adevărului, numai din acest moment devine funcțional acest

principiu al procesului penal, pe care trebuie să-l respecte toate autoritățile

și părțile implicate.

În ceea ce

privește temeiul de arestare prevăzut de art. 148 lit. c) C. proc. pen., s-a

reținut că din probatoriul dosarului a rezultat că, în înțelegere cu învinuita

D.A., inculpatul A.S. pregătea săvârșirea unei noi infracțiuni, prin înlesnirea

obținerii de către societatea acesteia, SC G.F. SRL a unui nou contract de

asigurare al parcului auto al R.A.T.U.C. Cluj-Napoca pentru anul 2012, în

scopul obținerii în continuare de foloase necuvenite, urmare a faptelor sale de

corupție și doar intervenția organelor de urmărire penală a reușit să curme

activitatea infracțională a inculpatului.

Și în acest

caz, s-a arătat că explicația inexistenței temeiului de arestare este aceeași,

în sensul că pregătirea săvârșirii unei noi infracțiuni trebuie să se plaseze

în timp ulterior momentului în care acuzatului i se aduc la cunoștință faptele

de care este suspectat, împrejurările reținute de organul de urmărire penală

sub acest aspect nefiind altceva decât componente ale ansamblului activității

presupus infracționale, de care era bănuit inculpatul la momentul respectiv.

Cu privire la

inculpatul S.C., s-a reținut incidența temeiului de arestare prev. de art. 148 lit.

c) C. proc. pen. în sensul că acesta pregătea săvârșirea unei noi infracțiuni

de corupție prin promisiunea că va interveni la persoane cu funcții de decizie

pentru rezolvarea alocării unor sume de bani pentru contracte de construcții de

drumuri, în scopul obținerii unor foloase necuvenite.

Astfel, în

cadrul discuțiilor purtate la 25 și 28 august 2011 cu un cunoscut al său, om de

afaceri din județul Argeș, inculpatul S.C. i-a promis acestuia că va interveni

la persoane din anturajul Guvernului României pentru alocarea unor sume de bani

din fondul de rezervă al Guvernului în favoarea unei societăți de construcții

de drumuri.

Pentru această

intervenție, inculpatul S. a pretins remiterea unui procent de 10% din suma

alocată de Guvern, fiind atașate la dosar propria declarație date de numitul B.B.I.

în Dosarul penal nr. 136/P/2011 al D.N.A. - serviciul teritorial Cluj.

În prezenta

cauză, inculpatul S.C. nu a fost trimis în judecată pentru comiterea unei

astfel de infracțiuni, sens în care, s-a arătat că nu se poate reține față de

acesta temeiul de arestare prev. de art. 148 lit. c) C. proc. pen.

S-a reținut că

subzistă, în schimb, temeiul arestării prev. de art. 148 lit. f) C. proc. pen.,

respectiv, faptele pentru care sunt cercetați inculpații - luare de mită în

formă continuată, precum și celelalte infracțiuni pentru care aceștia au fost

trimiși în judecată, sunt pedepsite cu închisoarea mai mare de 4 ani (limitele

de pedeapsă fiind între 3 și 15 ani închisoare), iar lăsarea lor în libertate

prezintă în continuare pericol concret pentru ordinea publică - aspect asupra

căruia ne vom referi în continuare.

Potrivit art. 300

1

alin. (3) C. proc. pen., când instanța constată că temeiurile care au

determinat arestarea preventivă impun în continuare privarea de libertate sau

că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, menține, prin

încheiere motivată, arestarea preventivă sau potrivit alin. (2) al aceluiași

articol, dacă constată că temeiurile care au determinat arestarea au încetat,

sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune

prin încheiere, revocarea măsurii arestării preventive.

S-a reținut că,

în cauza de față, nu există temeiuri noi care să justifice privarea de

libertate și, în consecință, ceea ce curtea trebuie să analizeze sunt

temeiurile care au determinat arestarea preventivă și dacă acestea impun sau

nu, în continuare, privarea de libertate.

Potrivit

dispozițiilor art. 148 lit. f) C. proc. pen., pericolul concret pe care lăsarea

în libertate a inculpaților l-ar determina pentru ordinea publică, sub acest

aspect avându-se în vedere natura și gravitatea sporită a faptelor de care sunt

acuzați - reflectată în regimul sancționator sever aplicabil acestora -,

modalitatea presupusă de comitere a faptelor respective.

Pericolul

pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social, dar acestea prezintă

puncte de interferență, astfel că, în practica judiciară s-a conturat un punct

de vedere majoritar, în sensul că pericolul concret pentru ordinea publică se

apreciază atât în raport cu datele referitoare la fapte, adică natura și

gravitatea infracțiunilor comise, cât și cu rezonanța socială negativă produsă

în comunitate ca urmare a săvârșirii acestora, datele referitoare la persoana

inculpaților, antecedentele penale ale acestora. Numai criteriul referitor la

pericolul concret sau generic al infracțiunilor săvârșite de inculpați nu poate

constitui temei pentru luarea sau menținerea măsurii arestării preventive.

O parte a

doctrinei naționale a susținut că pentru infracțiuni deosebit de grave, cum sunt

și cele de dare de mită, luare de mită, probele referitoare la existența

acestor infracțiuni și identificarea făptuitorului constituie tot atâtea

elemente cu privire la pericolul concret pentru ordinea publică, întrucât prin

natura lor au o rezonanță și implicații negative asupra siguranței colective.

Prin urmare,

s-a reținut că există anumite tipuri de infracțiuni care, prin natura lor,

conduc la ideea unui pericol concret pentru ordinea publică, fie prin amploarea

socială a fenomenului infracțional pe care îl presupun și îl dezvoltă, fie prin

impactul asupra întregii colectivități și care justifică luarea măsurii

arestării preventive.

Art. 5 paragraf

1 lit. c) din Convenție și implicit practica C.E.D.O. au dezvoltat noțiunea

autonomă de „motive plauzibile” (cauza Fox, Campbell și Hartley contra

Regatului Unit, hotărârea din 30 august 1990). Această noțiune depinde de

circumstanțele particulare ale fiecărui caz. Faptele pe care se bazează aceste

motive plauzibile trebuie să fie nu doar autentice, ci și să convingă un

observator independent că acea persoană este posibil să fi comis acea

infracțiune, motive puse în evidență de circumstanțele particulare ale speței

de față.

Starea de

pericol pentru ordinea publică în cazul inculpaților presupune o rezonanță socială

a unor fapte grave, atât în rândul comunități locale asupra căreia și-au

exercitat influența negativă, cât și asupra întregii ordini sociale.

Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale a acceptat în

cazul Letellier vs. Franța în circumstanțe excepționale, pe motivul gravității

în dauna reacției publici, că anumite infracțiuni pot constitui cauza unor

dezordini sociale în măsură să justifice detenția, cel puțin pentru o perioadă

de timp.

De asemenea,

obstrucționarea justiției și pericolul de sustragere au constituit motive

întemeiate de a refuza eliberarea unei persoane arestate preventiv, apreciate

ca atare de Curtea europeană în interpretarea art. 5 paragraful 3 din C.E.D.O.

De aceea, în

situația de față, s-a arătat că se impune o astfel de reacție a autorităților

pentru a nu crea și mai multă neîncredere în capacitatea organelor judiciare de

a lua măsurile necesare pentru prevenirea pericolului vizat de ordinea publică,

crearea unui echilibru firesc și a unei stări de securitate socială.

Menținerea

măsurii arestării preventive a inculpaților, în condițiile legii, nu afectează

cu nimic dreptul acestora la un proces echitabil, având posibilitatea ca la

instanța de fond, cât și ulterior în calea de atac, să solicite administrarea

de probe pentru a-și dovedi nevinovăția.

Așa fiind,

cererea de revocare a măsurii arestului preventiv întemeiată pe lipsa probelor

și indiciilor temeinice care să justifice privarea de libertate a inculpaților

a fost respinsă, ca nefondată.

Nici solicitarea

inculpaților din petitul subsidiar referitoare la înlocuirea măsurii arestării

preventive cu o măsură neprivativă de libertate, nu a fost apreciată ca fiind

întemeiată, întrucât potrivit dispozițiilor art. 136 alin. (1) și alin. (8) C.

proc. pen., circumstanțele favorabile invocate de inculpați în favoarea lor nu

pot constitui prin ele însele temei al reconsiderării privării lor de

libertate, acestea trebuind evaluate în contextul gravității sporite a faptelor

de care sunt acuzați și a scopului urmărit prin măsura preventivă dispusă,

respectiv asigurarea unei bune desfășurări a procesului penal.

S-a mai reținut

că, manifestările nejustificate de clemență ale instanței nu ar face decât să

încurajeze la modul general astfel de tipuri de comportament antisocial și să

afecteze nivelul încrederii societății în instituțiile statului chemate să

vegheze la aplicarea și respectarea legilor.

S-a reținut ca

fiind corespunzătoare adevărului susținerea că inculpații nu au antecedente

penale, că în activitatea lor profesională au avut rezultate deosebite, că fac

parte din familii bine organizate, care îi susțin și că au conștientizat gravitatea

faptelor presupus a fi comise de aceștia, însă aceste date ce caracterizează

personalitatea inculpaților nu pot fi analizate în această fază a procesului,

de constatare a legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive, după

sesizarea instanței în condițiile art. 300

1

C. proc. pen. Toate

aceste date ce caracterizează personalitatea inculpaților urmează să fie avute

în vedere de către instanța de fond la o eventuală circumstanțiere a

pedepselor, dacă inculpații vor fi găsiți vinovați de presupusele fapte

reținute în sarcina acestora.

Susținerile

inculpaților referitoare la inexistența unor infracțiuni pentru care aceștia au

fost trimiși în judecată sau încadrarea greșită a faptelor, la fel nu pot fi

analizate în această fază a procesului de verificare a legalității și

temeiniciei măsurii arestării preventive. Asupra existenței sau inexistenței

unor infracțiuni, precum și la încadrarea juridică a faptelor reținute în

sarcina inculpaților se va pronunța instanța de fond la terminarea cercetării

judecătorești, în funcție de ansamblul probelor administrate în cauză.

S-a apreciat că

în cauză sunt întrunite condițiile prev. de art. 143 și art. 148 lit. f) C.

proc. pen., că nu se impune revocarea măsurii arestării preventive sau

înlocuirea acestei măsuri cu o altă măsură mai puțin restrictivă cum ar fi cea

de a nu părăsi localitatea sau țara, pentru motivele care s-au arătat în

detaliu mai sus, iar în baza art. 300

1

raportat la art. 160

b

C. proc. pen. s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării

preventive luată față de inculpații A.S. și S.C.M. și au fost respinse cererile

de revocare a măsurii arestării preventive, precum și cele de înlocuire a

măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau

țara.

B. împotriva

acestei încheieri, în termen legal, au formulat recurs inculpații A.S. și S.C.M.,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, critici care au fost expuse pe

larg în practicaua deciziei.

Examinând

recursurile declarate de inculpații A.S. și S.C. Minai sub toate aspectele,

conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, apreciază

că acesta sunt nefondate, pentru considerentele ce se vor arăta.

Astfel, din

examinarea lucrărilor dosarului, se constată că prin rechizitoriul nr. D.N.A. -

serviciul teritorial Cluj au fost trimiși în judecată inculpatul A.S. pentru

săvârșirea infracțiunilor de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1) C. pen.

rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., (18

acte materiale), complicitate la spălare de bani în formă continuată prev. de art.

26 C. pen. rap. la art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 rap. la art.

17 lit. e) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (19 acte

materiale), complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art.

26 C. pen. rap. la art. 290 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000

în formă continuată prev. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (19 acte

materiale), trafic de influență în formă continuată prev. de art. 257 C. pen.

coroborat cu art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic art. 41 alin. (2) C. pen.

(21 acte materiale), instigare la spălare de bani în formă continuată prev. de art.

25 C. pen. rap. la art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 rap. la art.

17 lit. e) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (23 acte

materiale), instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art.

25 C. pen. rap. la art. 290 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000

în formă continuată prev. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (23 acte

materiale), primire de foloase necuvenite prev. de art. 256 C. pen., totul cu

aplic. art. 33 lit. a) C. pen., precum și inculpatul S.C.M. pentru săvârșirea

infracțiunilor de dare de mită în formă continuată prev. de art. 255 C. pen.

coroborat cu art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

(18 acte materiale), spălare de bani în formă continuată prev. art. 23 alin.

(1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 rap. la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000

cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în forma participației improprii potrivit art.

31 alin. (2) C. pen. (19 acte materiale), fals în înscrisuri sub semnătură

privată prev. art. 290 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 în

formă continuată prev. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în forma

participației improprii potrivit art. 31 alin. (2) C. pen. (19 acte materiale),

totul cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., în prezent deținuți în Arestul I.P.J.

Cluj).

Înalta Curte

apreciază că în raport de complexitatea cauzei precum și față de împrejurarea

că aceasta este abia la începutul cercetării judecătorești, se impune

menținerea stării de arest a inculpaților.

Deși trebuie

admis că, in abstracto, există o prezumție în favoarea libertății inculpaților,

până la stabilirea definitivă a vinovăției acestora, instanța apreciază că, în

concret, menținerea măsurii arestării preventive se justifică întrucât în cauză

există indicii care relevă necesitatea protejării ordinii publice, al cărei

conținut îl constituie și buna desfășurare a procesului penal, care prevalează

în raport de interesul privat al inculpaților, de a fi judecați în stare de

libertate.

În plus,

trebuie subliniat specificul infracțiunilor ce face obiectul cauzei, amploarea

socială a fenomenului infracțional pe care îl presupun și îl dezvoltă, precum

și impactul asupra întregii colectivități și care justifică menținerea măsurii

arestării preventive.

Totodată,

lăsarea inculpaților în libertate, considerată ca o manifestare nejustificată

de clemență din partea instanței, nu ar face decât să încurajeze la modul

general astfel de tipuri de comportament antisocial și să afecteze nivelul

încrederii societății în instituțiile statului chemate să vegheze la aplicarea

și respectarea legilor.

Înalta Curte

consideră că, în ceea ce îi privește pe inculpați, subzistă în continuare

temeiurile avute în vedere la prelungirea măsurii arestării preventive prin

încheierea mai sus enunțată, respectiv cele prevăzute de art. 148 lit. f) C.

proc. pen., precum pedepsele prevăzute pentru infracțiunile reținute în sarcina

inculpaților sunt mai mari de 4 ani și există probe că lăsarea în libertate

prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

Conform art.

300

1

alin. (3) C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este

trimis în judecată în stare de arest preventiv, instanța este datoare să

verifice din oficiu, legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive

înainte de expirarea duratei arestării preventive. Din actele și lucrările

dosarului rezultă că instanța Curții de Apel Cluj s-a conformat acestor

dispoziții legale.

De asemenea,

atunci când constată că temeiurile ce au determinat arestarea preventivă au

încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate,

dispune prin încheiere revocarea arestării preventive și punerea de îndată în

libertate a inculpatului.

Conform

dispozițiilor art. 160

b

alin. (3) C. proc. pen., când instanța

constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare

privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de

libertate, dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.

Prin încheierea

atacată, instanța de fond, constatând că aceste dispoziții procedurale sunt

aplicabile în cauză, pentru că există motive verosimile de a bănui că

inculpații au comis faptele pentru care au fost trimiși în judecată - respectiv

inculpatul A.S. pentru săvârșirea infracțiunilor de luare de mită prev. de art.

254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin.

(2) C. pen., (18 acte materiale), complicitate la spălare de bani în formă

continuată prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea

nr. 656/2002 rap. la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin.

(2) C. pen. (19 acte materiale), complicitate la fals în înscrisuri sub

semnătură privată prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 290 C. pen. rap. la art.

17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 în formă continuată prev. cu aplic. art. 41 alin.

(2) C. pen. (19 acte materiale), trafic de influență în formă continuată prev.

de art. 257 C. pen. coroborat cu art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic art. 41 alin.

(2) C. pen. (21 acte materiale), instigare la spălare de bani în formă

continuată prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea

nr. 656/2002 rap. la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin.

(2) C. pen. (23 acte materiale), instigare la fals în înscrisuri sub semnătură

privată prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 290 C. pen. rap. la art. 17 lit.

c) din Legea nr. 78/2000 în formă continuată prev. cu aplic. art. 41 alin. (2) C.

pen. (23 acte materiale), primire de foloase necuvenite prev. de art. 256 C.

pen., totul cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. și inculpatul S.C.M. pentru

săvârșirea infracțiunilor de dare de mită în formă continuată prev. de art. 255

C. pen. coroborat cu art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C.

pen. (18 acte materiale), spălare de bani în formă continuată prev. art. 23 alin.

(1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 rap. la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000

cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în forma participației improprii potrivit art.

31 alin. (2) C. pen. (19 acte materiale), fals în înscrisuri sub semnătură

privată prev. art. 290 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 în

formă continuată prev. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în forma

participației improprii potrivit art. 31 alin. (2) C. pen. (19 acte materiale),

totul cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. -, fapte pentru care pedeapsa prevăzută

de lege este mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate prezintă un pericol

concret pentru ordinea publică, a dispus în mod corect menținerea arestării

preventive a inculpaților, apreciind că unul dintre temeiurile avute în vedere la

arestare se menține în continuare și impune privarea de libertate a

inculpaților.

De asemenea,

înalta Curte constată că, la acest moment, subzistă pericolul concret pentru

ordinea publică, inculpații fiind bănuiți că au săvârșit infracțiuni grave,

infracțiuni de corupție care au adus atingere relațiilor sociale, astfel că se

impune o reacție fermă a autorităților pentru a nu crea și mai mult neîncredere

în capacitatea organelor judiciare de a lua măsurile necesare pentru prevenirea

pericolului vizat de ordinea publică, crearea unui echilibru firesc și a unei

stări de securitate socială.

Înalta Curte

reține că încheierea instanței de fond este legală, măsura menținerii arestării

preventive a inculpaților fiind justificată inclusiv prin prisma dispozițiilor art.

5 pct. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților

fundamentale, referitor la cazurile de excepție în care o persoană poate fi

lipsită de libertate, inculpații fiind inițial reținuți în vederea aducerii în

fața autorităților judiciare competente, existând motive verosimile de a bănui

că au săvârșit o infracțiune(lit. c)).

Ulterior,

măsura arestării a fost prelungită pe baza încheierilor pronunțate de un

tribunal competent (art. 5 pct. 1 lit. a) din Convenției), în speță în temeiul

încheierilor pronunțate de către Curtea de Apel Cluj, iar prin încheierea

recurată pronunțată de Curtea de Apel Cluj, s-a verificat și menținut starea de

arest a inculpaților încheiere pronunțată în Dosarul nr. 1767/33/2011/a1.

Așadar, înalta

Curte consideră că menținerea arestării preventive a inculpaților este

justificată întrucât subzistă unul dintre temeiurile avute în vedere la luarea

măsurii arestării preventive, temeiuri prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc.

pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 356/2006, respectiv pedeapsa

pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpaților este mai mare de 4 ani și

există probe că lăsarea în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea

publică.

Totodată,

Curtea apreciază că sunt în continuare îndeplinite cerințele art. 136 alin. (1)

C. proc. pen., potrivit cărora, în cauzele privitoare la infracțiuni pedepsite

cu detențiunea pe viață sau cu închisoare, pentru a se asigura buna desfășurare

a procesului penal ori pentru a se împiedica sustragerea învinuitului sau

inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată ori de la executarea

pedepsei, se poate lua față de acesta una din următoarele măsuri preventive: 1)

reținerea; b) obligarea de a nu părăsi localitatea; c) obligarea de a nu părăsi

țara; d) arestarea preventivă.

Individualizarea

măsurii preventive este lăsată întotdeauna la latitudinea judecătorului,

respectiv a instanței în cursul judecății, pentru a aprecia dacă măsura

obligării de a nu părăsi țara sau localitatea este suficientă sau se impune

luarea, respectiv menținerea față de inculpat a măsurii arestării preventive.

Detenția

provizorie poate fi menținută atunci când instanța constată insuficiența

măsurii obligării de a nu părăsi țara sau localitatea, cu respectarea, pe toată

durata procesului, a principiului proporționalității între măsura preventivă și

gravitatea faptei respectiv a făptuitorului.

Din perspectiva

Convenției Europene a Drepturilor Omului, în art. 5 paragraful 3 se arată că

orice persoană arestată sau deținută, în condițiile prevăzute de paragraful 1 lit.

c) din prezentul articol, are dreptul de a fi judecat într-un termen rezonabil

sau eliberată în cursul procedurii. Punerea în libertate poate fi subordonată

unei garanții care să asigure prezentarea persoanei în cauză la audiere.

Pentru a

înțelege sensul dispoziției enunțate, CEDO a stabilit cu exactitate domeniul ei

de aplicație. Astfel, s-a apreciat că este esențial ca, în funcție de starea de

detenție a persoanei împotriva căreia se desfășoară urmărirea penală, instanțele

naționale să aprecieze dacă intervalul scurs înaintea judecării inculpatului a

depășit, la un moment dat, limitele rezonabile, adică cele ale sacrificiului

care, în circumstanțele cauzei, putea fi impus în mod rezonabil unei persoane

prezumată nevinovată.

Totodată, s-a

statuat că gravitatea unei fapte poate justifica menținerea stării de arest în

condițiile în care durata acestuia nu a depășit o limită rezonabilă.

Raportând

datele speței dedusă judecății la dispozițiile cuprinse în legea națională,

corelate cu prevederile art. 5 paragraful 3 din CEDO, Înalta Curte apreciază

că, la acest moment, cererile inculpaților de revocare a măsurii arestării

preventive sau de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării

de a nu părăsi țara sau localitatea, ca măsură alternativă la arestarea

preventivă sunt neîntemeiate, având în vedere că, de la ultima prelungire a

măsurii arestării preventive, respectiv data de 5 decembrie 2011 și până în

prezent, nu s-au modificat temeiurile care au determinat privarea de libertate

a acestora, aceste temeiuri subzistă în continuare și impun menținerea

arestării preventive, pentru realizarea scopului măsurilor preventive, astfel

cum este reglementat de art. 136 alin. (1) C. pen., fiind respectat în acest

fel și principiul proporționalității între măsura preventivă și gravitatea

faptei, respectiv a făptuitorului.

Raportându-ne

la gravitatea infracțiunilor săvârșite, la împrejurarea că la instanța de fond

cauza a fost înregistrată sub nr. 1767/33/2011 cu prim termen de judecată la

data de 19 ianuarie 2012, că cercetarea judecătorească nu a început încă,

înalta Curte apreciază că în acest moment procesual nu este oportună înlocuirea

măsurii arestării preventive a inculpaților cu altă măsură neprivativă de

libertate.

în aceste

condiții, înalta Curte apreciază că detenția provizorie este legitimă - fiind

necesară ocrotirii unui interes general al societății care primează în raport

de interesul privat al inculpaților (aceștia fiind reținuți și ulterior

arestați preventiv din data de 9 noiembrie 2011) și nu a depășit un termen

rezonabil în accepțiunea legislației naționale dar și din perspectiva

Convenției Europene a Drepturilor Omului.

Deși parte

dintre criticile care vizează fondul cauzei sunt reale iar în încheierea recurată,

în mod nepermis, s-au făcut aprecieri cu privire la vinovăția inculpaților și

cu privire la existența unor "indicii temeinice din care rezultă

presupunerea rezonabilă că cei doi inculpați au comis infracțiunile pentru care

aceștia au fost trimiși în judecată și probe în acest sens, întrucât în lipsa

probelor inculpații nu erau trimiși în judecată”, Înalta Curte nu poate analiza

la acest moment procesual aceste critici, întrucât este investită doar cu

soluționarea recursului împotriva încheierii prin care s-a verificat și menținut

arestarea preventivă, urmând ca inculpații să uzeze de un alt remediu procesual

pentru soluționarea acestor critici.

Față de aceste

considerente, în conformitate cu dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit.

b) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondate, recursurile declarate de

inculpații A.S. și S.C.M. împotriva încheierii de ședință din data de 05 ianuarie

2012 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, pronunțată în Dosarul nr.

1767/33/2011/a1.

În baza art. 192

alin. (2) C. proc. pen. recurenții inculpați vor fi obligați la plata la plata

sumelor de câte 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care

sumele de câte 50 lei, reprezentând onorariile parțiale apărătorului desemnat

din oficiu până la prezentarea apărătorilor aleși, se vor avansa din fondul

Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondate, recursurile declarate de inculpații A.S. și S.C.M. împotriva

încheierii de ședință din data de 05 ianuarie 2012 a Curții de Apel Cluj,

secția penală și de minori, pronunțată în Dosarul nr. 1767/33/2011/a1.

Obligă

recurenții inculpați la plata sumelor de câte 150 lei cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat, din care sumele de câte 50 lei, reprezentând onorariile

parțiale apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorilor

aleși, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 13 ianuarie 2012.